ICCJ. Decizia nr. 1821/2012. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1821/2012

Dosar nr. 2426/102/2008

Şedinţa publică din 29 mai 2012

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.P.M. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 61 din 20 aprilie 2011, Tribunalul Mureş a respins ca nefondată, excepţia invocată de apărătorul inculpatului G.P. referitoare la nelegalitatea rapoartelor de constatare tehnică-ştiinţifică nr. 164061 din 11 mai 2007 şi nr. 75749 din 13 august 2007, întocmite în cursul urmăririi penale.

A respins excepţia invocată de apărătorul ales al inculpatului B.P.M., privind nulitatea dreptului asupra mărcii a SC R. SRL Alba Iulia.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.P., în temeiul art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de contrafacere, imitare sau folosire, fără drept, a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca în forma participaţiei improprii.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat, în temeiul art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a constatat că inculpatul a comis infracţiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în condiţiile concursului real de infracţiuni şi în consecinţă în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.

Conform art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 alin. (2) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. şi anume acela de 2 ani şi 3 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval fix de timp de 2 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.P.M., la pedeapsa de 1.500 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de contrafacere, imitarea sau folosirea, fără drept, a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca, în forma participaţiei improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1.500 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la punerea în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a constatat că inculpatul a comis infracţiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, adică în condiţiile concursului real de infracţiuni şi în consecinţă în temeiul art. 34 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa de 1.500 RON amendă.

În baza art. 81 alin. (2) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei amenzii penale pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 alin. (2) C. pen. şi anume acela de 1 an.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale, în favoarea statului, a cantităţii de:

- 25.584 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, ridicată de la depozitul aparţinând SC E. SRL din T., lăsată în custodie la SC A. SA Târgu Mureş, în incinta Uzinei de materiale fotosensibile, situată în Târgu Mureş, jud. Mureş, conform contactului de depozit încheiat la data de 20 noiembrie 2007, între această societate şi I.P.J. Mureş;

- 1.777 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, depozitată la sediul I.P.J. Mureş şi

- 1.213 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, lăsată în custodia SC C. SRL Reghin, conform procesului-verbal încheiat la data de 08 mai 2007 şi aflat dosarul de urmărire penală.

A luat act că partea vătămată SC R. SRL Alba Iulia nu a formulat pretenţii civile în cauză, sub forma daunelor morale sau materiale.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpaţi să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de câte 5.500 RON fiecare.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor instrumentate, că, în fapt, la data de 7 mai 2007, în baza unor informaţii operative, lucrători din cadrul I.P.J. Mureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor împreună cu angajaţi ai DGFP Mureş - Activitatea de Inspecţie Fiscală au efectuat un control în incinta depozitului situat în T. jud. Mureş ce aparţine SC E. SRL T., al căruia director general era inculpatul G.P.

Din primele investigaţii, reţine instanţa de fond, s-a stabilit că începând cu data de 15 aprilie 2007, acel depozit fusese închiriat către SC B.T. SRL T., societate condusă - în baza procurii administratorului B.E.I., autentificată prin încheierea nr. 317/2007 la BNP Ş.C. - T. de către inculpatul B.P.M.

La momentul controlului, la sediul depozitului a fost identificat inculpatul G.P.

În incinta spaţiului mai sus amintit, au fost identificate un număr de 5.425 pachete a câte 500 g fiecare, învelite într-o hârtie cerată de culoare albă, pe care era aplicată data de 04 octombrie 08 - 094/7 - 10:37; 6.276 pachete a câte 500 g fiecare, ambalate în vid în folie de culoare argintie; 372 pachete ambalate în blanchete de culoare galbenă cu inscripţia K.S.K.U.B.L.; 13.625 pachete a câte 500 g fiecare ambalate în blanchete de culoare vişinie cu inscripţia A.P.R.; 10.567 blanchete de culoare vişinie cu inscripţia A.P.R., precum şi 9.211 capace de culoare vişinie cu aceeaşi inscripţie A.P.R.

Într-o cameră a depozitului au fost identificate mai multe hârtii cerate deteriorate, posibil scoase de pe pachete de tip similar cu cele 5.425 identificate. De asemenea, s-a constatat că în incinta spaţiului se aflau un număr de 8 persoane de sex feminin, despre care s-a stabilit că sunt angajate ale SC G.P.Z. SRL T. şi care aplicau în momentul sosirii organelor de control, pe pachetele învelite în folie de aluminiu, blanchete de culoare vişinie cu inscripţia A.P.R. S-a stabilit că angajatele SC G.P.Z. SRL T. prestează aceste servicii în baza unui contract încheiat cu SC B.T. SRL.

Toate aceste aspecte au fost consemnate într-un proces-verbal semnat fără obiecţiuni în prezenţa unui martor asistent şi de inculpatul G.P.

Din primele declaraţii şi din examinarea documentelor prezentate s-a stabilit faptul că în baza facturii externe nr. 1661 din 10 aprilie 2007 SC B.T. SRL a achiziţionat de la K.R.V. GMBH Germania cantitatea de 40.320 pachete "cafea M. a 500 g albă", însoţită de un certificat de conformitate în care este înscrisă această denumire. Plata întregii cantităţi de cafea s-a făcut prin dispoziţie de plată din contul SC B.T. SRL alimentat în acest sens prin ordinul de plată din 28 martie 2007 în cuantum de 207.153,27 RON (aproximativ 61.000 EURO) de către SC E. SRL.

Marfa a fost preluată după transportul efectuat de un transportator român de SC E. SRL, fapt ce rezultă din procesul-verbal de custodie încheiat la data de 16 aprilie 2007, din care rezultă că SC E. SRL în calitate de predator a lăsat în custodie cantitatea de 40.320 pachete de cafea către SC B.T. SRL în calitate de primitor-custode.

Din analiza acestor prime înscrisuri, rezultă că marfa a fost plătită încă de la început de SC E. SRL care a preluat-o după transportul internaţional efectuat de un transportator român şi a lăsat-o în custodie la SC B.T. SRL care a depozitat-o chiar în depozitul închiriat la data de 15 aprilie 2007 de către proprietarul SC E. SRL.

Prin contractul de vânzare-cumpărare comercială din data de 15 aprilie 2007 SC B.T. SRL s-a obligat să vândă către SC E. SRL cafea A. însoţită de certificatul de calitate. În baza acestui contract a fost emisă la data de 24 aprilie 2007 factura nr. 6579310, care confirma vânzarea de către SC B.T. SRL către SC E. SRL a cantităţii de 40.320 pachete a câte 500 g de cafea A., pentru suma de 229.028,35 RON. Aceeaşi factură consemna şi vânzarea unui nr. de 40.000 blanchete A. în valoare de 2553,6 RON.

În contextul în care plata cafelei a fost efectuată din fondurile aparţinând SC E. SRL, care a şi preluat-o şi lăsat-o apoi în custodie la SC B.T. SRL, rezultă că SC B.T. SRL a avut doar un rol formal în operaţiunea comercială, înţelegerea dintre cei doi inculpaţi fiind ca de la început, cumpărător al cafelei să fie G.P., inculpatul B.P.M. urmând doar să apară în mod oficial în documente drept cumpărător al produselor, în numele societăţii pe care o conducea.

Anterior achiziţiei de cafea, la data de 02 aprilie 2007, SC B.T. SRL a încheiat contractul nr. 86 cu o tipografie aparţinând SC M.V.C. SRL Timişoara pentru tipărirea a 40.000 etichete cafea a 500 g A., acestea fiind achiziţionate în baza facturii nr. 9014076 din 23 aprilie 2007.

Tot anterior recepţiei cafelei, la data de 15 aprilie 2007 SC B.T. SRL a încheiat un contract de prestări servicii cu SC G.P.Z. SRL, respectiv pentru prestarea activităţii de ambalare de cafea.

SC B.T. SRL nu a respectat procedurile prevăzute de art. 209 pct. 3 din C. fisc., obligatorii în cazul exportului intracomunitar de produse supuse accizării, motiv pentru care, ca urmare a neînregistrării în contabilitate a acestei operaţiuni comerciale, s-a constatat că societatea s-a sustras de la plata accizelor datorate statului în sumă de 64.159 RON (fiind o achiziţie intracomunitară între două societăţi comerciale, aceasta nu era supusă plăţii de TVA către statul român).

Organele de poliţie au identificat pe titularul mărcii de cafea - marca A. din România şi au solicitat poziţia în legătură cu cafeaua identificată în urma controlului efectuat şi în legătură cu operaţiunile efectuate cu această cafea.

Din adresele emise de SC R. SRL Alba Iulia - titularul mărcii A. - a rezultat faptul că societatea nu şi-a dat consimţământul terţilor să folosească în activitatea lor comercială marca A., precizând şi faptul că nu este de acord cu reintroducerea în circuitul economic a cafelei identificate.

Din investigaţiile efectuate s-a stabilit că în perioada 24 aprilie - 07 mai 2007 SC E. SRL T. a comercializat cantitatea de 20.220 pachete de cafea a câte 500 g fiecare, la mai multe societăţi comerciale. Organele de urmărire penală au efectuat verificări la societăţile cumpărătoare, fiind identificate diferite cantităţi de cafea ce nu fuseseră vândute către populaţie, acestea fiind ridicate şi împreună cu cantitatea identificată la depozitul închiriat de SC B.T. SRL, întreaga cantitate de cafea a fost depozitată conform proceselor-verbale aflate la dosar, din care rezultă următoarele:

- 25.584 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, ridicată de la depozitul aparţinând SC E. SRL din T., a fost lăsată în custodie la SC A. SA Târgu Mureş, în incinta Uzinei de materiale fotosensibile, situată în Târgu Mureş, jud.Mureş, conform contactului de depozit încheiat la data de 20 noiembrie 2007, între această societate şi I.P.J. Mureş;

- 1.200 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, ridicată de la SC A. SRL Sighişoara, potrivit procesului-verbal aflat la dosar, precum şi 579 pachete de cafea ridicată de la SC I.V.C. SRL Cluj-Napoca, potrivit procesului-verbal aflat la dosar, deci în total 1.779 de pachete din care 2 pachete au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate în vederea întocmirii raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 75749 din 13 august 2007, iar restul rămas de 1.777 de pachete a fost depozitat la sediul I.P.J. Mureş şi

- 1.215 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, din care 2 pachete au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate în vederea întocmirii raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 75749 din 13 august 2007, iar restul rămas de 1.213 de pachete a fost lăsat în custodia SC C. SRL Reghin, conform procesului-verbal încheiat la data de 08 mai 2007 şi aflat la dosarul de urmărire penală.

IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Fizico-Chimice a efectuat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 75749 din 13 august 2007, care a avut ca obiect examinarea probelor ridicate din depozitul închiriat de SC B.T. SRL, a probelor ridicate de la unii dintre cumpărătorii subsecvenţi ai cafelei (SC C. SRL Reghin şi SC I.V.C. SRL Cluj-Napoca), precum şi a probei furnizate de titularul mărcii SC R. SRL Alba Iulia, probă reprezentând produsul original. Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă faptul că probele de cafea aflate în proprietatea SC E. SRL, precum şi cele vândute de această societate, prezintă din punctul de vedere al aspectului, granulaţiei şi compoziţiei chimice caracteristici fizico-chimice asemănătoare, diferite însă faţă de cele ale cafelei originale.

Din interpretarea materialului probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine faptul că înţelegerea iniţială a inculpaţilor G.P. şi B.P.M. a fost ca SC E. SRL să comercializeze pe teritoriul României o cafea comandată în Germania de la o societate producătoare, în baza unei reţete neînregistrată în patrimoniul vreunui titular de drepturi, pe care ulterior s-o comercializeze pe teritoriul României sub marca A., respectiv sub o marcă cunoscută, care să permită prin vânzarea la un preţ superior obţinerea unui profit substanţial, ca urmare a inducerii în eroare a clienţilor cu privire la calitatea şi marca produsului vândut. Înţelegerea dintre cei doi învinuiţi a fost şi ca achiziţia intracomunitară de cafea să se facă prin intermediul SC B.T. SRL, pentru ca în eventualitatea unor controale, inculpatul G.P. să fie exonerat de orice răspundere.

Această înţelegere rezultă atât din interpretarea datelor rezultate din procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală şi din toate documentele întocmite de cei doi inculpaţi, în numele societăţilor pe care le reprezentau, precum şi din coroborarea declaraţiilor acuzaţilor şi ale martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, din procesul-verbal de control întocmit de organele de urmărire penală a rezultat faptul că la sediul depozitului situat în T., str. R. nr. 76, aflat în baza unui contract de închiriere în folosinţa SC B.T. SRL se afla inculpatul G.P., în timpul prezenţei sale la acel depozit angajatele SC G.P.Z. SRL efectuând operaţiunile de etichetare cu blanchetele A. a pachetelor de cafea M.

La acea dată, cafeaua se afla în proprietatea SC E. SRL, jumătate din cantitatea achiziţionată fiind deja comercializată de această societate.

Din acelaşi proces-verbal de control semnat fără obiecţiuni de către inculpatul G.P., a rezultat faptul că SC E. SRL achiziţionase cantitatea de 40.320 pachete cafea de la SC B.T. SRL, pe bază de factură, împreună cu 40.000 blanchete de culoare vişinie cu sigla A. Astfel, acuzatul G.P. a recunoscut că a achiziţionat separat cafeaua şi separat blanchetele, care, după cum s-a reţinut, erau aplicate în prezenţa sa la acel depozit de către angajatele SC G.P.Z. SRL.

După cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC B.T. SRL, produsul vândut, respectiv cafeaua, urma să fie însoţit de certificatul de calitate. După cum s-a stabilit de la terţii cumpărători ai cafelei purtând fără drept marca A., a rezultat faptul că aceasta fusese achiziţionată de la SC E. SRL, respectiv de la societatea condusă de inculpatul G.P., cafeaua fiind însoţită de un certificat din care rezulta expres că în cauză nu este vorba despre cafea A., ci despre cafea M. albă, 500 g. Rezultă astfel că inculpatul G.P. a intrat în posesia certificatului în cauză şi a recunoscut faptul că vinde clienţilor o altă cafea decât cafea A.

După cum rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de control fiscal, marfa inventariată şi ambalajele cu inscripţia A. aparţine SC E. SRL, în timpul verificărilor, mai multe femei aplicând pe pachetele vidate în folii de aluminiu ambalaje cu inscripţia A. Rezultă astfel că, contrafacerea produselor prin utilizarea fără drept a unor blanchete purtând marca A. s-a făcut după ce cafeaua intrase în proprietatea societăţii condusă de inculpatul G.P., care nu putea să nu cunoască această activitate.

Din nota explicativă dată în faţa organelor de control fiscal de către inculpatul B.P.M., a rezultat faptul că acesta a recunoscut că operaţiunea celor 8 persoane de sex feminin ce îndepărtau hârtia albă cerată de pe pachetele de cafea şi aplicau în locul acesteia blanchetele de culoare vişinie având inscripţia A., se executa deoarece el şi inculpatul G.P., respectiv reprezentantul proprietarului doreau să comercializeze produsul sub acea denumire.

Aşadar rezultă că, în faza incipientă cercetărilor în această cauză, inculpatul B.P.M. a recunoscut înţelegerea avută cu acuzatul G.P. de a contraface cafeaua şi de a o comercializa sub marca A.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC B.T. SRL şi SC E. SRL, precum şi actele adiţionale apar ca fiind formale şi din prisma faptului că se prevede că plata preţului va fi efectuată de către cumpărător vânzătorului, în baza facturilor emise de acesta, deşi, aşa cum am mai arătat, plata întregii cantităţi de cafea achiziţionată din Germania a fost făcută efectiv de către SC E. SRL, înainte de emiterea facturii către SC E. SRL.

Întocmirea formală a unor înscrisuri justificative rezultă şi din interpretarea procesului-verbal de custodie şi a contractului de închiriere. Astfel, deşi proprietarul depozitului era SC E. SRL, aceasta închiriază spaţiul la un preţ deosebit de scăzut (100 euro/lună), pentru ca apoi să preia de la transportator cafeaua şi s-o lase în custodie în acelaşi spaţiu închiriat, custodia fiind conform procesului-verbal gratuită. Ar rezulta astfel că SC B.T. SRL ar fi închiriat un spaţiu de la SC E. SRL, pentru ca apoi să folosească acelaşi spaţiu tot în favoarea SC E. SRL, dar în mod gratuit.

În acelaşi sens, factura de vânzare între cele două societăţi comerciale este una formală, întrucât, deşi vânzarea cafelei s-ar fi realizat la 24 aprilie 2007, SC E. SRL intrase în posesia ei direct de la transportator şi înaintea SC B.T. SRL, încă din data de 16 aprilie 2007.

Din adresa DGFP Mureş rezultă că achiziţia intracomunitară de cafea efectuată de SC B.T. SRL s-a făcut la preţul unitar de 1,52 euro (în acesta nefiind inclusă TVA, produsul fiind purtător doar de accize). Înmulţind preţul unitar la numărul de 40.320 de pachete de cafea, rezultă că valoarea întregii cantităţi a fost de 61.286,4 euro. Rezultă astfel că, avansul plătit de reprezentantul legal al SC E. SRL - inculpatul G.P., care a fost de 61.371 euro, este chiar puţin mai mare decât valoarea totală a mărfii achiziţionate.

Cu toate că din facturile întocmite a rezultat că SC B.T. SRL şi-ar fi asumat şi plata blanchetelor (1.487,9 RON - conform facturii), respectiv a transportului (8.016,14 RON - conform facturii), dacă se adaugă aceste sume la valoarea iniţială a întregii cantităţi de cafea achiziţionată şi se compară suma rezultată cu suma obţinută în urma vânzării cafelei de SC B.T. SRL către SC E. SRL, din care rezultă conform calcului efectuat de DGFP Mureş, un preţ unitar de 5,28 RON - inclusiv TVA faţă de preţul de achiziţie de 5,08 RON - fără TVA, se constată că, dacă operaţiunile ce rezultă din aceste facturi ar fi fost reale şi nu doar simulate, SC B.T. SRL ar fi efectuat o operaţiune comercială în pierdere, în contextul în care, imediat după vânzarea fictivă către SC E. SRL şi după ce aceasta a reambalat produsul, preţul practicat către clienţi a fost de 11 RON/pachet - inclusiv TVA - (fapt ce rezultă din aceeaşi adresă a DGFP Mureş).

În acelaşi context, factura de vânzare-cumpărare a întregii cantităţi de cafea din data de 24 aprilie 2007 nu face nicio referire la avansul plătit iniţial şi specifică doar numărul de unităţi şi valoarea/unitate, respectiv suma totală de plată, la aceeaşi dată fiind stornat avansul conform facturii nr. 6579311, pentru ca doar cu mult ulterior după data controlului şi în cursul urmăririi penale să se întocmească o altă factură privind plata unei diferenţe de preţ pentru cafeaua achiziţionată, care în contextul celor mai sus precizate, apare fără dubii ca fiind fictivă, respectiv ca un mijloc de justificare în faţa organelor de urmărire penală, plata efectivă a diferenţelor de preţ nefiind înregistrată în conturile SC B.T. SRL. Dacă s-ar lua ca adevărată această factură de plata unei diferenţe de preţ, calculând avansul plătit şi împărţind suma la numărul de pachete de cafea achiziţionată, ar rezulta un preţ unitar plătit de SC E. SRL de 9,08 RON/pachet, respectiv un preţ aproximativ dublu faţă de valoarea achiziţiei intracomunitare, fapt neplauzibil în contextul în care toate formalităţile au fost efectuate, aşa cum va rezulta şi din examinarea declaraţiilor luate în cauză de către acuzatul G.P., care a contactat telefonic furnizorul german şi a plătit întreaga sumă solicitată de acesta.

