ICCJ. Decizia nr. 2007/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2007/2012
Dosar nr. 2427/122/2011
Şedinţa publică din 11 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 578 din data de 14 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2427/122/2011, Tribunalul Giurgiu, secţia penală, cauze generale, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului B.S. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului B.S. pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.S. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.S., perioada reţinerii de 24 ore, din 10 septembrie 2011 până la data 11 septembrie 2011 şi a arestării preventive de la data de 16 septembrie 2011 şi până la data de 14 decembrie 2011.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului B.S.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului B.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului B.F. pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.F., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2011 la 14 decembrie 2012.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului B.F.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă T.N., aşa cum a fost precizată.
A obligat pe inculpaţii B.S. şi B.F., în solidar, către partea civilă T.N., la plata sumei de 25.000 RON, din care suma de 7.000 RON, reprezintă daune materiale şi suma de 18.000 RON reprezintă daune morale.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. Giurgiu.
A obligat pe inculpaţii B.S. şi B.F., în solidar, către partea civilă S.J.U. Giurgiu, la plata sumei de 1.990 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, precum şi dobânda şi penalităţile, calculate până la achitarea integrală a sumei.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U. Bucureşti.
A obligat pe inculpaţii B.S. şi B.F., în solidar, către partea civilă S.C.U. Bucureşti, la plata sumei de 2.767,54 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, precum şi dobânda, calculată până la achitarea integrală a sumei.
A dispus restituirea către partea civilă T.N. a unei cozi de sapă în lungime de 75 cm. şi a unui cuţit cu mâner din lemn cu lungimea de 22 cm. şi lungimea lamei de 9 cm. şi către inculpatul B.S. a unei şepci, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii B.S. şi B.F. la plata sumei de 500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1006/P/2011 emis în data de 29 septembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor B.F. şi B.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor şi violare de domiciliu, prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reţinut în actul de sesizare că, în seara zilei de 09 septembrie 2011, ora 2030, în satul P., comuna G., judeţul Giurgiu, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict preexistent, inculpaţii B.S. şi B.F. (tată şi fiu) au pătruns, fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate T.N., ocazie cu care l-au agresat fizic, l-au doborât la pământ, timp în care B.S. l-a imobilizat, iar B.F., cu intenţia de a ucide, cu un cuţit, a aplicat cu intensitate şase lovituri părţii vătămate în zone vitale ale corpului, provocându-i acestuia leziuni traumatice corporale grave, ce au necesitat intervenţia operatorie de urgenţă pentru salvarea vieţii, inculpaţii încetând agresiunea numai ca urmare a intervenţiei martorului T.Ş.
Inculpaţii B.F. şi B.S. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, prin actul de sesizare şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-au contestat şi le-au însuşit, fără a propune administrarea de probe noi, astfel că instanţa a procedat la judecata cauzei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Procedând la judecarea cauzei, instanţa a avut în vedere probele administrate în etapa urmăririi penale, respectiv: declaraţiile inculpaţilor B.F. şi B.S., declaraţia părţii vătămate T.N., declaraţiile martorilor T.Ş., B.F., Ţ.M.M., D.I. şi D.F., proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, proces-verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte aparţinând inculpatului B.F., raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. x din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Giurgiu, raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. y din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Giurgiu.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii B.F. şi B.S. şi partea vătămată T.N.
Apelanţii inculpaţi B.F. şi B.S. au criticat sentinţa atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate.
Partea vătămată T.N. nu a formulat în scris motive de apel şi nici nu s-a prezentat la termenul fixat pentru dezbateri, deşi a fost legal citată.
Prin Decizia penală nr. 80 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii B.F., B.S. şi de partea vătămată T.N. împotriva sentinţei penale nr. 578 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi a fost computată prevenţia pentru inculpatul B.S. de la 10 la 11 septembrie 2011 şi de la 16 septembrie 2011 la zi, iar pentru inculpatul B.F. de la 10 septembrie 2011 la zi.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la câte 225 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligată apelanta parte vătămată la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Examinând sentinţa apelată în limitele şi în conformitate cu disp. art. 371, 372 şi 378 C. proc. pen., s-a constatat că apelurile sunt nefondate.
S-a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt şi a dat o încadrare juridică corectă faptelor săvârşite de inculpaţi.
Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului B.S., constând în aceea că în data de 09 septembrie 2011 a lovit cu pumnul şi a imobilizat pe partea vătămată T.N., în timp ce inculpatul B.F. a aplicat părţii vătămate, cu un cuţit, şase lovituri, în zone vitale ale corpului, producându-i acesteia leziuni traumatice corporale grave, care au necesitat intervenţie chirurgicală şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.
Tot astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului B.F., constând în aceea că, în data de 09 septembrie 2011, a aplicat părţii vătămate T.N., cu un cuţit, şase lovituri, în zone vitale ale corpului, producându-i acesteia leziuni traumatice grave, care au necesitat intervenţie chirurgicală şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a mai reţinut că fapta săvârşită de ambii inculpaţi, constând în aceea că la data de 09 septembrie 2011, în timpul nopţii, au pătruns fără drept în curtea părţii vătămate T.N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, s-a reţinut că s-a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptelor, raportat la împrejurările în care au fost comise faptele, consecinţele produse şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.
De asemenea, s-a constatat că s-a avut în vedere la individualizarea pedepselor împrejurarea că inculpaţii nu au antecedente penale şi au avut un comportament oscilant, iniţial negând săvârşirea faptelor pentru ca, ulterior, să revină asupra poziţiilor lor şi să solicite reducerea pedepselor aplicate cu 1/3, potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Ca atare, s-a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei se poate atinge doar prin aplicarea pedepsei închisorii, orientată la nivelul minimului special, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond şi nu se impune nici reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii B.F. şi B.S., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate şi reducerea pedepselor aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, de altfel aceştia recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenţii inculpaţi nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B.S. şi respectiv, de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului B.F., au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale recurenţilor inculpaţi.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Existenţa uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor astfel de împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea recurenţilor inculpaţi, cu consecinţa reducerii pedepselor, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar ca fiind temeinice şi legale, circumstanţele personale ale inculpaţilor fiind deja avute în vedere de instanţă cu prilejul aplicării sancţiunii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepselor, respectiv cea în regim de detenţie, fiind, de asemenea, corect stabilită.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurenţii inculpaţi apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 10 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.F. şi respectiv, timpul reţinerii de la 10 septembrie 2011 la 11 septembrie 2011 şi al arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.S.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fî obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F. şi B.S. împotriva deciziei penale nr. 80 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 10 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.F. şi respectiv, timpul reţinerii de la 10 septembrie 2011 la 11 septembrie 2011 şi al arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.S.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1791/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
