ICCJ. Decizia nr. 1638/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1638/2012

Dosar nr. 19074/118/2010

Şedinţa publică din 17 mai 2012

Asupra recursurilor penale de faţă.

Prin sentinţa penală nr. 300 din data de 22 iulie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 19074/118/2010 Tribunalul Constanţa a hotărât: în baza art. 334 C. proc. pen.:

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.N., U.D. şi A.T., astfel:

- pentru inculpata C.N., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit a) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit a) C. pen.;

- pentru inculpatul U.D., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pentru inculpatul A.T., din infracţiunea de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., în infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii C.N., U.M. şi U.D.

Înlătură reţinerea recidivei prevăzute de art. 37 lit b) C. pen. pentru inculpata G.M.

Reţine pentru inculpaţii C.N., G.M., U.D., U.M., D.I. şi A.T. aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit a) C. pen.

1. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpata C.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (3 fapte);

În baza art. 83 C. pen.:

Dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei C.N. prin sentinţa penală nr. 1008 din 28 septembrie 2009 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la 6 octombrie 2009 prin neapelare.

Dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpata C.N. executând în total pedeapsa de 8 ani închisoare .

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a ll-a şi lit b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP):

Scade din pedeapsa aplicată inculpatei C.N., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menţine măsura arestării preventive a inculpatei C.N.

2. În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpata G.M. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a ll-a şi lit b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP):

Scade din pedeapsa aplicată inculpatei G.M., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 28 martie 2011 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispusă faţă de inculpata G.M. prin încheierea din 22 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa pronunţată în Dosarul penal nr. 19074/118/2010, definitivă prin decizia penală nr. 617/P/28 06 2011 a Curţii de Apel Constanţa.

Ia act că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpata G.M., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

3. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul U.D. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată (2 fapte).

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP):

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului U.D., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 6 ianuarie 2011 inclusiv .

În baza art. 86¹-86² C. pen.:

Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 86³ C. pen.:

Obligă pe inculpatul U.D. ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta;

- să anunţe Serviciul de probaţiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare mai mare de 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice Serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În baza art. 350 C. proc. pen.

Menţine măsura preventivă a obligării inculpatului U.D. de a nu părăsi localitatea în care locuieşte fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispusă prin decizia penală nr 6/P din 6 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, modificată în privinţa localităţii pe care este obligat să nu o părăsească, prin încheierea din 9 februarie 2011 a Tribunalului Constanţa.

Ia act că măsura preventivă dispusă faţă de inculpatul U.D., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

4. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul U.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP):

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului U.M., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 6 ianuarie 2011 inclusiv.

În baza art. 86¹-86² C. pen.:

Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 86³ C. pen.:

Obligă pe inculpatul U.M. ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta;

- să anunţe Serviciul de probaţiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare mai mare de 8 zile, precum şi întoarcerea ;

- să comunice şi să justifice Serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menţine măsura preventivă a obligării inculpatului U.M. de a nu părăsi localitatea în care locuieşte fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispusă prin decizia penală nr. 6/P din 6 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa.

Ia act că măsura preventivă dispusă faţă de inculpatul U.M., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

5. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 320¹ C. proc. pen.:

Condamnă pe inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP):

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului D.I. , perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 25 noiembrie 2010 la 24 decembrie 2010 inclusiv.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen.:

Dispune pentru inculpatul D.I. suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 2 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.:

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenţia inculpatului D.I. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 350-357 C. proc. pen.:

Menţine liberarea provizorie sub control judiciar luată faţă de inculpatul D.I. prin încheierea nr 63 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa pronunţată în Dosarul penal nr. 18412/118/2010, definitivă prin decizia penală nr 837/P din 24 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa.

Ia act că măsura preventivă dispusă faţă de inculpatul D.I., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

6. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen., art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit a) C. pen. şi a art. 320¹ C. proc. pen.:

Condamnă pe inculpatul A.T. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP):

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului A.T. , perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 25 noiembrie 2010 la 6 ianuarie 2011 inclusiv.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen.:

Dispune pentru inculpatul A.T. suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.:

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenţia inculpatului A.T. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispusă faţă de inculpatul A.T. prin încheierea din 9 februarie 2011 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 98/p din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa.

Ia act că măsura preventivă dispusă faţă de inculpatul A.T., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ.:

Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.A. împotriva inculpatei C.N.

Obligă pe inculpata C.N. să plătească părţii civile D.A. echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 18.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

Ia act că persoanele vătămate N.M., P.E. şi E.R.N. nu au exercitat acţiune civilă în cadrul judecăţii prezentului proces penal.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.:

Confiscă de la inculpata C.N. suma de 1.575 euro în echivalent în RON la data plăţii, şi de la inculpata G.M. suma de 200 euro în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând sumele de bani însuşite de la persoanele vătămate N.M. şi P.E. şi care nu au fost recuperate de organele judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr 2168/P/2010 din 20 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C.pen.

- G.M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- U.D., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.

- U.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C.pen.

- D.I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C.pen.

- A.T., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

S-au reţinut în sarcina inculpaţilor următoarele:

1. Inculpata C.N. l-a indus în eroare pe partea vătămată D.A., uzând în acest scop de promisiuni mincinoase de căsătorie cu o altă persoană de sex feminin, determinându-l astfel pe acesta să îşi înstrăineze locuinţa din comuna C., judeţul Constanţa la data de 1 iulie 2010 conform contractului autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarial Public C.A., şi l-a determinat să-i înmâneze inculpatei preţul vânzării, cu promisiunea că îi va cumpăra o altă locuinţă.

2. În perioada 6-10 septembrie 2010, inculpaţii C.N., A.T., U.D. şi U.M. şi numiţii T.N. şi A.R. au încercat să-l inducă în eroare pe partea vătămată E.R.N., uzând în acest scop de promisiuni mincinoase de căsătorie cu o altă persoană de sex feminin, şi de cumpărare în comun a unui teren, pentru a-l determina astfel pe acesta să îşi înstrăineze locuinţa din municipiul Constanţa, cu scopul ca inculpaţii să-­şi însuşească preţul obţinut.

3. În cursul lunii septembrie a anului 2010, inculpaţii C.N., G.M., U.D., beneficiind de sprijinul inculpatului D.I., al numiţilor S.A.G. şi N.I. şi al numitelor A.V. şi I.C.M., le-au indus în eroare pe părţile vătămate P.E. şi N.M. determinându-le pe acestea să îşi înstrăineze, la data de 30 septembrie 2010, garsoniera pe care o deţineau în oraşul Năvodari în schimbul promisiunii achiziţionării unei alte locuinţe în cornuna L. Judeţul Constanta, şi le-au determinat să înmâneze suma de 5.000 euro numitului S.A.G., drept acont pentru cumpărarea unei locuinţe în localitatea L., bani însuşiţi de inculpaţi.

Din probele dosarului tribunalul reţine în fapt următoarele:

1. La data de 13 septembrie 2010, organele Inspectoratului de Poliţie Judeţeană Constanţa, Serviciul Investigaţii Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, inculpata C.N. a indus în eroare o persoană de sex masculin, identificată ca fiind partea vătămată D.A., pe care, sub promisiunea căsătoriei cu o altă persoană de sex feminin, a determinat-o să îşi înstrăineze locuinţa situată în cornuna C.

Astfel cum rezultă din conţinutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarilor Publici C.A. din Constanta, partea vătămată D.A. şi-a înstrăinat locuinţa proprietate personală din comuna C., judeţul Constanţa, compusă din teren în suprafaţă de 227,13 m.p. conform actului de proprietate şi respectiv 231 m.p. conform măsurătorilor cadastrale, şi construcţie compusă din patru camere şi două holuri cu o suprafaţă construită la sol de 113 m.p. precum şi o anexă, magazie, în suprafaţă de 7 m.p. către martorul B.G.V., rezultând din actul notarial că preţul plătit a fost de 26.165 euro, echivalentul sumei de 114.310 RON la cursul de referinţă al Băncii Naţionale a României din data respectivă.

Din declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatei, rezultă că aceasta din urmă l-a contactat pe D.A., pe care nu-l cunoştea anterior, în cursul lunii august 2009, cu motivaţia că ar fi aflat că acesta intenţionează să închirieze casa. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, confirmate de susţinerile inculpatei, aceasta i s-a prezentat sub numele de M.G.

În luna mai a anului 2010, la iniţiativa inculpatei C.N., aceasta l-a contactat din nou pe partea vătămată D.A. şi i-a propus acestuia să se căsătorească cu o verişoară de-a inculpatei, pe nume C. în legătură cu care i-a spus că locuieşte în comuna A., judeţul Constanţa, unde deţine o casă.

Declaraţiile martorei O.C. se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului H.E.

Aceasta a declarat că în perioada mai-iunie 2010 a fost sunată de către inculpata C.N. care i-a spus că vrea să o viziteze la locuinţa ei din comuna A.B. împreună cu un bărbat mai vârstă care intenţiona să îşi înstrăineze casa, precizând totodată că vrea să îl însoare pe acest bărbat cu ea.

În continuare, martora O.C. a declarat că a fost de acord cu vizita deşi nu se putea mărita cu bărbatul pe care urma să i-l prezinte inculpata deoarece la acea dată întreţinea o relaţie de concubinaj cu un alt bărbat.

În timpul şederii în locuinţa ei, inculpata a întrebat-o dacă este de acord să se căsătorească cu partea vătămată şi ca aceasta să se mute în locuinţa ei. Martora nu a fost în măsură să ofere un răspuns atunci însă a acceptat să se deplaseze la locuinţa părţii vătămate, unde a rămas peste noapte. Deoarece locuinţa era degradată, martora a plecat de acolo a doua zi. Potrivit propriilor declaraţii, de la acel moment martora nu a mai avut niciun contact cu partea vătămată, şi de asemenea, nu avea cum să accepte concubinajul cu partea vătămată, câtă vreme avea o altă relaţie cu un bărbat, iar pe de altă parte în locuinţa ei nu exista spaţiul necesar pentru a locui partea vătămată.

În continuare, D.A. a mai arătat că în perioada următoare a fost vizitat din ce în ce mai des de inculpata C.N. care venea însoţită de un bărbat despre care a afirmat că este nepotul ei şi că se va ocupa de îndeplinirea formalităţilor necesare pentru vânzarea casei sale. În intervalul 7 iunie 2010-7 iulie 2010, timp în care partea vătămată a fost internată în Sanatoriul din comuna A.C., acesta a fost vizitat de mai multe ori de către inculpată care I-a luat cu un taxi şi I-a dus la Primăria C. unde a îndeplinit mai multe formalităţi necesare pentru întocmirea planurilor cadastrale şi intabulare.

