ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 18/2013
Dosar nr. 5093/3/2012
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 328 din 24 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere de droguri de mare risc fără drept în ţară.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În temeiul art. 359 alin. (1) teza finală C. proc. pen. combinat cu art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de acesta;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 de ore de la 15 martie 2011 la 16 martie 2011.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 37,75 grame cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina, lidocaină şi tetracaină, rămasă în urma analizelor de laborator şi depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., cu dovada din 06 aprilie 2011 emisă de D.C.J.S.E.O.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 520/D/P/2011 emis la data de 21 februarie 2012 de către M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-a reţinut, în fapt, că în cursul lunii martie 2011, inculpatul B.C. a solicitat unei persoane să-i cumpere din străinătate droguri de mare risc, i-a trimis acesteia sume de bani pentru achiziţionarea drogurilor şi a primit prin serviciul poştal cantitatea de 37,88 grame de cocaină prin utilizarea unei persoane interpuse.
În faza de urmărire penală, situaţia de fapt a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a denunţului, procesul verbal de prindere în flagrant şi planşele foto, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică, dovezile de predare a bunurilor la camera de corpuri delicte, declaraţiile martorilor P.G. şi D.D., declaraţiile făptuitorului P.I.M. şi declaraţiile inculpatului B.C.
În cursul cercetării judecătoreşti, i s-au adus la cunoştinţă inculpatului B.C. prevederile art. 3201 C. proc. pen., acesta arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, că îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi că solicită ca judecata să se facă în baza acestora.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, precum şi declaraţia dată de inculpatul B.C. în cursul cercetării judecătoreşti, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La începutul lunii martie 2011, inculpatul B.C. s-a deplasat în Spania, loc unde l-a cunoscut pe numitul S.F. Această persoană i-a comunicat inculpatului faptul că îi poate procura cocaină cu suma de 40 euro/gram.
În aceste condiţii, inculpatul B.C. a remis numitului S.F. suma de 1.600 euro, reprezentând contravaloarea a 40 grame cocaină, comunicandu-i totodată datele persoanei pe numele căreia urma să fie expediat coletul în ţară, respectiv datele martorului P.I.M., pe care, anterior deplasării în Spania, inculpatul B.C. l-a rugat să-l ajute pentru primirea unui colet.
Coletul a fost expediat din Spania la data de 11 martie 2011, iar la data de 15 martie 2011, după ce martorul P.I.M. a fost încunoştinţat despre sosirea coletului, inculpatul s-a întâlnit cu acesta în zona P., ulterior deplasându-se la Poşta A.
În continuare, inculpatul B.C. a oprit autoturismul marca H.C. de culoare neagră, cu care se deplasase, în apropierea autogării. Din autoturism a coborât martorul P.I.M., care a intrat în incinta firmei A., iar la ieşire a fost observat transportând un colet de culoare neagră, inscripţionat cu menţiunea Poşta A. Curier Rapid Spania.
Activitatea de preluare a coletului de către martorul P.I.M. a fost supravegheată de inculpatul B.C., care a parcat autoturismul H.C. pe un trotuar din apropierea firmei A.
După preluarea coletului, martorul P.I.M. s-a deplasat cu un taxi până în zona Piaţa R. şi, ulterior, cu tramvaiul X până la restaurantul M. din zona T.G.
Inculpatul B.C., după urcarea martorului P.I.M. în autoturismul taxi, s-a deplasat cu autoturismul cu care venise în parcarea restaurantului M.T.G. În această locaţie, martorul P.I.M. a înmânat inculpatului B.C. coletul preluat de la Serviciul Curierat A.
Organele de poliţie au intervenit în momentul în care inculpatul B.C., având coletul asupra sa, intenţiona să-l depoziteze în portbagajul autoturismului H. La sesizarea prezenţei organelor de poliţie, inculpatul B.C. a abandonat coletul şi a încercat să se opună imobilizării deplasându-se în fugă printre autoturismele din parcare. După parcurgerea unei distanţe de aproximativ 300 metri, lucrătorii de poliţie au reuşit imobilizarea inculpatului. în prezenţa acestuia şi a martorilor asistenţi P.G. şi D.D., s-a procedat la recuperarea coletului abandonat de inculpat şi, ulterior, la perchezitionarea corporală, precum şi la perchezitionarea autoturismului condus de inculpat.
La sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Biroul Sectorului 3, în prezenţa celor doi martori asistenţi şi a inculpatului B.C., s-a procedat la verificarea coletului, ocazie cu care în coperta unei cărţi s-a găsit o pungă din material plastic transparent care conţinea, la rândul său, o pungă de hârtie în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare albă. Obiectul a fost ridicat şi predat spre expertizare.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 martie 2011, s-a stabilit că proba supusă expertizării este constituită din cantitatea de 37,88 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina, lidocaină şi tetracaină.
Cocaina face parte din categoria drogurilor de mare risc, fiind prevăzută în Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Situaţia de fapt a rezultat, conform art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat şi cu declaraţia inculpatului B.C., dată în faţa instanţei de fond, conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., prin care a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei.
Astfel, a reţinut prima instanţă că declaraţiile inculpatului B.C. se coroborează, conform art. 69 C. proc. pen., cu probatoriul administrat în cauză, constituit din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, raportul de constatare tehnico ştiinţifică, declaraţiile martorilor asistenţi P.G. şi D.D. şi declaraţiile martorului P.I.M.
Instanţa de fond a concluzionat că faptele inculpatului B.C. de a solicita în cursul lunii martie 2011 cumpărarea de droguri de mare risc din străinătate de către o altă persoană, de a remite sume de bani pentru achiziţionarea acesteia şi de a primi prin serviciul poştal cantitatea de 37,88 grame cocaină prin utilizarea unei persoane interpuse, în vederea comercializării, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanţa de fond dispunând condamnarea, în baza acestor texte legale.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptelor, forma consumată, participaţia penală - autor, natura şi modalitatea de săvârşire, respectiv aria transfrontalieră de desfăşurare a activităţii infracţionale, natura drogului traficat, respectiv cocaină - drog de mare risc, precum şi cantitatea de drog introdusă în ţară şi deţinută, respectiv 37,88 de grame, circumstanţele care agravează sau atenuează răspunderea penală, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
Sub ultimul aspect, prima instanţă a reţinut că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, că a avut o bună conduită în societate anterior săvârşirii faptei, are un loc de muncă din care îşi obţine veniturile necesare, este preocupat de perfecţionarea profesională, astfel cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză, a recunoscut săvârşirea faptelor, conştientizând gravitatea acestora şi consecinţele juridice.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, formulând un denunţ care s-a materializat prin emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată a unui număr de trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit, astfel cum rezultă din adresa emisă la data de 03 aprilie 2012 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti.
În atare situaţie, s-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care prevăd că persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
De asemenea, Tribunalul a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul beneficiază, în cazul închisorii, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, dat fiind faptul că a recunoscut faptele astfel cum au fost reţinute prin rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaşte şi le însuşeşte.
Prima instanţă, faţă de aspectele anterior expuse cu privire la datele care caracterizează persoana inculpatului, a dat conduitei bune anterioare a inculpatului semnificaţia circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, în consecinţă, a coborât, conform art. 76 alin. (1) lit. b), respectiv lit. c) C. pen., pedepsele ce i-au fost aplicate, sub limita minimă prevăzută de lege, astfel cum este redusă ca urmare a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., până la un cuantum care să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv 3 ani închisoare pentru art. 3 din Legea nr. 143/2000 şi 2 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Totodată, faţă de considerentele anterior expuse şi faţă de dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, astfel că a înlăturat pedeapsa complementară prevăzută de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Referitor la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată spre executare este închisoarea de 3 ani, inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, instanţa de fond a apreciat, faţă de persoana acestuia, de comportamentul său ulterior săvârşirii faptei, de împrejurarea că are o calificare şi un loc de muncă pe o perioadă nedeterminată şi de nivelul de instruire, că pronunţarea condamnării constituie un serios avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând admiterea apelului în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi aplicarea unor pedepse orientate spre mediul prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie.
În motivele de apel, s-a arătat că lipsa antecedentelor penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a conduitei bune, anterioare săvârşirii infracţiunii, în condiţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ci reprezintă un element ce trebuie coroborat cu altele, cum ar fi: existenţa unor caracterizări favorabile, audierea unor martori în circumstanţiere, prezenţa unor date privind comportamentul la locul de muncă, ce nu se regăsesc în cazul de faţă.
De asemenea, s-a menţionat că inculpatul a declarat că este consumator de droguri, iar la aprecierea gradului de pericol social al faptelor se impune a se avea în vedere faptul că drogurile proveneau din Spania, banii cu care inculpatul a achitat cocaina proveneau tot din traficul de droguri, precum şi modalitatea de comitere, respectiv prin ascunderea drogurilor în interiorul coperţilor unei cărţi şi folosirea de persoane interpuse.
Prin Decizia penală nr. 198 din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 328 din 24 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 5093/3/2012.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând: în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere de droguri de mare risc fără drept în ţară.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate, în final inculpatul B.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, respectiv procesul verbal de prindere în flagrant şi planşele foto, raportul de constatare tehnico-ştiinţifîcă, declaraţiile martorilor-asistenţi P.G. şi D.D., declaraţiile martorului P.I.M. şi declaraţiile inculpatului B.C., rezultând vinovăţia inculpatului B.C. cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la critica Parchetului privind reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., curtea de apel a apreciat că aplicarea acesteia nu se justifică în cauză. S-a reţinut în acest sens că, într-adevăr, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi are un loc de muncă, însă aceste împrejurări, în speţă, nu pot căpăta consistenţa circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la celelalte criterii generale de individualizare a pedepselor cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului de către prima instanţă sunt prea blânde faţă de gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea de săvârşire a acestora şi anume prin folosirea de persoane interpuse şi transportarea drogurilor prin serviciul poştal de curierat rapid, caracterul transfrontalier al activităţii infracţionale, natura drogului-cocaină, drog de mare risc, consumat în special de persoane cu o bună condiţie materială şi cantitatea mare traficată.
Astfel, rejudecând, instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, având în vedere cele mai sus expuse, urmând a da eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi faptul că acesta are un loc de muncă, în procesul de individualizare a pedepselor prin stabilirea cuantumului acestora la minimul special, rezultat în urma înjumătăţirii şi apoi reducerii cu o treime, potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., apreciind că astfel este atins scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.C., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea sentinţei primei instanţe, criticând hotărârea instanţei de apel din perspectiva faptului că a fost înlăturată circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., care în mod corect a fost reţinută de către instanţa de fond. în plus, a susţinut că, în speţă, ar putea fi reţinute şi dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că anterior comiterii infracţiunii a avut o conduită corespunzătoare, un loc de muncă şi s-a preocupat de pregătirea sa profesională.
Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei de către instanţa de apel, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de apel pentru infracţiunile comise, au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.
Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. în această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar şi modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională. Pe de altă parte, se constată că datele care caracterizează favorabil persoana inculpatului au fost avute în vedere de către instanţa de apel atunci când a aplicat pedepse egale cu minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite, ţinându-se seama, totodată, şi de faptul că în cursul urmăririi penale recurentul inculpat a înlesnit identificarea unor alte persoane implicate în traficul de droguri.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare consfinţit prin disp.art. 52 C. pen.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 198 din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1741/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1819/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
