ICCJ. Decizia nr. 1819/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1819/2012
Dosar nr. 11821/30/2010
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 282 din 17 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 11821/30/2010, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul J.P.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a mai adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 7 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate de instituţia de supraveghere, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 357.301 RON, la care se adaugă dobânzile legale până la data executării efective, daune materiale către partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.
În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 163 C. pen. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de daune materiale.
În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 444/P/2009, emis la data de 22 decembrie 2010 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 11821/30/2010 la data de 27 decembrie 2010, inculpatul J.P.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că în anul 2004 a înregistrat în contabilitatea SC J.I. SRL Buziaş materiale aprovizionate cu documente ilegale, în valoare de 14.831.839.090 lei (rol) din care TVA fără deducere 2.465.193.014 lei (rol) şi a achiziţionat came în valoare de 6.430.790.467 lei (rol), din care 1.026.864.846 lei (rol) reprezintă TVA deductibilă deşi nu avea drept de deducere, prejudiciind bugetul statului cu suma totală de 3.491.957.878 lei rol).
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: plângerea penală a D.G.F.P. Timiş; procesul-verbal de control din data de 23 martie 2006 a D.G.F.P. Timiş-Serviciul de Investigaţii Fiscale; decizie privind măsurile asigurătorii; anexe la procesul-verbal de control; declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor G.G.C., B.A., O.V., C.I., M.I., K.G.M., fotocopii înscrisuri doveditoare - contracte de execuţie, facturi fiscale, devize de lucrări, ordine de plată, procese-verbale de recepţie, etc; raport de expertiză contabilă judiciară; raport suplimentar de expertiză contabilă judiciară, procesul-verbal de control din 28 ianuarie 2009 al D.G.F.P. Timiş; cerere de constituire de parte civilă a D.G.F.P. Timiş, adresa emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt
În urma unui control efectuat la sediul SC ";J.I."; SRL, la care inculpatul J.P.A. avea calitatea de asociat şi administrator, s-au constatat ilegalităţi cu privire la activitatea desfăşurată de societate în perioada anului 2004.
Astfel, s-a constatat că SC ";J.I."; SRL a decontat şi încasat diferite lucrări de reabilitare a unor străzi de pe raza teritorială a 6 primării (Sacoşu Turcesc, Sânnicolau Mare, Mănăştur, Sânandrei, Niţchidorf şi Bcthausen), pentru care nu a putut justifica cu documente legale materialele facturate - piatră spartă, balast, nisip -, în cantitate de 20.565 mc şi în valoare de 3.474.873.915 ROL.
În acest sens organele de control fiscal au constatat, pe baza documentelor înaintate de beneficiarii lucrărilor, că nu au fost respectate întrutotul dispoziţiile legale sau contractuale de atribuire a lucrărilor, executare sau recepţie a acestora. Defalcat, au fost calculate costurile lucrărilor efectuate, respectiv pentru materialele folosite (piatră spartă, nisip, balast), cheltuielile cu manopera, costul utilajelor. Totodată, au fost depuse documentele justificative, respectiv fotocopii ale contractelor de execuţie, facturi fiscale, devize de lucrări, ordine de plată, procese-verbale de recepţie, etc.
În baza verificărilor financiar-contabile şi comparând cantitatea de materiale rezultată ca fiind folosită şi facturată către beneficiarii lucrărilor şi cantitatea de materiale intrată cu documente legale, s-a constatat o cantitate de 20.565 m.c. de materiale în minus aprovizionată, în valoare de 3.474.873.915 lei ROL, faţă de cantitatea de materiale din lucrări şi devizele ofertă. Cu alte cuvinte, societatea s-a aprovizionat legal cu cantitatea de 3.165 m.c. produse balastieră, dar a transportat şi decontat cantitatea de 23.730 m.c.
În consecinţă, se poate trage concluzia că administratorul SC ";J.I."; SRL, respectiv inculpatul J.P.A., a decontat cantităţi de materiale peste cele real transportate, iar pentru a justifica aceste cantităţi, inculpatul a prezentat organelor de control o serie de documente justificative privind aprovizionarea cu astfel de materiale.
De asemenea, în perioada efectuării lucrărilor societatea avea un singur angajat, pe post de şofer, cu toate că manopera facturată către primăriile beneficiare a fost de 867.293.760 ROL. În altă ordine de idei, din balanţa de inventar a mijloacelor fixe rezultă că societatea a deţinut utilaje cu care au fost efectuate lucrări de pietruire şi reparaţii, dar pentru acestea nu au fost întocmite fişe de activitate zilnică, pe parcursul efectuării lucrărilor, deşi pentru prestaţia acestor utilaje s-a încasat suma de 2.075.231.328 ROL. Mai mult, au fost folosite la lucrări, conform devizelor, utilaje în privinţa cărora nu au putut fi prezentate documente de închiriere către SC ";J.I."; SRL, sau au fost prezentate astfel de documente-contract de comodat bunuri mobile - în care, în calitate de comodant apare numitul J.D. iar comodatar SC ";J.I."; SRL, deşi acele utilaje apar înmatriculate pe numele altor societăţi comerciale.