De asemenea, partea vătămată a declarat că la data de 1 iulie 2010 a fost din nou luat de către inculpată care I-a transportat la un notariat de pe str. M.B. din municipiul Constanta unde a încheiat un antecontract prin care se obligă să îşi vândă casa din comuna C. către B.G.V. Cu această ocazie promitentul cumpărător a plătit ca avans suma de 1.000 RON, bani din care suma de 800 RON a fost luată de către inculpata C.N. care a promis părţii vătămate că îi va cumpăra o nouă locuinţă.

La scurt timp, partea vătămată, de asemenea la iniţiativa inculpatei şi împreună cu aceasta s-a deplasat din nou la acelaşi birou notarial unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect locuinţa sa.

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, preţul plătit a fost de 29.000 RON, bani care au fost luaţi de către inculpată cu scopul de a-i cumpăra o nouă locuinţă.

Organele de poliţie l-au identificat pe taximetristul care a transportat-o pe inculpată şi pe partea vătămată D.A. în perioadă anterioară consumării infracţiunii în persoana martorului H.E., care a confirmat declaraţiile părţii vătămate. Astfel, martorul a declarat că o cunoaşte pe inculpata C.N. de aproximativ patru sau cinci ani iar în luna mai a anului 2010 a condus-o pe aceasta cu autoturismul său, în comuna C. la locuinţa părţii vătămate D.A. de pe str. M.

Martorul a mai declarat că inculpata i-a prezentat-o părţii vătămate pe verişoara sa, O.C., ca pe o persoană interesată să îşi întemeieze o familie, insistând totodată ca partea vătămată să îşi înstrăineze casa şi să se mute împreună cu viitoarea sa soţie, în comuna A., judeţul Constanţa. Martorul a adăugat că i-a transportat pe inculpată şi pe partea vătămată până în comuna A. după care O.C. a venit la locuinţa acesteia din urmă unde a rămas peste noapte. Ulterior însă O.C. a refuzat să mai vină la locuinţa părţii vătămate, împrejurare care a provocat şi o ceartă între aceasta şi inculpată.

Potrivit declaraţiilor martorului, prin intermediul martorului N.I., inculpata a găsit un cumpărător pentru locuinţa părţii vătămate, înţelegându-se cu acesta asupra unui preţ de 7.500 euro (echivalent 29.000 RON).

De asemenea, martorul a mai declarat că inculpata a fost cea care s-a ocupat de îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică şi că aceasta i-a promis părţii vătămate că îi va cumpăra o locuinţă mai ieftină în comuna A.B.

Martorul a confirmat declaraţiile părţii vătămate şi sub aspectul avansului şi a sumei de bani primite cu titlu de preţ, adăugând că după încheierii contractului în formă autentică, împreună cu C.N. I-a transportat pe D.A. la Sanatoriul din A.C.

Pe drum, inculpata i-a solicitat părţii vătămate banii primiţi cu titlu de preţ al imobilului spunându-i că se va ocupa de achiziţionarea unei noi locuinţe şi adăugând că există pericolul ca în sanatoriu banii să îi fie furaţi, partea vătămată remiţându-i suma respectivă.

În timp ce se întorceau, inculpata a relatat martorului H.E. că nu va mai avea nevoie de serviciile sale, de taximetrie, deoarece nu intenţionează să cumpere vreo altă locuinţă pentru partea vătămată.

În cursul judecăţii, inculpata C.N. a recunoscut faptul că a solicitat şi primit de la partea vătămată suma de bani primită drept preţ pentru locuinţă, cu motivaţia de a o păstra pentru ca banii să nu fie furaţi în sanatoriu, şi de a cumpăra pentru partea vătămată o casă într-o localitate rurală. Susţinerile inculpatei potrivit cărora, în cursul unei deplasări a acesteia cu martorul H.E., ar fi fost tâlhărită de nişte cunoscuţi de-ai acestuia, care i-au luat banii părţii vătămate, sunt mincinoase şi făcute în scopul sustragerii de la răspundere penală, pentru următoarele considerente:

- întregul comportament al inculpatei, atât în ce priveşte fapta împotriva lui D.A., cât şi în ce priveşte faptele împotriva persoanelor vătămate E.R.N., P.E. şi N.M., dar şi infracţiunea anterioară pentru care a fost condamnată inculpata definitiv, relevă insistenta infracţională a acesteia, şi specializarea în comiterea de infracţiuni de înşelăciune în modalitatea convingerii unor persoane să-şi vândă locuinţele, şi apoi, prin manopere dolosive, să intre în posesia sumelor de bani reprezentând preţul sau parte din preţul locuinţelor.

- faţă de lipsa intenţiei părţii vătămate de a-şi închiria locuinţa, rezultă că inculpata l-a contactat pe acesta iniţial cu scopul de a crea o legătură de cunoaştere, şi de a crea încredere părţii vătămate în susţinerile sale; în acelaşi scop a acţionat inculpata, ce nu avea vreo obligaţie legală sau morală faţă de partea vătămată, de a-l vizita des la spital pe acesta şi de a-i crea convingerea că se preocupă de starea lui materială şi de sănătate.

- inculpata i-a propus părţii vătămate să-şi vândă locuinţa şi să locuiască împreună cu martora O.C., deşi nu avea nicio informaţie că aceasta din urmă ar accepta această situaţie, cu atât mai mult cu cât era deja implicată într-o relaţie de concubinaj.

- inculpata s-a prezentat sub un prenume fals, de altfel procedând în acelaşi mod şi la celelalte fapte, astfel creând condiţiile pentru a nu fi identificată ulterior.

- la data de 12 iulie 2010, după ce a fost externat din sanatoriu, partea vătămată a fost vizitat la locuinţa sa din C. de către inculpata C.N. care l-a dus în comuna C.J., judeţul Tulcea iar apoi, în cursul nopţii, l-a dus în oraşul N. spunându-i că îi va găsi o locuinţă în comuna A.B., deşi, potrivit propriilor susţineri, la acel moment nu mai dispunea de suma de bani ce-i fusese înmânată de partea vătămată .

- Partea vătămată a mai arătat că peste noapte a rămas într-o garsonieră din oraşul N. după care, dimineaţă, a plecat împreună cu inculpata, cu un taxi, aceasta spunându-i că se deplasează în comuna A.B. pentru a viziona o locuinţă. D.A. a fost însă abandonat de către inculpată în zona Autogării din Constanţa fără ca ulterior să se mai întâlnească cu aceasta sau să mai aibă vreun contact cu ea, aspect care, de asemenea, certifică intenţia inculpatei de a crea aparenţa că s-a preocupat de locuinţa părţii vătămate, şi de a-şi crea o apărare pentru lipsa banilor.

- inculpata nu a reclamat în niciun moment vreunui organ judiciar despre pretinsa tâlhărie în care ar fi fost deposedată de suma de bani aparţinând lui D.A., comportament nefiresc mai ales având în vedere că urma să justifice această sumă de bani.

Toate acestea dovedesc intenţia inculpatei, încă de la începutul relaţiei de cunoaştere cu partea vătămată, de a-şi însuşi prin afirmaţii mincinoase preţul obţinut de acesta pe locuinţa sa.

Partea vătămată a recunoscut-o din planşa foto prezentată pe inculpata C.N. despre care a afirmat că i s-a prezentat sub numele de M.1 şi l-a determinat să îşi vândă casa sub promisiunea mincinoasă a achiziţionării unei alte locuinţe.

De asemenea, partea vătămată a condus în teren organele de politie până în comuna C.J. la un imobil situat pe str. T. în acest imobil au identificat-o pe C.M., care a declarat că este rudă prin alianţă cu C.N. şi că în vara anului 2010 fost vizitată de către aceasta care era însoţită de către un bărbat necunoscut ei, cei doi plecând după câteva ore.

Astfel, coroborat şi cu probele anterioare, nu există niciun dubiu asupra persoanei care s-a preocupat de vânzarea casei părţii vătămate.

C.C., inspector la Primăria C., a declarat că îşi aminteşte că atunci când D.A. a depus cererea din 1 iulie 2010 acesta era însoţit de o femeie.

T.G., persoană fizică autorizată în domeniul cadastral, a declarat că a fost solicitat de către o persoană de sex feminin cu semnalmentele inculpatei, despre care a aflat ulterior că se numeşte C.N., să efectueze măsurătorile necesare întocmirii planului cadastral pentru imobilul aparţinând părţii vătămate D.A. Declaraţiile acestor martori confirmă preocuparea deosebită a inculpatei pentru efectuarea demersurilor de vânzare a imobilului.

În ce priveşte conţinutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarilor Publici C.A. din Constanta, din care rezultă că partea vătămată şi-a înstrăinat locuinţa din comuna C., judeţul Constanta, către martorul B.G.V., contra sumei de 26.165 euro, echivalentul sumei de 114.310 RON la cursul de referinţă al Băncii Naţionale a României din data respectivă, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit susţinerilor părţii vătămate, inculpatei şi martorului H.E., preţul stabilit între D.A. şi B.G.V. a fost de 7.500 euro, şi nu de 26.165 euro. Rezultă că în fapt, banii efectiv daţi lui D.A. au fost în sumă de 7.500 euro sau echivalent în RON (29.000 RON). Partea vătămată nu avea niciun interes să minimalizeze suma pe care a încasat-o drept preţ, şi pe care susţine că a dat-o inculpatei, solicitând apoi plata de despăgubiri.

Notarul public a evaluat prin prisma tarifelor minimale preţul minim practicat pentru o astfel de locuinţă, cu suprafeţele de teren şi construcţii aferente, şi a încadrat acest preţ la suma de 26.165 euro, care însă nu este preţul real dat între vânzător şi cumpărător, ci doar preţul evaluat de notar, în vederea stabilirii taxelor de timbru şi a onorariului .