Tot în sensul coordonării întregii activităţi infracţionale de către inculpatul G.P., vine şi împrejurarea că achiziţia de către SC B.T. SRL a celor 40.000 de blanchete de la SC M.V.C. SRL Timişoara a fost plătită prin girarea unei file cec emisă de SC E. SRL.

Aceeaşi stare de fapt rezultă şi din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor şi martorilor audiaţi în cauză. Elocventă, în acest sens, este şi declaraţia pe care inculpatul B.P.M. a dat-o în faza actelor premergătoare. Astfel, acuzatul a precizat că la sfârşitul lunii februarie 2007 inculpatul G.P. i-a propus să achiziţioneze pe societatea pe care o conducea, respectiv pe SC B.T. SRL cafea măcinată vidată din Germania, pe care s-o aducă la T. în depozitul SC E. SRL, unde să dezlipească ambalajul original şi să lipească blanchete cu inscripţia A.

În aceeaşi declaraţie, inculpatul a arătat că G.P. s-a angajat să poarte discuţii cu furnizorul străin, să-i alimenteze contul bancar cu banii necesari achitării furnizorului şi să-i confecţioneze blanchete cu inscripţia A. ce vor fi aplicate de persoane pe care el le va angaja, toate acestea în schimbul unei sume de bani pe care urma s-o primească pentru ajutorul dat.

Inculpatul B.P.M. a mai arătat în declaraţia sa că a fost de acord cu propunerea acuzatului G.P. care, la sfârşitul lunii martie 2007, l-a anunţat că a găsit furnizorul din Germania, căruia i-a solicitat să livreze cafeaua în hârtie cerată de culoare albă, urmând ca după sosirea mărfii, angajate ale SC G.P.Z. SRL să dezlipească hârtia cerată şi să aplice blanchetele cu inscripţia A. Totodată a menţionat că, la data de 26 martie 2007 G.P. l-a anunţat că-i va vira în cont suma necesară pentru plata externă a cafelei, pe care ulterior el a efectuat-o.

Tot din aceeaşi declaraţie mai rezultă şi faptul că inculpatul G.P. l-a anunţat că s-a înţeles cu o tipografie din Timişoara să-i producă blanchetele cu inscripţia A., sens în care l-a pus să semneze un pretins contract încheiat între SC B.T. SRL şi acea tipografie, după care i-a înmânat factura fiscală de achiziţionare a celor 40.000 de blanchete.

Acuzatul B.P.M. a recunoscut faptul că el a semnat documentele de transport puse la dispoziţia sa de către G.P., fiind informat de acesta că întreaga cantitate de cafea a fost depozitată în depozitul pentru care a încheiat un contract fictiv de închiriere.

Relativ la procesul-verbal de custodie din 16 aprilie 2007 inculpatul B.P.M. a declarat că nici el, nici soţia lui nu au semnat acel proces-verbal.

Inculpatul a mai recunoscut faptul că factura din 24 aprilie 2007 care confirma vânzarea către SC E. SRL a 40.320 pachete de cafea nu corespunde realităţii, întrucât el nu a vândut cafea A., ci cafeaua importată din Germania.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, B.P.M. a revenit asupra declaraţiei anterioare, asumându-şi întreaga responsabilitate pentru activitatea infracţională desfăşurată în cauză.

Astfel, acuzatul a precizat că el personal a făcut demersuri în Germania în vederea achiziţionării de cafea prin intermediul unui prieten vorbitor de limba germană. Intermediarul a fost identificat în persoana martorului M.K., care, aşa cum vom detalia ulterior, a precizat faptul că a fost contactat de G.P. şi a intermediat discuţiile dintre acesta şi furnizorul german fără ca B.P.M. să aibă vreo implicare în negocieri.

De asemenea, inculpatul a recunoscut faptul că plata blanchetelor s-a făcut cu o filă cec primită de la SC E. SRL ca o garanţie pentru plata ce urma să fie efectuată pentru blanchetele cu sigla A.

Acuzatul a confirmat astfel faptul că plata blanchetelor s-a făcut de către G.P., contrazicând aspectele arătate în aceeaşi declaraţie în care spunea că el personal a achiziţionat blanchetele de la societatea din Timişoara. În rest, acuzatul îşi recunoaşte participaţia la ambalarea cafelei cu blanchetele A., confirmând faptul că a contactat SC G.P.Z. SRL în vederea aplicării acestor blanchete pe pachetele de cafea, activitate ce a fost controlată de gestionarul SC E. SRL - numitul B.L.

În faţa primei instanţe, în declaraţia dată la termenul de judecată din data de 07 iulie 2010, inculpatul B.P.M. a menţionat că, datorită unor motive personale, nu-şi mai menţine declaraţiile date în cursul urmării penale şi în legătură cu învinuirile care i se aduc a menţionat că în cursul lunii februarie 2007 a avut o discuţie cu G.P. care i-a relatat că este titularul mărcii A. în România şi că intenţionează să facă un import cafea. Prin intermediul martorului M.K., acuzatul G.P. a purtat discuţii cu cineva din Germania, iar la o asemenea discuţie a asistat şi inculpatul B.P.M. După o anumită perioadă de timp inculpatul G.P. l-a chemat şi i-a adus la cunoştinţă că intenţionează să efectueze importul de cafea şi deoarece avea ceva probleme cu firma SC E. SRL, l-a întrebat dacă nu este de acord să-i ofere sprijin, în sensul ca importul de cafea să se facă pe SC B.T. SRL. Acuzatul a fost de acord, cu condiţia ca suma de bani necesară achiziţionării cafelei, în jur de 60.000 euro, să fie avansată de inculpatul G.P., care nu i-a comunicat data la care urmează să sosească cafeaua. Cu aceeaşi ocazie inculpatul G. i-a mai spus că va suporta toate taxele referitoare la acest import şi care ar cădea în sarcina SC B.T. SRL.

Inculpatul B. a mai arătat că, din câte îşi aduce aminte, importul de cafea s-a făcut la data de 17 aprilie 2007, dată care este menţionată pe scrisoarea de trăsură, însă în aceea perioadă de timp inculpatul era plecat la Braşov. Când a revenit la T., inculpatul G. i-a spus că a adus un transport de cafea. Cafeaua a fost depozitată în T., , unde erau nişte depozite care aparţineau de SC E. SRL.

În privinţa blanchetelor cu inscripţia A. în care au fost reambalate pachetele de cafea, inculpatul B. a precizat că nu ştie de către cine şi de unde au fost comandate, el personal nu a făcut nicio comandă şi nici nu a achitat contravaloarea acestora.

În ceea ce priveşte contractul de prestări servicii, de închiriere de spaţiu şi de custodie, încheiate între SC B.T. SRL şi SC G.P.Z. SRL şi respectiv SC E. SRL, inculpatul B. a declarat că nu a semnat niciun fel de asemenea contract, cu menţiunea că la dosarul de urmărire penală aceste acte juridice au fost depuse în copie xerox.

La termenul de judecată din 5 ianuarie 2011, apărătorul ales al inculpatului G., respectiv dl. avocat F.M. a depus la dosarul cauzei, în original, contractul de prestări servicii încheiat la data de 15 aprilie 2007, între SC B.T. SRL şi SC G.P.Z. SRL şi contractul de închiriere încheiat la data de 15 aprilie 2007, între SC E. SRL şi SC B.T. SRL, inculpatul B.P.M., arătând că semnătura aflată pe contractul de închiriere la poziţia "locatar" este semnătura lui, însă semnătura aflată pe contractul de prestări servicii la rubrica "beneficiar" nu este semnătura lui.

De asemenea, cu aceeaşi ocazie acuzatul B. a mai arătat că nici semnătura de pe scrisoarea de trăsură (CMR), aflată în copie xerox la dosarul de urmărire penală nu este semnătura lui.

Analizând originalele contractelor depuse la acest termen de judecată, precum şi copiile xerox aflate la dosarul de urmărire şi care vizează aceleaşi contracte, tribunalul a observat - raportat la locul şi poziţia în care s-au aplicat ştampilele şi semnăturile reprezentanţilor părţilor contractante - că acestea din urmă nu au fost efectuate după exemplarele originale prezentate în faţa instanţei, ci probabil după cel de al doilea exemplar original, în condiţiile în care în conţinutul acestor acte juridice se menţionează că acestea au fost întocmite "în 2 (două) exemplare originale".

În declaraţia dată în faza actelor premergătoare de către acuzatul G.P., acesta a recunoscut faptul că blanchetele comandate de SC B.T. SRL de la Timişoara au fost plătite de el printr-o filă cec emisă în favoarea SC B.T. SRL şi ulterior girată de aceasta. Inculpatul a mai recunoscut şi faptul că în momentul achiziţionării cafelei de la SC B.T. SRL a primit un certificat de calitate a mărfii emis de firma din Germania, din care rezulta faptul că era vorba despre cafea M. albă de 500 g.

În finalul primei declaraţii, acuzatul consideră nelegitimă utilizarea mărcii A., întrucât nu a avut niciun contract cu titularul mărcii.

