ICCJ. Decizia nr. 1713/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1713/2012
Dosar nr. 49243/3/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 658/F din data de 21 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 49243/3/2011, în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat D.M.R., fiul lui I. şi C., în prezent deţinut în Spitalul - Penitenciar Jilava, împotriva Sentinţei penale nr. 402 din 10 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, în Dosarul nr. 19068/3/2008.
A fost obligat revizuentul la 80 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
În cererea introductivă de instanţă, calificată ca revizuire, revizuentul condamnat a susţinut că a fost condamnat pe nedrept, fără să fie vinovat, are familie de întreţinut, părinţi şi copil şi este suferind de mai multe boli generate de consumul excesiv de heroină. Dosarul penal a fost făcut de un poliţist, din răzbunare, care la un an mai târziu a fost arestat şi condamnat.
S-a depus un set de acte medicale.
Înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile în motivarea cererii de către revizuentul condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Acestea nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sau a altui caz de revizuire. Dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., care reglementează cazurile de revizuire, fiind de strictă interpretare, practica judiciară (Decizia nr. LX/2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) a statuat cu privire la modul de soluţionare a cererii de revizuire în cazul în care motivul invocat nu se încadrează în cazurile prevăzute expres în dispoziţiile acestui text de lege, în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat D.M.R. împotriva Sentinţei penale nr. 402 din 10 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 19068/3/2008.
A obligat revizuentul la 80 RON cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul D.M.R., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivat de faptul că, deşi nevinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, a fost condamnat în baza unei declaraţii mincinoase a martorului cu identitate protejată.
Nu în ultimul rând, s-a invocat starea precară de sănătate a apelantului, determinat de consumul de droguri.
Prin Decizia penală nr. 9/A din 16 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D.M.R. împotriva Sentinţei penale nr. 658/F din data de 21 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost obligat revizuentul la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 RON, onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că apelul declarat de revizuent este nefondat.
S-a arătat că primul caz cuprins în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Motivul constituie cauză de revizuire, dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal.
Noi trebuie să fie, deci, elementele de fapt, faptele probatorii, adică probele, în accepţiunea dată de art. 63 C. proc. pen. şi nu mijloacele de probă, prin care se administrează probe deja cunoscute, fiind inadmisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii, să se obţină o prelungire a probatoriului, pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
S-a reţinut că în cauză, revizuentul nu a indicat fapte sau împrejurări noi, ci s-a declarat nemulţumit de împrejurarea că nu s-a luat în considerare declaraţia martorului sub acoperire audiat de către instanţă.
Or, existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului a fost constatată de către instanţele care au judecat fondul cauzei (Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), iar condamnarea revizuentului s-a dispus coroborându-se întregul material probator administrat în cauză.
S-a reţinut deci că în speţă, nu este incident acest caz de revizuire, deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.
În ceea ce priveşte celelalte aspecte arătate - starea sa de sănătate, împrejurarea că este consumator de droguri şi are în întreţinere un copil minor -, Curtea a constatat că acestea nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute la art. 394 C. proc. pen.
În acest sens este şi Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că cererea de revizuire, care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă.
În considerentele acestei decizii s-a menţionat că, prin folosirea căii extraordinare de atac al revizuirii, se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul arătând că martorul audiat nu a spus adevărul, că nu este vinovat şi a solicitat admiterea recursului şi pe fond admiterea cererii de revizuire.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol ";cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare";.
În cauza de faţă, revizuentul condamnat nu a făcut dovada existenţei unor fapte sau împrejurări noi pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, condiţie esenţială pentru admiterea cererii de revizuire, iar în ce priveşte susţinerea că martorul audiat în cauză nu a spus adevărul sau că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, acesta nu constituie motiv de revizuire a cauzei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Totodată, din materialul probator de la dosar rezultă că revizuentul a exercitat toate căile de atac împotriva hotărârii de condamnare, iar aspectele menţionate în cererea de revizuire nu reprezintă împrejurări noi, necunoscute instanţelor, ci doar susţineri ale acestuia.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de revizuent este nefondat, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
În temeiul art. 1902 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul D.M.R. împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 16 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1711/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1716/2012. Penal. îndreptare eroare... → |
|---|
