ICCJ. Decizia nr. 1563/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1563/2012
Dosar nr. 18290/118/2010
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 15 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc.
S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul D.C. să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 28 octombrie 2010 şi până la data de 03 noiembrie 2010.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.C.
În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, desemnat cu supravegherea acestuia;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 863 alin. (2) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului D.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., care prevăd consecinţele ce decurg din săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantităţilor de 58,2 g. rezină de cannabis, 14,3 g rezină de cannabis, 24,4 g. cannabis, 2,0 g. cannabis, 135,7 g. cannabis şi 5,4 g. cannabis depuse I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă în baza dovezii din 08 noiembrie 2010, precum şi a cantităţii de 32,2 g. rezină de cannabis depusă la I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă în baza dovezii din 26 iulie 2010.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, în folosul statului, a cântarului electronic ridicat de la domiciliul inculpatului D.C. şi depus la I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă în baza dovezii din 26 iulie 2010.
În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 200 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în faza de urmărire penală, în favoarea avocat N.M., s-a dispus a se avansa din fondurile M.J.L.C. către Baroul Constanţa.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.C. la plata sumei de 850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, cu nr. 199/D/P/2010, din data de 10 decembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de inculpare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 05 mai 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că D.C. desfăşura activităţi de trafic de droguri de risc.
Prin ordonanţa cu nr. 29/A/2010 din 06 mai 2010 a Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T. a fost autorizat investigatorul sub acoperire C.C. şi colaboratorul acestuia, I.V., pentru strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa activităţii infracţionale desfăşurate de D.C. şi cumpărarea de la acesta de droguri de risc.
Din procesul verbal din 06 mai 2010 încheiat de investigatorul sub acoperire sus-menţionat a rezultat că, sub supravegherea sa, colaboratorul sub acoperire a cumpărat în schimbul sumei de 50 RON de la D.C. un fragment de substanţă solidă vegetală, de culoare maro, care s-a dovedit a fi constituită din 0,6 grame rezină de cannabis, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1026221 din 10 mai 2010 al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa (proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator).
La data de 11 mai 2010, la domiciliul inculpatului D.C. din Năvodari, judeţul Constanţa, a fost efectuată o percheziţie domiciliară în baza autorizaţiei Tribunalului Constanţa cu nr. 106 din 11 mai 2010. Cu această ocazie nu au fost găsite droguri, însă au fost identificate un cântar electronic şi două recipiente din material plastic pe care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1026229 din 17 mai 2010 al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa.
Deşi a înţeles faptul că face obiectul monitorizării lucrătorilor de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, inculpatul D.C. nu a încetat activitatea infracţională de trafic de droguri.
La data de 27 octombrie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa au fost informaţi că inculpatul D.C. deţine la domiciliul său din Năvodari, judeţul Constanţa, rezină de cannabis şi cannabis, droguri de risc, pe care le vinde tinerilor din oraşul Năvodari.
În baza autorizaţiei de percheziţie nr. 224 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Constanţa, acelaşi imobil sus-menţionat a fost percheziţionat, ocazie cu care au fost găsite următoarele: două bucăţi de formă neregulată de substanţă vegetală solidă de culoare maro ambalate în folie de plastic şi apoi în staniol (proba 1), douăzeci şi două bucăţele de substanţă vegetală solidă, de culoare maro, ambalate în folie de staniol (proba 2), şase calupuri de substanţă vegetală de culoare verde, ambalate în folie transparentă (proba 3), treizeci şi opt bucăţele de substanţă vegetală de culoare verde, ambalate individual în folie tip staniol (proba 4), o punguţă din plastic transparent ce conţine fragmente vegetale de culoare verde oliv (proba 5), o bucată de substanţă solidă (proba 6) şi o bucată o bucată de substanţă vegetală solidă, ce se află într-o cutie inscripţionată „Creatine” (proba 7).
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1026460 din 28 octombrie 2010 al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor a rezultat că substanţele sus-menţionate sunt constituite din 58,7 grame rezină de cannabis (proba 1), 14,8 grame rezină de cannabis (proba 2), 142,2 grame cannabis (proba 3), 25,1 grame cannabis (proba 4), 2,8 grame cannabis (proba 5), 0,2 grame rezină de cannabis (proba 6) şi 0,7 grame rezină de cannabis. Probele 5, 6 şi 7 au fost găsite în camera numitului D.N., fratele inculpatului.
Inculpatul D.C., audiat fiind în prezenţa unui apărător din oficiu, nu a recunoscut faptul că la data de 06 mai 2010 a vândut colaboratorului sub acoperire contra sumei de 50 RON cantitatea de 0,6 grame rezină de cannabis, însă, acest fapt se probează cu procesul-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire care a monitorizat tranzacţia sus-menţionată. S-a reţinut că acest proces-verbal se coroborează şi cu faptul că la data de 11 mai 2010 s-a constatat că inculpatul D.C. deţinea un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol, fapt care demonstrează că acesta porţiona drogurile, pentru a le vinde. Inculpatul D.C. a recunoscut că toate drogurile găsite cu ocazia percheziţiei din data de 28 octombrie 2010 îi aparţineau, inclusiv cele care au fost găsite în camera fratelui său D.N.
