ICCJ. Decizia nr. 1716/2012. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1716/2012
Dosar nr. 2546/1/2012
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din camera de consiliu din 15 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 195 C. proc. pen. a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petentul I.A., privind dispoziţia obligării la plata cheltuielilor judiciare din Sentinţa penală nr. 59 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa a ceasta încheiere, Curtea de apel a reţinut că la data de 28 februarie 2012 a fost înregistrată pe rolul acelei instanţe, cererea de îndreptare a erorii materiale, formulat de petentul I.A., privind dispoziţia obligării la plata cheltuielilor judiciare prin Sentinţa penală nr. 59 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
Examinând sentinţa penală sus-menţionată în raport de argumentele invocate de petent în cererea scrisă, Curtea de apel a constatat că dispoziţia obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare corespunde prevederilor legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul arătând că potrivit dispozitivului hotărârii atacate, onorariul în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, trebuia suportat din fondul Ministerului Justiţiei, nu de către petent.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., ";pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea;
(2) Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
(3) Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.
(4) Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare";.
Aşadar, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, petentul I.A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textului menţionat şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul I.A. împotriva Încheierii din 15 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. l 13/45/2008.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1713/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1719/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
