ICCJ. Decizia nr. 1560/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1560/2012
Dosar nr.3038/119/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 09 noiembrie 2011, Tribunalul Covasna, pornind de la aspectul că persoana fizică este ocrotită de lege într-unul din atributele ei cele mai importante care le condiţionează pe toate celelalte - dreptul la viaţă, de la potenţialul tanatogen al leziunii traumatice cauzate, localizarea ei într-o zonă vitală organismului (cea a cordului), mecanismul ei de producere constând în lovirea directă, de intensitate severă cu un obiect tăietor înţepător, soldată cu o insuficienţă cardio-circulatorie acută, de la aspectul că moartea victimei a fost una violentă, a dispus următoarele:
În baza art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata A.E., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A constatat că martora A.A.M. - fiica victimei, nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpată a cuţitului cu mâner din plastic cu lungimea lamei de 12 cm. şi lăţimea de 2 cm., aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata A.E. în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J., prelevare care se va realiza la eliberarea persoanei condamnate din penitenciar.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata să plătească statului suma de 6.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 97/P/2010 din 2 septembrie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A.E. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
În esenţă, prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatei că la data de 04 februarie 2010, în jurul orelor 19,30, în locuinţa comună, cu o intensitate mare, i-a aplicat soţului său, victima A.T.P., o lovitură în zona hemitoracelui stâng cu un cuţit cu lama lungă de 12 cm, penetrantă cardiacă, în urma căreia aceasta a decedat ca urmare a hemoragiei interne şi externe.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: cu înscrisuri, anexându-se procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto; procesul-verbal de ascultare a vecinilor şi actele întocmite cu ocazia intervenţiei ambulanţei, raportul medico-legal necropsie, avizul medico-legal al I.M.L. Târgu Mureş, avizul Comisiei Superioare a I.N.M.L. Bucureşti, recurgându-se şi la ascultarea martorilor A.A.M., A.M.D., precum şi a învinuitei.
În faţa instanţei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpata a declarat că recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să se desfăşoare numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. Totodată, inculpata a declarat că nu contestă mecanismul de producere a leziunii stabilit prin actele medico-legale întocmite în cauză şi nu solicită administrarea de probe noi.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Victima A.T.P. era căsătorită de 23 ani cu inculpata A.E. şi locuiau în mun. Sf. Gheorghe, într-un apartament cu 3 camere. Inculpata era asistent maternal şi avea în plasament două minore cu probleme neuropsihice (autism). Victima era şomeră şi o ajuta pe soţia sa la îngrijirea minorelor.
În acel apartament, mai locuiau fiica celor doi - A.A.M. şi soţul acesteia - A.M.D., fiica lor fiind însărcinată în luna a Vll-a.
În data de 4 februarie 2010, după ce inculpata a culcat minorele, în jurul orelor 17,00, împreună cu victima, fiica şi soţul acesteia, au servit masa, ocazie cu care victima a băut două pahare cu vin.
În jurul orelor 18,10, ginerele A.M.D. a plecat la serviciu, iar la scurt timp, victima a fost trimisă de inculpată pentru a achita nişte datorii la doi vecini şi a efectua cumpărături la un magazin din apropiere.
Victima, care mai obişnuia să consume băuturi alcoolice, s-a întors la domiciliu în jurul orelor 19,30 şi a intrat în bucătărie, unde, pe un colţar stătea fiica sa, iar inculpata era la chiuvetă, unde pe un fund din lemn, cu un cuţit de bucătărie cu lama lungă de 12 cm, tăia un cârnat congelat, în vederea preparării cinei.
După ce victima a intrat în bucătărie, inculpata a început să-i reproşeze acesteia că a întârziat mai mult de oră şi că ar mai fi consumat şi ceva băuturi alcoolice cu diferiţi prieteni cu care obişnuia să se întâlnească la barurile din vecinătatea locuinţei, constatând faptul că acesta era sub influenţa băuturilor alcoolice. Victima a lăsat sticla de suc pe masă în bucătărie şi a fugit la toaletă, timp în care inculpata a continuat să-l dojenească.
Victima a revenit în bucătărie, moment în care inculpata s-a întors spre aceasta, având în mână acel cuţit, reproşându-i în continuare că a întârziat şi este în stare de ebrietate.
Afirmativ, victima ar fi vrut să o îmbrăţişeze pe soţia sa pentru a-şi cere scuze şi, cu această ocazie, cuţitul aflat în mâna dreaptă a inculpatei a penetrat în hemitoracele stâng al victimei, inculpata neexcluzând însă posibilitatea ca şi ea să fi acţionat cuţitul în direcţia victimei.