Inculpatul G.P. şi-a modificat declaraţia iniţială cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, negând orice cunoştinţă despre contrafacerea cafelei. Astfel, despre fila cec girată către tipografia din Timişoara, G.P. a arătat că fila cec a fost emisă către SC B.T. SRL pentru contravaloarea accizelor, a TVA-ului şi a adaosului comercial aferente cafelei achiziţionate, fapt neplauzibil în contextul în care doar accizele - aşa cum au fost stabilite de organele fiscale - depăşeau suma de 64.000 RON, în contextul în care fila cec în discuţie era emisă pentru suma de cca. 1.400 RON. De asemenea, în această nouă declaraţie G.P. contestă şi faptul că ar fi primit de la B.P.M. certificatul de calitate al produsului achiziţionat, precizând că a intrat în posesia sa doar după data controlului, fapt nereal, întrucât cafeaua vândută de el la diverşi clienţi era însoţită de acest certificat, împrejurare care rezultă şi din procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală în urma controalelor efectuate la cumpărătorii subsecvenţi a unor diferite cantităţi de cafea.

În faţa instanţei, inculpatul G.P. a arătat că la data de 25 iunie 2006 a formulat o cerere care a fost înregistrată la O.S.I.M., prin care a solicitat înregistrarea mărcii "A.". Fără să poată preciza în ce an, a menţionat că a avut o discuţie cu inculpatul B.P.M., căruia i-a propus să pornească o afacere, spunându-i că intenţionează să aducă cafea din Germania pe care să o eticheteze în România şi să o vândă sub denumirea de "A.". A discutat cu inculpatul B. şi cei doi au convenit ca marfa, respectiv cafeaua să fie adusă pe firma acestuia, adică pe SC "B.T." SRL, urmând ca după plata tuturor cheltuielilor profitul să fie împărţit în părţi egale. La momentul la care au fost aduse cele 40.320 de pachete de cafea, deoarece de la O.S.I.M. nu a primit niciun refuz, a considerat că este titularul produsului. Înainte ca aceste pachete de cafea să fie aduse în ţară, inculpatul G. a menţionat că a fost de mai multe ori în Germania, unde a discutat cu mai mulţi prăjitori de cafea, iar în urma discuţiilor purtate le-a adus la cunoştinţa acestora că intenţionează să cumpere cafea cu reţeta arabica 100%, iar cafeaua achiziţionată a fost pregătită în baza reţetei şi solicitărilor acuzatului.

Inculpatul a mai menţionat că în momentul în care a iniţiat afacerea nu a avut intenţia să comită ilegalităţi şi deşi ştia că produsul "A." era înregistrat în Germania şi aparţinea firmei "A.", însă a considerat că nu este niciun impediment privind înregistrarea acestui produs şi la noi, în ţară.

La rândul său, martorul B.L.L., audiat în calitate de învinuit, în etapa prealabilă judecăţii, a confirmat activitatea infracţională a inculpatului G.P. Astfel, acesta a arătat că G.P. i-a solicitat să recepţioneze transportul din Germania, după ce, în prealabil, tot el s-a ocupat cu găsirea unui mijloc de transport.

De asemenea, tot G.P. a fost cel care a trimis mai mulţi zilieri pentru descărcarea cafelei. Conform lui B.L.L., el avea ca şi atribuţii - în calitatea sa de gestionar al SC E. SRL, supravegherea activităţii de ambalare a cafelei cu blanchetele cu sigla A., activitate ce era realizată de mai multe angajate de la SC G.P.Z. SRL, pe care tot G.P. le-a adus. B.L.L. a concluzionat într-una din declaraţiile sale că B.P.M. nu a fost niciodată în incinta depozitului, singurul care dispunea asupra activităţilor de efectuat fiind G.P.

Din declaraţia dată de numitul B.L.L. în faţa procurorului mai rezultă şi faptul că G.P. i-a solicitat lui B.P.M. să semneze şi ştampileze documentele primite după recepţia mărfii, că l-a încunoştinţat pe G.P. că transportul era constituit din cafea aflată în pungi vidate, precum şi din blanchete cu marca A., sens în care G.P. i-a solicitat să-l caute pe martorul S.E. - angajat al SC G.P.Z. SRL, pentru a fi contactate mai multe femei ce urmau să ambaleze pungile de cafea în cutii şi să aplice blanchete cu marca A., activităţi ce urmau a fi desfăşurate la depozitul SC E. SRL.

A mai precizat faptul că, după cunoştinţele sale, S.E. era în fapt un angajat al lui G.P. şi că şi SC G.P.Z. SRL T. este neoficial tot firma lui G.P., fapt cunoscut de mulţi oameni din mun. T. În acelaşi sens, a fost depusă la dosarul cauzei copie după declaraţia numitului B.G., declaraţie dată în Dosarul nr. 548/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., din care rezultă acelaşi lucru, respectiv că, a auzit că SC G.P.Z. SRL i-ar aparţine în fapt lui G.P. Există astfel indicii certe că activitatea de ambalare a fost efectuată de o societate controlată în fapt tot de către inculpatul G.P., fapt ce confirmă cu atât mai mult rolul său în desfăşurarea activităţii infracţionale.

Din aceeaşi declaraţie a d-lui B.L.L. mai rezultă faptul că B.P.M. nu a avut nicio implicare în contactarea SC G.P.Z. SRL, respectiv a femeilor ce urmau să aplice blanchetele, acestea venind însoţite - în prima lor zi de muncă la sediul depozitului - inclusiv de contabila SC E. SRL, precum şi de numitul D.G. despre care are cunoştinţe că este de mulţi ani un angajat al lui G.P.

Conform celor menţionate, D.G. le-a prezentat celor 9 femei nişte matriţe de lemn pe care el le-ar fi fabricat anterior şi care au fost folosite pentru aplicarea blanchetelor cu sigla A.. Acest fapt este confirmat şi de cele 9 angajate ale SC G.P.Z. SRL.

B.L.L. a mai arătat că el era cel care se ocupa şi de vânzarea către clienţi a cafelei, din discuţiile purtate cu G.P. a înţeles - deşi nu i s-a zis în mod expres - că urma să vândă doar cafeaua pe care erau aplicate blanchetele A., nu şi cea care era în curs de ambalare. Inculpatul G.P. i-a spus, din glumă, că de fapt cafeaua aparţine tot lui SC B.T. SRL până în momentul în care este ambalată cu blancheta A., doar din acest moment ea devenind proprietatea SC E. SRL, care o va vinde direct ca şi cafea A.

Potrivit celor declarate de B.L.L., acesta a fost atenţionat de G.P. că a dat în cauză declaraţii greşite în prezentul dosar şi că trebuie să le îndrepte.

În faţa instanţei, martorul B.L.L. a declarat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi a relatat aceeaşi stare de fapt pe care a descris-o şi în declaraţiile mai sus menţionate.

Esenţială pentru lămurirea stării de fapt privitoare la iniţierea operaţiunilor care au fost continuate prin comiterea unor fapte de natură penală este şi declaraţia martorului M.K.

Astfel, acesta a arătat că datorită cunoştinţelor de limbă germană, a fost contactat în primăvara anului 2007 de G.P. pentru a discuta cu reprezentanţii unei firme din Germania achiziţia unei cantităţi de cafea. Societatea germană a fost aleasă de către G.P., care mai colaborase cu aceasta în perioada anilor 1992 - 1994. Martorul a precizat că în total au avut loc 5 - 6 discuţii telefonice, în care el a transmis reprezentantului german doleanţele lui G.P., căruia i-a tradus toate răspunsurile primite, doar la una din aceste discuţi asistând şi B.P.M.

Martorul a declarat faptul că G.P. i-a relatat de la început că doreşte să achiziţioneze o reţetă de cafea şi cafeaua aferentă acestei reţete, urmând ca apoi să decidă sub ce marcă va comercializa acea cafea în România. Întrucât martorul este şi cetăţean german şi a avut mai multe afaceri în Germania, el i-a explicat lui G.P. că în acel stat există mai multe fabrici de cafea care au mai multe reţete de cafea, unele dintre ele fiind reţinute de mărcile renumite în domeniu, motiv pentru care nu se comercializează, celelalte fiind disponibile în vederea achiziţionării de oricine este interesat, vânzarea lor făcându-se în pachete ambalate în vid, fără a purta vreo marcă sau altă indicaţie şi însoţite întotdeauna de certificatul de calitate pe care este scris şi tipul de reţetă.

Martorul M.K. a arătat faptul că o astfel de cafea intenţiona să achiziţioneze şi G.P., acesta alegând una din reţetele disponibile comunicate telefonic din Germania, în acele discuţii neaducându-se vorba la marca sub care urma să fie vândută cafeaua. Martorul nu a cunoscut modul în care a fost comercializată în România cafeaua a cărei achiziţie a intermediat-o telefonic, aflând totuşi, la sfârşitul anului 2007, de la G.P. că întreaga cantitate de cafea le-a fost confiscată de Garda Financiară, întrucât el a ambalat-o în ambalaje cu marca A.

Audiat în faţa tribunalului, martorul M.K. a declarat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi a relatat aceleaşi împrejurări pe care le-a redat şi în conţinutul declaraţiilor anterior arătate.

Martorul S.E., angajat al SC G.P.Z. SRL T. în calitate de gestionar, în declaraţiile date a arătat că, în perioada analizată, într-o zi a fost contactat de administratorul firmei martorul D.D. care l-a rugat să anunţe angajatele să se prezinte pe str. R., unde erau depozitele şi să se ocupe de împachetarea cafelei.

Martorele M.A.Ş., P.C., B.C.M., L.S., B.A.R., K.N., B.R.E., C.I., D.V.V., în declaraţiile date pe parcursul desfăşurării procesului penal au declarat că în primăvara anului 2007 erau angajate la SC G.P.Z. SRL T. şi au fost anunţate de martorul S.E. că urmează să lucreze la ambalarea cafelei. S-au prezentat la un depozit din centru de pe str. R. unde era prezent şi martorul B.L.L. care le-a explicat ce au de făcut, respectiv trebuiau să desfacă hârtia albă în care era ambalată fiecare pachet de cafea, iar peste staniolul rămas lipeau o nouă etichetă cu menţiunea A.