Având în vedere evaluarea oficială efectuată de notarul public asupra valorii de piaţă a imobilului vândut, probele din care rezultă interesul inculpatei de a definitiva vânzarea-cumpărarea urgent, la un preţ care să atragă imediat un cumpărător, afirmaţiile mincinoase că cu suma obţinută va reuşi să-i cumpere părţii vătămate o altă casă, tribunalul reţine că activitatea de înşelăciune a inculpatei s-a desfăşurat în două modalităţi:

- în primul rând convingându-l pe D.A. să-şi înstrăineze locuinţa la un preţ mult subevaluat, afirmând în mod mincinos că preţul obţinut va fi suficient pentru achiziţionarea unei alte locuinţe; prin aceasta, inculpata a creat părţii vătămate un prejudiciu reprezentând diferenţa între preţul aproximativ pe care l-ar fi obţinut acesta real pentru casă, ori în lipsă, valoarea casei pe care nu ar fi vândut-o -şi preţul obţinut real, de 7.500 euro.

- în al doilea rând, convingându-l pe D.A. să-i remită banii obţinuţi din vânzarea casei, afirmând în mod mincinos că vor fi folosiţi pentru achiziţionarea unei case în localitatea L. sau într-o altă localitate, când în realitate s-a dovedit că inculpata nu a avut de la bun început o astfel de intenţie.

Faţă de această situaţie de fapt, tribunalul reţine că nu pot fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, astfel cum şi-a formulat apărarea inculpata şi cum a solicitat schimbarea încadrării juridice, întrucât abuzul de încredere presupune, înainte de toate, o convenţie în care ambele părţi sunt iniţial de bună credinţă, în sensul că manifestările lor de voinţă reale-intime sunt conforme convenţiei respective, care priveşte depozitul, păstrarea, remiterea temporară a unor bunuri determinate.

În cazul de faţă, ansamblul probelor administrate dovedeşte că inculpata C.N. nu a luat cu bună credinţă banii din posesia părţii vătămate, în scopul real de a-i folosi în interesul acestuia, ci i-a luat cu scopul de a-şi însuşi, aspect pe care nu I-a adus la cunoştinţa părţii vătămate, şi care constituie acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune.

2. La data de 9 septembrie 2010, organele Iinspectoratului de Poliţie Judeţean Constanta, Sesrviciul Investigaţii Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata C.N. a început săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune prin inducerea în eroare a unei persoane de sex masculin căreia urmează să îi prezinte o persoană de sex feminin despre care va crea aparenţa că este dispusă să se implice într-o relaţie de concubinaj de lungă durată, urmând ca persoana vătămată să fie determinată să îşi înstrăineze locuinţa pentru a se muta cu viitoarea concubină, în locuinţa acesteia.

Martora C.O. a declarat că la începutul lunii septembrie a fost contactată de o cunoştinţă numită N. care i-a cerut să se întâlnească. N. a venit la întâlnire însoţit de o femeie care s-a prezentat sub numele F. şi care a fost ulterior identificată în persoana inculpatei C.N.

Aceasta i-a spus că este în relaţii bune cu un bătrân care deţine un apartament în zona Tomis Nord şi căruia intenţiona să îi prezinte o tânără care să pretindă că este interesată de o relaţie de concubinaj cu acesta, pentru a-l determina pe acesta să îsi vândă apartamentul.

Cu această ocazie, inculpata i-a propus martorei ca rolul concubinei părţii vătămate să fie jucat de fina acesteia din urmă, D.S.M.

La data de 9 septembrie 2010, inculpata a contactat-o telefonic pe martora C.O. şi i-a propus să se întâlnească din nou, de data aceasta şi cu martora D.S.M.

La această întâlnire, care a avut loc în zona reprezentanţei M.1 din Constanţa şi la care a participat şi U.D., inculpata i-a relatat planul său şi martorei D.S.M. căreia i-a spus că o va prezenta unui bătrân, aceasta urmând să îi lase impresia că este interesată de o relaţie de lungă durată cu el pentru ca apoi sub pretextul convieţuirii în locuinţa ei să o determine pe partea vătămată să îşi vândă apartamentul.

Din preţul locuinţei părţii vătămate suma de 5.000 euro reprezentând avansul din preţ urma să fie folosită pentru finanţarea unui sejur într-o staţiune montană iar restul de 25.000 euro urma să fie împărţit între inculpată, un văr de-al acesteia şi martora D.S.M. Conform planului conceput de inculpata C.N. partea vătămată urma să fie abandonată la scurt timp după vânzarea apartamentului şi după ce inculpata obţinea preţul imobilului.

A doua zi, inculpata C.N. a luat-o pe martora D.S.M. şi a condus-o la locuinţa părţii vătămate unde se afla şi inculpatul U.D.

În urma discuţiilor purtate cu această ocazie partea vătămată s-a arătat încântat de martora D.S.M., stabilindu-se ca a doua zi să îşi vândă apartamentul.

Potrivit declaraţiilor martorei C.O., la data de 10 septembrie 2010, inculpata C.N. a contactat-o telefonic şi i-a cerut ca martora D.S.M. să o cheme pe partea vătămată E.R.N. la locuinţa sa din oraşul N.V. unde urma să încerce în continuare să îl determine pe acesta să îşi înstrăineze casa. De asemenea, inculpata i-a spus martorei C.O. să îi transmită martorei D.S.M. să se prefacă îndrăgostită de acesta şi dispusă să înceapă o relaţie de durată cu el.

Planul conceput de inculpata C.N. nu a avut însă efectul scontat, partea vătămată refuzând să se prezinte la biroul notarial pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Din această cauză la data de 12 septembrie 2010, la o benzinărie de la intrarea în comuna V.T. s-au întâlnit din nou inculpaţii C.N., U.D. şi A.T., învinuitul T.N. şi martorele C.O. şi D.S.M.

Cu această ocazie, inculpata C.N. şi învinuitul T.N. i-au cerut martorei D.S.M. să rămână timp de două-trei zile împreună cu partea vătămată E.R.N. pentru a-l determina să îşi vândă casa.

Martora a declarat că inculpatul U.M. i-a spus să fie afectuoasă cu partea vătămată iar cu prima ocazie să sară pe el (în sensul de a-l invita la întreţinerea de raporturi sexuale) iar după ce a părăsit apartamentul împreună cu inculpata C.N. aceasta era foarte fericită şi a afirmat că moşul a pus botul.

Ambele martore i-au recunoscut din planşele foto prezentate pe inculpaţii C.N., care se prezentase sub numele F. şi U.D., care fusese prezentat ca fiind fratele celei dintâi.

În plus, martora D.S.M. i-a recunoscut din planşa foto şi pe E.R.N., ca fiind persoana pe care inculpaţii urmăreau să o determine să îşi înstrăineze locuinţa dar şi pe inculpatul U.M.

Partea vătămată E.R.N. a declarat că îl cunoaşte de mai mult timp pe inculpatul U.M., sub numele de M., iar în luna septembrie a anului 2010 s-a întâlnit întâmplător cu el pe stradă. Acesta a organizat o întâlnire între partea vătămată şi o persoană numită M.2, despre care a afirmat că este prietena lui şi care a fost identificată ulterior ca fiind inculpata C.N.

Aceasta a venit la întâlnire cu un autoturism condus de inculpatul U.D. iar după ce au consumat cu toţii alcool, inculpata i-a propus părţii vătămate să îi facă cunoştinţă cu o prietenă de-a sa. Partea vătămată a fost de acord iar inculpata C.N. şi inculpatul U.M. i-au propus să se asocieze pentru a cumpăra o livadă într-o zonă de munte.

La data de 14 septembrie 2010 inculpaţii C.N., U.D. şi U.M. au revenit la domiciliul părţii vătămate însoţiţi de o altă tânără, pe care au prezentat-o sub numele de I. şi despre care au afirmat că este de asemenea dispusă să înceapă o relaţie de concubinaj. I. a fost identificată ulterior în persoana martorei A.R.

Cu aceeaşi ocazie, inculpaţii au discutat cu partea vătămată despre achiziţionarea unui teren cu livadă la munte, cerându-i acesteia să îţi vândă apartamentul pentru a participa la costurile achiziţiei.

La data de 15 septembrie 2010, inculpaţii C.N., U.D. şi U.M. şi martora A.R. au plecat împreună cu partea vătămată în zona Câmpina unde i-au prezentat un teren în suprafaţă de aproximativ 900 m.p. pe care i-au propus să îl cumpere contra sumei de 40.000 euro.

Partea vătămată a acceptat propunerea arătată însă nu a reuşit să îşi înstrăineze casa deoarece tatăl său nu a fost de acord şi a refuzat să îi dea actele de proprietate ale apartamentului iar după ce a adus la cunoştinţa inculpatei C.N. această împrejurare, nu a mai fost contactat de niciunul dintre învinuiţi.

Declaraţiile martorelor C.O. şi D.S.M. privind întâlnirea pe care au avut-o cu inculpaţii la data de 9 septembrie 2010 în zona reprezentantei M.1 din Constanta sunt susţinute şi de înregistrarea efectuată în mediul ambiental.

Din procesul-verbal de redare a conversaţiei rezultă că inculpata C.N. le asigură pe cele două martore că partea vătămată E.R.N. este consumator de alcool, că îi plac femeile şi că poate fi determinat să îşi înstrăineze apartamentul pentru ca apoi, după un sejur la munte să fie abandonat în zona R. De asemenea, inculpata povesteşte modul în care îi va spune părţii vătămate să îşi vândă apartamentul pentru a locui apoi împreună cu martora D.S.M. şi afirmă că preţul apartamentului vândut la urgenţă este în jur de 45.

Întâlnirile dintre martore şi inculpaţi precum şi dintre aceştia şi partea vătămată E.R.N. rezultă din procesele-verbale de supraveghere şi din înregistrările de imagini efectuate în cauză.

De asemenea, înregistrările în mediul ambiental efectuate în cauză demonstrează participarea la săvârşirea tentativei de înşelăciune asupra părţii vătămate E.R.N. şi a învinuitului T.N. şi a inculpatului A.T., aceştia discutând împreună cu inculpaţii U.D. şi C.N. şi cu martorele D.S.M. despre modul în care urma a fi săvârşită fapta, despre împărţirea banilor şi instruind-o pe aceasta din urmă cu privire la modul în care ar fi trebuit să acţioneze pentru a câştiga încrederea părţii vătămate.

De asemenea, inculpata discută despre inducerea în eroare a părţii vătămate prin prezentarea martorei A.R. ca viitoarea sa soţie şi cu inculpatul A.T., acesta din urmă plângându-se de caracterul dificil al părţii vătămate şi exprimându-şi temerea ca nu cumva aceasta să renunţe la vânzarea apartamentului ori ca nu cumva să abandoneze planul chiar martora A.R., fiind foarte greu în opinia sa să găsească o altă femeie.