Pentru acoperirea deficienţelor sus-arătate, inculpatul a dispus înregistrarea în contabilitatea SC ";J.I."; SRL a 5 facturi fiscale privind achiziţia de materiale agregate balastieră - şi a unui tractor de la două societăţi comerciale din Bucureşti, respectiv SC ";W.I."; şi SC ";C.S."; SRL. Cele 5 facturi în discuţie se referă la achiziţionarea de nisip, ciur, balast, agregate balastieră şi un tractor TIH.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că SC ";W.I."; nu apare în evidenţele Companiei Naţionale Imprimeria Naţională ca fiind una din societăţile care au ridicat formulare tipizate cu regim special de la tipografiile abilitate. Facturile şi chitanţele în cauză au fost ridicate de alte societăţi comerciale (respectiv SC W.S. şi SC R.I. SRL) şi nu de SC W.I. şi SC C.S. SRL.
Inculpatul J.P.A. nu a pus la dispoziţia organelor judiciare originalele facturilor respective, ci doar copii ale acestora. Organele de control au concluzionat că înregistrarea în evidenţele contabile a celor 5 facturi fiscale fictive s-a făcut în scopul sustragerii de la plata TVA. S-a mai constatat de asemenea că facturile fiscale cu o valoare mai mare a TVA deductibilă sunt înregistrate în luna septembrie şi noiembrie 2004 pentru a diminua TVA de plată înscrisă în decontul lunii iunie 2004, în cuantum de 624.350.750 lei ROL, sumă pe care societatea nu a achitat-o până la data înregistrării în evidenţa contabilă a acestor facturi fiscale fictive.
Nu în ultimul rând, inculpatul J.P.A. nu a putut face dovada transportului sortimentelor de piatră înscrise pe cele 5 facturi fiscale fictive, prin scrisori de trăsură în cazul transportului pe CFR sau prin foi de parcurs, respectiv bonuri de transport în cazul transportului auto.
Organele de control ale D.G.F.P. Timiş au concluzionat că prin înregistrarea în evidenţa contabilă a SC ";J.I."; SRL a celor 5 facturi fiscale emise de SC W.I. şi SC C.S. SRL, în valoare totală de 14.831.893.090 lei ROL, din care suma de 2.465.193.014 lei rol reprezentând TVA deductibil, care nu are la bază documente legale, s-a prejudiciat bugetul statului cu suma 2.465.193.014 ROL.
SC ";J.I."; SRL a achiziţionat de la SC A. SRL Timişoara, în perioada mai - decembrie 2004, carne şi produse din carne în valoare totală de 6.430.790.467 lei ROL, din care 1.026.764.864 lei reprezintă TVA deductibil. Societatea, prin inculpatul J.P.A., a prezentat organelor de control un proces-verbal de custodie, din care rezultă că întreaga cantitate de carne a fost transferată în custodie şi pentru prelucrare către SC C. SRL Constanţa.
Efectuându-se verificări la această firmă prin D.G.F.P. Constanţa, s-a constatat că în judeţul Constanţa nu există nicio societate cu numele SC ";C."; SRL (adresele din 16 martie 2006 a D.G.F.P. Constanţa şi din 16 martie 2006 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa).
Prin urmare, în acest caz, prejudiciul creat bugetului de stat este de 1.026.764.864 lei ROL, reprezentând TVA deductibil, pentru care societatea nu avea drept de deducere, deoarece achiziţiile efectuate nu au generat venituri. Întrucât nu s-a putut justifica modul de valorificare a acestor produse din carne, produse care nu mai apar pe stoc la sfârşitul anului 2004, organele de control au considerat că această marfă a fost valorificată, calculându-se un impozit pe venit de 81.060.394 lei ROL şi accesorii la această sumă în cuantum de 27.606.991 lei ROL.
În concluzie, organele de urmărire penală au apreciat că prin înregistrarea în contabilitatea SC ";J.I."; SRL a celor 5 facturi fiscale cu o TVA deductibilă în sumă de 2.465.193.014 lei rol, cât şi aprovizionarea cu produse din carne cu o cotă TVA deductibilă în suma de 1.026.764.864 lei rol, inculpatul, în calitate de administrator al firmei amintite, a prejudiciat bugetul de stat consolidat cu suma de 3.491957.878 lei ROL, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi în cuantum de 1.171.521.123 lei rol, plus impozitul pe venit în cuantum de 81.060.384 lei (cu accesoriile aferente).