Din coroborarea declaraţilor mai sus arătate rezultă astfel, că cel ce a avut iniţiativa achiziţiei cafelei şi ulterior, punerii sale în circulaţie prin utilizarea fără drept a mărcii A., a fost inculpatul G.P., martorul M.K. subliniind în acest sens că toate discuţiile telefonice pe care le-a purtat au reprezentat traduceri ale indicaţiilor date de G.P., nefiind adevărat faptul că ar fi fost contactat pentru a intermedia ca traducător această tranzacţie de către B.P.M., acesta - cu ocazia singurei discuţii telefonice la care a asistat şi el - neformulând nicio întrebare pentru reprezentantul firmei din Germania.

În drept, tribunalul a constatat că, aşa cum rezultă din economia art. 4 din Legea nr. 84/1998, în forma aflată în vigoare la momentul comiterii activităţii infracţionale, dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Potrivit art. 29 din acelaşi act normativ, înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului naţional reglementar al mărcii, pentru o perioadă de 10 ani. Din actele anexate la dosar rezultă faptul că marca A. pentru clasa de produse 30, respectiv pentru cafea şi derivaţi de cafea, a fost înregistrată şi a obţinut protecţia pe teritoriul României pe termen de 10 ani de la data de 20 martie 2000 pentru titularul K.F.S. AG Elveţia care a cesionat pentru România drepturile în favoarea SC R. SRL Alba Iulia la data de 25 aprilie 2006.

Prin urmare, rezultă că pe teritoriul României singura entitate în drept să utilizeze marca A. este SC R. SRL Alba Iulia.

Din adresa emisă de această societate rezultă faptul că niciun alt terţ nu a fost autorizat în baza unui contract de licenţă să folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acesteia, în baza art. 42 din Legea nr. 84/1998. Ca atare, instanţa de fond remarcă faptul că nici SC B.T. SRL T. şi nici SC E. SRL T. nu erau îndrituite să folosească marca A. pe teritoriul României.

Conform art. 35 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, fiind interzis terţilor să folosească în activitatea lor comercială, fără consimţământul titularului, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor ce li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 164061/2007 al I.P.J. Mureş - Serviciul Criminalistic rezultă următoarele: caracteristicile de individualizare de pe ambalajul pachetului de cafea, respectiv cele de pe blanchetele ridicate în baza procesului de constatare a infracţiunii flagrante şi cele de pe ambalajul pachetului de cafea original, respectiv de pe certificatul de înregistrare la OSIM prezintă ca şi caracteristici de asemănare forma şi plasamentul siglei A. în contextul suprafeţei ambalajului, aceleaşi inscripţii, acelaşi plasament al desenului ceştii, respectiv a boabelor de cafea de pe aversul probelor supuse comparaţiei.

În contextul deosebirilor minore constatate în acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică, respectiv a unor majuscule diferite, a grosimii unor caractere sau a diferenţei de nuanţă, prima instanţă a observat că, în sensul art. 35 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, ne aflăm în prezenţa utilizării unui semn asemănător cu marca înregistrată A. pentru o identitate de produse, respectiv pentru produse de tip cafea, semn de natură să producă în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii A. cu semnul utilizat de inculpaţi.

În contextul în care, conform art. 35 alin. (3) lit. a) şi b din Legea nr. 84/1998, este interzis terţilor de a aplica semnul distinctiv al mărcii pe produse sau ambalaje, respectiv de a oferi aceste produse, a le deţine sau comercializa, tribunalul a observat că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită, relativ la acuzele care i-au fost aduse, raportată la starea de fapt descrisă şi reţinută în considerente şi prin urmare solicitarea apărătorilor acestora constând în achitarea acuzaţilor de sub învinuirile aduse, în temeiul art. 10 lit. a), sau art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., sunt neîntemeiate.

Instanţa de fond a mai precizat că Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, după adoptare a suferit mai multe modificări şi textele legale mai sus invocate reprezintă conţinutul articolelor cuprinse în acest act normativ aflat în vigoare la momentul comiterii activităţii infracţionale de către cei doi inculpaţi, respectiv primăvara anului 2007.

Aşadar, din probele administrate şi mai sus analizate, coroborate între ele, tribunalul a concluzionat că sub aspectul comiterii infracţiunilor pentru care cei doi inculpaţi au fost deferiţi justiţiei, vinovăţia acestora este pe deplin dovedită.

În cursul cercetării judecătoreşti, la solicitarea inculpatului G.P. au fost audiaţi martorii U.R.I. şi B.L., care au arătat că au achiziţionat din piaţa agroalimentară din T., câteva pachete de cafea "A.", despre care vânzătorii le-au spus că este distribuită de inculpatul G. şi au constatat că această cafea avea calităţi superioare cafelei de aceeaşi marcă distribuită de partea vătămată SC R. SRL Alba Iulia. Punctul de vedere exprimat de aceşti doi martori nu are relevanţă juridică asupra stabilirii vinovăţiei acuzaţilor şi nici asupra încadrării juridice a faptelor analizate.

1. a.) Fapta inculpatului G.P. care a determinat şi ajutat cu intenţie, prin punerea la dispoziţie celor 9 angajate aparţinând SC G.P.Z. SRL T. a unui nr. de 40.320 de pachete de cafea M. şi a blanchetelor inscripţionate cu marca A., solicitându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M., folosind fără drept marca A. în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor la care se referă marca, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca, faptă prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

b.) Fapta aceluiaşi inculpat, care a pus în circulaţie fără drept, prin vânzarea către mai multe societăţi comerciale a unui nr. de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punerea în circulaţie fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, faptă prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

2. a.) Fapta inculpatului B.P.M. care a ajutat la punerea în circulaţie fără drept, prin vânzarea de către acuzatul G.P. către mai multe societăţi comerciale a unui număr de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate, ajutor ce a constat în depozitarea produselor, întocmirea formalităţilor de achiziţie a cafelei M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de punere în circulaţie fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

b.) Fapta aceluiaşi inculpat, care a ajutat cu intenţie, prin punerea la dispoziţie celor 9 angajate aparţinând SC G.P.Z. SRL T., pe care le-a contactat, a depozitului în care se aflau un nr. de 40320 de pachete de cafea M. şi a blanchetelor inscripţionate cu marca A., permiţându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M., folosind fără drept marca A. în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor la care se referă marca, constituie infracţiunea participaţie improprie la infracţiunea de contrafacere, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca, faptă prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

La individualizarea pedepselor pe care instanţa le-a aplicat pentru faptele penale reţinute, au fost urmărite criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: limitele pedepselor prevăzute în legea specială; dispoziţiile C. pen.; gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni, concretizat în împrejurări care compun conţinutul constitutiv al acestora, dar şi extrinseci acestuia, cum sunt, în esenţă: acţiunile susţinute ale inculpaţilor în realizarea rezultatului dorit şi urmărit, locul săvârşirii acţiunii infracţionale, numărul participanţilor, contribuţia fiecăruia la comiterea activităţii deduse spre judecare, urmările cauzate, toate imprimând activităţii infracţionale un grad mediu de pericol social. În ceea ce priveşte contribuţia celor doi inculpaţi la activitatea ilicită analizată, din probele administrate s-a concluzionat că aportul inculpatului G.P. la iniţierea şi desfăşurarea ilicitului penal dedus judecăţii a fost mai semnificativ decât contribuţia inculpatului B.P.M.

- mediul familial şi social din care provin cei doi acuzaţi, care sunt integraţi în societate;

- persoana inculpaţilor care se află la prima confruntare cu legea penală.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatului B.P.M., la încadrarea juridică a faptelor, au fost reţinute şi prevederile art. 13 C. pen., privind instituţia legii penale mai favorabile, deoarece legea specială aflată în vigoare la momentul comiterii faptelor, pentru infracţiunile reţinute în sarcina acuzatului, prevedea sancţiunea închisorii alternativ cu amenda şi întrucât tribunalul s-a oprit asupra pedepsei amenzii a cărei cuantum, în actul normativ amintit, era în valoare de 15.000.000 lei (ROL), adică 1.500 lei (RON), iar în forma actuală a Legii nr. 84/1998, pentru infracţiunile descrise în art. 90 - corespunzătoare dispoziţiilor art. 83 din vechea reglementare - limitele amenzii penale sunt cuprinse între 50.000 lei şi 150.000 lei (RON) şi prin urmare aceste limite se situează cu mult peste limita stabilită în vechea reglementare.

Referitor la modalitatea de executare a sancţiunilor aplicate inculpaţilor, în aprecierea primei instanţe, scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel încât, în temeiul art. 81 alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate.

Pe parcursul desfăşurării procesului penal apărătorul inculpatului G.P. a invocat nelegalitatea rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 164061 din 11 mai 2007 şi nr. 75749 din 13 august 2007, întocmite în cursul urmăririi penale.

În opinia tribunalului, punctul de vedere exprimat nu poate fi primit în condiţiile în care, analizând momentul la care s-a dispus efectuarea acestora, procedura urmată, precum şi conţinutul celor două rapoarte, nu au fost identificate elemente care să ducă la concluzia că în cauză au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează procedura întocmirii unor astfel de rapoarte, inserate în economia art. 112 C. proc. pen.

