ICCJ. Decizia nr. 1707/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1707/2012

Dosar nr. 2610/103/2011

Şedinţa publică din 23 mai 2012

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 121 din data de 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 2610/103/2011 s-a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.D., din infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 11 alin. (1) lit. b), c), art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Condamnarea inculpatului P.D., născut în municipiul Bacău, judeţul Bacău, fiul lui I. şi al A., domiciliat în municipiul Piatra Neamţ, strada T.M., judeţul Neamţ, fără antecedente penale, studii liceale, tehnician, căsătorit, arestat preventiv în cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

Condamnarea aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

Condamnarea aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive, de la 8 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 16 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească:

- părţii civile S.C. P.T. S.R.L. Cristeşti, judeţul Mureş, suma de 18.708 RON despăgubiri civile;

- părţii civile S.C. E.C. S.R.L. Târgu Neamţ, judeţul Neamţ, suma de 50.600 RON despăgubiri civile;

- părţii civile S.C. C.A. S.R.L. Târgu Mureş, judeţul Mureş, suma de 41.601 RON despăgubiri civile;

- părţii civile S.C. L.I. S.R.L. Târgu Mureş, judeţul Mureş, suma de 13.931,33 RON despăgubiri civile;

- părţii civile S.C. P.T. S.R.L. Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, suma de 18.044 RON despăgubiri civile;

- părţii civile S.C. T.C. S.R.L. Sânpaul, judeţul Mureş, suma de 36.561,50 RON despăgubiri civile;

- părţii civile S.C. D.R. S.A. Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, suma de 9.589 RON despăgubiri civile;

- părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti, suma de 2.055,70 RON despăgubiri civile;

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, s-a avansat către Baroul de Avocaţi Neamţ, din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 11.000 RON, cheltuieli judiciare avansate.

Pentru a dispune astfel , prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ nr. 149/P/2008 din 30 mai 2011, înregistrat la această instanţă sub nr. 2610/103/2011 din 31 mai 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.D., arestat preventiv în cauză, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/2004 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, a învinuitului B.I.S., pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. şi încetarea urmăririi penale faţă de inculpat, pentru infracţiunile prev. de art. 48 din Legea nr. 26/1990, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 84 alin. (1) pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934.

S-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul a emis file cec mai multor persoane, într-o perioadă scurtă de timp, ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, cauzând, în acest fel, o pagubă posesorilor cecurilor, că a omis să înregistreze în evidenţele contabile operaţiunile contabile efectuate şi că a declarat inexact sediul social al societăţii sale, în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: plângerile părţilor vătămate, copiile facturilor de livrare a mărfurilor, copiile filelor cec emise de inculpat, copiile avizelor de însoţire a mărfii, refuzurile la plată a cecurilor, procesele verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşele fotografice, documentele de înfiinţare a societăţii şi declaraţiile martorilor B.I.S., U.C.C., A.S., D.Ş.M., N.Ş., M.M., T.E., B.L., A.C., O.C., I.D., S.Z., I.C. şi L.P.

În cauză, s-au constituit părţi civile S.C, P.T. S.R.L. Cristeşti, judeţul Mureş, cu suma de 18.708 RON despăgubiri civile, S.C. E.C. S.R.L. Târgu Neamţ, judeţul Neamţ, cu suma de 50.600 RON despăgubiri civile, S.C. C.A. S.R.L. Târgu Mureş, judeţul Mureş, cu suma de 41.601 RON despăgubiri civile, S.C. L.I. S.R.L. Târgu Mureş, judeţul Mureş, cu suma de 13.931,33 RON despăgubiri civile, S.C. P.T. S.R.L. Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, cu suma de 18.044 RON despăgubiri civile, S.C. T.C. S.R.L. Sânpaul, judeţul Mureş, cu suma de 36.561,50 RON despăgubiri civile, S.C. D.R. S.A. Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, cu suma de 9.589 RON despăgubiri civile şi Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti, cu suma de 2.055,70 RON despăgubiri civile;

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte vinovăţia aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Tribunalul, constatând că inculpatul a făcut declaraţia până la începerea cercetării judecătoreşti, că a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, că are cunoştinţă şi îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală şi că nu a solicitat administrarea de probe noi, în baza art. 320 C. proc. pen., a admis cererea de judecare după procedura arătată în acest text.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul este administratorul şi asociatul unic al S.C. O.I. S.R.L. Piatra Neamţ, cu sediul în A.P., judeţul Neamţ.