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiuni de evaziune fiscală următoarele activităţi: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
Nici în faza de urmărire penală şi nici în cursul judecăţii inculpatul nu a recunoscut săvârşirea vreunei infracţiuni de evaziune fiscală. În ceea ce priveşte aprovizionarea societăţii cu materialele de construcţii şi înregistrarea celor 5 facturi de la SC W.I. SRL şi SC C.S. SRL în contabilitatea firmei pe care o administra, inculpatul a arătat că în mod obişnuit firma se aproviziona cu materiale de construcţii (nisip, balast) de la o firmă din Lugoj. La un moment dat a observat un depozit de astfel de materiale pe marginea drumului şi s-a interesat cui aparţine, aflând că acest depozit se află în proprietatea unei firme din Bucureşti. Într-un final a reuşit să discute cu o persoană care răspundea de acel depozit, interesându-se dacă poate achiziţiona marfă, reuşind să încheie un contract cu SC W.I. SRL şi SC C.S. SRL, ambele firme fiind din Bucureşti.
Inculpatul a continuat arătând că nu a discutat niciodată cu administratorii acestor firme, ţinând legătura cu cele două societăţi comerciale doar prin intermediul persoanei de la depozitul din Lugoj, de la care a şi primit contractul şi cele 5 facturi.
Această persoană a fost identificată ca fiind martorul G.G. Acesta a menţionat că în cursul anului 2004 el lucra pentru o firmă italiană, trecând zilnic pe şoseaua din Lugoj unde se află o balastieră. La un moment dat a venit la el o persoană care s-a recomandat ca fiind N.G., care i-a spus că el locuieşte în Bucureşti şi a cumpărat acea balastieră, întrebându-l dacă îl poate ajuta să găsească cumpărători pentru pietriş în schimbul unui comision. Martorul a arătat că N.G. i-a lăsat un număr de telefon, după care, ştiind că inculpatul are o firmă de construcţii, a discutat cu acesta pe această temă, comunicându-i numitului J.P. numărul de telefon al persoanei din Bucureşti.
După câteva zile, a venit la el o persoană care a afirmat că vine din partea lui N.G., care i-a predat un contract semnat şi ştampilat, contract încheiat între firma administrată de inculpat şi SC C.S. SRL. Cu aceeaşi ocazie i-au fost predate şi două facturi pe care personal le-a înmânat unui şofer de la firma inculpatului. În aceeaşi modalitate s-au realizat şi celelalte achiziţii de pietriş.
Prima instanţă a constatat că declaraţiile inculpatului şi ale martorului G.G. sunt contradictorii. Inculpatul a afirmat că l-a întrebat pe G.G. dacă poate achiziţiona nisip de la balastiera din Lugoj, acesta oferindu-i un răspuns după câteva zile, după ce a discutat cu proprietarul din Bucureşti.
La rândul său, martorul G.G. a precizat că i-a oferit numărul de telefon al numitului N.G. inculpatului, şi abia după ce a discutat la telefon cu acesta, inculpatul s-a prezentat la depozit pentru achiziţionarea pietrişului.
Este de menţionat faptul că nici inculpatul şi nici martorul G.G. nu au fost în măsură să prezinte organelor de control numărul de telefon al acestui N.G.
Prima instanţă a constatat că inculpatul a afirmat că acel contract care a stat la baza achiziţiilor de nisip a fost încheiat cu ambele firme din Bucureşti, respectiv SC W.I. SRL şi SC C.S. SRL.
La rândul său, martorul G.G. a menţionat că acel contract a fost încheiat doar cu SC C.S. SRL, neputând explica motivele pentru care în contabilitatea firmei administrate de inculpat au fost înregistrate şi facturi de la SC W.I. SRL, deşi toate aceste facturi au trecut prin mâna sa, el personal completând cantităţile de materiale ridicate.
După cum rezultă atât din procesul-verbal de control al D.G.F.P. Timiş, cât şi din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a putut prezenta cele 5 facturi în original, el prezentând doar nişte copii ale acestor facturi.
Sub acest aspect inculpatul a menţionat că cele consemnate nu sunt reale întrucât el a prezentat facturile în original, dar i-au fost restituite doar copiile. Această susţinere nu a fost probată de inculpat în nici un fel, astfel că nu poate fi luată în considerare.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. După cum rezultă din raportul de expertiză, în perioada aprilie - noiembrie 2004 firma administrată de inculpat s-a aprovizionat de la Direcţia Apelor Banat şi SC C.P. SRL Lugoj cu balast natural sort 25 - 40 şi refuz ciur în cantitate de 3.165 mc în valoare de 307.885.225 ROL.
Din compararea cantităţii de materiale - balast, piatră spartă, nisip - intrate în societate cu documente legale cu cea facturată către beneficiari, a rezultat ca fiind folosită şi facturată către cele 6 primării beneficiare ale lucrărilor o cantitate de 20.565 mc de materiale neaprovizionate, în valoare de 3.474.873.915 ROL.