Conform procesului-verbal de redare întocmit la data de 23 noiembrie 2010, la data de 18 septembrie 2010 de pe telefonul utilizat de inculpata C.N. este apelat învinuitul T.N., proprietar al unui teren din localitatea C., judeţul Prahova, vizionat anterior de partea vătămată şi inculpaţi şi poartă discuţii cu partea vătămată E.R.N., relatând acestuia că trebuie să se prezinte cât mai urgent cu banii deoarece are şi alţi clienţi pentru acel teren, în scopul de a-l determina să urgenteze vânzarea apartamentului său.

Inculpatul A.T. a recunoscut săvârşirea faptei, declarând la data de 17 decembrie 2010 că a asistat la o discuţie între învinuitul T.N. şi martora C.O., primul spunându-i celei de-a doua că inculpata C.N. caută o femeie care să se apropie de un bărbat mai vârstă şi să îl determine pe acesta să îşi înstrăineze casa.

Potrivit declaraţiilor inculpatului, C.O. a fost de acord cu propunerea aducând o femeie tânără numită S. la o întâlnire cu C.N. care Ie-a expus planul său.

Şi martora A.R. şi inculpata C.N. au fost de acord cu această idee astfel încât prima a fost prezentată părţii vătămate sub numele I., pseudonim pe care de altfel îl foloseşte şi inculpata C.N. într-o discuţie telefonică cu acesta.

Inculpatul A.T. a confirmat şi participarea inculpatului U.M. la săvârşirea faptei, acesta având sarcina de a-l însoţi permanent pe E.R.N. şi obişnuind să îi ofere băuturi alcoolice în exces, după cum reiese şi din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză.

De altfel, într-o discuţie telefonică dintre C.N. şi A.R., când cea din urmă se afla la domiciliul persoanei vătămate, C.N. îi comunică faptul că peste o oră urmează să vină M., şi atunci A.R. trebuie să plece pentru a-i lăsa singuri pe M.1 şi pe E.R.N.

Inculpatul A.T. a mai declarat că la un moment dat A.R. i-a spus că nu vrea să participe la vânzarea apartamentului părţii vătămate şi nici să se mute la Câmpina. Potrivit propriilor declaraţii inculpatul A.T. a fost de acord să renunţe la continuarea manoperelor dolosive însă a hotărât ca aceasta să se facă treptat pentru a nu avea probleme cu inculpata C.N. Aceste aspecte ale declaraţiei inculpatului sunt însă contrazise de conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpata C.N., el manifestându-şi dimpotrivă temerea că A.R. va renunţa la rolul ei caz în care situaţia se va complica, fiind greu de găsit o altă femeie.

Nu în ultimul rând, inculpatul a declarat că C.N. urma să îi dea lui şi martorei A.R. suma de 5.000 euro din preţul apartamentului părţii vătămate.

Inculpatul U.M. confirmă în declaraţia sa din 1 octombrie 2010 că, în urmă cu aproximativ 3 săptămâni, în timp ce se afla împreună cu persoana vătămată E.R.N., s-au întâlnit cu inculpata C.N., cu inculpatul U.D. şi cu martora A.R., ocazie cu care persoana vătămată a exprimat dorinţa de a avea o relaţie intimă cu A.R., şi invitându-i la el acasă.

Inculpatul U.M. mai arată că, la 3-4 zile după aceea, toţi cei enumeraţi, E.R.N., C.N., U.M., U.D. şi A.R., au plecat cu un autoturism condus de U.D., la munte în zona Câmpina şi Sinaia, ideea aparţinând lui E.R.N., C.N. şi A.R.

Se confirmă din probe şi discuţiile referitoare la presupusa achiziţionare în coproprietate a unui teren în zona Câmpina, de către E.R.N., C.N. şi U.M., iar în contextul în care inculpaţii nu puteau dispune de sumă de bani astfel încât să afirme cu bună credinţă că ar fi posibil să participe la acea achiziţionare de teren, în contextul în care martorul T.N. s-a prezentat în mod fals drept proprietar al terenului de la Câmpina (iar anterior vorbise la telefon cu C.N. despre amănuntele activităţii), tribunalul reţine că prin intermediul simulării unei cumpărări a presupusului teren, inculpaţii au intenţionat să-l deposedeze pe persoana vătămată E.R.N. de suma de bani ce ar fi reprezentat partea sa de contribuţie la acea tranzacţie.

În ce priveşte contribuţia inculpatului U.M. la această faptă, tribunalul reţine că acesta s-a implicat în mod direct în încercarea de înşelare a persoanei vătămate E.R.N., câtă vreme a afirmat că personal va participa, în calitate de coproprietar, la cumpărarea terenului de la Câmpina. De asemenea, inculpatul U.M. îl cunoştea pe E.R.N. de mai mult timp, rezultând, pe de o parte, că prin intermediul lui a aflat C.N. despre acesta, despre faptul că are o locuinţă şi o posibilă disponibilitate de a o vinde şi de a fi înşelat, şi pe de altă parte, că inculpatul avea o anumită influenţă de convingere asupra lui E.R.N., aspect rezultat şi din convorbirile telefonice interceptate.

Tribunalul reţine, în ce priveşte schimbarea încadrării juridice solicitate de acest inculpat, în sensul de a nu i se reţine alin. (2) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), întrucât nu şi-a folosit apelativul „M.” cu scopul de a-l înşela pe E.R.N., că cererea este nefondată, întrucât inculpatul U.D. a exercitat un ansamblu de acte materiale, atât ca autor cât şi ca complice al inculpatei C.N., actele de complicitate fiind absorbite în cele de autorat. Astfel fiind însă, se constată că în mod cert inculpata C.N., precum şi A.R., au folosit cu intenţie diminutive false cu scopul de a nu fi identificate, astfel cum a procedat şi în celelalte cazuri, şi în aceste condiţii, inculpatei i se aplică agravanta prevăzută de alin. (2) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) Iar întrucât inculpatul U.M. i-a acordat ajutor conştient la săvârşirea faptelor, luând la cunoştinţă inclusiv despre folosirea unor nume false, agravanta îi este aplicabilă şi acestuia.

În ce priveşte contribuţia inculpatului U.D., tribunalul reţine că acesta a acordat sprijin activ celorlalţi inculpaţi prin punerea la dispoziţia acestora ca şofer, în condiţiile în care rezultă că a participat la discuţiile referitoare la punerea la punct a planului de înşelare, deci cunoştea că va lua parte la săvârşirea unei infracţiuni. Tribunalul reţine că acest inculpat nu a realizat acte directe de înşelare a persoanei vătămate, contribuţia sa fiind specifică actelor de complicitate, sens în care încadrarea juridică va fi schimbată în mod corespunzător.

De asemenea, tribunalul reţine că, urmare a actelor materiale desfăşurate de inculpaţi, persoana vătămată E.R.N. nu a suferit niciun prejudiciu.

În ce priveşte declaraţia dată de persoana vătămată E.R.N. în faţa instanţei de judecată, tribunalul o apreciază ca fiind făcută în mod nesincer în favoarea inculpaţilor, câtă vreme aceste declaraţii sunt contrazise de cele date în cursul urmăririi penale, precum şi de întregul material probator.

3. Din probele dosarului efectuate în cauză a rezultat că inculpata C.N. împreună cu inculpaţii G.M., U.D., D.I., martorii (învinuiţi) S.A.G. şi N.I. şi martorele A.V. şi I.C.M. au realizat o altă infracţiune de înşelăciune asupra părţilor vătămate N.M. şi P.E., pentru a le determina să îşi înstrăineze garsoniera pe care aceştia o deţineau în oraşul Năvodari, uzând în acest scop de promisiunea mincinoasă a achiziţionării în viitor a unui alte locuinţe în comuna L., judeţul Constanţa.

Astfel, din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei a rezultat că părţile vătămate N.M. şi P.E. au înstrăinat către M.S., la data de 10 septembrie 2010 prin contractul autentificat de Biroul Notarilor Publici C.P., garsoniera lor situată în C., judeţul Constanta contra sumei de 15.000 euro.

La data de 15 septembrie 2010, părţile vătămate au cumpărat în baza contractului autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociaţi G.D. şi G.A. o garsonieră situată în oraşul N., achitând un preţ de 48.500 RON.

Ulterior, părţile vătămate au înstrăinat acest imobil contra sumei de 6.500 euro, în baza contractului autentificat din 30 septembrie 2010 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi G.D. şi G.A., în urma inducerii lor în eroare de către inculpaţii C.N., G.M., sprijiniţi de către inculpatul D.I., U.D., de învinuiţii S.A.G. şi N.I. şi de martorele A.V. şi I.C.M., care le-au promis că le vor achiziţiona o locuinţă în comuna L., judeţul Constanţa.

După cum reiese din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în prezenta cauză inculpata C.N. a fost cea care a planificat inducerea în eroare a părţilor vătămate N.M. şi P.E. cu ocazia înstrăinării garsonierei pe care aceştia o cumpăraseră în oraşul N. Astfel, în intervalul 24-30 septembrie 2010 inculpata C.N. a luat legătura cu mai multe persoane printre care şi martorele A.V. şi I.C.M., aceastea comunicând inculpatei faptul că au intermediat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect o garsonieră din oraşul N. iar noii proprietari ai acesteia, N.M. şi P.E. pot fi înşelaţi cu uşurinţă, sens în care i-au indicat locaţia unde aceştia pot fi contactaţi. De asemenea, inculpata a flat amănunte legale de faptul că părţile vătămate dispun de bani asupra lor şi consumă în exces băuturi alcoolice.

Urmare a informaţiilor obţinute, şi sub identitatea de M.2, inculpata C.N. a luat legătura cu părţile vătămate urmând să le determine părţile vătămate să-şi vândă imobilul achiziţionat la data de 15 septembrie 2010 sub pretextul procurării unei alte locuinţă mult mai bună, în cornuna L., judeţul Constanţa şi să-şi însuşească banii obţinuţi din vânzarea acesteia. Potrivit planului, din preţul obţinut în urma vânzării garsonierei părţilor vătămate martorele A.V. şi I.C.M. urmau a primi amândouă 1.000 de euro pentru informaţia oferită şi pentru rolul jucat în inducerea în eroare a părţilor vătămate, restul de bani urmând a fi împărţiţi de inculpata C.N. cu inculpaţii U.D. şi G.M.