În numele societăţii pe care o administra, inculpatul a achiziţionat de la partea civilă S.C. P.T. S.R.L. cantitatea de 1145 kg. de calorifere, în valoare de 8015 RON. Plata a fost făcută cu fila cec. Ulterior, inculpatul a mai achiziţionat cantitatea de 1572,5 kg. calorifere, în valoare de 10693, ce urma a fi achitată cu ordin de plată. Pentru plata mărfii, inculpatul a lăsat şi o filă cec în alb. Partea civilă a girat cele două file cec, iar acestea au fost refuzate la plată datorită lipsei de disponibil în contul emitentului.

La datele de 15 februarie şi 22 decembrie 2004, inculpatul a achiziţionat produse electronice de la S.C. E.C. S.R.L., în valoare de 12030 RON, respectiv 38570 RON. Pentru plata produselor electronice, inculpatul a emis două file cec în valoare totală de 506000 RON, care au fost refuzate la plată datorită lipsei disponibilului în cont, interdicţiei bancare în care se afla societatea emitentă şi a faptului că cecurile aparţineau unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie.

Cu facturile din 9 decembrie 2004, inculpatul a achiziţionat marfă de la S.C. C.A. S.R.L., în valoare totală de 41621,32 RON, pentru plata căreia a emis o filă cec, care a fost refuzată la plată datorită lipsei de disponibil în contul emitentului.

La data de 6 decembrie 2004, inculpatul s-a prezentat, împreună cu B.I.S., la sediul S.C. L.I. S.R.L., de unde au achiziţionat produse electrocasnice în valoare de 13776, 72 RON. Pentru plata mărfii, inculpatul a emis o filă cec. Ulterior, la data de 13 decembrie 2004, cei doi au achiziţionat marfă în valoare de 4056 RON. Şi de această dată inculpatul a emis o filă cec. La data de 23 decembrie 2004, inculpatul le-a solicitat reprezentanţilor părţii civile să nu introducă cele două file cec la plată şi a emis o nouă filă cec, în valoare de 17834,54 RON, pe care a semnat-o şi a ştampilat-o. Această nouă filă cec a fost introdusă la bancă spre decontare, însă a fost refuzată datorită lipsei de disponibil şi a faptului că emitentul se afla în interdicţie bancară.

La data de 23 decembrie 2004, B.I.S. s-a prezentat la sediul S.C. P.T. S.R.L., de unde a achiziţionat anvelope în valoare de 18044 RON. Pentru plata mărfii, inculpatul a înmânat reprezentanţilor societăţii o filă cec completată şi semnată de inculpat şi a stabilit cu aceştia ca fila cec să fie introdusă la plată la data de 24 ianuarie 2005. Decontarea filei cec a fost refuzată datorită lipsei de disponibil şi a faptului că emitentul se afla în interdicţie bancară.

Între societatea administrată de inculpat şi partea civilă S.C. T.C. S.R.L. a fost încheiat, la data de 17 decembrie 2004, contractul de furnizare nr. x/2004, având ca obiect vânzarea, pe bază de comandă, a cantităţii de 23041 ţigle beton, 350 bucăţi coame, 780 bucăţi ţigle laterale şi 30 bucăţi ţigle de aerisire. Societatea furnizoare a emis patru facturi fiscale, la datele de 17, 20 şi 22 decembrie 2004, în valoare totală de 33024,65 RON. Pentru plata mărfurilor, s-a emis o filă cec scadentă la 18 ianuarie 2005, care a fost refuzată la plată datorită lipsei de disponibil şi a faptului că emitentul se afla în interdicţie bancară, iar cecul făcea parte dintr-un set de instrumente retras din circulaţie. La data de 19 februarie 2005, s-a emis o nouă factură, în valoare de 12279,09 RON, pentru plata căreia inculpatul a emis un bilet la ordin refuzat la plată datorită lipsei de disponibil în contul emitentului.

În zilele de 23 şi 24 decembrie 2004, inculpatul s-a prezentat la sediul S.C. D.R. S.R.L., de unde a achiziţionat aparatură electrocasnică în valoare totală de 10589 RON, din care a achitat 1000 RON. Pentru diferenţă, a emis o filă cec care a fost refuzată la plată datorită lipsei de disponibil şi a faptului că emitentul se afla în interdicţie bancară.