După ce s-au despărţit, victima ar fi afirmat că a fost înţepată şi a început să sângereze, după care i s-a făcut rău, iar soţia şi fiica sa au ajutat-o să se culce pe podea, fiica a încercat să-i acorde prim-ajutor, iar inculpata a apelat la 112 solicitând ambulanţa şi anunţând organele de poliţie. Personalul medical sosit la faţa locului a încercat acordarea de îngrijiri medicale, ocazie cu care au constatat că victima e decedată.
Prin raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L. Sf. Gheorghe s-a reţinut că moartea victimei A.T.P. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienţei cardio-circulatorii acute în urma unei plăgi înjunghiate toracice penetrante cardiace cu hemoragie internă şi externă. Având în vedere tipul leziunii traumatice şi localizarea acesteia (în spaţiul intercostal, penetrând doar ţesuturi moi, fără atingere osoasă, care nu a penetrat septul interventricular, acesta fiind un ţesut cu o structură mai densă), aceşti factori pledând pentru o manevrare a instrumentului cu o intensitate mică/medie, considerându-se că leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de lovire de corp tăietor-înţepător (de tipul cuţitului, briceagului) în condiţiile stabilite de anchetă (comprimarea corpului victimei cu ocazia îmbrăţişării soţiei sale, ce avea în mâna dreaptă un cuţit), dar neputându-se exclude cu certitudine nici mecanismul de lovire directă cu corp tăietor înţepător, s-a stabilit că între leziunile traumatice descrise şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Avizul medico-legal nr. 16/E2/2010 al I.M.L Târgu Mureş a confirmat, în parte, concluziile raportului de autopsie, iar prin avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală a I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, s-au reţinut următoarele: leziunea traumatică, ţinând cont de traiectul (canalul) şi organele afectate, s-a putut produce prin lovire activă cu corp înţepător-tăietor; asemenea leziuni necesită o forţă mai mare, mecanismul relatat nu este suficient (apt) pentru a le produce (varianta inculpatei şi a martorei în faza de urmărire penală).
Coroborând actele medico-legale cu declaraţiile inculpatei A.E. şi cu cele ale martorei A.A.M. (singurul martor ocular), instanţa a constatat vinovăţia inculpatei la comiterea infracţiunii de omor calificat, vinovăţie ce îmbracă forma intenţiei indirecte întrucât inculpata, într-adevăr, nu a urmărit uciderea soţului său, însă a prevăzut şi acceptat producerea rezultatului din moment ce nu a lăsat cuţitul din mână, ba chiar mai mult, a poziţionat obiectul vulnerant în direcţia victimei - în zona hemitoracelui stâng, deşi a observat că victima se îndreaptă spre ea şi cunoştea comportamentul acesteia în astfel de momente (de a o lua în braţe pentru a o împăca).
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatei A.E. constând în aceea că, la data de 04 februarie 2010, în jurul orelor 19,30, în locuinţa comună, cu un cuţit cu lama lungă de 12 cm, i-a aplicat victimei A.T.P. o lovitură activă în zona hemitoracelui stâng, penetrantă cardiacă, în urma căreia aceasta a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen.
În procesul de individualizare a pedepsei instanţa a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, reduse cu 1/3 potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei.
Cu privire la elementele ce caracterizează persoana inculpatei, instanţa a reţinut că aceasta este în vârstă de 45 de ani, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie legal constituită, părinţii inculpatei sunt pensionari şi se află în relaţii bune cu aceştia, inculpata mai are o soră cu care păstrează legături apropiate. Din căsătoria inculpatei cu victima A.T.P., încheiată în anul 1987, a rezultat un singur copil, A.A.M. (23 de ani, absolventă a Facultăţii de Matematică Informatică, căsătorită cu A.M.D., 29 de ani, sergent S.R.I.), la rândul ei mama unui copil în vârstă de 4 luni.
Aceasta şi membrii familiei sale locuiesc în apartamentul deţinut de inculpată, care oferă condiţii locative optime. Până la data morţii violente a soţului, inculpata împreună cu victima au convieţuit într-un mediu familial echilibrat, nonconflictual, bazat pe înţelegere, afecţiune şi sprijin reciproc. Inculpata a lucrat de la vârsta de 16 ani, iniţial ca muncitor necalificat, ulterior, în anul 2001, a fost atestată ca asistent maternal profesionist în cadrul D.G.A.S.P.C. Covasna, având în creştere şi educare două minore (cu vârste de 5, respectiv 8 ani) cu tulburări neuropsihice (autism).
Din această activitate solicitantă mai ales din punct de vedere psihic (având în vedere nevoile speciale ale copiilor), inculpata realiza un venit lunar de 1.200 RON. Din informaţiile obţinute de la P.J., asistentul social care coordona şi controla activitatea inculpatei, a rezultat că inculpata s-a achitat în mod conştiincios de atribuţiile de serviciu, dezvoltând relaţii apropiate familiale cu cei doi copii, de care se îngrijea în mod exemplar. Acesta a mai relatat că în anul 2006, cu ocazia unei inspecţii neanunţate ce a avut loc la locuinţa inculpatei, aceasta din urmă a fost deosebit de apreciată şi lăudată pentru modul în care se raporta la cei doi copii cu nevoi speciale şi le asigura condiţii foarte bune de creştere şi educare. Totodată, a mai afirmat că în cadrul examinărilor psihologice anuale (obligatorii asistenţilor maternali profesionişti) la inculpată nu s-au evidenţiat tendinţe de agresivitate sau alte probleme de natură psihică sau emoţională.
S-a apreciat că lipsa antecedentelor penale, nivelul mediu de educaţie, comportamentul nonviolent în trecut, ataşamentul faţă de muncă şi familie, situaţia materială, financiară şi locativă stabilă, stilul de viaţă pro-social şi, nu în ultimul rând, efortul suplimentar depus de inculpată timp de 9 ani pentru îngrijirea celor doi copii cu tulburări neuropsihice (autism), sunt împrejurări ce constituie potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., circumstanţe atenuante şi au fost avute în vedere de către instanţă la stabilirea pedepsei.
În consecinţă, în baza art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., pedeapsa a fost redusă sub minimul special prevăzut de textul incriminator (care în speţă este de 10 ani, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.), instanţa aplicând inculpatei A.E. pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Deşi dispoziţiile art. 71 C. pen. prevăd ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., tribunalul a constatat că infracţiunea comisă de către inculpată nu este de natură a o decade pe aceasta din dreptul de a alege şi nici din dreptul de a ocupa o funcţie, profesie sau activitate.
Împotriva acestei soluţii au promovat apel atât inculpata, care a solicitat redozarea pedepsei principale şi a celei complementare aplicate, urmare a acordării unei mai mari eficiente circumstanţelor atenuante, dar şi schimbarea modalităţii de executare, cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, care a opinat pentru majorarea cuantumului pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 8/Ap din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinţei penale nr. 47 din 09 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Covasna, pe care a desfiinţat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatei A.E. şi, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., de la 7 ani la 9 ani închisoare.
A majorat durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată aceleiaşi inculpate de la 2 ani la 3 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa apelată. Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale de către inculpata A.E.
A fost obligată apelanta-inculpată A.E. la plata către stat a sumei de 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare, din care 50 RON onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.
Restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului. Instanţa de prim control judiciar, ţinând cont că pericolul social devine un criteriu de bază atât în operaţiunea de stabilire, de către legiuitor, a limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare tip particular de infracţiune, cât şi în operaţia de adaptare, de către judecător, a fiecărei pedepse concrete, că dacă legiuitorul ţine seama de pericolul social abstract, caracteristic tuturor infracţiunilor de acelaşi tip, judecătorul se călăuzeşte după gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, care se reflectă în pedeapsa aplicată, el raportând practic fapta particulară la sistemul de valori în general acceptate, plasând-o la nivelul de gravitate adecvat, văzând că în cazul infracţiunilor de rezultat urmarea este suficientă pentru conturarea infracţiunii şi determinarea răspunderii penale, a apreciat că pericolul social propriu infracţiunii în discuţie nu se reflectă în pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată, că deşi rezultatul s-a produs datorită acţiunii exclusive a inculpatei, iar impulsul antisocial a fost unul accidental, un impuls trecător şi nu aflat în stare latentă în fondul caracterului, rezultatul se distanţează sub raportul gravităţii de toate celelalte infracţiuni.
S-a mai reţinut că pedeapsa aplicată nu e perfect adaptată cazului individual concret, nefiind adecvată în raport cu fapta săvârşită, care rămâne în centrul procesului de individualizare, cu periculozitatea inculpatei, cu gradul său de moralitate şi şansa de reeducare pe care ea o prezintă, regretul său neputând-o absolvi de răspunderea penală, mai ales că în raport cu victima a abordat un stil de comunicare deficitar, având abilităţi scăzute de gestionare a situaţiilor conflictuale.
S-a stabilit că în operaţia de individualizare judiciară a pedepsei urmează a se porni de la limitele speciale fixate prin lege pentru infracţiunea săvârşită, de la incidenţa prevederilor art. 76 alin. (2) C. proc. pen., de la natura şi pericolul social concret al faptei, de la tulburarea pe care ea a produs-o în mediul social, de la rezultatul produs, generat de acţiunea agresivă exercitată asupra victimei, neputându-se omite evoluţia comportamentală a inculpatei care poate fi direcţionată pozitiv, în condiţiile în care aceasta va fi inclusă în programe de consiliere individuală care să urmărească dobândirea controlului asupra propriului comportament.
Date fiind, pe de o parte, mecanismul de producere a leziunilor traumatice, reieşit şi din concluziile Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici”, însuşite de altfel de inculpată în mod necondiţionat, zona de impact vizată, contextul derulării faptei, iar pe de altă parte, concluziile inserate în referatul de evaluare, aspectul că inculpata nu prezintă un pericol pulsional permanent datorat toleranţei scăzute la frustrare, nereacţionând violent de fiecare dată când se simte „provocată” din punct de vedere psihologic, s-a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare nu e de natură a-i anihila concepţiile şi deprinderile antisociale, a stopa o ipotetică perseverenţă infracţională, considerent faţă de care aceasta a fost majorată la 9 ani.
În legătură cu pedeapsa complementară, aceasta fiind menită să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală, constatându-se că inculpata, asistent maternal, până la acel moment şi-a onorat în mod conştiincios atribuţiile căzute în sarcina sa, demonstrând că prezintă garanţiile morale pentru a exercita prerogativele prevăzute de C. fam. pentru a fi părinte, tutore sau curator, s-a apreciat corectă soluţia dată la fond privitor la conţinutul pedepsei complementare, întrucât ceea ce trebuie să primeze sunt interesele copilului, infracţiunea în discuţie nefiind de natură să o decadă de drept pe inculpată din drepturile părinteşti ori din drepturile derivate din tutelă sau curatelă. Dată fiind, însă, menirea pedepselor complementare, aceea de a completa represiunea instituită prin pedeapsa principală, s-a apreciat a fi oportună o mărire a duratei exerciţiului ei, tocmai pentru a se îndeplini funcţia de reeducare şi exemplaritate.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpata A.E., solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate şi, pe fond, să se dea eficienţă circumstanţelor atenuante şi să se procedeze la redozarea pedepsei, iar în măsura în care aceasta va fi coborâtă sub 4 ani, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, respectiv cea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen.
Înalta Curte constată însă că recursul declarat de inculpata A.E., fundamentat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este fondat, urmând a casa Decizia penală atacată şi a menţine sentinţa penală nr. 47 din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea, cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.
Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.
Individualizarea judiciară a pedepsei şi modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatei instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. privind recunoaşterea vinovăţiei, aplicând o pedeapsă de 7 ani închisoare care, însă, a fost majorată de instanţa de apel la 9 ani închisoare. S-a ţinut cont şi de pericolul social la faptei săvârşite, de urmarea produsă, de persoana inculpatei şi de împrejurările comiterii faptei, respectiv că la data de 04 februarie 2010, în jurul orelor 19,30, în locuinţa comună, cu un cuţit cu lama lungă de 12 cm, i-a aplicat victimei A.T.P. o lovitură activă în zona hemitoracelui stâng, penetrantă cardiacă, în urma căreia aceasta a decedat. De altfel, inculpata a recunoscut comiterea faptei în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă, cu prilejul individualizării pedepsei, a valorificat în mod corespunzător circumstanţele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, are un nivel mediu de educaţie, în trecut a promovat un comportament nonviolent şi a dovedit ataşament faţă de muncă şi familie, ca asistent maternal profesionist depunând un efort suplimentar timp de mulţi ani pentru îngrijirea celor doi copii suferinzi de autism, toate aceste împrejurări constituind potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., circumstanţe atenuante care au fost avute în vedere de către instanţă atunci când a aplicat o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de textul incriminator, respectiv 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Astfel fiind, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, apreciază că o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatei, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Fată de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpată împotriva deciziei penale nr. 8/Ap din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, Decizia penală atacată şi va menţine sentinţa penală nr. 47 din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata A.E. împotriva deciziei penale nr. 8/Ap din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 47/S din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1557/2012. Penal → |
|---|