Pentru a le determina pe părţile vătămate să vândă garsoniera din N. sub promisiunea achiziţiei unui alt imobil mai bun, inculpata C.N. a solicitat martorelor A.V. şi I.C.M. să intervină pe lângă o persoană din localitatea L., numită D.V. pentru ca acesta să permită părţilor vătămate vizionarea imobilului în care locuia aceasta temporar şi care aparţinea în realitate cumnatului martorei A.V. Martora a susţinut şi în faţa instanţei declaraţiile date la urmărirea penală.

În legătură cu acest imobil, inculpata C.N. a afirmat în mod mincinos cu scopul inducerii în eroare a părţilor vătămate că îl va cumpăra pentru ei cu banii obţinuţi din vânzarea garsonierei din N., aspecte cunoscute şi de martorele A.V. şi I.C.M. după cum reiese din convorbirile purtate de acestea.

Din discuţiile telefonice purtate de inculpate C.N. cu martorele A.V. şi I.C.M. mai rezultă faptul că prima menţionată a găzduit părţile vătămate la domiciliul părinţilor inculpatei G.M. şi că aceştia sunt mari consumatori de băuturi alcoolice.

Tot din conţinutul acestor convorbiri rezultă că martorele A.V. şi I.C.M. s-au ocupat şi de găsirea urgentă a unui cumpărător pentru garsoniera din N. ce aparţinea părţilor vătămate, acestea înmânând la un moment dat cheile garsonierei din N. atât inculpatei C.N. cât şi inculpatului D.I. pentru ca aceştia să o prezinte unui alt cumpărător identificat de ultimul menţionat.

Din conţinutul discuţiilor telefonice purtate de inculpate C.N. cu inculpatul D.I. rezultă că acesta s-a ocupat de obţinerea certificatului fiscal împreună cu inculpata G.M. şi respectiv de încheierea contractului de vânzare-cumpărare la notariat, cunoscând faptul că aceste părţi vătămate vor fi înşelate şi cu scopul de a primi un comision după vânzarea imobilului cu mult sub preţul pieţei către un cumpărător identificat de el.

Deşi inculpatul D.I. s-a apărat afirmând că el nu a cunoscut că vânzarea s-a efectuat după inducerea în eroare a părţilor vătămate, aceste declaraţii nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, ele urmând a fi înlăturate.

Astfel în discuţia telefonică din data de 27 septembrie 2010, ora 20:07 purtată între inculpaţii C.N. şi D.I., prima îl asigură pe secund că va trimite împreună cu părţile vătămate o persoană care îl cunoaşte şi că o montează ea şi pe asta ce să vorbească, rolul ei fiind să mai stea cu oamenii.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că atunci când partea N.M. a refuzat să mai completeze cererea necesară în vederea eliberării certificatului fiscal inculpatul D.I. a sunat-o pe inculpata C.N., care se prezentase părţilor vătămate sub numele de M.2. Aceasta l-a convins pe N.M. să completeze cererea spunându-i că nu se va putea muta la noua locuinţă din comuna L. pe care urma să o cumpere pentru el atâta timp cât nu vinde garsoniera din N. şi trimiţând-o la faţa locului pe inculpata G.M. pentru ca şi aceasta la rândul ei să insiste ca părţile vătămate să efectueze toate formalităţile necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Apoi, în cadrul discuţiei telefonice din data de 28 septembrie 2010 inculpata C.N. îi comunică inculpatului D.I. că ea va sta ascunsă cât timp părţile vătămate se vor afla în notariat pentru a semna actele.

Participarea inculpatului D.I. la săvârşirea infracţiunii rezultă din discuţiile telefonice purtate de acesta cu inculpatele G.M. şi C.N. la data de 30 septembrie 2010.

În continuare, după cum reiese din discuţiile telefonice dintre inculpata C.N. şi martora I.C.M., pentru a obliga părţile vătămate să accepte urgent vânzarea garsonierei din N., cea dintâi a solicitat mai multor persoane să sune părţile vătămate şi sub identitatea falsă a cumpărătorilor garsonierei acestora din C. pe care o vânduseră anterior cumpărării garsonierei din N. având termen până la data de 30 septembrie 2010 pentru a o elibera şi să le ceară acestora prin ameninţări cu acte de violenţă eliberarea urgentă şi înainte de termen a imobilului din Constanţa (procesul-verbal de redare din data de 23 noiembrie 2010). În acest fel părţile vătămate au fost obligate să vândă garsoniera din N. pentru a cumpăra casa din comuna L. unde urmau să ducă bunurile lăsate în garsoniera din C.

Acest plan a fost pus în practică la solicitarea inculpatei C.N. de către învinuitul N.I. care la data de 26 septembrie 2010, sub identitatea cumpărătorului garsonierei din C. contactează părţile vătămate pe telefonul inculpatei C.N. şi le ameninţă că le aruncă de la geam dacă nu eliberează rapid imobilul şi dacă vor mai intra în acesta.

La data de 29 septembrie 2010 învinuitul N.I. Ie-a ameninţat din nou cu acte de violenţă pe cele două părţi vătămate dacă nu vor accepta să semneze actele de vânzare-cumpărare la notariat a garsonierei din N. contra sumei de doar 5.000 euro.

În cursul judecăţii N.I. admite că a purtat convorbiri telefonice, la solicitarea lui C.N., în care a adus ameninţări, susţinând însă că ar fi crezut că vorbeşte cu soţul inculpatei, aspect neverosimil având în vedere conţinutul convorbirilor telefonice, şi împrejurarea că martorul se cunoştea cu C.G.

În data de 30 septembrie 2010, învinuitul N.I. la solicitarea inculpatei C.N. a contactat din nou prin intermediul telefonului acesteia pe partea vătămată N.M. şi, sub identitatea cumpărătorului garsonierei din C., i-a relatat că îi va da un rest de 3.000 euro rămas neachitat cu ocazia cumpărării garsonierei din C. cu condiţia să semneze actele de vânzare a garsonierei din N.

După vânzarea garsonierei din N. de către părţile vătămate, conform convorbirilor telefonice purtate de inculpata C.N. cu învinuitul S.A.G. la data de 30 septembrie 2010, acesta din urmă a fost chemat şi prezentat părţilor vătămate în mod neadevărat ca proprietar al imobilului din comuna L. pentru a solicita şi primi de la aceştia suma de 5.000 euro cu titlu de plată a imobilului din L., sens în care acesta le va înmâna şi o cheie ce ar fi trebuit să aparţină imobilului din L., lucru care s-a şi realizat.

Discuţiile telefonice interceptate în cauză au scos la iveală atât participarea inculpatei G.M. la săvârşirea faptei cât şi împrejurarea că aceasta s-a prezentat părţilor vătămate şi a acţionat sub numele de M.3.

La data de 24 septembrie 2010, inculpata C.N. a discutat telefonic cu inculpatul U.D. în prezenta părţilor vătămate, atribuindu-i acestuia calitatea mincinoasă de transportator cu care a negociat în mod fictiv transportul bunurilor din garsoniera din municipiul C. în cea din oraşul N. În acest mod, cei doi inculpaţi au indus în eroare cele două părţi vătămate cu privire la posibilitatea mutării la N. înainte de termenul de eliberare a garsonierei din C.

Discuţia s-a repetat în data de 24 septembrie 2010, când inculpatul U.D. a discutat personal cu partea vătămată N.M. insistând ca presupusa mutare să aibă loc la a doua zi şi apoi la data de 25 septembrie 2010.

Infracţiunea de înşelăciune săvârşită în modalitatea arătată s-a consumat la data de 30 septembrie 2010 când părţile vătămate N.M. şi P.E. şi-au înstrăinat garsoniera ca urmare a manoperelor inculpaţilor iar organele de urmărire penală i-au surprins pe aceştia în flagrant la scurt timp după săvârşirea faptei.

Astfel, inculpata G.M. a fost depistată de organele de politie în timp ce ieşea din agenţia imobiliară C.&L. din N. în timp ce inculpaţii C.N., U.M. şi U.D. au fost depistaţi în timp ce se deplasau cu un autoturism condus de acesta din urma în zona City Park Mall din Constanta.

Asupra inculpatei C.N. a fost găsită suma de 2.800 RON şi 1.000 euro, asupra inculpatului U.D. a fost găsită suma de 3.600 RON iar asupra inculpatului U.M. a fost găsit un plic pe care era consemnat numele şi adresa părţii vătămate E.R.N.

În portbagajul autoturismului cu care se deplasau cei trei inculpaţi a fost găsită o sacoşă cu acte personale şi de proprietate ale părţilor vătămate N.M. şi P.E.

Cu ocazia introducerii în arestul Inspectoratului de Poliţie Judeţeană Constanţa a inculpatului reţinut U.D. în chiloţi i-a fost găsită suma de 50 euro iar dintre fese i-a căzut şi suma de 4.005 RON, acesta precizând că i-a ascuns pentru a nu fi luaţi de anchetatori.

Părţile vătămate N.M. şi P.E. au declarat că prin intermediul inculpaţilor U.D., C.N. şi G.M., care li s-au prezentat sub alte identităţi au achiziţionat o garsonieră în oraşul N.

Ulterior la propunerea celor două inculpate, părţile vătămate au vizionat o locuinţă în comuna L. pe care primele le-au propus să o cumpere cu banii obţinuţi din vânzarea garsonierei din oraşul N.

Părţile vătămate au fost de acord cu propunerea s-au deplasat la un birou notarial unde la data de 30 septembrie 2010 au încheiat contractul prin care au vândut imobilul din N. contra sumei de 6.500 euro după care împreună cu inculpaţii U.D., C.N. şi G.M. s-au deplasat la o altă locuinţă din oraşul N. unde au rămas împreună cu C.G. să aştepte sosirea proprietarului casei din comuna L. pe care urmau să o cumpere, în timp ce inculpaţii au plecat pretextând că merg să caute o maşină cu care să transporte bunurile lor din municipiul C. în comuna L.

După aproximativ cinci minute inculpaţii au revenit cu o persoană de sex masculin care Ie-a predat părţilor vătămate o cheie în legătură cu care a afirmat că este cheia casei din comuna L. La rândul lor, părţile vătămate au plătit acestei persoane suma de 6.500 euro întelegându-se ca în cel mai scurt timp să încheie şi actul autentic de vânzare-cumpărare.