Cu ocazia unui control efectuat la data de 7 februarie 2005 la sediul societăţii administrate de inculpat, s-a constatat că societatea nu există la sediul declarat de inculpat, respectiv Piatra Neamţ, A.P., judeţul Neamţ. De la data înfiinţării şi până la data de 31 decembrie 2004, inculpatul nu a depus declaraţii de TVA sau impozit pe profit lunare, trimestriale, nici indicatorii semestriali, bilanţul contabil sau declaraţie de inactivitate.

Din procesul-verbal din 27 aprilie 2005, încheiat de D.G.F.P. Neamţ la data de 27 aprilie 2005, rezultă că inculpatul nu a înregistrat în evidenţele contabile 9 facturi de achiziţie mărfuri de la furnizori, în valoare totală de 14680,686 RON. D.G.F.P. a stabilit că, prin neînregistrarea acestor facturi, societatea datorează bugetului statului impozit pe venit în valoare de 1734,91 RON la data de 31 decembrie 2004, respectiv de 320,79 RON la data de 31 martie 2005.

Situaţia de fapt reţinută rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale. Astfel, din plângerile părţilor vătămate, copiile facturilor de livrare a mărfurilor, copiile filelor cec emise de inculpat, copiile avizelor de însoţire a mărfii, refuzurile la plată a cecurilor, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşele fotografice, documentele de înfiinţare a societăţii şi declaraţiile martorilor B.I.S., U.C.C., A.S., D.Ş.M., N.Ş., M.M., T.E., B.L., A.C., O.C., I.D., S.Z., I.C. şi L.P., rezultă situaţia de fapt, aşa cum a fost descrisă anterior.

Aceste probe se coroborează şi cu declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei, în care a recunoscut săvârşirea faptelor.

Faptele inculpatului, aşa cum au fost reţinute şi dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată sub o altă încadrare, în baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice.

Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice, Tribunalul reţine că Legea nr. 87/1994 a fost abrogată, infracţiunile prevăzute în art. 11 şi 12 din aceasta fiind preluate în art. 9 din Legea nr. 241/2005. Astfel, infracţiunile prevăzute în art. 11 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994 au fost preluate în art. 9 alin. (1) lit. b) din noua lege, pedeapsa fiind aceeaşi, iar infracţiunea prev. în art. 12 lit. b) din vechea lege a fost preluată în art. 9 lit. f) din noua lege, care prevede o pedeapsă mai uşoară.

Prin urmare, faptele săvârşite de inculpat, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

La individualizarea pedepsei pentru fiecare infracţiune săvârşită de inculpat, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., acestea au fost scăzute cu o treime.

Gradul de pericol social al faptelor săvârşite rezultă din modul şi mijloacele săvârşirii lor, din împrejurările în care au fost săvârşite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi din persoana şi conduita făptuitorului.

Inculpatul a produs pagube părţilor civile, în sensul consecinţelor deosebit de grave descrise în art. 146 C. pen., prin emiterea cecurilor şi biletelor la ordin a căror plată nu a fost onorată, s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă a sediului societăţii şi a produs o pagubă bugetului statului prin neînregistrarea unor facturi în evidenţele contabile.

Inculpatul are vârsta de 58 de ani, studii medii, nu posedă antecedente penale şi s-a sustras urmăririi penale. Luată în considerare în întregul său, conduita inculpatului, înainte de săvârşirea faptelor, îl caracterizează favorabil pentru a fi considerată circumstanţă atenuantă.

Având în vedere cele ce preced, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., respectiv 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005. Aceste pedepse sunt pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social şi pot asigura scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Totodată, inculpatul a fost condamnat şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, fiind îndeplinite cerinţele art. 65 C. pen.

Pedepsele astfel stabilite au fost contopite după regulile înscrise în art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., infracţiunile fiind săvârşite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.

Pentru interzicerea drepturilor civile, instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, gradul de pericol social al acestora, circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Luând în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa a apreciat că interzicerea exerciţiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfăşurarea instrucţiei penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura şi durata pedepsei principale aplicate, instanţa a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că pretenţiile părţilor civile au fost recunoscute de inculpat în totalitate. Aşa fiind, sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (3) C. proc. pen., motiv pentru care inculpatul a fost obligat la plata acestora aşa cum au fost recunoscute.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, Tribunalul a reţinut că prin prezenta hotărâre inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni grave. Astfel, există o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanţă, motiv pentru care, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive. Timpul arestării preventive a fost scăzut din durata pedepsei aplicate.

