ICCJ. Decizia nr. 1654/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1654/2012
Dosar nr. 45181/299/2011/a1
Şedinţa publică din 18 mai 201.
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor Dosarului, constată următoarele.
Prin încheierea din 8 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de recurs, a respins ca nefondată cerea de liberare provizorie formulată de inculpatul N.A..
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a constatat că cererea formulată este admibiliă în principiu, fiind îndeplinite condiţiile formale prev de C. proc. pen.însă sub aspectul temeiniciei, raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor s-a apreciat că nu este oportună lăsarea inculpatului în libertate sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea lui, casarea încheierii şi admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru considerentele următoare.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, pe de o parte, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Deşi liberarea provizorie sub control judiciar nu este o măsură preventivă propriu-zisă, ea este supusă aceloraşi reguli ce guvernează căile de atac împotriva încheierilor prin care instanţa de judecată dispune asupra luării, menţinerii, revocării sau înlocuirii măsurilor preventive.
Conform dispoziţiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs încheierile date în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune cu privire la luarea, menţinerea, revocarea, încetarea măsurilor preventive.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen., se observă că încheierile date de instanţa de judecată ca instanţă de recurs prin care se dispune menţinerea unei măsuri preventive, sunt definitive, legiuitorul neprevăzând în mod expres nicio cale de atac împotriva acestora.
Coroborând textele de lege anterior menţionate se constată că încheierea atacată de inculpat a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de recurs, purtând menţiunea definitivă, astfel că demersul procesual al acestuia apare ca inadmisibil.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul, ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva încheierii din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3101/2/2012 (1205/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1655/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1651/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