Martorul S.A.G. a confirmat declaraţiile părţilor vătămate arătând că la data de 30 septembrie 2010 a fost contactat telefonic de mătuşa sa, inculpata C.N., despre care cunoştea că se ocupă cu înşelăciuni în domeniul imobiliar şi care i-a cerut ca într-o convorbire telefonică ce urma să aibă loc în scurt timp să se prezinte drept proprietar al unei case din comuna L. şi să îşi manifeste disponibilitatea de a înstrăina această casă.

Martorul a mai declarat că a fost de acord cu propunerea şi a procedat întocmai cum i s-a cerut pentru ca în aceeaşi zi, în jurul orei 14:00, să fie din nou căutat de inculpată care i-a cerut de această dată să se prezinte la locuinţa sa pentru a preda aşa-zişilor cumpărători cheia casei din comuna L. pe care tot ea i-a pus-o la dispoziţie.

Inculpata C.N. a recunoscut, în declaraţia din data de 30 septembrie 2010, că suma de 1.000 euro şi 2.800 RON ce a fost găsită asupra sa cu ocazia percheziţei corporale şi reţinerii, i-au fost daţi de partea vătămată P.E. împreună cu N.M., susţinând că aceştia i-au solicitat să le caute un camion pentru transportul bunurilor proprii, cu motivaţia că au vândut garsoniera din C. unor persoane de etnie turcă şi că le-ar fi frică să se mai întoarcă în locuinţă, intenţionând să plece în judeţul Prahova. Cu ocazia reţinerii inculpaţilor, în autoturismul cu care se deplasau s-au găsit sacoşe cu bunuri de uz personal şi acte aparţinând părţilor vătămate P.E. şi N.M. Tribunalul reţine că explicaţiile inculpatei sunt mincinoase atât în privinţa justificării sumei de bani, mult prea mare pentru a constitui contravaloarea unui transport local, mai ales în condiţiile în care U.D. vorbise cu N.M. asupra preţului probabil al unui asemenea transport, cât şi în privinţa intenţiei persoanelor vătămate de a se muta împreună în judeţul Prahova, datorită unor temeri legate de noii proprietari ai garsonierei vândute în Constanţa. Se constată că, în realitate, inculpata invocă ca probe în favoarea sa chiar discuţiile telefonice de ameninţare pe care N.I. Ie-a dat, la solicitarea sa, părţilor vătămate, şi nicidecum un real conflict între acestea şi M.S. (noul proprietar).

Participarea inculpaţilor U.D. şi G.M. la săvârşirea faptei de înşelăciune împotriva persoanelor vătămate P.E. şi N.M. rezultă şi din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate, din care tribunalul reţine următoarele pasaje relevante:

C.N. „Măi, fă rost de o maşină., că uite sunt la Agenţie la fete, mi-au dat un pont. Au vândut şi se mută la N. şi au şi bani.

G.M.: A.

C.N. Şi sunt rupţi, rupţi. Nu-i găseşte lumea acasă, numai prin cârciumă umblă.

G.M.: S-au mutat ei acolo?

C.N.: Nu s-au mutat încă, au vândut la C. şi tre să se mute aicea.

G.M.: Au dat banii pe (...)?

C.N.: Au dat tot, au şi diferenţa la ei, au banii la ei. Le-a rămas vreo 5.000 de euro

G.M.: Ăia-s buni. Hai, lasă că văd eu ce fac şi te sun.

- N.I.: „Şi ultimu, ultimu preţ?

- C.N.: Bag-o şi tu la şapte mii, hai. S-o dăm repede”

Din această convorbire rezultă intenţia inculpatei de a înşela părţile vătămate inclusiv prin vânzarea garsonierei din N. (care făcea obiectul discuţiei) la un preţ sub cel real, intenţia sa fiind aceea de a reuşi vânzarea şi implicit de a intra în posesia unei sume de bani.

- C.N.: „Şi să mai dea (...)cinci mii sau patru mii cinci sute să-şi ia G.M. şi U.D. Şi fata, să-i dau Iu fata de la firmă că ea ne-a vândut pontul. Le dăm o mie de euro. (...) haide. Şi-mi opreşti banii mei două mii cinci sute (...) îşi ia G.M. partea, îşi ia U.D. partea, şi o mie să le dau la fete” (se referă la A.V. şi I.C.M.)

C.N.: Mă, vezi că s-ar putea să ne-aducă N.I. client. Vezi că (...) dacă e, îi spui că eşti băgat la parte. Ai înţeles?

U.D.: Păi nu-i normal?

C.N. (imitând ca şi cum ar fi vorbit N.I.): „Eşti băgat şi tu, P.?” (imitând ca şi cum ar fi vorbit U.D., care probabil, fiind mic de statură, i se spune P.) .Da, frate, eu, grasa şi cu G.M.”

C.N. „Oamenii au o garsonieră aici, n-are bagaj mult, o cameră. Mobilă de sufragerie, o maşină de spălat, frigiderul, butelia, cu băieţii tăi cu tot cu încărcat şi descărcat şi la N. şi băgat şi sus. Ia zi-mi, cât le iei?

U.D.: Vreo şase milioane.

U.D.:Mi-aţi făcut un bip, ia ziceţi-mi despre ce este vorba .

C.N: Stai să vorbesc cu proprietarii, să văd (...) puteţi să-i daţi o arvună să-şi facă plinul? Nu vrea mult, două, trei milioane vrea acum şi diferenţa o dăm pe urmă. Alo, auzi, mâine?

U.D.: Păi mâine n-am cum, dacă prind altă cursă, dacă dă arvună în seara asta, da. (rezultă că cei doi poartă convorbirea ca şi când nu s-ar afla în relaţii apropiate, şi că inculpatul U.D. încearcă prin aceste afirmaţii să grăbească decizia persoanelor vătămate de a se muta)

Din aceste convorbiri rezultă implicarea conştientă şi interesată, contra unei sume de bani a inculpatului U.D., şi de asemenea rezultă implicarea şi a inculpatei G.M., aspect cunoscut de ambii interlocutori ai inculpatei C.N.

C.N.: Hai când ajung la L., că la L. mă duc să-l tund, să-l berberesc, că aicea e aglomeraţie rău şi nu pot, aşa şi te sun (către N.I.).

Inculpata se referă la episodul final, în care s-a deplasat cu persoanele vătămate în localitatea L., solicitând ca acestea să dea 5.000 euro drept avans martorului S.A.G., pretextând că este acont la locuinţa pe care acesta ar vinde-o persoanelor vătămate. Rezultă deci intenţia directă a inculpatei de a înşela persoanele vătămate (să-i „berberească” de bani).

Implicarea inculpatei C.N. şi a inculpatului D.I. în vânzarea garsonierei din N. de către P.E. şi N.M., precum şi interesul inculpaţilor în perfectarea cât mai imediată a acestei vânzări, în scopul obţinerii unor sume mari de bani, rezultă cu evidenţă şi din convorbirile telefonice dintre aceşti doi inculpaţi.

De asemenea, implicarea directă a inculpatei G.M. în acţiunea de înşelare a persoanelor vătămate pentru a-i determina să accepte vânzarea garsonierei pentru un preţ sub cel de cumpărare, rezultă şi în mod direct din convorbirile interceptate dintre aceasta şi C.N.:

- C.N.: Stai şi tu mai de-o parte, că vine F. acum cu oamenii (D.I. cu E.P. şi N.M.) (...)i-am zis, vezi, spune-le la oameni: măi tată, ca să poţi să faci (...)

G.M.: Lasă că ştiu eu ce trebuie să le spun (...) haide că le zic eu acuma”

G.M.: (...)Am făcut eu aicea nebuniile, îmi vine dracii pe el. Să-şi ia acolo o secretară frumuşică, o noră, un copil de-al lui, înţelegi? Să scrie acolo treburile (inculpata este nemulţumită că a fost obligată de împrejurări să completeze cererile la „Financiar”, şi că acestea ar fi trebuit completate de o altă persoană pentru a nu se putea stabili implicarea prin expertiza grafoscopică).

Cu privire la actele materiale realizate de inculpata G.M., tribunalul reţine din probele administrate că aceasta s-a implicat în mod direct, în calitate de autor, în susţinerea unor afirmaţii nereale în faţa persoanelor vătămate, cu scopul de a le determina pe acestea să vândă garsoniera din N., şi mai mult, să o vândă cu nun preţ inferior celui pe care îl plătiseră cu 2 săptămâni înainte pe locuinţa respectivă. De asemenea, astfel cum rezultă şi din conţinutul convorbirilor de mai sus, inculpata G.M. a realizat şi alte acte materiale care au contribuit direct la finalizarea scopului infracţional urmărit, completarea unor înscrisuri oficiale în locul persoanelor vătămate.

Cu privire la actele materiale realizate de inculpatul U.D., tribunalul reţine, ca şi în precedent, că acesta nu a avut o contribuţie de autor, întrucât nu s-a implicat direct în afirmarea unor situaţii mincinoase legate de tranzacţiile imobiliare desfăşurate, sau legate de remiterea în final a sumei de bani drept arvună pentru presupusa casă cumpărată la L., ci, cunoscând contextul discuţiilor şi intenţiile inculpatei C.N., i-a dat sprijin acesteia cu scopul de a-i determina pe N.M. şi P.E. să accepte vânzarea-cumpărarea, creându-le convingerea că va realiza transportul bunurilor proprietatea acestora.

Fapta inculpatei C.N. care, în perioada iunie-septembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi folosind alte identităţi şi calităţi decât cele reale, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase (căsătoria părţilor vătămate cu diverse persoane de sex feminin, achiziţionarea unor noi locuinţe ieftine, ulterior înstrăinării celor deţinute în proprietate) a indus în eroare pe partea vătămată D.A., şi pe persoanele vătămate E.R.N., P.E. şi N.M., determinându-le, sau încercând să le determine, să îşi înstrăineze locuinţele, şi însuşindu-şi sume de bani din vânzarea acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Astfel, tribunalul reţine, pe de o parte, modalitatea similară de acţiune a inculpatei C.N. în cazul tuturor celor trei fapte, perioada relativ scurtă de timp în care Ie-a realizat, faptul că s-a folosit de ajutorul unor persoane apropiate, unele participând la ultimele două fapte, aceste aspecte conturând existenţa rezoluţiei infracţionale unice de săvârşire a faptelor continuate, cu scopul direct de a obţine sume de bani pentru diverse nevoi personale, astfel cum rezultă şi din contextul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) în cazul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.N. şi U.D., este real că în situaţia în care una din fapte a rămas în forma tentativei caracterul continuat al infracţiunii de înşelăciune va subzista, astfel cum s-a reţinut şi în rechizitoriu.