Acesta a negat însă faptul că drogurile găsite la domiciliul său le deţinea cu scopul de a le vinde, declarând că le deţinea în scop de consum propriu. Conform declaraţiei sale, aceste droguri i-au fost trimise într-un colet din Spania, iar el nu a vândut niciunei persoane din aceste droguri. S-a reţinut că declaraţia sa nu corespunde adevărului, întrucât în condiţiile în care nu ar fi pus în vânzare drogurile pe care le deţinea, lucrătorii de poliţie nu ar fi avut informaţia care a impus percheziţionarea imobilului său. De altfel, cantitatea de droguri deţinută de inculpat era prea mare pentru a fi destinată doar uzului propriu. De asemenea, modul în care aceste droguri erau ambalate au relevat faptul că erau pregătite pentru vânzare.
Pentru aceste motive, inculpatul D.C. a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni de trafic de droguri de risc.
La termenul de judecată din data de 21 februarie 2011, în şedinţă publică şi în prezenţa apărătorului ales, inculpatul D.C. a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. Astfel, inculpatul a declarat că recunoaşte infracţiunile reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, că îşi însuşeşte toate probele administrate în cursul urmăririi penale şi nu solicită administrarea altor probe.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele legii şi ţinând cont de declaraţia inculpatului, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, apreciat prin prisma împrejurărilor şi a modalităţii concrete de comitere, cantitatea de droguri depistată, scopul urmărit de inculpat constând în obţinerea de mijloace materiale pe căi ilicite, urmările acestui gen de infracţiuni cu repercusiuni asupra sănătăţii persoanei, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este tânăr, a avut o atitudine sinceră în faţa instanţei, are ocupaţie, fiind încadrat conform copiei contractului de muncă depus la dosar şi nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.
În raport de aceste criterii, dar ţinând cont şi de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., precum şi de reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, pe cale de consecinţă şi de dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., inculpatului i s-au aplicat pedepse cu închisoarea, într-un cuantum care să răspundă cerinţelor prevăzute de art. 52 C. pen.
Cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen.
Referitor la modalitatea de executare, s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite toate cerinţele pentru aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, prin care a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului D.C.
S-a solicitat să se constatate ca pedeapsa aplicată de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere nu reflectă gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale reţinute în sarcina inculpatului şi că nu se va putea obţine nici reeducarea acestuia, în situaţia în care instanţa de fond a manifestat o clemenţă exagerată. S-a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi majorarea pedepselor aplicate, urmând ca pedeapsa rezultantă să se execute în regim de detenţie pentru a se putea obţine reeducarea inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 143/P din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 115 din 15 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 18290/118/2011.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 75 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de criticile invocate, Curtea de apel a constatat că individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa punând în mod just în evidenţă toate criteriile generale de stabilire a sancţiunii penale.
S-a constatat că în sarcina inculpatului s-au reţinut dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cât şi circumstanţe personale, în sensul că este tânăr, a avut o atitudine sinceră, este încadrat în câmpul muncii cu contract de muncă (depus la instanţa de fond şi de apel) şi este la primul conflict cu legea penală, instanţa orientându-se spre o pedeapsa situată sub limita minimă a textului incriminator, în măsură să satisfacă scopul preventiv, educativ şi coercitiv al pedepsei.
Prin urmare, s-a apreciat că nu se justifică redozarea cuantumului pedepsei principale aplicate şi nici schimbarea modalităţii de executare, reeducarea inculpatului putând avea loc şi fără privare de libertate.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a hotărârilor, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, majorarea pedepselor şi aplicarea unui spor cu ocazia contopirii, urmând ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.
Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., despre care Înalta Curte reţine că este incident în cauză, însă pentru alte considerente decât cele învederate de parchet.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 320x C. proc. pen..
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de parchet se privesc ca nefiind întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care este tânăr, a avut o atitudine sinceră în faţa instanţei, are ocupaţie, fiind încadrat conform copiei contractului de muncă depus la dosar şi nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu cea de prim control judiciar, constată că este justificată reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului, având în vedere toate circumstanţele personale ale acestuia, anterior expuse.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte reţine că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speţă, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, în mod corect s-a apreciat că inculpatul dovedeşte un comportament ce permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 861 şi urm. C. pen., ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
În ceea ce priveşte termenul de încercare, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 862 C. pen., acesta se compune din cuantumul pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanţă, între 2 şi 5 ani.
În prezenta cauză, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, se apreciază că o pedeapsă în cuantumul stabilit, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, cu menţinerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, însă cu majorarea corespunzătoare a termenului de încercare şi menţinerea obligaţilor stabilite în sarcina sa, este suficientă şi de natură să conducă la reeducarea inculpatului şi la realizarea scopului de prevenţie generală pe care îl are sancţiunea penală.
Fată de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 143/P din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va casa Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 115 din 15 martie 2011 a Tribunalului Constanţa şi, în rejudecare, va majora termenul de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen., de la 3 ani şi 6 luni la 5 ani şi 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 4 ani.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 143/P din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul D.C.
Casează Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 115 din 15 martie 2011 a Tribunalului Constanţa şi, în rejudecare majorează termenul de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. de la 3 ani şi 6 luni la 5 ani şi 6 luni.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1573/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1560/2012. Penal → |
|---|