Ca o consecinţă a condamnării sale, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.

Împotriva sentinţei a declarat apel în termenul legal inculpatul P.D.

În motivarea apelului, inculpatul a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei, apreciind că se impune reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen., având în vedere că a recunoscut săvârşirea faptelor, nu au antecedente penale, este singurul întreţinător şi cel care asigura mijloacele de subzistenţă pentru familia sa.

În considerarea acestor susţineri apelantul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi reducerea pedepsei, suspendarea condiţionată a executării sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 29 din 28 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de apelantul-inculpat P.D. împotriva Sentinţei penale nr. 12l/P din 26 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dos. 2610/103/2011, numai în ceea ce priveşte aplicarea greşită a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen. şi temeiul juridic al aplicării pedepselor complementare în cazul concursului de infracţiuni.

S-a desfiinţat sentinţa atacată sub aceste aspecte, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen.

S-a schimbat temeiul juridic al aplicării pedepselor complementare în cazul concursului de infracţiuni din dispoziţiile art. 35 alin. (3) C. pen. în dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat perioada executată de la 26 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că apelul inculpatului este fondat doar în ceea ce priveşte aplicarea greşită a pedepsei complementare pentru infracţiunile de evaziune fiscală.

Sub acest aspect, Curtea de apel a arătat că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele, astfel cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

S-a arătat că prin declaraţiile date în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În consecinţă, probele administrate pe parcursul procesului penal dovedesc dincolo de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.

De asemenea, Curtea a considerat că sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate inculpatului, pentru faptele comise, precum şi a modalităţii de executare a acesteia, prima instanţă a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând relevanţă gradului de pericol social în concret al faptelor comise referitoare la relaţiile sociale cu caracter patrimonial care implică încredere şi buna-credinţă a celor ce intră în astfel de relaţii, precum şi relaţiile sociale privind integritatea bugetului de stat, circumstanţelor reale în care acesta le-a săvârşit, (în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a emis 10 file cec şi un bilet la ordin fără existenţa disponibilului în cont, aflându-se şi în interdicţie bancară, nu a înregistrat în contabilitate 9 facturi şi a declarat în mod inexact sediul social al societăţii pentru a se sustrage de la efectuarea verificărilor fiscale) şi urmările produse ca şi consecinţă a săvârşirii acestor infracţiuni (consecinţe deosebit de grave - prejudiciu produs părţilor civile în sumă de 201699,59 RON şi un prejudiciu produs statului în sumă de 2.055,70 RON), precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale şi a avut o bună conduită înainte de săvârşirea faptelor, instanţa de fond reţinând în favoarea inculpatului, dispoziţiile art. 320¹, care reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi circumstanţele atenuate prev. de art. 74 lit. a) şi a coborât pedepsele sub minimul special, redus cu o treime, instanţa de fond dovedind suficientă clemenţă faţă de inculpat.

S-a constatat că atitudinea de recunoaştere a inculpatului, manifestată în cursul procesului penal nu constituie o împrejurare suficientă doar prin ea însăşi, care să justifice şi reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., producând deja efecte favorabile acestora prin reţinerea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. a căror aplicare a condus la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Curtea a apreciat că pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracţiunile comise, în regim privativ de libertate, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Instanţa de apel nu a avut în vedere critica formulată de inculpat cu privire la greşita individualizare a executării pedepsei principale aplicate, întrucât, în cauză, prima instanţă a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, cărora le-a dat eficienţă în mod concret, în funcţie atât de împrejurările faptice, cât şi de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumul stabilit şi modalitatea de executare o reflectare justă între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, aşa încât nu se impune suspendarea condiţionată a executării sau suspendare executării sub supraveghere a pedepsei, întrucât ar fi excesiv în raport cu aspectele concrete ale cauzei şi ar afecta scopul acesteia.

În raport cu cele menţionate, Curtea a considerat că pedeapsa principală stabilită pentru inculpat, cu executare în regim de detenţie, de către prima instanţă este legală, justificată şi proporţională.

În schimb, s-a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunile de evaziune fiscală, având în vedere că pedeapsa principală aplicată este de 1 an închisoare şi în aceste condiţii nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 65 alin. (3) coroborat cu art. 65 alin. (1) potrivit căreia chiar atunci când aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, pedeapsa principală trebuie să fie de cel puţin 2 ani închisoare.