De asemenea, este real că în cazul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prejudiciul cauzat rezultă din însumarea pagubelor produse tuturor părţilor vătămate, fiind irelevant dacă numai unele dintre ele s-au constituit părţi civile, problema fiind tranşată de altfel şi prin decizia în interesul Legii nr. XIV din 22 mai 2006.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului suferit de fiecare dintre părţile vătămate tribunalul are în vedere.

- pentru partea vătămată D.A., în condiţiile în care evaluarea oficială indică o sumă de 26.165 euro ca preţ al locuinţei sale vândute, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro, precum şi în condiţiile în care rezultă din declaraţiile martorului H.E. şi părţii vătămate că acesta din urmă a efectuat benevol unele cheltuieli personale din suma obţinută drept preţ al vânzării casei, acestea ridicându-se conform declaraţiilor, la aproximativ 2.000 euro, rezultă că prejudicul efectiv suferit de partea vătămată D.A. este de 18.000 euro, fiind constituit în parte de suma luată în posesie direct de inculpata C.N., sub pretextul că va cumpăra o altă locuinţă, şi în parte din diferenţa de preţ pe care partea vătămată ar fi obţinut-o inculpata nu l-ar fi încredinţat că suma de 7.500 euro este suficientă pentru cumpărarea unei alte case.

- pentru persoana vătămată E.R.N., potrivit unei aprecieri chiar a inculpatei C.N., apartamentul acestuia putea fi vândut pentru suma de aproximativ 45.000 euro. Această sumă este însă una eventuală, întrucât fapta a rămas în stare de tentativă, şi nu s-a produs o pagubă.

- pentru persoanele vătămate N.M. şi P.E., rezultă că prejudiciul cauzat s-a constituit, pe de o parte, din diferenţa dintre preţul dat de persoanele vătămate pe garsoniera din N., 10.500 euro, şi preţul obţinut pe acesta cu două săptămâni mai târziu (6500 euro), iar pe de altă parte, din suma de 5.000 euro pe care persoanele vătămate au remis-o inculpatei C.N., prin intermediul martorului S.A.G., datorită afirmaţiilor mincinoase că reprezintă arvuna pentru cumpărarea casei din L., şi datorită faptului că primiseră o cheie mincinoasă de la martor, ca şi cum ar fi fost a casei, creând persoanelor vătămate impresia că au posibilitatea de a o lua în stăpânire.

Astfel, prejudiciul total cauzat persoanelor vătămate N.M. şi P.E. este de 9.000 euro, iar existenţa acestuia nu este înlăturată de faptul că, ulterior, martorele A.V. şi I.C.M. au acoperit acest prejudiciu.

De asemenea, tot cu privire la acest aspect, tribunalul reţine că nu sunt întrunite condiţiile aplicării art. 74¹ C. pen., întrucât nu inculpaţii, ci alte persoane în interes propriu, au acoperit prejudiciul cauzat celor două persoane vătămate. Ori, art. 74¹ prevede că „dacă până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat (...)” condiţie care nu este îndeplinită în speţa de faţă de nici unul dintre inculpaţi.

Tribunalul constată că, în cuprinsul aceleiaşi infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, săvârşită de inculpata C.N., există două forme distincte ale acesteia, respectiv acte materiale ale unei înşelăciuni în formă consumată şi un act material al unei înşelăciuni în forma tentativei. Fiecare din aceste acte materiale nu a fost susceptibil de a produce un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, iar însumat, prejudiciul efectiv cauzat este de 27.000 euro, echivalent aproximativ cu 120.000 RON, adică mai mic decât cuantumul ce reliefează consecinţele deosebit de grave.

Astfel cum rezultă din textul art. 215 alin. (5), forma deosebit de gravă a infracţiunii de înşelăciune poate fi reţinută atunci când aceasta „a avut consecinţe deosebit de grave”. Textul este imperativ, respectiv trebuie să se fi constatat efectiv producerea consecinţelor deosebit de grave, şi nu să se constate că s-a produs în parte un prejudiciu din totalul celui urmărit, dar care nu întruneşte condiţiile consecinţelor deosebit de grave. De altfel, acelaşi lucru rezultă şi din cuantumul deosebit de mare al limitelor de pedeapsă fixate de lege, putându-se aplica o pedeapsă de până la 20 de ani închisoare dacă se reţine înşelăciunea cu consecinţe deosebit de grave. Ori, rezultă din intenţia legiuitorului că o astfel de pedeapsă se aplică în considerarea producerii efective a rezultatului deosebit de grav, şi nu în considerarea posibilităţii producerii lui.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei C.N., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului U.D., care în cursul lunii septembrie a anului 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi cunoscând folosirea de către inculpata C.N., de către A.R., a altor identităţi şi calităţi decât cele reale, a acordat sprijin pentru realizarea rezoluţiei infracţionale a celei dintâi, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase (căsătoria părţilor vătămate cu diverse persoane de sex feminin sau achiziţia unor noi locuinţe ulterior înstrăinării celor deţinute în proprietate) în vederea inducerii în eroare a părţilor vătămate E.R.N., P.E. şi N.M., determinându-le, sau încercând să le determine, să îşi înstrăineze locuinţele, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), considerentele anterioare referitoare la inexistenţa consecinţelor deosebit de grave menţinându-se şi în cazul acestuia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, în complicitate la înşelăciune în formă continuată, referitoare la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta inculpatei G.M. care, în cursul lunii septembrie a anului 2010, folosind cu rea credinţă o altă identitate decât cea reală recomandându-se drept M.3, şi de asemenea cunoscând că C.N. foloseşte un alt prenume decât cel real), împreună cu inculpaţii C.N. şi U.D., beneficiind de sprijinul inculpatului D.I., al martorilor S.A.G. şi N.I. şi al martorelor A.V. şi I.C.M., Ie-a indus în eroare pe părţile vătămate P.E. şi N.M. determinându-le pe acestea să îŞi înstrăineze, la data de 30 septembrie 2010, garsoniera pe care o deţineau în oraşul N. în schimbul promisiunii achiziţionării unei alte locuinţe în comuna L., judeţul Constanţa, şi obţinând drept comision suma de 200 euro, potrivit propriei declaraţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Fapta inculpatului U.M., care în perioada 6-10 septembrie 2010, împreună cu inculpaţii C.N., A.T. şi U.D. şi cu martorii T.N. şi A.R. au încercat să o inducă în eroare pe partea vătămată E.R.N., uzând în acest scop de promisiuni mincinoase de căsătorie cu o altă persoană de sex feminin, pentru a o determina astfel pe aceasta să îşi înstrăineze locuinţa din municipiul C., şi apoi să obţină parte din preţul acesteia printr-o pretinsă cumpărare a unui teren în localitatea Câmpina, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpatului A.T., care în perioada 6-10 setembrie 2010, împreună cu inculpaţii C.N., U.M. şi U.D. şi martorii T.N. şi A.R., a acordat sprijin inculpatei C.N. recomandând-o pe verişoara sa A.R. care să fie folosită drept posibilă viitoare parteneră de viaţă a lui E.R.N., şi să-l determine pe acesta să-şi vândă apartamentul, şi care s-a preocupat susţinând moral continuarea acestei activităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpatului D.I., care în cursul lunii septembrie a anului 2010 a ajutat la activitatea de inducere în eroare a pârtilor vătămate P.E. şi N.M. de către inculpaţii C.N., G.M., U.D., activitate care a avut ca urmare înstrăinarea, la data de 30 septembrie 2010, a garsonierei pe care părţile vătămate o deţineau în oraşul N. în schimbul promisiunii achiziţionării unei alte locuinţe în comuna L., judeţul Constanţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

În privinţa tuturor inculpaţilor, tribunalul a reţinut incidenţa circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit a) C. pen., constând în săvârşirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună.

Astfel, faptele realizate împotriva persoanelor vătămate E.R.N., P.E. şi N.M. s-au desfăşurat cu participarea, de fiecare dată, a unui număr mai mare de 3 persoane:

- inculpaţii C.N., U.D., U.M., A.R., în cazul lui E.R.N.

- inculpaţii C.N., G.M., U.D., D.I., A.T., în cazul lui P.E. şi N.M. În ce priveşte fapta inculpatei C.N. împotriva lui D.A., aceasta este absorbită în infracţiunea continuată, agravanta aplicându-se pentru întregul complex infracţional.

În baza acestor texte de lege, inculpaţii au fost condamnaţi, la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii C.N., G.M. şi U.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a criticat soluţia fondului sub următoarele aspecte:

- greşita schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor C.N. şi U.D., motivând că încadrarea juridică corectă este cea cuprinsă în actul de inculpare, respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea ar. 41 alin. (2) C. pen., în raport de prejudiciul cauzat şi cel urmărit a se produce prin săvârşirea infracţiunii care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună condamnarea acestor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, pedepse care nu corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind nejustificat de mici în raport de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, modalitatea în care s-a acţionat, conjugat, în vederea desfăşurării activităţii de inducere în eroare a părţilor vătămate, folosirea de identităţi false, repetabilitatea faptelor, prejudiciul însemnat produs, recuperat în parte.

Apelul inculpaţilor C.N. şi G.M., priveşte greşita individualizare a pedepsei ce le-au fost aplicată faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptei cât şi a datelor ce caracterizează persoana acestora.

S-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea hotărârii apelate şi rejudecând să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate raportat şi la împrejurarea că prejudiciul cauzat a fost parţial recuperat.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul U.D., prin apărător, a solicitat ca, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa, întrucât partea vătămată, martorii şi inculpaţii nu l-au indicat că ar fi participat la negocierea vânzării imobilului sau că ar fi beneficiat de vreo sumă de bani.

În referire la atribuirea de calităţi mincinoase, de transportator, arată că nu a făcut altceva decât să o însoţească în calitate de şofer pe sora sa.

În subsidiar s-a cerut reducerea cuantumului pedepsei aplicate iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată, ţinând seama de concluziile referatului de evaluare care reţine că inculpatul este integrat social, are o familie, loc de muncă şi nu are antecedente penale.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale nr. 300 din 22 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 19074/118/2010, în raport de criticile formulate şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa a constatat aspectul nefondat al tuturor apelurilor formulate.

