ICCJ. Decizia nr. 1630/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1630/2012
Dosar nr. 3091/2/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 2231/P/2010 din 26 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii G.R. şi N.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 291 C. pen. întrucât faptele nu există.
Petenţii în plângerea formulată s-au arătat nemulţumiţi de hotărârea pronunţată de magistratul G.R. în Dosarul nr. 1216/2/2010 şi de concluziile puse în acelaşi dosar de procurorul N.N.
S-a reţinut de către procuror că cei doi magistraţi nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu pentru a pronunţa o hotărâre nelegală.
Împotriva acestei rezoluţii petenţii au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care prin rezoluţia dată în Dosarul nr. 475/ll/2/2011 a respins ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de petenţi.
Împotriva rezoluţiilor sus-menţionate, petenţii s-au adresat instanţei, susţinând că soluţia atacată este nelegală.
Prin sentinţa penală nr. 398 din 14 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca fiind nefondată plângerea formulată de petenţii B.C. şi G.G. împotriva rezoluţiei din 26 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dată în Dosarul nr. 2231/P/2010. Petenţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 100 RON.
Împotriva acestei hotărâri petenţii B.C. şi G.G. au declarat recurs.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 14 octombrie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minută, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petiţionarii au formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibile recursurile cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiţionarii la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii B.C. şi G.G. împotriva sentinţei penale nr. 398 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1632/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1628/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
