ICCJ. Decizia nr. 1791/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1791/2012
Dosar nr. 7421/1/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 550 din 14 februarie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1072/59/2010 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.I. împotriva deciziei penale nr. 1138/R din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
A obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele: petiţionarul A.I. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 1138/R din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, solicitând rejudecarea cauzei, valorificarea actelor probatorii şi respectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii.
Înalta Curte a constatat că, prin Decizia penală nr. 1138/R din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.I. cu privire la Decizia penală nr. 1000/R din 4 octombrie 2010 a aceleiaşi instanţe.
Hotărârea pronunţată în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare este definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., hotărârile definitive nu pot face obiectul recursului.
Înalta Curte, a constatat că s-a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, astfel că acesta contravine dispoziţiilor legale invocate şi principiului autorităţii de lucru judecat, potrivit căruia o hotărâre definitivă, intrată în puterea legii nu poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare contestatorul A.I., fără a indica vreunul din cazurile prev. de art. 386 C. proc. pen.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Pe de o parte, contestatorul nu a invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestaţia, iar pe de altă parte din cuprinsul cererii, acesta nu poate fi calificat şi încadrat în niciuna dintre dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată, deşi este definitivă, aşa cum prevede art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din acelaşi text.
Din economia textului de lege sus menţionat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs, în cadrul unei hotărâri pronunţate în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.l. împotriva deciziei penale nr. 550 din 14 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1072/59/2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.l. împotriva deciziei penale nr. 550 din 14 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1072/59/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2007/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1573/2012. Penal → |
|---|
