ICCJ. Decizia nr. 1719/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1719/2012
Dosar nr. 3793/1/2012
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor I.I.M., V.G., ambii deţinuţi la Penitenciarul Mărgineni şi R.A.F., deţinută la Penitenciarul Târgşor şi s-a menţinut această măsură.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de ape a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 94 din 28 martie 2012, Tribunalul Dâmboviţa dispus condamnarea inculpaţilor I.I.M., V.G. şi R.A.F., astfel:
I. În temeiul disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul I.I.M., zis ";R.";, fiul lui V. şi L., născut în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, domiciliat în Târgovişte, str. F., judeţul Dâmboviţa, aflat în Penitenciarul Mărgineni a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.
În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
Conform art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului I.I.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante, urmând ca inculpatul I.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 11 ianuarie 2012, la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.I.M.
II. În temeiul disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., inculpatul V.G., fiul lui D. şi V., născut în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, domiciliat în Târgovişte, str. P.C., judeţul Dâmboviţa, aflat în Penitenciarul Mărgineni a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului V.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
Conform disp. art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante, urmând ca inculpatul V.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 11 ianuarie 2012 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului V.G.
III. În temeiul disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpata R.A.F., fiica lui V. şi M.C., născută în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, domiciliată în Târgovişte, str. P.C., judeţul Dâmboviţa, aflată în Penitenciarul Mărgineni, a fost condamnată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
în baza disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei R.A.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza disp. art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante, urmând ca inculpata R.A.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 11 ianuarie 2012 la zi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei R.A.F.
Totodată, s-a luat act că părţile vătămate M.C.V. şi N.M.A., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul disp. art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea sumei de 60.000 RON de la inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F., obţinuţi de către aceştia în urma exploatării sexuale a părţilor vătămate M.C.V. şi N.M.A.
În baza disp. art. 18 C. proc. pen., inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale către partea vătămată minoră M.C.V.
Pentru a hotărî astfel, pe baza întregului material probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile învinuiţilor şi inculpaţilor; declaraţiile părţilor vătămate M.C.V. şi N.M.A.; declaraţiile martorilor D.R., V.I.G., R.F.R., T.C.I., I.S.A., I.M., Ş.V., R.P., D.M.C., G.V.G., N.M.B., C.F.B. şi S.Ş.; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi mesajelor scrise interceptate; rapoartele de evaluare întocmite de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Ploieşti; fişele de cazier judiciar; procesele-verbale de constatare întocmite de lucrătorii de poliţie; procesul-verbal de sesizare şi procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, în fapt s-a reţinut că în cursul anului 2011, inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F. s-au constituit într-o grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin şi care folosind acte de violenţă fizică şi verbală, ori acte de înşelăciune, au recrutat-o, transferat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată M.C.V., despre care cunoşteau că este minoră, în scopul exploatării sexuale, primii doi inculpaţi recrutând-o, transportând-o şi găzduind-o şi pe partea vătămată N.M.A. în scopul exploatării sexuale.
În drept, s-a constatat că faptele inculpaţilor I.I.M., V.G., R.A.F., care în cursul anului 2011 s-au constituit într-o grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin şi care folosind acte de violenţă fizică şi verbală, ori acte de înşelăciune, au recrutat-o, transferat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată M.C.V., despre care cunoşteau că este minoră, în scopul exploatării sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., iar faptele inculpaţilor I.I.M. şi V.G., care în cursul anului 2011 au recrutat-o, transportând-o şi găzduind-o şi pe partea vătămată N.M.A. în scopul exploatării sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind traficul de persoane, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor I.I.M., V.G. şi R.A.F., s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse cu o treime conform disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, numărul actelor materiale de recrutare, transferare, transport şi cazare a părţilor vătămate de către inculpaţi, precum şi circumstanţele personale ale acestora.
Potrivit fişei de cazier judiciar, s-a reţinut că inculpatul I.I.M. a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în condiţiile în care mai fusese condamnat prin Sentinţa penală nr. 1711 din 29 mai 2007, în Dosarul nr. 3694/2006 al Judecătoriei Târgovişte, la 1000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi sancţionat administrativ cu 300 de RON tot pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prin Ordonanţa nr. 4215 din 5 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 1145/120/2012, cu prim termen de judecată la data de 29 mai 2012.
Având în vedere că ultima dată măsura arestării preventive a fost menţinută faţă de inculpaţi la data de 28 martie 2012, iar termenul de fond, conform repartizării aleatorii, a fost stabilit la 29 mai 2012, s-a fixat termen intermediar pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest, procedându-se conform dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., potrivit cu care în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive mai înainte de expirarea celor 60 de zile prevăzute de art. 160b alin. (1) din acelaşi cod, indiferent de faza de judecată.
În raport de aceste dispoziţii legale, examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, prin Încheierea nr. 4 din Camera de Consiliu de la 12 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa, pronunţată în Dosarul nr. 347/120/2012, conform disp. art. 1491 rap. la art. 148 alin. (1) lit. e) şi f) C. proc. pen., fiind emise mandatele de arestare preventivă din 12 ianuarie 2012 şi din 12 ianuarie 2012.
S-a reţinut că inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din împrejurarea că s-au constituit într-o grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, din reacţia cetăţenilor la comiterea acestui gen de fapte şi din posibilitatea săvârşirii unor fapte similare de către alte persoane, în situaţia în care organele judiciare abilitate nu ar acţiona suficient de ferm faţă de persoanele bănuite ca fiind autorii lor.
S-a arătat că măsura a fost apreciată şi din perspectiva nevoii de a induce un sentiment de siguranţă în rândul cetăţenilor, aptă să împiedice proliferarea acestor activităţi ilicite în rândul comunităţii, dată fiind amploarea fenomenului de trafic de minore şi efectele negative imense pe care acesta îl are asupra vieţii şi sănătăţii celor care îi cad victime.
S-a arătat că într-adevăr, inculpaţii au avut o atitudine procesuală corespunzătoare pe parcursul cercetărilor, însă acest aspect nu constituie un motiv pentru revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o alta mai puţin restrictivă de libertate, aşa cum s-a solicitat prin apărători, ci a reprezentat o circumstanţă avută în vedere de instanţa de fond la individualizarea judiciară a sancţiunii, în favoarea lor fiind aplicate dispoziţiile prev. de art. 3201 C. proc. pen.
S-a reţinut, totodată, că menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi este în concordanţă şi cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, potrivit cu care dreptul unei persoane la libertate şi siguranţă nu este încălcat în situaţia în care aceasta este deţinută legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent, în cauză inculpaţii fiind condamnaţi la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie.
Pentru considerentele expuse anterior, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor I.I.M., V.G. şi R.A.F., subzistă şi determină menţinerea în continuare a stării de arest la judecata cauzei în apel, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta mai puţin restrictivă de libertate, Curtea va dispune menţinerea măsurii pe durata prev. de art. 160b alin. (1) din acelaşi cod.
Împotriva încheierii instanţei de apel a declarat recurs inculpata R.A.F., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi revocarea măsurii arestării preventive, urmând a fi cercetată în continuare în stare de libertate.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpata R.A.F. a fost trimisă în judecată şi condamnată prin Sentinţa penală nr. 94 din 28 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatei că în cursul anului 2011, împreună cu inculpaţii I.I.M. şi V.G. s-au constituit într-o grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin.
Astfel, folosind acte de violenţă fizică şi verbală, ori acte de înşelăciune, au recrutat-o, transferat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată M.C.V., despre care cunoşteau că este minoră, în scopul exploatării sexuale, iar primii doi inculpaţi au recrutat-o, transportând-o şi găzduind-o şi pe partea vătămată N.M.A. în scopul exploatării sexuale.
Împotriva inculpatei a fost luată măsura reţinerii şi apoi a arestării preventive începând cu data de 11 ianuarie 2012, în conformitate cu dispoziţiile art. 1491 şi art. 148 alin. (1) lit. e) şi f) C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care inculpata este cercetată, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că punerea în libertate a acesteia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în rândul societăţii civile, că măsura arestării preventive funcţionează ca un mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau situaţii de natură să pună în pericol eficienta desfăşurare a procesului penal şi constituie realizarea cadrului optim pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii procesuale, potrivit scopurilor procesului penal.
Având în vedere pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpată şi impactul asupra opiniei publice a unor astfel de fapte, Înalta Curte constată că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive se menţin şi impun în continuare măsura arestării preventive a inculpatei.
Având în vedere stadiul în care se află judecata la acest moment, Curtea apreciază că măsura luată faţă de inculpată se impune pentru buna desfăşurare a procesului penal, fiind evitat riscul ca aceasta să nu se mai prezinte la judecată, ori să ia legătura cu ceilalţi inculpaţi sau cu martorii ce urmează a fi audiaţi în cauză.
Totodată, se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în conformitate cu dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata R.A.F. împotriva Încheierii din 15 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1145/120/2012.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1716/2012. Penal. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 1720/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