De asemenea apărătorul inculpatului B.P.M., la termenul de judecată din 25 martie 2011, a invocat nulitatea dreptului asupra mărcii a SC R. SRL, arătând că în cauză nu este lămurită problema proprietarului mărcii de cafea, întrucât în ipoteza în care această marcă nu aparţine SC R. SRL ci firmei A. GMBH & Co.KG, lucrurile se schimbă radical prin prisma aspectului legat de protecţia unei mărci pe teritoriul României, în condiţiile în care organele de cercetare penală au reţinut că SC R. SRL Alba Iulia are protejate drepturile pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte această solicitare, tribunalul a constatat că cele relatate nu sunt confirmate de actele dosarului, în condiţiile în care potrivit înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, marca A. pentru clasa de produse 30, respectiv pentru cafea şi derivaţi de cafea, a fost înregistrată şi a obţinut protecţia pe teritoriul României pe termen de 10 ani de la data de 20 martie 2000 pentru titularul K.F.S. AG Elveţia care a cesionat pentru România drepturile în favoarea SC R. SRL Alba Iulia la data de 25 aprilie 2006.

Este adevărat că la dosarul cauzei s-a depus un exemplar dintr-o acţiune civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului nr. 49.753/3/2009, prin care A. GMBH & Co.KG, în contradictoriu cu SC R. SRL Alba Iulia şi O.S.I.M. a solicitat:

- decăderea R. din drepturile conferite de marca naţională combinată nr. 042276 alcătuită din expresia A. KAFEE scrisă cu alb pe fond negru cu chenar, pe motiv de nefolosire,

- anularea Mărcii Naţionale A. nr. 042276 pe motivul depunerii acesteia cu rea-credinţă,

- obligarea O.S.I.M. la radierea Mărcii Naţionale A. nr. 042276 din registrul naţional al mărcilor,

Formularea unei asemenea acţiuni civile nu schimbă datele juridice din prezenta cauză, în condiţiile în care la momentul comiterii activităţii infracţionale analizate, respectiv primăvara anului 2007 actele care au stat la cesionarea mărcii de cafea A. de către titularul K.F.S. AG Elveţia în favoarea SC R. SRL Alba Iulia, îşi produceau pe deplin efectele juridice şi nici în acest caz nu au fost identificate elemente care să ducă la concluzia că în cauză operează nulitatea dreptului asupra mărcii de cafea A. a SC R. SRL Alba Iulia.

Împotriva Sentinţei penale nr. 61 din 20 aprilie 2011 pronunţate de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2426/102/2008 au declarat apel inculpaţii G.P. şi B.P.M.

În motivarea căii de atac, inculpatul G.P. contestă legalitatea şi temeinicia hotărârii Tribunalului Mureş de condamnare a lui la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de contrafacere, imitare sau folosire, fără drept, a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca şi a infracţiunii de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază titularul mărcii înregistrate.

În acest sens, a) titularul apelului susţine că faptelor deduse judecăţii le lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor incriminate de art. 83 lit. a) şi art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, astfel încât soluţia corectă era de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Astfel, potrivit art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, constituie infracţiune contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marfa. În cauză, nu a existat scopul inducerii în eroare a publicului, întrucât din nicio probă a dosarului nu rezultă că el ar fi urmărit şi realizat inducerea în eroare a publicului asupra calităţii produselor.

În ceea ce priveşte ce-a de-a doua infracţiune, prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, o condiţie esenţială în conţinutul constitutiv o constituie cauzarea unui prejudiciu. Din actele de urmărire penală, din hotărârea primei instanţe şi din poziţia părţii vătămate nu rezultă că pe parcursul acestei activităţi s-a cauzat vreun prejudiciu acestei societăţi comerciale. Mai mult, pune la îndoială însăşi deţinerea legală a acestei mărci de către SC R. SRL, având în vedere procesul care se află pe rolul Tribunalului Bucureşti. În situaţia în care s-ar admite acţiunea şi s-ar dispune anularea acestui drept, SC R. SRL nu a fost niciodată îndreptăţită şi nu se poate bucura de protecţia mărcii, astfel cum se prevede prin art. 3, 25, 39 din Legea nr. 84/1998.

b) Inculpatul consideră că soluţia de condamnare pronunţată în prim grad are la bază probe iregular obţinute, făcând referire la rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică care sunt contrare legii şi ale căror concluzii nu se întemeiază pe o stare de fapt reală.

c) Inculpatul mai afirmă că a fost condamnat fiind reţinute în sarcina lui infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 şi art. 83 lit. b) din aceeaşi lege. Or, la data când s-a pronunţat această hotărâre, normele de incriminare pentru infracţiunile respective nu mai era cuprinsă în aceste texte de lege, iar prima instanţă a omis să schimbe încadrarea juridică şi să reţină textele actuale de incriminare - art. 90 şi art. 92 din lege, aplicând totodată art. 13 C. pen.

d) Chiar dacă instanţa ar ajunge totuşi la o soluţie de condamnare, trebuie observat că textele de incriminare prevăd sancţiunea amenzii alternativ cu cea a închisorii şi, în raport de gravitatea redusă a faptelor şi persoana inculpatului, o pedeapsă cu amenda este suficientă pentru atingerea scopurilor prescrise de art. 52 C. pen.

În motivarea căii de atac, la rândul său, inculpatul B.P.M. a criticat legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, sub următoarele aspecte:

a) Judecata în prim grad a avut loc în lipsa unei părţi, aceasta nefiind legal citată. Sunt avute în vedere presupusele titulare ale dreptului asupra mărcii A., respectiv A. GMBH&Co.KG Germania, SC R. S.R.L. Alba Iulia şi K.F.S. AG Elveţia, ultimele două disputându-şi în instanţă dreptul de a folosi marca pe teritoriul României. Tribunalul avea obligaţia să clarifice el, ca o chestiune prealabilă, care este titularul dreptului de a folosi marca în România atât pentru lămurirea cadrului procesual, cât şi pentru examinarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor care se judecă.

b) Legea nr. 84/1998 a fost modificată succesiv, iar articolele au fost renumerotate, astfel încât, la data pronunţării hotărârii în primă instanţă, art. 83 nu mai conţine o normă de incriminare, ci se referă la alte chestiuni privind mărcile, actualul text de incriminare regăsindu-se în art. 90 din Lege.

c) În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 83 lit. c) din Legea nr. 84/1998, probele administrate în cauză duc la concluzia certă că fapta nu a fost săvârşită de inculpatul B., ci de către coinculpatul G.P.

d) În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, în hotărârea apelată nu se indică în mod concret care sunt actele de ajutor pe care inculpatul B. le-ar fi dat coinculpatului, mai mult probatoriul dosarului exclude orice participaţie a acestuia la săvârşirea infracţiunii.

Analizând căile de atac promovate prin prisma Dosarului nr. 2426/102/2008 al Tribunalului Mureş, a motivelor, susţinerilor şi concluziilor apelanţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

În ceea ce priveşte expunerea stării de fapt, analiza detaliată a probelor, constatarea vinovăţiei inculpaţilor în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, durata pedepselor principale stabilite şi aplicate, natura pedepsei accesorii fixate în cazul inculpatului G.P., suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate, constatarea suspendării pedepsei accesorii fixate, instituirea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, constatările vizând absenţa acţiunii civile în procesul penal, obligarea inculpaţilor la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi cuantumul acestor cheltuieli, hotărârea în discuţie este legală şi temeinică.

Astfel, argumentele prezentate de instanţa de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin Sentinţa penală nr. 61 din 20 aprilie 2011 sunt pertinente şi nu suportă nicio corectură ori adăugare din partea instanţei de apel. Prin urmare, în lipsa vreunui alt motiv, pe care să-l reţinem din oficiu, de reformare a hotărârii atacate, apelurile promovate de d-nii G.P. şi B.P.M. sunt nefondate, aşa încât, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a dispus respingerea căilor ordinare de atac declarate.

Prin Decizia penală nr. 70 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel a respins căile de atac declarate de B.P.M. şi G.P. împotriva Sentinţei penale nr. 61 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Mureş ca nefondate şi a obligat apelanţii la cheltuieli judiciare către stat.

Asupra motivelor de apel invocate de inculpaţi, Curtea a reţinut următoarele considerente:

a) Înscrisurile (însemnând procesul-verbal de control întocmit de organele de urmărire penală, contractul de vânzare-cumpărare comercială din data de 15 aprilie 2007 dintre SC B.T. SRL şi SC E. SRL, procesul-verbal întocmit de organele de control fiscal, nota explicativă dată în faţa organelor de control fiscal de către inculpatul B.P.M., procesul-verbal de custodie, contractul de închiriere, facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, adresa DGFP Mureş, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 164061 din 11 mai 2007 şi nr. 75749 din 13 august 2007, adresele emise de SC R. SRL Alba Iulia - titularul mărcii A., contractul nr. 86 cu o tipografie aparţinând SC M.V.C. SRL Timişoara pentru tipărirea a 40.000 etichete cafea a 500 g A., contractul de prestări servicii încheiat de SC B.T. SRL cu SC G.P.Z. SRL, fila cec emisă de SC E. SRL), depoziţiile martorilor B.L.L., S.E., M.K., M.A.Ş., P.C., B.C.M., L.S., B.A.R., K.N., B.R.E., C.I., D.V.V., precum şi declaraţiile inculpaţilor, văzând caracterul divizibil al declaraţiilor de inculpaţi, confirmă, contrar alegaţiilor acuzaţilor făcute în calea de atac, că, la data de 7 mai 2007 lucrători din cadrul I.P.J. Mureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor împreună cu angajaţi ai DGFP Mureş - Activitatea de Inspecţie Fiscală au efectuat un control în incinta depozitului situat în T. str. R. nr. 76 jud. Mureş ce aparţine SC E. SRL T., al căruia director general era inculpatul G.P. Acest depozit, începând cu data de 15 aprilie 2007, fusese închiriat către SC B.T. SRL T., societate condusă - în baza procurii administratorului B.E.I., autentificată prin încheierea nr. 317/2007 la BNP Ş.C. - T., de către inculpatul B.P.M.