În continuare împotriva deciziei penale nr. 136/P din 8 noiembrie 201 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în acest sens, s-au exercitat recursuri de către Parchet precum şi de inculpaţii C.N. şi G.M.

Parchetul a criticat soluţia sub următoarele aspecte:

- greşita schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor C.N. şi U.D., motivând că încadrarea juridică corectă este cea cuprinsă în actul de inculpare, respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea ar. 41 alin. (2) C. pen., în raport de prejudiciul cauzat şi cel urmărit a se produce prin săvârşirea infracţiunii care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului şi rejudecând să se dispună condamnarea acestor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, pedepse care nu corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind nejustificat de mici în raport de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, modalitatea în care s-a acţionat, conjugat, în vederea desfăşurării activităţii de inducere în eroare a părţilor vătămate, folosirea de identităţi false, repetabilitatea faptelor, prejudiciul însemnat produs, recuperat în parte.

Recursurile inculpaţilor C.N. şi G.M., privesc greşita individualizare a pedepsei ce le-au fost aplicată faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptei cât şi a datelor ce caracterizează persoana acestora.

S-a solicitat admiterea recursurilor şi rejudecând să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate raportat şi la împrejurarea că prejudiciul cauzat a fost parţial recuperat.

Raportat la inculpatul U.D., prin apărător, s-a solicitat ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva sa, întrucât a decedat.

Înalta Curte, ca instanţă de recurs, raportat la căile de atac exercitate în cauză, motivele invocate, persoanele recurente, cu abordarea şi a cazurilor de casare tratabile din oficiu, reţine următoarele:

Pe baza analizei temeinice a materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, instanţa fondului a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăţia inculpaţilor, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.

Aceleaşi aspecte au fost învederate şi la nivelul instanţei de apel care astfel a pronunţat o hotărâre aflată sub auspicii de legalitate şi temeinicie.

Motivul de recurs invocat de procuror, grefat pe cazul de casare de la pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., privind greşita schimbare a încadrării juridice îi vizează pe inculpaţii C.N. şi U.D.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 2618/P din 20 decembrie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.N. şi U.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru inculpata C.N.

S-a reţinut că, în perioada iunie-septembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi folosind alte identităţi şi calităţi decât cele reale, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, respectiv (căsătoria părţilor vătămate cu diverse persoane de sex feminin, achiziţionarea unor locuinţe noi mai ieftine, ulterior înstrăinării celor deţinute în proprietate) inculpata C.N. a indus în eroare pe partea vătămată D.A. şi pe persoanele vătămate E.R.N., P.E. şi N.M., determinându-le, sau încercând să le determine să-şi înstrăineze locuinţele şi însuşindu-şi sume de bani din vânzarea acestora, inculpata acţionând în aceeaşi modalitate în cazul tuturor celor trei fapte, care privesc pe părţile vătămate D.A., E.R.N. şi P.E. şi N.M.

La ultimele două fapte din perioada 6-10 septembrie 2010 şi în cursul lunii septembrie 2010 a participat şi inculpatul U.D.

S-a reţinut că paguba produsă prin cele trei fapte depăşeşte 200.000 RON.

Prin sentinţa penală dispusă în cauză, menţinută în apel, s-a hotărât schimbarea încadrării juridice, astfel:

- cu privire la inculpata C.N. din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de gravă, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- cu privire la inculpatul U.D., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de gravă, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a motivat că probele dosarului dovedesc că prejudiciul cauzat prin faptele inculpaţilor este de aproximativ 27.000 euro echivalent cu 120.000 RON, mai mic decât cuantumul ce reliefează consecinţele deosebit de grave.

De subliniat în recurs este aspectul esenţial juridic că, forma deosebit de gravă a infracţiunii de înşelăciune poate fi reţinută numai în considerarea producerii efective şi certe a rezultatului deosebit de grav şi nu în considerarea posibilităţii producerii acestuia. Deci prejudiciul material cauzat unei persoane fizice sau juridice, prin fapta inculpatului trebuie să fie efectiv şi cert.

Dacă prin acţiunea de inducere în eroare s-a produs o pagubă materială mai mare de 200.000 RON, fapta va realiza conţinutul agravat al înşelăciunii prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. În speţă însă paguba produsă nu atinge acest cuantum.

Astfel, probatoriul administrat dovedeşte că, prin faptele inculpaţilor s-au produs pagube efective de:

- 18.000 euro părţii vătămate D.A., în condiţiile în care acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro, iar potrivit declaraţiei martorului H.E. şi părţii vătămate rezultă că aceasta din urmă a efectuat benevol unele cheltuieli personale în valoarea de 2.000 euro;

- 9.000 euro persoanelor vătămate N.M. şi P.E., neavând relevanţă faptul că, ulterior acest prejudiciu a fost acoperit de martorele A.V. şi I.C.M.

- persoanei vătămate E.R.N. nu i s-a produs nicio pagubă având în vedere că apartamentul acestuia nu a fost vândut, fapta rămânând în stare de tentativă.

Concluzionând se constată că valoarea prejudiciului efectiv cauzat părţilor vătămate din cauză este de 27.000 euro echivalentul aproximativ cu 120.000 RON. Aşadar, cum prin acţiunea de inducere în eroare nu s-a produs o pagubă mai mare de 200.000 RON părţilor vătămate, fapta inculpaţilor nu realizează conţinutul agravat al înşelăciunii prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.

De altfel o astfel de practică judiciară, de calcul a prejudiciului, de individualizare a criteriului legat de „consecinţe deosebit de grave”, raportat la comiterea unei infracţiuni continuate, este cristalizată în ultima perioadă de timp, o altă interpretare fie ar conduce la o adăugare la lege, fie o formulă de înrăutăţire artificială a situaţiei învinuiţilor, fie o detaşare, rupere a contextului juridico-penal de ceea ce concret s-a înfăptuit în fiecare speţă.

O situaţie specială funcţionează faţă de inculpatul U.D. care, pe parcursul judecării recursului a decedat, cu depunerea certificatului de deces în acest sens la dosar, împrejurare ce atrage admiterea recursului Parchetului, organ judiciar ce veghează la respectarea deplinei legalităţi în cauzele penale deferite înspre judecare, casarea în parte a hotărârilor emise, sub aceste aspecte, şi pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal în funcţie de dispoziţiile art. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Nu poate fi primită critica parchetului privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciindu-se inclusiv în recurs că instanţa fondului a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind individualizarea judiciară a pedepsei.

Astfel, s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune în formă continuată săvârşită de inculpata C.N., în mod corect s-a reţinut gradul de pericol ridicat al faptei, determinat de modalitatea în care inculpata a acţionat, împreună cu alte persoane, rude, prieteni atrăgându-le pentru realizarea unor acte ilicite în vederea atingerii scopului infracţional urmărit, de cuantumul mare al sumelor de bani însuşite de aceasta.

S-au avut în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost comisă fapta, dispunându-se revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnată inculpata printr-o hotărâre anterioară şi conduita nesinceră avută în cursul procesului penal, încercarea de a denatura situaţia de fapt, pentru a nu se antrena răspunderea sa penală.

Pedeapsa aplicată inculpatei G.M. este conformă cu gradul ridicat de pericol social al faptei comise, cu comportamentul nesincer avut în cursul procesului penal, ţinându-se seama şi că aceasta nu este la primul contact cu legea penală.

Aceste din urmă inculpate, la rândul lor, au formulat critici pe acelaşi palier juridic, al individualizării sancţiunii, cazul de casare de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., aspect ce presupune achiesarea asupra stării de fapt incidente în speţă, a gradului de imputare alocat fiecăreia dintre ele raportat la ansamblul infracţional comis.

Argumentele de mai sus vizând corectitudinea procesului de individualizare sunt valabile implicit şi cadrului de analiză a solicitării în sens invers, de micşorare a sancţiunilor, neimpunându-se astfel o asemenea atitudine procesuală.

În ceea ce priveşte pe inculpatul U.M., în mod corect tribunalul a ţinut seama de aspectul că infracţiunea a rămas în stadiu de tentativă, este necunoscut cu antecedente penale, cu un comportament oscilant în cursul procesului penal.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A.T. şi D.I., prima instanţă a avut în vedere contribuţia redusă a acestora la comiterea faptelor deduse judecăţii, pedepsele aplicate fiind reduse cu o treime faţă de solicitarea acestora de a se judeca în baza probelor administrate în faza urmării penale, conform procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Pedepsele la care au fost condamnaţi inculpaţii, prin hotărârea de fond, sunt atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, cu privare de libertate pentru inculpatele C.N. şi G.M., cu suspendare sub supraveghere, prevăzute de art. 86¹ C. pen. pentru inculpatul U.M. şi cu suspendare condiţionată, prevăzută de art. 81 C. pen. pentru inculpaţii A.T. şi D.I., apte să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen., privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaţilor şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia.

După cum s-a arătat, în ceea ce priveşte recursurile formulate de inculpatele C.N. şi G.M., faţă de gradul de pericol ridicat al faptelor comise, circumstanţele comiterii, precum şi de datele ce caracterizează persoana şi conduita inculpatelor, comportament nesincer, necooperant în cursul procesului penal, ambele cu antecedenţă penală, corect Curtea de Apel a apreciat că, în cauză, nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestora, care corespund atât cerinţelor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi scopului şi finalităţii pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen.

Pentru aceste argumente, alături de cele avute în vedere de instanţa de apel, se apreciază că sentinţa penală şi decizia atacate sunt legale şi temeinice, neexistând motive de reformare a acestora, inclusiv prin analiza cazurilor de casare abordabile din oficiu.

Drept urmare, excluzând situaţia de încetare a procesului penal raportat la inculpatul U.D., pentru motivul arătat, aspect ce atrage admiterea formală a recursului Parchetului, motivele invocate de casare nu se regăsesc, cu respingerea în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a celorlalte recursuri.

Se va deduce arestul preventiv pentru inculpata C.N. la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentele inculpate C.N., G.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 136/P din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 300 din 22 iulie 2011 a Tribunalului Constanţa numai în ceea ce priveşte pe intimatul inculpat U.D., şi rejudecând:

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului U.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii intimaţi inculpaţi C.N. şi G.M.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei C.N., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2010 la 17 mai 2012.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi C.N. şi G.M. la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi U.D., U.M., D.I. şi A.T., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1639/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1632/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1624/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1628/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1630/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1632/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1639/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1640/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1641/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1669/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs