ICCJ. Decizia nr. 1730/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1730/2012
Dosar nr. 3022/118/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 268 din 27 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 3022/118/2011, în baza art. 12 din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul M.E. (fiul lui E. şi A., domiciliat în Mangalia, A.F., jud. Constanţa) la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.N. (domiciliată în Mangalia, strada T. S S., jud. Constanţa, fără forme legale la C.R.R.N. Techirghiol).
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.E. să plătească părţii civile C.N. suma de 10.000 RON reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.E. să plătească statului suma de 2400 RON reprezentând cheltuieli judiciare .
În esenţă, s-a reţinut în cursul anului 2003 a recrutat pe partea vătămată C.N., prin inducerea în eroare că îi va găsi un loc de muncă în calitate de baby sitter în Olanda, unde a transportat-o la data de 4 iunie 2003, asigurându-i cazarea, în scopul exploatării acesteia, prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Prin Decizia penală nr. 142/P din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul M.E. împotriva Sentinţei penale nr. 268 din 27 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 de la 6 ani închisoare la 3 ani şi 3 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa, solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Prin recursul declarat de parchet, s-a susţinut că, raportat la gravitatea concretă a faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi datele ce caracterizează persoana sa, cu preocupări în acest gen de activităţi, cu o atitudine nesinceră, încercând să intimideze partea vătămată, pedeapsa aplicată nu răspunde cerinţelor art. 52 C. pen.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul parchetului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi a individualizat în mod just pedeapsa aplicată, sub aspectul cuantumului acesteia.
Critica Parchetului, referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate nu este întemeiată.
Astfel, în mod corect, instanţa de apel a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cărora Ie-a acordat eficienţa cuvenită, printre care şi datelor care caracterizează persoana inculpatului, apreciind just că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat prin executarea pedepsei într-un cuantum mai redus.
În raport cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care are o ocupaţie, este căsătorit, are 3 copii minori, este cunoscut cu antecedente penale - figurând cu 2 condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, în anul 1993, fiind liberat din executarea pedepsei în data de 6 aprilie 1995, iar în intervalul de timp scurs de la liberarea sa nu rezultă a mai fi fost condamnat - se constată că instanţa de apel a apreciat, în mod corect, că exigenţele art. 52 C. pen. pot fi realizate prin executarea pedepsei într-un cuantum de 3 ani şi 3 luni închisoare.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat. În conformitate cu protocolul încheiat între Baroul Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, va fi acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 142/P din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat M.E.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1728/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1741/2012. Penal → |
|---|