Pentru a justifica aceste cantităţi, inculpatul a prezentat cele 5 facturi provenind de la două societăţi comerciale cu sediul central în Bucureşti, în valoare totală de 14.916.373.706 ROL.
La solicitarea adresată C.N.I.N. SA Bucureşti de a comunica dacă facturile fiscale şi chitanţele fac parte din plaja de serii şi numere ale imprimatelor ridicate de SC C.S. SRL, aceasta a comunicat că aceste facturi fiscale au fost achiziţionate de o altă firmă - SC W.S. SRL, iar chitanţele au fost achiziţionate de către SC R.I. SRL.
Totodată, C.N.I.N. SA Bucureşti a precizat ca SC W.I. SRL nu a ridicat niciodată formulare tipizate cu regim special de la tipografiile abilitate de către I.N.
Ca atare, expertul a concluzionat că aceste facturi şi chitanţe provin de la societăţi comerciale de tip ";fantomă";, fiind înregistrate în contabilitatea SC J.I. SRL Buziaş în scopul sustragerii de la plata TVA.
În acest sens, expertul a arătat că aceste facturi au fost înregistrate în contabilitate în lunile septembrie şi noiembrie 2004 pentru a diminua TVA de plată înscrisă în decontul lunii iunie 2004, în sumă de 624.350.750 lei pe care societatea nu a achitat-o până la data înregistrării în contabilitate a acestor facturi fictive.
La fundamentarea acestei concluzii, expertul a avut în vedere şi faptul că acele cantităţi facturate depăşesc cu mult cantităţile necesare de agregate de balastieră folosite la lucrările de reparaţii drumuri realizate la cele 6 primării, precum şi împrejurarea că firma administrată de inculpat nu a putut prezenta documente din care să rezulte transportul sortimentelor de piatră înscrise în cele 5 facturi, respectiv foi de transport sau scrisori de trăsură.
În ceea ce priveşte manopera facturată către cele 6 primării beneficiare ale lucrărilor, expertul a indicat faptul că firma administrată de inculpat a încasat suma de 867.293.760 ROL, deşi inculpatul, în calitate de administrator, nu a prezentat nici un document justificativ în acest sens.
Inculpatul a menţionat că în perioada respectivă firma avea un singur angajat, pe post de şofer - A.G., aspect care rezultă şi din analizarea statelor de plată aferente lunilor martie - noiembrie 2004.
Referitor la manopera decontată, deşi în firmă exista un singur angajat, inculpatul a arătat că a folosit mai mulţi muncitori pe care i-a plătit cu ziua, fără a încheia foi de pontaj, state de plată sau ale înregistrări contabile.
Inculpatul a recunoscut că nu a întocmit nici un fel de document contabil pentru justificarea manoperei, iar expertul a concluzionat că prin această activitate inculpatul a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 115.176.610 ROL.
Prima instanţă a mai reţinut că din înscrisurile existente la dosar, rezultă că firma administrată de inculpat a încasat de la cele 6 primării suma de 2.075.231.328 ROL pentru utilajele folosite.
Aceşti bani au fost plătiţi deşi inculpatul nu a prezentat nici un fel de fişă a activităţii zilnice din care să rezulte numărul de ore de funcţionare a utilajelor şi persoana care a condus aceste utilaje, în condiţiile în care firma avea un singur angajat.
Mai mult decât atât, în condiţiile în care aceste utilaje (autotractor - aparţinând SC F. SRL Buziaş, semiremorcă - aparţinând SC C.T. SRL Timişoara, autocisternă) nu făceau parte din patrimoniul societăţii, inculpatul avea obligaţia de a prezenta un contract de închiriere din care să rezulte că aceste utilaje au fost închiriate şi folosite în realitate, lucru care nu a fost realizat.
Inculpatul a recunoscut împrejurarea că nu a întocmit nicio fişă de activitate zilnică pentru aceste utilaje. Pe de altă parte, el a arătat că a cumpărat aceste utilaje, în calitate de persoană fizică, de la o persoană din Buziaş, după care a închiriat aceste vehicule firmei pe care o administra, astfel explicându-se existenţa acelor contracte de închiriere încheiate între J.P. şi SC J.I. SRL. El nu a fost însă în măsură să prezinte contractul de vânzare-cumpărare prin care afirmă că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.
Referitor la achiziţia de carne, din înscrisurile contabile prezentate de inculpat a rezultat că în perioada mai - decembrie 2004, firma administrată de J.P. a achiziţionat de la SC A. SRL Timişoara o cantitate de carne şi produse din carne în valoare de 6.430.790.467 ROL. Pentru această marfă, firma inculpatului a întocmit un proces-verbal de custodie cu SC C. SRL Constanţa, proces-verbal prin care carnea a fost predată spre prelucrare firmei din Constanţa, fiind întocmite şi un număr de 8 avize de însoţire a mărfii.
Inculpatul a oferit o explicaţie pentru această operaţiune, menţionând că firma administrată de el a achiziţionat acea cantitate de carne şi produse din carne, valoarea acestora urmând să fie compensată cu valoarea materialelor de construcţii achiziţionate de la firmele din Bucureşti. Cei de la Bucureşti au venit şi au ridicat marfa, întrucât el nu avea unde să depoziteze carnea, inculpatul arătând şi faptul că în momentul în care a încheiat contractul referitor la materialele de construcţie, a primit şi un contract de compensare a datoriilor încheiat între una dintre firmele din Bucureşti, fără a-i putea preciza numele, firma sa şi SC C. SRL Constanţa.
Afirmaţiile inculpatului sunt puţin credibile. Martorul G.G., deşi a precizat că relaţiile comerciale dintre firma administrată de inculpat şi firma din Bucureşti s-au desfăşurat prin intermediul său, el fiind cel care a predat contractele şi facturile, nu a amintit nimic despre existenţa unui protocol de compensare între cele două firme.
Cert este faptul că SC J.I. SRL Buziaş nu a putut justifica modul de valorificare a acestor produse din carne, în condiţiile în care ele nu mai apar în stoc la sfârşitul anului 2004.
Procesul-verbal de custodie prezentat de inculpat nu poate fi luat în considerare întrucât SC C. SRL Constanţa nu există. În acest sens poate fi observată adresa O.R.C. Constanţa din data de 16 martie 2006, din care rezultă că la registrul comerţului nu este înregistrată nicio societate cu această denumire. Totodată, O.R.C. Constanţa a mai comunicat faptul că şi codul fiscal indicat în procesul-verbal este atribuit altei societăţi.
În consecinţă, prima instanţă a constatat că fapta inculpatului J.P.A. de a înregistra în contabilitatea SC J.I. SRL Buziaş, un număr de 5 facturi fictive emise de către SC C.S. SRL Bucureşti şi SC W.I. SRL, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 246.519,3 RON reprezentând TVA deductibil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cele 5 facturi fiind fictive şi fiind emise doar pentru sustragerea de la plata TVA.
De asemenea, omisiunea inculpatului J.P.A. de a înregistra în contabilitatea SC J.I. SRL Buziaş a modalităţii prin care au fost valorificate produsele din carne achiziţionate de la SC A. SRL Timişoara, precum şi a modalităţii de plata a muncitorilor folosiţi pentru executarea lucrărilor contractate cu cele 6 primării, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 102.676,48 RON reprezentând TVA deductibil şi 8.106,03 RON reprezentând impozit pe profit - pentru operaţiunile cu produsele din carne şi 11.517,66 RON reprezentând impozit pe salarii - pentru manopera încasată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, în condiţiile în care prin actele sale inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către stat prin ascunderea surselor impozabile - veniturile obţinute din valorificarea produselor din carne, prima instanţă a constatat că în cauză sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, intenţia lui fiind calificată de scopul urmărit, respectiv sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către stat.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanţă a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanţă a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social deosebit. În acest sens poate fi observată valoarea ridicată a prejudiciului, modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracţională ce a avut drept consecinţă fraudarea bugetului public, în vederea atingerii scopului urmărit - obţinerea unor foloase materiale ilicite.
În momentul individualizării pedepsei, prima instanţă a luat în considerare şi persoana inculpatului. Este adevărat faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, el aflându-se la prima abatere de acest gen, împrejurare de natură a imprima persoanei sale o periculozitate mai redusă.
Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, aspect de natură a imprima faptelor comise o periculozitate mai mare.
Pentru aceste considerente, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., prima instanţă a apreciat ca fiind necesară aplicarea unor sancţiuni privative de libertate, respectiv 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Faptele fiind comise în concurs real de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care, luând în considerare numărul actelor ce realizează întreaga activitate infracţională a inculpatului, va adăuga un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Raportându-se la pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., prima instanţă a aplicat inculpatului şi trei pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani (două pedepse) şi 3 ani (o pedeapsă) după executarea pedepsei principale. Interzicerea exercitării dreptului de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale este justificată de împrejurarea că la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală inculpatul s-a folosit de calitatea pe care o avea - administrator al SC J.I. SRL.
Prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie.
Ţinând seama de conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii faptei, de vârsta acestuia, de împrejurarea că de la data desfăşurării activităţii infracţionale şi până în momentul de faţă inculpatul nu a mai fost implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 861 C. pen., prima instanţă a apreciat că reeducarea numitului J.P.A. poate avea loc şi fără privarea de libertate, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru acesta, astfel că, şi în situaţia în care pedeapsa nu va fi executată în detenţie, nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pe o perioadă de 7 ani termen de încercare, termenul fiind stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., supravegherea urmând să fie încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.
Prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., urmând ca în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii faţă de inculpat.
În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. prima instanţă a aplicat inculpatului şi cea mai grea dintre pedepsele complementare.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, prima instanţă a reţinut că D.G.F.P. Timiş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 357.301 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit neachitate de către inculpat.
Potrivit raportului de expertiză contabilă existent la dosar, prejudiciul cauzat de către inculpat bugetului de stat este de 368.819,48 RON reprezentând impozit pe venit şi salarii (la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere) şi TVA colectat şi nevirat (la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere), obligaţii fiscale de la plata cărora inculpatul s-a sustras prin ascunderea surselor impozabile.
Ca atare, în condiţiile în care prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, prima instanţă a apreciat că acest prejudiciu trebuie reparat, motiv pentru care în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. l-a obligat pe acesta la plata sumei de 357.301 RON - prima instanţă limitându-se la pretenţiile părţii civile, neputând acorda despăgubiri mai mari decât cele solicitate, la care se adaugă dobânzile legale până la data executării efective, daune materiale către partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.
În temeiul art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 163 C. pen. prima instanţă a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de daune materiale.
În ceea ce priveşte introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a SC J.I. SRL Timişoara, acest lucru nu a fost posibil întrucât, potrivit adresei O.R.C. Timiş din data de 28 martie 2011, firma a fost radiată din Registrul Comerţului, încetându-şi existenţa, la data de 26 mai 2010.
Împotriva Sentinţei penale nr. 282 din 17 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 11821/30/2010 din 27 decembrie 2010 au declarat apeluri în termen PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIŞ şi inculpatul J.P.A., înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală sub nr. 11821/30/2010 din 31 august 2011.
Pentru motivarea apelului procurorului s-a depus un memoriu, prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, să se dispună şi efectuarea înregistrării în Registrul Comerţului a hotărârii de condamnare.
Pentru motivarea apelului său, inculpatul a depus prin apărător ales un memoriu, prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în principal, restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar, pronunţarea unei noi hotărâri pentru câte o singură faptă de evaziune fiscală cu reducerea pedepselor aplicate raportat la un singur act infracţional şi care priveşte doar o parte din paguba totală de 357.301 RON, înlăturarea obligării la plata sumei de 357.301 RON cu dobânzi, înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a exercita funcţia de administrator de societate comercială şi înlăturarea instituirii sechestrului asigurător, arătând că:
- din starea de fapt reţinută de instanţă rezultă că el ar fi comis infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, încadrările juridice fiind cu aplic. art. 41 şi 42 C. pen., care însă nu se regăsesc în rechizitoriu sau sentinţă, astfel încât sunt aplicabile disp. art. 332 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 380 C. proc. pen., deoarece nu au fost respectate dispoziţiile privind sesizarea instanţei (art. 263 C. proc. pen.), începerea urmăririi penale (art. 228 C. proc. pen.), extinderea cercetărilor penale (art. 238 C. proc. pen.), prezentarea materialului de urmărire penală (art. 250 C. proc. pen.), punerea în mişcare a acţiunii penale pentru toate faptele descrise în rechizitoriu (art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.), toate aceste încălcări fiind sancţionate cu nulitatea absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.;
- se mai contestă modul de calcul al TVA din expertiză sub aspectul inserării termenului de plată, întrucât nu reflectă realitatea, el începând lucrările la primării din luna mai 2004;
- cele 5 facturi fiscale nu sunt fictive, iar în urma verificărilor încrucişate făcute la primării nu s-a putut stabili situaţia lucrărilor, actele fiind incomplete;
- organul de control nu i-a luat în considerare toate documentele din care rezultă că firma lui s-a aprovizionat, în principal, cu materiale de construcţie de la Direcţia Apelor Banat, după cum rezultă şi din procesul-verbal din 6 iulie 2004, act nou pe care îl depune în apel;
- urmărirea penală a fost începută pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, iar materialul de urmărire penală a fost prezentat pentru art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005;
- în situaţia în care instanţa de apel va considera că este vinovat pentru câte o singură infracţiune de evaziune fiscală, va trebui să fie obligat numai la prejudiciul rezultat dintr-un singur act infracţional din cele 11 ce însumează prejudiciul de 357.301 RON, concomitent cu reducerea pedepselor;
- măsura interzicerii dreptului de a exercita funcţia de administrator de societate comercială este nelegală, întrucât pedeapsa principală a fost suspendată sub supraveghere, iar în acest caz reabilitarea de drept intervine conform art. 866 C. pen.;
- măsura sechestrului asigurător este lipsită de eficienţă, întrucât nu s-a dispus prin ordonanţa procurorului sau încheierea instanţei identificarea bunurilor cu indisponibilizarea lor.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum şi din oficiu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea de apel a constatat că apelul inculpatului este nefondat, iar apelul procurorului este fondat, cauza fiind rejudecată sub aspectul omisiunii primei instanţe de a dispune şi comunicarea către Registrul Comerţului a hotărârii de condamnare.
Nu a putut fi primită susţinerea că, din starea de fapt reţinută de instanţă, ar rezulta că inculpatul ar fi comis infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, care însă nu se regăsesc în rechizitoriu sau sentinţă. Potrivit art. 372 alin. (11) C proc. pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel. Prin urmare, este inadmisibilă cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv că i s-a reţinut în sarcină doar forma simplă a infracţiunilor, nu cea continuată.
Susţinerea că s-ar fi încălcat dispoziţii privind sesizarea instanţei, deoarece urmărirea penală ar fi fost începută pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 iar materialul de urmărire penală ar fi fost prezentat pentru art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, este nefondată. Potrivit art. 332 alin. (2) C proc. pen., instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul, printre altele, al nerespectării dispoziţiilor privitoare la sesizarea instanţei. Prin ";dispoziţii relative la sesizarea instanţei"; în sensul art. 332 alin. (2) şi al art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se înţeleg normele care reglementează modul de sesizare a instanţei, cum ar fi cele de competenţă sau cele care privesc actul prin care se realizează sesizarea. În cauză, rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă şi de conţinut prevăzute în art. 262, art. 263 şi art. 264 C. proc. pen. Aşadar, motivul invocat nu se încadrează în categoria cazurilor de nulitate absolută. Potrivit art. 197 alin. (4) C proc. pen. încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului doar atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act şi numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Împrejurarea că ar exista neconcordanţe între încadrarea juridică pentru care s-ar fi început urmărirea penală şi cea pentru care s-ar fi prezentat materialul de urmărire penală este tardiv invocată, atât timp cât prima înfăţişare a fost la termenul din 4 aprilie 2011 în faţa Tribunalului Timiş, când inculpatul a fost asistat de apărător ales şi nu a ridicat vreo excepţie.
Din probatoriul administrat a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul J.P.A. a săvârşit infracţiunile de evaziune fiscală reţinute în sarcina lui prin rechizitoriu.
Curtea de apel şi-a însuşit starea de fapt şi încadrările juridice reţinute de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată (în primă instanţă).
Procesul-verbal de control încheiat la 27 ianuarie 2009 de D.G.F.P. Timiş se coroborează cu raportul de expertiză contabilă, declaraţiile martorilor audiaţi la urmărirea penală, contractele de execuţie, facturile fiscale, devizele de lucrări, ordinele de plată, procesele-verbale de recepţie.
Inculpatul a decontat cantităţi de materiale peste nivelul real, al celor transportate. Inculpatul a susţinut că cele 5 facturi fiscale ce figurează ca emise de S.C W.I. SRL. şi S.C. C.S. SRL. corespund unor operaţiuni reale, însă nu le-a prezentat organelor de control în original, ci doar în copie. De asemenea, inculpatul nu a dovedit efectuarea transportului materialelor ce aparent erau achiziţionate prin cele 5 facturi. Totodată, societatea comercială către care inculpatul afirmă că a predat carnea în custodie pentru prelucrare nu există.
În privinţa sancţiunilor, s-a remarcat faptul că pedepsele principale au fost aplicate în cuantumul minim prevăzut de lege în cazul infracţiuni prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (2 ani închisoare) şi în cuantumuri orientale spre minimele speciale în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 8 ani) şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (2 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 8 ani).
Este nefondată susţinerea inculpatului că măsura interzicerii dreptului de a exercita funcţia de administrator de societate comercială este nelegală, întrucât pedeapsa principal a fost suspendată sub supraveghere, iar în acest caz reabilitarea de drept intervine conform art. 866 C. pen. Pedepsele complementare se aplică indiferent dacă pedeapsa principală se execută efectiv sau executarea este suspendată. Dimpotrivă, instanţa de apel remarcă faptul că prima instanţă a aplicat în mod eronat dispoziţiile privind pedeapsa complementară în caz de concurs de infracţiuni, deoarece nu a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea pe lângă pedeapsa rezultantă principală, aşa cum cere art. 35 alin. (3) C pen. Însă, întrucât apelul procurorului nu vizează acest aspect iar inculpatului nu i se poate agrava situaţia în propria cale de atac, Curtea nu este în măsură să înlăture această nelegalitate.
Cât priveşte acţiunea civilă, aceasta a fost corect soluţionată, fiind întrunite condiţiile angajării răspunderii civile a inculpatului iar pretenţiile părţii civile fondate. În mod evident inculpatul a produs prin faptele sale prejudicii părţii civile, constând în TVA, impozit pe profit şi impozit pe salarii. Evaluarea prejudiciului s-a făcut prin luarea în considerare a concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, instanţa neavând motive pentru a pune la îndoială opinia expertului, care a răspuns şi la obiecţiunea formulată de inculpat.
