ICCJ. Decizia nr. 1786/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1786/2012
Dosar nr. 4173/30/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 479 din 19 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 4173/30/2009, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 a condamnat inculpatul D.M.I., la o pedeapsă de 3 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 10 septembrie 2008, ora 1430 până în data de 11 septembrie 2008, ora 1430.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen., a condamnat inculpatul L.D.F., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. a condamnat inculpatul L.D.F. la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc. pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul L.D.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 10 septembrie 2008, ora 1800 până în data de 11 septembrie 2008, ora 1800.
S-a constatat că probele conţinând substanţa psihotropă au fost consumate în procesul analizelor chimice de laborator.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus plata sumei de 200 de RON din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul D..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Serviciul Teritorial Timişoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub număr unic de Dosar 4173/30/2009, la data de 29 iunie 2009, au fost trimişi în judecată inculpaţii: D.M.I. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi L.D.F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. din C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a arătat că în urma activităţilor de investigare efectuate pe linia prevenirii şi combaterii traficului de droguri, organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Timişoara, au stabilit că D.M.I. şi L.D.F., se ocupă consumul şi traficul de substanţe stupefiante de risc.
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că în noaptea de 6-7 septembrie 2008, la ora 02:00, minorii S.I.S. (17 ani) şi W.L. (14 ani), însoţiţi de numitul N.A.L., s-au deplasat în Piaţa U. din mun. Timişoara. Aici, aceştia au fost sunaţi de către înv. D.M.I., care le-a spus că este ziua lui de naştere şi le-a cerut să îl aştepte ca să le ofere băuturi. în faţa localului M. din zona menţionată, tinerii s-au întâlnit cu D.M.I., care a venit cu un taxi, în care se afla şi înv. L.D.F.. în autoturism, D.M.I. a primit de la L.D.F. o bucată de staniol, în care se afla canabis sub formă de fragmente vegetale, apoi a coborât din maşină şi s-a apropiat de minori, cărora le-a cerut să îi predea telefoanele celulare. Iniţial aceştia nu au vrut însă la insistenţele inculpatului, minorii i-au predat aparatele după ce şi-au scos cartelele SIM, iar D.M.I. le-a dat ca şi garanţie pentru restituirea aparatelor, o bucată de staniol cu canabis, primită de la celălalt coinculpat. După cele întâmplate mai sus, minorii s-au deplasat la P.M.T. Secţia 1 de Poliţie, unde au relatat faptele şi au predat stupefiantele. în urma testării fragmentelor vegetale s-a constatat că acestea conţineau canabis, în greutate de 4,5 grame.
Sesizate despre faptul că cei doi inculpaţi au distribuit droguri în mun. Timişoara, organele de urmărire penală din cadrul D.I.I.C.O.T- Biroul Teritorial Timiş şi B.C.C.O. Timişoara au efectuat cercetări pentru prinderea şi tragerea la răspundere penală acestora astfel, că la data de 10 septembrie 2008, inc. minor L.D.F. a fost prins în flagrant în timp ce deţinea cantitatea de 2 grame de canabis.
Stupefiantele ridicate în condiţiile de mai sus, au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice. Potrivit raportului 1054324 din 01 octombrie 2008, emis de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj Napoca, probele ridicate de la "D.M.I. şi L.D.F., conţin 3,6 grame de canabis şi 0,5 grame de canabis.
Audiat despre săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu, inculpatul L.D.F. a arătat că este consumator ocazional de canabis. Inculpatul nu a recunoscut că la data de 6-7 septembrie 2008 i-a distribuit droguri inc. D.M.I., precizând că i-a indicat acestuia un loc în care se aflau ascunse stupefiante, culese anterior de pe un câmp de lângă localitatea L..
Inculpatul D.M.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, a recunoscut săvârşirea acesteia. Inculpatul a arătat că la data de 06 septembrie 2008, a primit de la L.D.F. un pachet în care se aflau droguri, pe care apoi l-a predat minorilor S.I.S. şi W.L..
Faptele inculpaţilor D.M.I. şi L.D.F. au fost stabilite prin următoarele probe: .
1.Declaraţiile minorilor S.I.S.,W.L. şi N.A.L.. Aceştia au arătat că la data de 6-7 septembrie 2008 s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi şi de la D.M.I. au primit un pachet în care se aflau stupefiante. După aceasta cei trei s-au deplasat la Secţia 1 de poliţie, unde au predat drogurile şi au relatat incidentul avut cu inc. D.M.I..
2. Procesul verbal încheiat de organele de poliţie din cadrul PMT Secţia 1 de Poliţie, din care rezultă că la data de 07 septembrie 2008, S.I.S., W.L. şi N.A.L. au predat stupefiante despre care au relatat că le-au primit de la inc. D.M.I. zis „D." .
3. Procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, din data de 10 septembrie 2008, potrivit căruia inc. L.D.F. a fost prins cu stupefiante, pe care le deţinea pentru consum.
4.Discuţiile purtate în mediul ambiental între inc.D.M.I. şi S.I.S. şi W.L., au fost interceptate în baza ordonanţei provizorii nr. 105//D/P/P2008, din data de 08 septembrie 2008, confirmată prin încheierea din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Timiş, Dosar 137/2008.în timpul întâlnirii inculpatul a făcut referire la stupefiante,folosindu-se de sintagma „unde-i mortu?" sau „iarbă".
5.Minora de 16 ani S.H.I., a declarat că în vara anului 2008, de mai multe ori a primit droguri de risc de la L.D.F.. Martora împreună cu inc. D.M.I. au arătat că la unele din activităţile de distribuire a stupefiantelor, L.D.F. a fost însoţit de prietena sa, numita A.A.M.. Audiată în calitate de învinuit, A.A.M. a arătat că a auzit că inc. L.D.F. consumă droguri, precizând că nu a văzut niciodată stupefiante asupra acestuia. învinuita a confirmat că minora S.H.I. a consumat droguri fără să poată indica provenienţa stupefiantelor.
6. L.D.F. a fost supus unui examen psihiatric şi potrivit raportului de expertiză medico-legală 1130 din 28 aprilie 2009 emis de I.M.L. Timişoara, acesta a avut discernământ integru raportat la fapta comisă.
La data de 10 septembrie 2008, D.M.I. şi L.D.F. au fost reţinuţi pentru o perioadă de 24 de ore. La aceeaşi dată s-a dispus faţă de D.M.I. şi L.D.F., punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Potrivit fişei cazier, D.M.I. şi L.D.F. I.nu au antecedente penale.
În temeiul art. 118 lit. f) din C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a solicitat instanţei confiscarea drogurilor ridicate cu ocazia cercetărilor şi rămase în urma examenelor de laborator (3,6 grame de canabis şi 0,5 grame de canabis) Substanţele stupefiante se află la I.G.P.R Direcţia de cazier judiciar şi evidenţă operativă, urmând ca potrivit art. 18 din Legea nr. 143/2000, să se procedeze la distrugerea drogurilor cu păstrarea de contraprobe.
S-a menţionat în rechizitoriu că faţă de inculpaţii L.D.F. şi D.M.I., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie în formă calificată prev. de art. 211 alin. (1) şi lit. b),c) C. pen., sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele laturii obiective ale infracţiunii. în urma administrării probatoriului nu s-a putut stabili cu certitudine că minorii W.L. şi S.I.S. au predat telefoanele ca urmare a constrângerilor săvârşite de învinuit.
S-a mai menţionat că faţă de numita A.A.M., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri în vederea consumului prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu s-a putut proba cu "certitudine că învinuita a distribuit şi deţinut stupefiante în vederea consumului.
Prezentarea materialului de urmărire penală s-a efectuat faţă de cei doi inculpaţi la data de 09 iunie 2009.
În drept, s-a arătat că fapta inculpatului L.D.F., care la data de 6-7 septembrie 2008 i-a predat droguri de risc inc. D.M.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta aceluiaşi inculpat de a deţine pentru consum droguri de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului, prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului D.M.I., care la data de 6-7 septembrie 2008 a distribuit droguri de risc minorilor W.L. şi S.I.S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea expusă în rechizitoriu.
Din procesul verbal de sesizare încheiat la data de 07 septembrie 2008 de lucrători din cadrul B.C.C.O. Timişoara, Compartimentul Antidrog rezultă că în data de 07 septembrie 2008, în jurul orei 0500, la sediul secţiei 1 de poliţie din Timişoara s-au prezentat numiţii W.L., S.I.S. şi N.A.L., care au predat o bucată de staniol în care se aflau aproximativ 5 grame de fragmente vegetale, de culoare verde-olive, susceptibil a fi cannabis. în urma verificărilor s-a stabilit că fragmentele vegetale le au de la numitul D.M.I., care în data de 07 septembrie 2008, în jurul orei 0200, în timp ce se aflau în faţa barului, le-a dat fragmentele vegetale respective, învelite în staniol, luându-le două telefoane mobile, spunând că o să returneze telefoanele mobile a doua zi, în schimbul fragmentelor vegetale. În urma cântăririi s-a constatat că este vorba de cantitatea de 4,5 grame cu tot cu ambalaj. În urma testului preliminar s-a observat prezenţa tetrahidrocannabinolului (THC), substanţă înscrisă în tabelul 3 anexă la Legea 143/2000.
Predarea substanţei de către cei 3 tineri a fost confirmată şi de agentul de poliţie F.G. din cadrul P.M.T.-Secţia 1 Poliţie în procesul verbal încheiat la data de 07 septembrie 2008, acesta precizând că a sesizat B.C.C.O. Timişoara, care a preluat substanţa vegetală şi pe cele 3 persoane.
În declaraţia dată la data de 08 septembrie 2008 de către martorul ocular W.L. (în vârstă de 14 ani şi 7 luni la data luării declaraţiei), declaraţie dată în prezenţa mamei sale W.C., acesta a precizat următoarele: în data de 07 septembrie 2008 se afla împreună cu prietenii săi I. şi A.. În jurul orei 0200, în faţa barului M., a fost sunat pe telefonul mobil de numitul D., care i-a spus să-l aştepte pe colţ la M. ca să bea un suc. D. a ajuns în 10 minute cu un taximetru şi mai era însoţit de doi prieteni. Numai D. a coborât din taxi, iar pe unul dintre însoţitorii acestuia martorul l-a recunoscut ca fiind Do. Însoţitorii lui D. au plecat mai departe cu taximetrul. D. a discutat cu martorul iar la un moment dat i-a cerut acestuia să îi dea telefonul mobil, că dacă nu îi dă telefonul îl va bate. D. i-a dat martorului în schimbul telefonului nişte fragmente vegetale învelite în staniol despre care i-a spus că sunt droguri, urmând ca la ora 1200 să-i înapoieze telefonul iar martorul să-i dea înapoi drogurile. Martorul a declarat că s-a simţit ameninţat de atitudinea lui D., în aceste condiţii fiind de acord cu predarea telefonului personal şi primirea drogurilor. înainte de a preda telefonul, D. l-a lăsat să scoată cartela sim. A menţionat că era vorba de un telefon marca Nokia 7500 prismo, de culoare neagră. După fotografie l-a recunoscut pe D. ca fiind D.M.I.. După câteva ore de la efectuarea schimbului, martorul l-a sunat pe numitul Do., căruia i-a cerut să-i restituie telefonul, însă acesta i-a spus că l-a cumpărat şi i-a dat de înţeles că nu îl va mai restitui. Pentru acest motiv, s-a prezentat la Secţia 1 de Poliţie, unde a relatat cele întâmplate şi a predat drogurile. În data de 09 septembrie 2008, martorul a recunoscut de pe fotografie pe numitul Do. în persoana numitului L.D.F.
Aceeaşi situaţie de fapt a fost relatată şi de martorul ocular S.I.S., în vârstă de 17 ani şi două luni la data audierii, audiere care a avut loc în prezenţa mamei sale. Şi acesta a declarat că i s-a luat telefonul mobil de către D., identificat de martor după fotografie ca fiind numitul D.M.I.. Martorul a confirmat că în taximetrul cu care venise D. se mai afla şi Do., identificat de martor după fotografie ca fiind numitul L.D.F.
Martorul ocular N.A.L., în vârstă de 15 ani la data audierii, a confirmat aceeaşi situaţia de fapt relatată de ceilalţi doi martori: prezenţa numitului D.; faptul că acesta era însoţit de numitul Do.; solicitarea telefoanelor mobile de la martorii W. şi S. de către D., sub ameninţarea cu violenţa; primirea de. la D., în schimbul celor două telefoane, a unui pachet învelit în staniol despre care D. le-a spus că ar conţine 10 grame de droguri, pe care le are de la Do.; precizează că este vorba de două telefoane mobile: unul marca Nokia şi celălalt marca Sony Ericson, fără cartelele sirii, care au fost scoase de deţinători anterior predării către D..
Martorul B.I. a fost audiat în data de 30 septembrie 2008 şi a precizat că, cu două-trei săptămâni înaintea audierii, inculpatul D.M.I. a venit în incinta magazinului de telefoane mobile Mob. de lângă piaţa A. din Timişoara, oferindu-i martorului spre vânzare un telefon mobil marca Sony Ericsson şi un telefon mobil marca Nokia 7500. Martorul s-a arătat interesat de primul telefon pe care l-a cumpărat cu suma de 50 euro. Telefonul marca Sony Ericsson a fost predat de martor organelor de poliţie, care l-au restituit proprietarului S.I.S. în data de 06 octombrie 2008 Cel de al doilea telefon mobil, marca Nokia 7500, a fost ridicat de către organele de poliţie în data de 10 septembrie 2008 de la inculpatul L. şi restituit proprietarului W.L. în data de 06 octombrie 2008.
În interceptările efectuate în mediu ambiental şi redate în procesul verbal din dosarul de urmărire penală, referitoare la discuţiile avute în data de 10 septembrie 2008 de inculpatul D. cu martorii W. şi S., inculpatul D. face referire la cele două telefoane mobile luate de la cei doi martori, precizând că le-a amanetat, precum şi la droguri, folosind termeni precum „mortu" şi „iarbă". Prin aceste discuţii se confirmă situaţia de fapt relatată de cei trei martori menţionaţi anterior.
În declaraţia olografă dată în data de 10 septembrie 2008 inculpatul D. a confirmat întâlnirea pe care a avut-o cu martorii L. şi I. în, scopul întâlnirii (predarea drogurilor în schimbul telefoanelor mobile); faptul că drogurile i-au fost procurate de către inculpatul L. de la care obişnuia să cumpere cannabis la preţul de 50 RON gramul. A precizat că în seara de 06-07 septembrie 2008 s-a înţeles cu D. ca acesta să-i dea 5 grame de cannabis în schimbul unui telefon mobil. A recunoscut că unul dintre telefoanele mobile i l-a dat lui D. în schimbul cannabisului. Cel de-al doilea telefon mobil la vândut în piaţă cu 50 euro.
Inculpatul L. a fost audiat în data de 10 septembrie 2008 recunoscând că în data de 05 septembrie 2008 i-a dat inculpatului D. de 10-12 grame de cannabis în schimbul căreia a primit în data de 07 septembrie 2008 un telefon mobil marca Nokia, despre care D. i-a spus că îl luase de la cei doi băieţi cu care se întâlniseră în piaţa U..
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1054342 din 01 octombrie 2008 întocmit de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor din cadrul D.G.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca rezultă că fragmentele vegetale (frunze, inflorescenţe şi seminţe), ambalate în foiţa de staniol, au greutate de 3,6 grame, reprezintă canabis, fiind evidenţiată în compoziţia acestei probe prezenţa THC, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta canabis, ce face parte din tabelul-anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
Prin urmare, din coroborarea mijloacelor de probă analizate anterior s-a reţinut că inculpatul L. a procurat şi a pus la dispoziţia coinculpatului D. cantitatea de 3,6 grame canabis, în schimbul căreia a primit un telefon mobil. La rândul său, inculpatul D., în data de 07 septembrie 2008, i-a obligat pe martorii minori W. şi S., sub ameninţarea cu acte de violenţă, să îi predea două telefoane mobile, dându-le acestora un pachet cu droguri (canabis), conţinând cantitatea de 3,6 grame, drept garanţie pentru restituirea telefoanelor.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi".
În speţă, fapta inculpatului L., minor în vârstă de 17 ani şi 10 luni la data comiterii faptei, care în data de 05 septembrie 2008 a procurat şi a pus la dispoziţia coinculpatului D. cantitatea de 3,6 grame canabis, în schimbul căreia a primit un telefon mobil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în modalitatea procurării, deţinerii şi livrării cu orice titlu) cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
Fapta inculpatului D., care în data de 07 septembrie 2008 i-a obligat pe martorii minori W. şi S., sub ameninţarea cu acte de violenţă, să îi predea două telefoane mobile, dându-le acestora un pachet cu droguri (canabis), conţinând cantitatea de 3,6 grame, drept garanţie pentru restituirea telefoanelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în modalitatea deţinerii şi a livrării cu orice titlu) cu aplicarea circumstanţei agravante legale prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000 (drogurile au fost livrate unor minori).
Din procesul verbal încheiat în data de 10 septembrie 2008 de agenţi de poliţie din cadrul B.C.C.O. Timişoara, Compartimentul Antidrog rezultă că în data de 10 septembrie 2008, în jurul orei 1800, cei doi agenţi de poliţie s-au deplasat în municipiul Timişoara, zona Ş., str.P.R., unde, în faţa l-au observat pe inculpatul L.D.F. După declinarea calităţii şi legitimarea inculpatului, acesta a declarat că are asupra sa aproximativ 2 grame de canabis pentru consum propriu, predând poliţiştilor o pungă din celofan, ce conţinea fragmente vegetale de culoare verde. Fragmentele vegetale au fost predate laboratorului de profil, care în urma cântăririi şi analizei a stabilit că este vorba de cantitatea de 0,5 grame canabis.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc. pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă".
Fapta inculpatului L. care în data de 10 septembrie 2008 a fost surprins având asupra sa cantitatea de 0,5 grame canabis pentru consum propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în modalitatea deţinerii) cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
La individualizarea pedepselor şi a modului de executare instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi în special următoarele elemente: vârsta celor doi inculpaţi la data comiterii faptelor (17 ani şi 10 luni inculpatul L.; 22 de ani inculpatul D.); implicarea unor minori în activităţile ilicite (cazul inculpatului D. care a obligat doi minori să accepte primirea de droguri); cantitatea de droguri faţă care a făcut obiectul acţiunilor ilicite ale inculpaţilor (3,6 grame, respectiv 0,5 grame de canabis); lipsa antecedentelor penale în cazul ambilor inculpaţi; existenţa discernământului integru în cazul inculpatului minor L. (conform raportului de expertiză psihiatrico-legală); lipsa unor perspective concrete de reintegrare socială a inculpatului minor L., întrucât factorii care ar fi putut influenţa pozitiv comportamentul inculpatului (continuarea şedinţelor de psihoterapie, stricta supraveghere în cadrul familiei, control psihiatric periodic, valorificarea pozitivă a timpului liber) nu şi-au produs efectul în timpul minorităţii acestuia, astfel încât la data pronunţări soluţiei, când acesta este deja major (a devenit la major la o lună după comiterea faptei), s-a apreciat că sunt şanse reduse ca reintegrarea în societate să se poată face doar pe baza sprijinului mamei sale şi al anturajului (oricum dubios) al acestuia.
Împotriva sentinţei penale nr. 479/PI/2010 pronunţată de Tribunalul Timiş a declarat apel inculpatul L.D.F., solicitând în principal, achitarea acestuia iar în subsidiar aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special cu art. 81 sau 86 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 88/A din 5 mai 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a respins apelul declarat de inculpatul L.D. apreciind că sentinţa penală apelată este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu starea de fapt şi ansamblul probator administrat în cauză.
Instanţa de apel a reţinut că, starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză şi din care rezultă că inculpatul în noaptea de 6-7 septembrie 2008 a vândut droguri de risc coinculpatului D.M., deţinând astfel de substanţe interzise.
În ce priveşte cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet şi judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Instanţa de apel reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. în speţă, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului apelant este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neputându-se dispune reducerea acestora în condiţiile în care este orientată spre minimul special prevăzut de lege şi nu există elemente care să poată fi reţinute ca circumstanţe atenuante. Instanţa de apel a apreciat că inculpatul a avut reprezentarea semnificaţiei sociale a conduitei sale ilicite, ştiind că este interzis prin lege procurarea şi deţinerea substanţelor interzise, cu efect psihotrop, iar raportul de expertiză psihiatrico-legală întocmit în cauză raportat la fapta comisă a avut discernământul integru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.D.F. solicitând casarea hotărârii atacate, reducerea pedepsei în raport de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi schimbarea modalităţii de executare în sensul aplicării disp.art. 81 C. pen.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează.
Instanţa reţine că, prin declaraţia dată în faţa notarului public din data de 27 martie 2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibe loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen..
Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din OUG nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.
Se reţine sub acest aspect că potrivit art. XI din OUG nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a OUG nr. 121/2010.
Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din OUG 121-2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţia procesuală a inculpatului exprimată în declaraţia dată în faţa notarului public din data de 27 martie 2012 şi a proceda potrivit dispoziţiilor art. 3207 C. proc. pen.
Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de o persoană. Atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului precum şi elementele de circumstanţiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanţă şi menţinute de instanţa de apel.
Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi, faţă de criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acesteia şi a celor personale ale inculpatului, pedeapsa rezultantă de 1 ani şi 6 luni închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale. Faţă de poziţia procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor şi reţinerea stării de fapt.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul L.D.F. va fi admis, va fî casată Decizia recurată şi sentinţa pronunţată la prima instanţă numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi se va reduce cuantumul sancţiunii aplicate pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 va reduce pedeapsa de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.
Pentru infracţiunea prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 va reduce pedeapsa de la 5 luni închisoare la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.
Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fî atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana inculpatului se poate desprinde o asemenea concluzie luând în considerare că anterior acesta nu a mai fost condamnat, că ara minor la data săvârşirii faptei, atitudinea sinceră a acestuia. Inculpatul, comiţând fapta în circumstanţele anterior menţionate, dovedeşte un comportament ce permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei este suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
De aceea în baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen..
În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de inculpatul L.D.F. împotriva deciziei penale nr. 88/A din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 479/PI din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Timiş, secţia penală, numai în aceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului L.D.F. şi, rejudecând.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului L.D.F. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează.
-2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
-5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de la 5 luni închisoare la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1858/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 178/2012. Penal. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
