ICCJ. Decizia nr. 1790/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1790/2012
Dosar nr. 22/39/2012
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 8 din 27 ianuarie 2012 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenţii M.I. şi P.O.împotriva rezoluţiei nr. 429/P/2010 din 14 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a rezoluţiei nr. 427/II/2/2011 din 22 decembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind A.M.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut următoarele: petenţii M.I. şi P.O.au solicitat desfiinţarea rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale nr. 429/P/2010 din 14 noiembrie 2011 şi nr. 427/II/2/2011 din 22 decembrie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale şi trimiterii în judecată a făptuitoarei A.M.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu extindere şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală., constând în aceea că, deşi a încasat onorariile stabilite conform contractelor de asistenţă juridică încheiate, nu şi-a îndeplinit obligaţiile convenite şi care îi reveneau.
Prin rezoluţia nr. 429/P/2010 din 14 noiembrie 2011, procurorul, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita A.M.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu motivarea că, în speţă, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Petenţii au formulat plângere împotriva acestei soluţii susţinând că este nelegală şi netemeinică întrucât nu au fost administrate toate probele, iar cele administrate nu au fost interpretate corect, pentru a se constata săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către făptuitoare şi a se dispune tragerea sa la răspundere penală.
Prin rezoluţia nr. 427/II/2/2011 din 22 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a respins plângerea ca nefondată.
Din analiza materialului probator administrat s-a reţinut că la data de 10 mai 2009, între avocat A.M.G.şi petentul M.I. s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 47, având ca obiect „asistenţă şi reprezentare dosar civil -strămutare", pentru recursul ce urma a fi declarat împotriva sentinţei civile nr. 615 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Fălticeni, pronunţată în Dosarul nr. 1642/222/2007.
S-a reţinut că, în baza convenţiei făptuitoarea a desfăşurat următoarele activităţi.
- la termenul din 28 mai 2009 în Dosarul civil nr. 1642/222/2007 al Tribunalului Suceava a formulat o cerere adresată preşedintelui completului de judecată prin care a solicitat un nou termen întrucât nu se poate prezenta din motive medicale şi a ataşat acte medicale doveditoare;
- la termenul nou acordat, respectiv 18 iunie 2009, făptuitoarea s-a prezentat în cursul cercetării judecătoreşti şi a pus concluzii cu ocazia dezbaterilor în fond, în acord cu pretenţiile petentului.
Prin Decizia nr. 1307 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Suceava s-a respins recursul formulat de petentul M.I. ca nefondat.
În baza contractului menţionat mai sus a fost redactată în favoarea petentului o contestaţie la executare în dosar nr. 2432/227/2009 al Judecătoriei Fălticeni, precum şi o plângere penală. Atât contestaţia la executare cât şi recursul formulat în cauză, care poartă ştampila aceluiaşi cabinet de avocatură, au fost respinse.
S-a reţinut de asemenea că prin sentinţa civilă nr. 1711 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava s-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Fălticeni iar în faţa acestei instanţe făptuitoarea a desfăşurat următoarele activităţi.
- la termenul din 5 ianuarie 2010 a solicitat în scris acordarea unui termen motivat de faptul că este plecată din ţară iar instanţa a dispus suspendarea cauzei;
- la data de 11 ianuarie 2010 a fost înregistrată cererea avocatei de repunere pe rol a cauzei;
- la termenul fixat, respectiv 18 februarie 2010 a fost prezent petentul asistat de avocată iar aceasta din urmă a depus precizări;
- la termenul din 19 martie 2010 a fost de asemenea prezentă avocata.
La data de 4 mai 2010 între avocata A.M.G.şi petent s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 122 având ca obiect „asistenţă şi reprezentare" în baza căruia s-a redactat o cerere cuprinzând motivele de recurs împotriva sentinţei civile nr. 815 din 25 martie 2010.
La data de 11 mai 2009 s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 48 având ca obiect „asistenţă şi reprezentare" în baza căruia s-a redactat o contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1215 din 20 mai 2008 a Tribunalului Suceava.
Între aceleaşi părţi s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 97 din 13 aprilie 2010 având ca obiect reprezentarea în Dosarul nr. 8575/86/2009 al Tribunalului Suceava, avocata depunând două cereri de amânare justificate de motive medicale.
În baza contractului de asistenţă juridică nr. 208 din 20 iunie 2010 încheiat între petenta P.O. şi avocata A.M.G., aceasta din urmă a redactat o cerere de revizuire a deciziei nr. 941 din 14 iunie 2010.
S-a reţinut că nu rezultă indiciile săvârşirii unei fapte penale în legătură cu încheierea şi executarea contractelor de asistenţă juridică, obligaţiile asumate de către avocat fiind unele de diligentă şi nu de rezultat, nerespectarea unor astfel de obligaţii putând să atragă răspunderea disciplinară sau civilă.
Învestită în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. cu judecarea plângerii formulate de petenţi, Curtea de Apel a constatat că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică, bazându-se pe o corectă analiză şi o justă evaluare a probelor administrate.
S-a apreciat că procurorul a interpretat judicios actele premergătoare efectuate în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile, modalitatea în care petenţii au comunicat cu avocata angajată precum şi modalitatea în care au fost soluţionate cauzele în care au fost reprezentaţi, raportat la obligaţia de diligenţă a avocatului prevăzută de dispoziţiile legale care reglementează exercitarea acestei profesii, nu atrag răspunderea avocatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., şi nu evidenţiază rea-voinţă în îndeplinirea obligaţiilor decurgând din contractele de asistenţă şi reprezentare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petiţionarii M.I. şi P.O.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 27 ianuarie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât recurentul intimat a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibile recursurile cu care a fost investită, conform art. 38515pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-i pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii M.I. şi P.O. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1854/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
