ICCJ. Decizia nr. 1628/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1628/2012
Dosar nr. 2156/2/2010*
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 3 august 2009 dată în Dosarul nr. 1407/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.A., C.V., M.M.I., V.D., C.N., E.G., G.I., M.P., C.P. şi A.D.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259 şi 291 şi 323 C. pen.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul avocat P.V.M. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259, 291 şi 323 C. pen. precum şi faţă de G.L. şi G.D., executori judecătoreşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259, 291 şi 323 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care prin rezoluţia dată în Dosarul nr. 163/11-2/2010 a respins-o ca fiind nefondată. împotriva rezoluţiilor sus-menţionate petentul s-a adresat instanţei. Prin sentinţa penală nr. 532 din 15 decembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins plângerea petentului, rezoluţiile contestate de petent, fiind apreciate ca legale şi temeinice. Soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de intimaţi s-a întemeiat pe lipsa oricăror probe privind săvârşirea de către intimaţi a vreunei fapte penale.
Împotriva hotărârii sus-menţionate petentul P.V. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 15 decembrie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minută, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 532 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1630/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1624/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