În incinta spaţiului mai sus amintit, a fost identificat un număr de 5.425 pachete a câte 500 g fiecare, învelite într-o hârtie cerată de culoare albă, pe care era aplicată data de 04 octombrie 08 - 094/7 - 10:37; 6.276 pachete a câte 500 g fiecare, ambalate în vid în folie de culoare argintie; 372 pachete ambalate în blanchete de culoare galbenă cu inscripţia K.S.K.U.B.L.; 13.625 pachete a câte 500 g fiecare ambalate în blanchete de culoare vişinie cu inscripţia A.P.R.; 10.567 blanchete de culoare vişinie cu inscripţia A.P.R., precum şi 9.211 capace de culoare vişinie cu aceeaşi inscripţie A.P.R.

Într-o cameră a depozitului au fost identificate mai multe hârtii cerate deteriorate, posibil scoase de pe pachete de tip similar cu cele 5.425 identificate. De asemenea, s-a constatat că în incinta spaţiului se afla un număr de 8 persoane de sex feminin, despre care s-a stabilit că sunt angajate ale SC G.P.Z. SRL T. şi care aplicau în momentul sosirii organelor de control, pe pachetele învelite în folie de aluminiu, blanchete de culoare vişinie cu inscripţia A.P.R. S-a stabilit că angajatele SC G.P.Z. SRL T. prestează aceste servicii în baza unui contract încheiat cu SC B.T. SRL.

Potrivit dovezilor indicate mai sus, aşa cum au fost detaliate de prima instanţă, în baza facturii externe nr. 1661 din 10 aprilie 2007 SC B.T. SRL a achiziţionat de la K.R.V. GMBH Germania cantitatea de 40.320 pachete "cafea M. a 500 g albă", însoţită de un certificat de conformitate în care este înscrisă această denumire. Plata întregii cantităţi de cafea s-a făcut prin dispoziţie de plată din contul SC B.T. SRL alimentat în acest sens prin ordinul de plată din 28 martie 2007 în cuantum de 207.153,27 RON (aproximativ 61.000 EURO) de către SC E. SRL.

Marfa a fost preluată după transportul efectuat de un transportator român de SC E. SRL. Totodată, marfa a fost plătită încă de la început de SC E. SRL care a preluat-o după transportul internaţional efectuat de un transportator român şi a lăsat-o în custodie la SC B.T. SRL care a depozitat-o chiar în depozitul închiriat la data de 15 aprilie 2007 de către proprietarul SC E. SRL.

Tot anterior recepţiei cafelei, la data de 15 aprilie 2007 SC B.T. SRL a încheiat un contract de prestări servicii cu SC G.P.Z. SRL, respectiv pentru prestarea activităţii de ambalare de cafea.

Titularul mărcii de cafea - marca A. din România nu şi-a dat consimţământul terţilor să folosească în activitatea lor comercială marca A.. Cu toate acestea, în perioada 24 aprilie 2007 - 7 mai 2007, SC E. SRL T. a comercializat cantitatea de 20.220 pachete de cafea a câte 500 g fiecare, la mai multe societăţi comerciale. Organele de urmărire penală au efectuat verificări la societăţile cumpărătoare, fiind identificate diferite cantităţi de cafea ce nu fuseseră vândute către populaţie, acestea fiind ridicate şi împreună cu cantitatea identificată la depozitul închiriat de SC B.T. SRL, întreaga cantitate de cafea a fost depozitată.

Înţelegerea iniţială a inculpaţilor G.P. şi B.P.M. a fost ca SC E. SRL să comercializeze pe teritoriul României o cafea comandată în Germania de la o societate producătoare, în baza unei reţete neînregistrată în patrimoniul vreunui titular de drepturi, pe care ulterior s-o comercializeze pe teritoriul României sub marca A., respectiv sub o marcă cunoscută, care să permită prin vânzarea la un preţ superior obţinerea unui profit substanţial, ca urmare a inducerii în eroare a clienţilor cu privire la calitatea şi marca produsului vândut. Înţelegerea dintre cei doi inculpaţi a fost şi ca achiziţia intracomunitară de cafea să se facă prin intermediul SC B.T. SRL, pentru ca în eventualitatea unor controale, inculpatul G.P. să fie exonerat de orice răspundere.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC B.T. SRL şi SC E. SRL, precum şi actele adiţionale sunt pur formale şi prin prisma faptului că se prevede că plata preţului va fi efectuată de către cumpărător vânzătorului, în baza facturilor emise de acesta, deşi, aşa cum am mai arătat, plata întregii cantităţi de cafea achiziţionată din Germania a fost făcută efectiv de către SC E. SRL, înainte de emiterea facturii către SC E. SRL. Întocmirea formală a unor înscrisuri justificative rezultă şi din interpretarea procesului-verbal de custodie şi a contractului de închiriere. Astfel, deşi proprietarul depozitului era SC E. SRL, aceasta închiriază spaţiul la un preţ deosebit de scăzut (100 euro/lună), pentru ca apoi să preia de la transportator cafeaua şi s-o lase în custodie în acelaşi spaţiu închiriat, custodia fiind, conform procesului-verbal, gratuită. Ar rezulta astfel că SC B.T. SRL ar fi închiriat un spaţiu de la SC E. SRL, pentru ca apoi să folosească acelaşi spaţiu tot în favoarea SC E. SRL, dar în mod gratuit.

În acelaşi context, factura de vânzare-cumpărare a întregii cantităţi de cafea din data de 24 aprilie 2007 nu face nicio referire la avansul plătit iniţial şi specifică doar numărul de unităţi şi valoarea/unitate, respectiv suma totală de plată, la aceeaşi dată fiind stornat avansul conform facturii nr. 6579311, pentru ca doar cu mult ulterior după data controlului şi în cursul urmăririi penale să se întocmească o altă factură privind plata unei diferenţe de preţ pentru cafeaua achiziţionată, care în contextul celor mai sus precizate, apare fără dubii ca fiind fictivă, respectiv ca un mijloc de justificare în faţa organelor de urmărire penală, plata efectivă a diferenţelor de preţ nefiind înregistrată în conturile SC B.T. SRL. Dacă s-ar lua ca adevărată această factură de plată a unei diferenţe de preţ, calculând avansul plătit şi împărţind suma la numărul de pachete de cafea achiziţionată, ar rezulta un preţ unitar plătit de SC E. SRL de 9,08 RON/pachet, respectiv un preţ aproximativ dublu faţă de valoarea achiziţiei intracomunitare, fapt neplauzibil în contextul în care toate formalităţile au fost efectuate, aşa cum va rezulta şi din examinarea declaraţiilor luate în cauză de către acuzatul G.P., care a contactat telefonic furnizorul german şi a plătit întreaga sumă solicitată de acesta.

În raport de această stare de fapt, activitatea inculpatului G.P., în calitatea lui de reprezentant al SC E. SRL., de a determina şi ajuta, cu intenţie, prin punerea la dispoziţia celor nouă angajate ale SC G.P.Z. SRL T. a unui nr. de 40.320 de pachete de cafea M. şi a blanchetelor inscripţionate cu marca A., solicitându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M., folosind, în acest fel, fără drept marca A. în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor la care se referă marca, întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprii la infracţiunea de contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 [în prezent art. 90 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 republicată].

Scopul special pretins de textul incriminator este realizat în cauză, întrucât tocmai prin acţiunile inculpatului G.P., constând în punerea la dispoziţie celor nouă angajate ale SC G.P.Z. SRL T. a unui nr. de 40.320 de pachete de cafea M. şi a blanchetelor inscripţionate cu marca A., solicitarea adresată acestora de a aplica blanchetele pe pachetele de cafea M., în condiţiile în care societatea pe care o reprezenta nu deţinea în România vreun drept asupra mărcii A., acesta a urmărit inducerea în eroare a publicului asupra calităţii acestor produse, creând imaginea nereală că ar pune pe piaţă produse identice celor la care se referă marca înregistrată. Faptul că cele 40.320 de pachete de cafea nu au ajuns să fie revândute, acţiunea ilicită fiind oprită prin intervenţia autorităţilor, nu prezintă relevanţă, din moment ce activitatea era efectuată tocmai în vederea comercializării, iar, pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii în discuţie, nu se pretinde ca scopul special să fie efectiv realizat.

Activitatea aceluiaşi inculpat de a pune în circulaţie fără drept, prin vânzarea către mai multe societăţi comerciale a unui nr. de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate, constituie conţinutul infracţiunii de punerea în circulaţie fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 [în prezent art. 90 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998 republicată].

Textul incriminator nu impune ca, prin fapta săvârşită, să se cauzeze vreo pagubă, ci un prejudiciu, care poate fi de daună sau doar unul de imagine, cum este cazul în speţă. Acest prejudiciu este ilustrat în punerea sub semnul întrebării în rândul consumatorilor a calităţii produsului purtând marca A., din moment ce acesta a fost comercializat, fără drept, sub o marca identică, dar a cărui calitate era diferită de cea a produsului original.

