ICCJ. Decizia nr. 165/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 165/2012
Dosar nr.2280/173/2010
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 593/R din 13 aprilie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara V.N., împotriva deciziei penale nr. 8 din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea pronunţată în dosarul nr. 2280/173/2010 (sentinţa penală nr. 251 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei Adjud pronunţată în dosarul nr. 2280/173/2010).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut:
Prin sentinţa penală nr. 251 din 13 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Adjud, în dosarul penal nr. 2280/173/2010 s-a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petenta V.N., împotriva rezoluţiilor cu nr. 2741/P/2009 şi nr. 625/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea şi obligarea petiţionarei la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 70 de lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că plângerea petentei formulată împotriva intimatului A.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 290 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în calitate de primar, acesta a primit în data de 21 septembrie 2005, o cerere pentru retrocedarea, în baza Legii nr. 247/2005, a două suprafeţe de teren pădure, de 0,50ha pădure în punctul Cătăleşti şi de 2ha pădure în punctul Bîrlogu, ambele pe raza comunei Raugineşti, judeţul Vrancea, şi că ulterior, acesta ar fi înlocuit această cerere cu o alta, cu un alt conţinut, referitor doar la retrocedarea a 0,50ha. pădure, fiindu-i falsificată semnătura de pe cerere, nu a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Susţinerile petiţionarei au fost infirmate de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 februarie 2010 întocmit de serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Vrancea, care stabileşte că semnătura de pe acea cerere de retrocedare a unor terenuri a fost executată de petiţionară. în aceste condiţii s-a tras concluzia că acea cerere nu putea fi modificată ori schimbată, aşa cum a susţinut petenta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, petenta V.N. fără însă a-l motiva, recurs care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia penală nr. 8 din 17 ianuarie 2011 de către Tribunalul Vrancea.
Decizia penală nr. 8 din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea a fost atacată cu recurs de către petiţionara V.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 2280/173/2010, recurs care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 593/R din 13 aprilie 2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara V.N.
Recursul este inadmisibil.
Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petiţionară este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi e definitivă.
Înalta Curte reţine că, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs, respectiv:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie;
d^1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitare".
De asemenea potrivit art. 417 C. proc. pen., „hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia când:
a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului."
Având în vedere dispoziţiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara V.N. împotriva deciziei penale nr. 593/R din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara V.N. împotriva deciziei penale nr. 593/R din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1650/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1649/2012. Penal → |
|---|
