ICCJ. Decizia nr. 1789/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1789/2012
Dosar nr. 2093/54/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 195 din 8 decembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.G.I. împotriva rezoluţiei nr. 397/P/2011 din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 11 octombrie 2011, stată în Dosarul cu nr. 1449/11/2/2011, privind pe intimaţii L.E.M. (magistrat procuror) şi V.P. (comisar de poliţie).
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut următoarele.
Prin rezoluţia nr. 397/P/2011 din 13 septembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror L.E.M. şi faţă de comisarul de poliţie V.P., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 242, 272, 289 şi art. 291 C. pen. reţinând că, prin plângerea formulată la data de 17 martie 2011, petiţionarul G.G.I. a sesizat faptul că magistratul procuror L.E.M. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar comisarul de poliţie V.P. a săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sustragere sau distrugere de înscrisuri, reţinerea şi distrugerea de înscrisuri, fals intelectual şi uz de fals. În motivarea plângerii, petentul a susţinut că în anul 2007 a trimis o plângere penală către Ministerul Administraţiei şi Internelor, sesizând săvârşirea unor fapte penale de către S.H., N.V., B.C.I., A.N., N.I. şi M.C. - membri ai Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 8/1991, însă nu s-a dat curs acestei plângeri de către comisarul de poliţie V.P., acesta procedând la sustragerea şi distrugerea ei, iar ulterior a întocmit acte cu conţinut fals privind modul de rezolvare a plângerii.
Din verificările efectuate a rezultat că plângerea la care petentul face referire a fost trimisă I.P.G. de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru competentă soluţionarea, fiind astfel înregistrată la data de 06 februarie 2007 sub nr. 220144 şi repartizată pentru rezolvare comisarului V.P. care, la data de 13 martie 2007, a întocmit raportul nr. 82084/S privind cele rezultate în urma plângerii lui G.G.I.
Din cuprinsul raportului şi din comunicarea nr. 43743 din 09 august 2011 a I.P.J. Gorj, a rezultat că, în urma plângerii petentului, s-a format Dosarul penal nr. 12249 din 12 martie 2007, având ca obiect cercetarea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 289, 291 C. pen. de către membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 8/1991, lucru ce s-a comunicat şi petentului de către I.P.G., prin adresa nr. 220144 din 13 martie 2007.
Dosarul format a fost înregistrat sub nr. 609/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, iar organele de poliţie, după efectuarea cercetărilor penale, au propus neînceperea urmăririi penale prin referatul din data de 14 mai 2007 întocmit de către comisarul V.P.
Soluţia propusă de organele de poliţie a fost confirmată de procurorul L.E.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, prin rezoluţia din data de 15 august 2007.
Petiţionarul a fost citat la datele de 07 iulie, respectiv 18 iulie 2007 pentru a fi audiat, însă a justificat neprezentarea la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin aceea că este în vârstă şi bolnav, dar şi-a menţinut susţinerile formulate în plângerea iniţială.
Din verificările efectuate a rezultat că V.P. şi L.E.M. şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu şi nu s-a produs sustragerea ori distrugerea plângerii petentului G.G.I. şi nici nu au fost întocmite acte false, concluzionându-se aşadar că faptele sesizate de către petent nu există.
Împotriva acestei soluţii de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul G.G.I., iar prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 11 octombrie 2011, dată în Dosarul cu nr. 1449/11/2/2011, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea, sens în care s-a constatat în esenţă că soluţia adoptată în cauză de procurorul de caz este legală şi temeinică, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care exclud existenţa unor fapte prevăzute de legea penală în sarcina magistratului procurori ori a ofiţerului de poliţie judiciară împotriva cărora s-a formulat plângerea penală.
Astfel, procurorul ierarhic superior a constatat faptul că verificările efectuate au demonstrat că petiţia petentului şi raportul cuprinzând datele referitoare la rezultatul verificărilor, au fost arhivate la I.P. al judeţului Gorj, întocmindu-se totodată procesul-verbal de sesizare din oficiu care a constituit obiectul cercetărilor în Dosarul cu nr. 609/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, respectându-se astfel indicativul acordat iniţial de Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi păstrarea documentelor astfel clasificate.
Rezoluţia nr. 397/P/2011 din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost criticată de petentul G.G.I. conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., prin plângerea înaintată instanţei de judecată la data de 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova , secţia penală şi pentru cauze cu minori, înregistrând astfel Dosarul cu nr. 2093/54/2011, la data de 31 octombrie 2011.
Curtea de Apel Craiova a constatat că, justificat, s-a reţinut că faptele reclamate de petent nu au fost probate, în materialitatea lor, în ceea ce priveşte sustragerea ori distrugerea de înscrisuri, fals intelectual sau uz de fals, iar prin acestea, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sens în care soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. împotriva intimaţilor: magistrat procuror L.E.M. şi comisar de poliţie V.P., este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul G.I.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 8 decembrie 20, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât recurentul intimat a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 38515pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l pe recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 195 din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1731/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1790/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