Ca o consecinţă a înlăturării pedepsei complementare pentru infracţiunile de evaziune fiscală, rămânând o singură pedeapsă complementară, se impune şi schimbarea temeiul juridic al aplicării acesteia în cazul concursului de infracţiuni din dispoziţiile art. 35 alin. (3) C. pen. în dispoziţiile art. 35 alin. (1) C.pen.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul P.D., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a considerat-o exagerată faţă de împrejurările cauzei şi circumstanţele sale personale.

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul P.D. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/2004 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina acestuia că a emis file cec mai multor persoane, într-o perioadă scurtă de timp, ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, cauzând, în acest fel, o pagubă posesorilor cecurilor, că a omis să înregistreze în evidenţele contabile operaţiunile contabile efectuate şi că a declarat inexact sediul social al societăţii sale, în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale.

S-a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator şi asociatul unic al S.C. O.I. S.R.L. Piatra Neamţ a achiziţionat de la partea civilă S.C. P.T. S.R.L. cantitatea de 1145 kg. de calorifere, în valoare de 8015 RON şi apoi cantitatea de 1572,5 kg. calorifere, în valoare de 10693, iar pentru plata mărfii, a lăsat două file cec în alb, care au fost refuzate la plată datorită lipsei de disponibil în contul emitentului.

La datele de 15 februarie şi 22 decembrie 2004, inculpatul a achiziţionat produse electronice de la S.C. E.C. S.R.L., în valoare de 12030 RON, respectiv 38570 RON, pentru plata cărora a emis două file cec în valoare totală de 506000 RON, care au fost refuzate la plată datorită lipsei disponibilului în cont, interdicţiei bancare în care se afla societatea emitentă şi a faptului că cecurile aparţineau unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie.

La data de 6 decembrie 2004, inculpatul s-a prezentat, împreună cu B.I.S., la sediul S.C. L.I. S.R.L., de unde au achiziţionat produse electrocasnice în valoare de 13776,72 RON. Pentru plata mărfii, inculpatul a emis o filă cec. Ulterior, la data de 13 decembrie 2004, cei doi au achiziţionat marfă în valoare de 4056 RON. Şi de această dată inculpatul a emis o filă cec. La data de 23 decembrie 2004, inculpatul le-a solicitat reprezentanţilor părţii civile să nu introducă cele două file cec la plată şi a emis o nouă filă cec, în valoare de 17834,54 RON, pe care a semnat-o şi a ştampilat-o. Această nouă filă cec a fost introdusă la bancă spre decontare, însă a fost refuzată datorită lipsei de disponibil şi a faptului că emitentul se afla în interdicţie bancară.

Având în vedere activitatea infracţională a inculpatului, pericolul social deosebit al faptelor săvârşite în concurs, prejudiciul mare produs părţilor civile şi bugetului de stat, pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este just individualizată, în raport cu criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dar şi cu scopul preventiv- educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, beneficiind astfel de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., dar nu se poate trece peste împrejurările şi modalitatea în care s-au comis faptele, perseverenţa infracţională a inculpatului, care deşi cunoştea foarte bine situaţia financiară a firmei pe care o administra, a continuat să achiziţioneze marfă, pe care a achitat-o cu file cec fără acoperire, înşelând partenerii de afaceri cu sume importante.

Astfel, la aplicarea pedepsei s-a dat relevanţă gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, referitoare la relaţiile sociale patrimoniale care implică încredere şi bună-credinţă între părţile contractante, precum şi relaţiile sociale referitoare la integritatea bugetului de stat şi urmările produse prin săvârşirea acestor infracţiuni, cu referire la prejudiciul produs în dauna părţilor civile şi a statului.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenţie, Înalta Curte constată că aceasta este corectă, având în vedere cele menţionate mai sus, nefiind întrunite condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

Este adevărat că inculpatul a avut o conduită procesuală corectă, nu este cunoscut cu antecedente penale, are 58 ani şi susţine că este singurul întreţinător al familiei, dar aceste circumstanţe au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, nefiind suficiente pentru a beneficia de suspendarea executării acesteia.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, arestarea preventivă la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 29 din 28 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, arestarea preventivă de la 8 aprilie 2011 la 23 mai 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 23 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1705/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1709/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1707/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs