ICCJ. Decizia nr. 178/2012. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 178/2012
Dosar nr.409/1/2012
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 5892/2/2011 a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A.
A dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului G.N.A. din 2 martie 2011, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 1602 alin. (3) şi 31 C. proc. pen. pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul G.N.A. a fost să respecte următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească fără încuviinţarea instanţei limita teritorială a municipiului Bucureşti;
b) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia municipiului Bucureşti conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu se apropie şi să nu comunice cu coinculpatul S.M.C. şi cu martorii C.A., R.F., F.S.M., D.V., V.M., C.M., C.I.I., I.N., R.D., F.S., V.N., B.D., B.C.G., B.C.;
g) să nu exercite funcţia de consilier în cadrul A.N.A.F.
În baza art. 1602 alin. (32) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a oricăreia dintre obligaţiile care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 1602 alin. (4) C. proc. pen. a dispus comunicarea prezentei încheieri administraţiei locului de deţinere, inculpatului G.N.A. şi tuturor instituţiilor prevăzute de art. 145 alin. (21) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile formale de admisibilitate prevăzute de art. 1606 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A.
S-a procedat la audierea inculpatului G.N.A. cu referire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Prin hotărârea atacată s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, aflate sub pragul maximal prevăzut de lege.
Totodată s-a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute în alin. (2) al art. 1602 C. proc. pen. întrucât în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., susţinând că hotărârea atacată nu este întemeiată astfel că prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se realizează scopul procesului penal având în vedere infracţiunile şi situaţia de fapt reţinute în sarcina - inculpatului.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul G.N.A., este cercetat, în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen., art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Potrivit art. 1601 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.
Înalta Curte constată că, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost în mod justificat admisă de prima instanţă, întrucât infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii de sub 18 ani, ceea ce relevă faptul că prima condiţie legală este îndeplinită în vederea acordării beneficiului liberării provizorii sub control judiciar.
Totodată, sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. întrucât în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, instanţa de fond constatând în mod judicios că „riscul comiterii de noi infracţiuni trebuie analizat având în vedere ansamblul circumstanţelor cauzei, raportat şi la antecedenţa şi personalitatea inculpatului."
Or, din analiza acestor elemente nu rezultă că ar exista riscul ca odată pus în libertate inculpatul G.N.A. ar comite şi alte infracţiuni.
De asemenea, este justă aprecierea instanţei în sensul că la acest moment procesual nu există un risc concret ca inculpatul să pericliteze în orice mod bunul mers al procesului penal în condiţiile în care martorii din acte au fost audiaţi, cu excepţia denunţătorului C.A., nemaiexistând astfel temerea că aceştia ar putea fi influenţaţi în vreun fel.
Pe de altă parte, potrivit art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, inculpatul G.N.A. este suspendat din funcţia pe care o ocupa astfel că, aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa europeană, în situaţia în care infracţiunile de care este acuzat inculpatul erau în legătură cu funcţia deţinută de acesta, un factor pertinent în aprecierea riscului de comitere a unor noi infracţiuni îl constituie păstrarea sau pierderea funcţiei respective, în acest sens, s-a stabilit că după pierderea funcţiei, nu poate să persiste un risc de repetare a faptelor.
Art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale prevede dreptul inculpatului de a fi eliberat în cursul procesului, punerea în libertate putând fi condiţionată de existenţa unor garanţii că acesta se va prezenta la proces.
Printre factorii care trebuie luaţi în considerare de instanţă la momentul verificării stării de arest se numără şi faptul că inculpatul are o locuinţă permanentă, o familie stabilă, respectiv luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor, elemente ce pot justifica luarea unei măsuri alternative la detenţia preventivă.
În speţă, referitor la inculpatul G.N.A., instanţa de fond în mod corect a avut în vedere că acesta are un domiciliu stabil, are o familie şi un copil minor în întreţinere. De altfel, asupra bunurilor inculpatului s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii. în aceste condiţii, nu sunt date din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage procesului penal.
Pe de altă parte, corect s-a apreciat că gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat nu poate constitui prin sine însăşi un motiv pertinent şi suficient pentru menţinerea în continuare a acestuia în stare de arest.
Înalta Curte, apreciază că măsura liberării provizorii este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări în continuare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de drepturi şi libertăţi, care prin obligaţiile stabilite în sarcina inculpatului şi prin posibilitatea revocării ei în cazul comiterii de noi infracţiuni sau a încălcării obligaţiilor stabilite, asigură garanţiile respectării acestora şi a realizării finalităţii avute în vedere de legiuitor în dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., şi în consecinţă, respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 5892/2/2011, urmând ca onorariul pentru apărarea din oficiu pentru intimatul inculpat G.N.A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 5892/2/2011, privind pe inculpatul G.N.A.
Onorariul pentru apărarea din oficiu pentru intimatul inculpat G.N.A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1786/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 177/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