Şi măsura sechestrului a fost luată justificat, având în vedere şi obligativitatea acesteia, impusă de art. 11 din Legea nr. 241/2005. Eventuala ineficienţă a măsurii decurgând din neidentificarea bunurilor nu reprezintă o piedică pentru instituirea ei sau o cauză de nulitate a acesteia.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul J.P.A. împotriva Sentinţei penale nr. 282 din 17 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 11821/30/2010 din 27 decembrie 2010, iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIŞ, a fost desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe şi, rejudecându-se cauza, s-a dispus ca, în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, o copie a dispozitivului să fie comunicată către O.N.R.C.; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Văzându-se şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul apelant a fost obligat la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 192 alin. (3) C proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluţionarea apelului procurorului.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs inculpatul J.P.A., la data de 22 noiembrie 2011, în care a reiterat aceleaşi critici formulate în faţa instanţelor de fond şi de apel.
Recursul său este nefondat şi, în raport de obiecţiunile formulate, nu se impune trimiterea cauzei instanţelor inferioare spre rejudecare, şi nici restituirea la Parchet.
Referitor la acest ultim aspect, motivul invocat nu se încadrează în categoria cazurilor de nulitate absolută. Potrivit art. 197 alin. (4) C proc. pen. încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului doar atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act şi numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Împrejurarea că ar exista neconcordanţe între încadrarea juridică pentru care s-ar fi început urmărirea penală şi cea pentru care s-ar fi prezentat materialul de urmărire penală este tardiv invocată, atât timp cât prima înfăţişare a fost la termenul din 4 aprilie 2011 în faţa Tribunalului Timiş, când inculpatul a fost asistat de apărător ales şi nu a ridicat vreo excepţie.
Pe de alta parte, din actele administrate în cauză rezultă că inculpatul, în anul 2004, a înregistrat în contabilitatea SC J.I. SRL Buziaş, materiale aprovizionate cu documente ilegale, în valoare de 14.831.839.090 lei, ROL, din care TVA fără deducere 2.465.193.014 ROL şi a achiziţionat carne în valoare de 6.430790.467 ROL, din care 1.026.864.846 ROL reprezintă TVA deductibil, deşi nu avea drept de deducere, prejudiciind bugetul de stat cu 3.491.957.878 ROL.
Aceste aspecte sunt dovedite prin procesele-verbale efectuate în cauză, expertize, declaraţii de martori, alte înscrisuri doveditoare, etc.
Pedepsele nu pot fi reduse, ele fiind corect individualizate.
Astfel, în raport de situaţia de fapt reţinută, de activitatea infracţională a inculpatului, constând în înregistrarea în contabilitate a 5 facturi fiscale fictive conţinând TVA în valoare de 246.519,3 RON (la solicitarea adresată C.N.I.N. SA Bucureşti de a comunica dacă facturile fiscale şi chitanţele fac parte din plaja de serii şi numere ale imprimatelor ridicate de SC C.S. SRL, aceasta a comunicat că aceste facturi fiscale au fost achiziţionate de o altă firmă - SC W.S. SRL, iar chitanţele au fost achiziţionate de către SC R.I. SRL), sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin ascunderea surselor impozabile constând în veniturile din valorificarea produselor din carne şi omisiunea de a înregistra în contabilitate modalitatea de valorificare a produselor din carne şi de plată a muncitorilor având ca efect sustragerea de la plata TVA de 102.676 RON, a impozitului pe profit de 8.106,03 RON şi a impozitului pe salarii de 11.517,66 RON, nerecuperarea măcar parţială a prejudiciului total de 357.301 RON, precum şi conduita procesuală necorespunzătoare a inculpatului (a încercat să inducă în eroare organele judiciare, îngreunând aflarea adevărului în cauză), toate acestea constituie împrejurări care nu pot servi ca suport juridic pentru reducerea pedepselor.
Şi sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare este justificat, faţă de numărul şi cuantumurile pedepselor individuale.
Curtea observă că prima instanţă a individualizat în mod corect pedepsele accesorii şi complementare, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata pedepsei închisorii şi apoi pe anumite perioade după executarea pedepselor principale, deoarece prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să fie ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori să ocupe funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat sau să desfăşoare o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor (administrator de societate comercială).
Prin urmare, situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar încadrarea juridică dată faptelor se sprijină pe probatoriul administrat, în cauză nu se impune nici reducerea pedepselor, iar pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.P.A. împotriva Deciziei penale nr. 181 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Penal. Trafic internaţional de... | ICCJ. Decizia nr. 1837/2012. Penal → |
|---|
