ICCJ. Decizia nr. 1742/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1742/2012
Dosar nr. 3057/122/2011/a1
Şedinţa publică din 24 mai 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, investită cu soluţionarea apelului declarat de Parchet împotriva sentinţei penale nr. 65 din 20 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen, a constatat că măsura arestării preventive a inculpatei L.E. este legală şi temeinică, măsură pe care a menţinut-o.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele.
Inculpata L.E. a fost arestată preventive prin încheierea nr. 16/UP din 1 octombrie 2011 a Tribunalului Giurgiu, apreciindu-see că sunt îndeplinite condiţiile art. 143 şi este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatei se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prev. de art. 160b C. proc. pen.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual nu au făcut să înceteze presupounerea rezonabilă că inculpate a săvârşit fapta pentru care a fost condamnată în primă instanţă, fiind îndeplinite condiţiile art. 143 cu referire la art. 681 C. proc. pen.
S-a reţinut că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea inculpatei în libertate îl prezintă este dat în cauză de natura infracţiunii şi modalitatea de comitere a acesteia.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpata L.E..
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatei se menţin, aşa cum a reţinut în mod corect instanţa de apel şi există temeiuri noi care justifică şi impun în continuare privarea de libertate.
În cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatei, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă şi în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de textul de lege: inculpata a săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând lucrările şi actele dosarului, se constată că, în raport de modul concret în care inculpata a conceput şi realizat infracţiunea de tentativă la omor, cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, pentru săvârşirea căreia a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, lăsarea acesteia în libertate ar putea crea riscul ca inculpata să repete asemenea fapte şi că, deci, se impune menţinerea măsurii preventive pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Pe de altă parte, natura şi modalitatea de comitere a infracţiunii sus-menţionate (a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri de topor, în zona capului, provocându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie) relevă nu doar o periculozitate infracţională, dar şi una socială care impun o reacţie fermă, deoarece lăsarea în libertate ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.
Aşa fiind, se constată că temeiurile care au stat iniţial la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, iar condamnarea inculpatei în primă instanţă, chiar dacă nu înlătură prezumţia de nevinovăţie, care subzistă în favoarea acesteia, oferă indicii cu privire la vinovăţia inculpatei şi constituie un temei care justifică în continuare privarea de libertate.
Totodată, în raport de gravitatea concretă a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatei şi de necesitatea bunei desfăşurări a judecăţii în faza căii de atac a apelului, se constată că menţinerea măsurii arestării preventive este jutificată.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva încheierii din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată L.E. împotriva încheierii din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a il-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 3057/122/2011 (1137/2012).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1740/2012. Penal → |
|---|
