ICCJ. Decizia nr. 1728/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1728/2012

Dosar nr. 1236/104/2010

Şedinţa publică din 24 mai 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 66 din 20 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1236/104/2010, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I. (fiul lui J. şi T., născut în comuna Bogheşti, judeţul Vrancea, cu domiciliul în mun. Braşov, str. J., jud. Braşov, cetăţean român, studii 7 clase + 3 prof., căsătorit, fără antecedente penale), la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durată de 1 an.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe timpul detenţiei.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii preventive de 24 de ore din data de 24 martie 2010 şi timpul arestării preventive din intervalul 25 martie 2010 până la 29 martie 2010.

S-a constatat că prin Încheierea nr. 37 pronunţată la data de 29 martie 2011 de Curtea de Apel Craiova, s-a luat împotriva inculpatului măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea acestei instanţe conform art. 145¹ alin. (2) C. pen. şi art. 145 alin. (1¹) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a furcii folosită la agresiune de la inculpat.

A fost obligat inculpat la plata sumei de 936,44 RON cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale reprezentate de cheltuielile efectuate pentru tratament şi la plata sumei de 50.000 RON cu titlul de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă l.D. S-a constatat că despăgubirile pentru daune materiale au fost achitate în totalitate iar diferenţa de 363,56 RON, până la concurenţa sumei de 1300 RON, a fost achitată în contul despăgubirilor pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata unei despăgubiri periodice lunare în cuantum de 300 RON lunar către partea vătămată l.D. cu începere de la data de 21 iunie 2010 şi până la încetarea stării sale de nevoie cauzată de incapacitatea de muncă produsă prin agresiunea inculpatului.

A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.222,84 RON cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale reprezentate de cheltuielile de spitalizare avansate părţii vătămate şi la plata de despăgubiri pentru daunele moratorii reprezentate de actualizarea acestei sume conform indicilor inflaţiei de la data efectuării cheltuielilor şi până la data stingerii acestui debit, către partea civilă Spitalul clinic judeţean de urgenţă Craiova.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 14.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului Olt precum şi la plata sumei de 399,40 RON cu titlul de cheltuieli judiciare reprezentate de cheltuieli de transport către partea vătămată I.D.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În după amiaza zilei de 26 februarie 2010, în jurul orei 14,30 inculpatul şi soţia sa au plecat din mun. Braşov cu autoturismul şi au ajuns în comuna Sârbii Măgura jud. Olt în jurul orei 17,00.

În aceeaşi zi, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul surorii sale l.G. pentru a discuta cu aceasta şi, întrucât inculpatul nu a transmis soţiei sale să iasă din casă, spre a sta de vorbă cu partea vătămată, s-a întors în locuinţa de la domiciliul său şi a revenit în jurul orei 18,30, când a sesizat că sora sa, martora I.G., ţipa ca urmare a actelor de agresiune ale soţului său, astfel că intrat în curtea acestora.

Întrucât partea vătămată continua să o cheme pe sora sa, din casă a ieşit inculpatul cu care a început să se îmbrâncească şi căreia i-a aplicat cu putere mai multe lovituri în zona costală, producându-i fracturi, după care a scos-o afară din curte având asupra sa o furcă, timp în care între ei s-a interpus martora I.G., pentru a aplana conflictul.

Cu acest obiect inculpatul a aplicat părţii vătămate, o lovitură în zona capului, fapt care a determinat căderea acesteia la pământ, intrând în stare de comă, după care inculpatul a intrat în curte.

Urmare actelor de agresiune, exercitate la rândul său martora I.G. a fost lovită de inculpat în timp ce se afla interpusă între cei doi. Ca urmare a alertei creată de strigătele de ajutor ale sorei victimei, la faţa locului au sosit mai mulţi vecini care au constatat că victima se află în stare gravă, astfel că a fost chemată salvarea şi a fost transportată pentru tratament medical la Spitalul nr. 1 Craiova unde viaţa sa a fost salvată datorită îngrijirilor medicale.

Leziunile traumatice ce i-au fost produse părţii vătămate la nivelul capului, hemitoracelui, braţului drept şi al gleznei drepte, cu numeroase fracturi, au necesitat 75 - 80 zile îngrijiri medicale şi i-au pus acesteia viaţa în primejdie.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 206 din 19 octombrie 2011, a admis în parte apelul declarat de inculpatul I.I.împotriva Sentinţei penale nr. 66 din 20 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1236/104/2010, pe latura civilă şi a desfiinţat sentinţa în sensul reducerii daunelor morale la 10.000 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor atacate, invocând temeiul art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în susţinerea motivului de casare, a solicitat reducerea pedepsei, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) C. pen.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs în şedinţa de judecată din 24 mai 2012, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, de recunoaştere în integralitate a faptelor reţinute în rechizitoriu, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.

Potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

Totodată, prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. 121/2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţia procesuală a inculpatului exprimată în declaraţia dată la termenul de judecată din 24 mai 2012 şi a proceda potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi în raport de criteriile reglementate în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de recurs apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acesteia şi a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 3 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.

În ce priveşte solicitarea inculpatului, de reţinere în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că este incompatibilă cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., raportat la manifestarea de voinţă a inculpatului de a recunoaşte fapta astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare. Dispoziţiile procedurii simplificate nu sunt incidente decât în măsura în care inculpatul are o poziţie de recunoaştere în integralitate a modului de săvârşire a faptei reţinute în rechizitoriu.

Nici cererea de reţinere a prevederilor art. 74 lit. b), c) C. pen. nu este întemeiată, întrucât niciuna din acţiunile ulterioare săvârşirii infracţiunii (plătirea spitalizării părţii vătămate, acoperirea integrală a pretenţiilor civile, faptul că s-a prezentat la organele de urmărire penală, a colaborat cu acestea şi a recunoscut fapta) nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat săvârşirea acesteia (prin aplicarea de 13 lovituri părţii vătămate la nivelul capului, hemitoracelui, braţului drept şi al gleznei drepte, ce au necesitat 75 - 80 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit.

În cadrul operaţiunii de individualizare a pedepselor, instanţele au atribuit în mod corect semnificaţia de circumstanţe atenuante judiciare, în sensul art. 74 lit. a) - 76 alin. (2) C. pen. datelor ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare a inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii dar şi în cursul procesului penal, regretul constant al faptei săvârşite) şi, în considerarea lor, au apreciat că se impune reţinerea acestora în favoarea inculpatului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul I.I. va fi admis, va fi casată, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 66 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Olt şi rejudecând:

Face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 alin. (1) - 174 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (2) C. pen.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul inculpat I.I. împotriva Deciziei penale nr. 206 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 66 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Olt şi rejudecând:

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1722/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1730/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1728/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1728/2012. Penal