Activitatea inculpatului B.P.M., în calitatea sa de reprezentant al SC B.T. SRL., de a contacta şi de a pune la dispoziţie celor nouă angajate ale SC G.P.Z. SRL T., a depozitului în care se aflau un nr. de 40320 de pachete de cafea M. şi a blanchetelor inscripţionate cu marca A., permiţându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M., folosind fără drept marca A. în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor la care se referă marca, constituie elementele participaţiei improprii la infracţiunea de contrafacere, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Fapta aceluiaşi inculpat de a ajuta la punerea în circulaţie fără drept, prin operaţiunea de vânzare efectuată de acuzatul G.P. către mai multe societăţi comerciale a unui număr de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de punere în circulaţie fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 [în prezent art. 90 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998 republicată]. Similar primei instanţe, Curtea de Apel subliniază că, sub aspect obiectiv, actele de ajutor ale inculpatului B.P.M. au constat în depozitarea produselor şi întocmirea formalităţilor de achiziţie a cafelei M.

b) Niciunul dintre participanţii la procesul penal nu a contestat că marca A. este una înregistrată, în plus inculpatul G.P. nu a reuşit să probeze că societatea pe care o administrează deţinea la data faptelor licenţă de utilizare a produsului în România. În orice caz, chestiunea vizând titularul mărcii A. în România nu afectează examenul elementelor constitutive ale infracţiunilor reproşate inculpaţilor, ci priveşte stabilirea cadrului procesual, adică a persoanei vătămate care are vocaţie de parte vătămată în cauză. Până la acest moment, actele oferite de S.C. R. S.R.L. se bucură de aparenţa de legalitate, inculpaţii neprezentând dovezi că altcineva este în România titularul mărcii, iar existenţa unui litigiu pe rolul instanţelor nu contrazice această concluzie, de vreme ce nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care să se indice un alt titular al mărcii în discuţie.

c) Curtea de Apel reţine că nu există niciun element de fapt sau de drept care să pună sub semnul îndoielii valabilitatea rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 164061 din 11 mai 2007 şi nr. 75749 din 13 august 2007 şi care să impună necesitatea efectuării unei expertize criminalistice. Urgenţa, contestată de inculpatul G.P., a existat la momentul efectuării celor două lucrări ştiinţifice şi este argumentată, pe de o parte, de nevoia stabilirii caracterului licit sau ilicit al activităţii inculpaţilor, în vederea examinării îndeplinirii condiţiilor exercitării acţiunii penale faţă de cei doi, iar, pe de altă parte, de evitarea riscului deteriorării, prin trecerea timpului, a materialului supus examinării.

d) Curtea de Apel reţine că, de la data faptelor şi până la pronunţarea hotărârii în prim grad, Legea nr. 84/1998 a suferit mai multe modificări, iar la data de 27 mai 2010 a fost republicată, articolele care incriminează faptele deduse judecăţii primind o nouă numerotare. Astfel infracţiunea prevăzută la data faptei de art. 83 lit. a) din Lege, îi corespunde în prezent art. 90 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 90 alin. (3) din Lege. Prima instanţă a precizat în considerente că a luat în considerare legea aşa cum era la data faptelor, iar faţă de inculpatul B.P.M. a reţinut art. 13 C. pen., legea veche fiind cea mai favorabilă în privinţa lui. Întrucât elementele constitutive ale infracţiunilor care se judecă nu au suferit modificări, care să determine o schimbare a încadrării juridice, simpla prevedere a lor în texte care poartă o altă numerotare nu atrage incidenţa art. 334 C. proc. pen. vizând schimbarea încadrării juridice. Pentru rigoare tehnică, însă, în dispozitivul hotărârii trebuia indicat şi textul corespondent în actuala reglementare, exceptând participaţia improprie la infracţiunea de contrafacere, imitare sau folosire fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca reţinută în sarcina inculpatului B.P.M. Neprocedând în acest fel, prima instanţă nu a pronunţat sub nicio formă o hotărâre anulabilă, omisiunea putându-se remedia pe calea simplă a îndreptării erorilor materiale, nefiind nevoie de o reformare a sentinţei penale în acest sens.

e) Curtea de Apel a constatat gradul de pericol social al fiecărei infracţiuni, concretizat în împrejurări care compun conţinutul constitutiv al acestora, dar şi extrinseci acestuia, cum sunt, în esenţă: acţiunile susţinute ale inculpaţilor în realizarea rezultatului dorit şi urmărit, locul săvârşirii acţiunii infracţionale, numărul participanţilor, contribuţia fiecăruia la comiterea activităţii deduse spre judecare, urmările cauzate, cantitatea însemnată de cafea vehiculată, toate imprimând activităţii infracţionale un grad însemnat de pericol social. Curtea de Apel a luat în considerare mediul familial şi social din care provin cei doi acuzaţi, care sunt integraţi în societate, precum şi persoana inculpaţilor care se află la prima confruntare cu legea penală.

Raportat la aceste criterii, de altfel temeinic dezvoltate de prima instanţă ale cărei considerente Curtea de Apel le-a însuşit integral, ele neputând fi combătute convingător de către inculpaţi, natura, durata şi respectiv cuantumul pedepselor stabilite şi ale celor aplicate celor doi inculpaţi răspund principiului proporţionalităţii şi satisfac în concret şi în mod eficient nevoile reeducării şi prevenţiei generale, neexistând niciun motiv de stabilire şi aplicare a unor pedepse de o altă natură ori cu o durată sau cuantum diferit.

4. Cheltuielile judiciare.

Pentru culpa lor procesuală, dată de promovarea unor căi de atac nefondate, potrivit art. 192, alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea apelurilor în cuantum de câte 150 RON fiecare care acoperă costul suportului tehnic şi de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale şi procedurale necesare soluţionării apelurilor.

Împotriva Deciziei penale nr. 70 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş a declarat recurs în termenul legal inculpatul B.P.M.

În motivele de recurs au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 14, 17, 18, 21 C. proc. pen.

Motivele de recurs reiau motivele de apel invocându-se faptul că judecata în prim grad şi în apel a avut loc în lipsa unei părţi, aceasta nefiind legal citată. Sunt avute în vedere presupusele titulare ale dreptului asupra mărcii A., respectiv A. GMBH&Co.KG Germania, SC R. S.R.L. Alba Iulia şi K.F.S. AG Elveţia, ultimele două disputându-şi în instanţă dreptul de a folosi marca pe teritoriul României. Legea nr. 84/1998, afirmă apărarea, a fost modificată succesiv, iar articolele au fost renumerotate, astfel încât, la data pronunţării hotărârii în primă instanţă, art. 83 nu mai conţine o normă de incriminare, ci se referă la alte chestiuni privind mărcile, actualul text de incriminare regăsindu-se în art. 90 din Lege. De asemenea se precizează că, în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 83 lit. c) din Legea nr. 84/1998, probele administrate în cauză duc la concluzia certă că fapta nu a fost săvârşită de inculpatul B., ci de către coinculpatul G.P. De asemenea apărarea arată că în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, în hotărârea apelată nu se indică în mod concret care sunt actele de ajutor pe care inculpatul B.P.M. le-ar fi dat coinculpatului, mai mult probatoriul dosarului exclude orice participaţie a acestuia la săvârşirea infracţiunii.

Într-un alta caz de casare se critică hotărârile pentru faptul că sancţiunea aplicată este prea aspră în raport de fapta de care este acuzat.

Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. este nefondat.

Recurentul invocă omisiunea instanţelor de a cita titularul mărcii în cauză, respectiv A. GMBH&Co.KG Germania, SC R. S.R.L. Alba Iulia şi K.F.S. AG Elveţia.

Instanţa de fond a analizat solicitarea de citare a altor persoane juridice în calitate de titulari ai mărcii A. În acord cu instanţa de fond şi cea de apel se constată că la dosarul de urmărire penală, marca A. pentru clasa de produse 30, (cafea şi derivaţi de cafea) a fost înregistrată şi a obţinut protecţia pe teritoriul României pe termen de 10 ani de la data de 20 martie 2000 pentru titularul K.F.S. AG Elveţia care a cesionat pentru România drepturile în favoarea SC R. SRL Alba Iulia la data de 25 aprilie 2006. Existenţa unui litigiu care formează obiectul dosarului nr. 49.753/3/2009 referitor la marca A. între A. GMBH & Co.KG, SC R. SRL Alba Iulia şi O.S.I.M. nu influenţează calitatea de parte vătămată a SC R. SRL Alba Iulia. Acuzaţiile din prezenta cauză au în vedere fapte din anul 2007, iar litigiul cu privire la marcă este înregistrat în anul 2009. În mod just pe baza probelor administrate de inculpatul B.P.M. cu privire la această chestiune atât instanţa de fond cât şi cea de apel au constatat că nu au fost identificate elemente care să ducă la concluzia că în cauză operează nulitatea dreptului asupra mărcii de cafea A. a SC R. SRL Alba Iulia.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, cazul de casare este nefondat.

Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond. Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Chiar dacă inculpatul a revenit asupra declaraţiilor iniţiale prin care a recunoscut faptul că era la curent cu modul în care va fi comercializată cafeaua importată de firma sa, respectiv sub o altă marcă, faptul că respectiva cafea era reambalată într-un depozit care aparţinea firmei inculpatului (contractul de închiriere aflându-se la dosarul de fond), înlătură apărările sale. În acelaşi sens este şi nota explicativă dată în faţa organelor de control fiscal de către B.P.M., în care recurentul recunoaşte că operaţiunea celor 8 persoane de sex feminin ce îndepărtau hârtia albă cerată de pe pachetele de cafea şi aplicau în locul acesteia blanchetele de culoare vişinie având inscripţia A., se executa deoarece el şi inculpatul G.P., respectiv reprezentantul proprietarului doreau să comercializeze produsul sub acea denumire. Actele de ajutor ale inculpatului B.P.M. la săvârşirea faptei au constat în depozitarea produselor şi întocmirea formalităţilor de achiziţie a cafelei M., sub numele de A., cunoscând că nu aveau niciun act care să le permită să folosească numele cafelei A. pe cutiile de cafea destinate vânzării.

De altfel, din modul de formulare a criticilor rezultă că inculpatul a invocat netemeinicia motivării instanţei de judecată şi nu existenţa unei erori grave de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate sau cu privire la cereri esenţiale pentru recurent de natură să garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului, cazul de casare este nefondat.

Apărarea afirmă că la Curtea de Apel au fost ignorate dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., instanţa refuzând să se pronunţe cu privire la administrarea de probe esenţiale, de natură să garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului penal.

Susţinerea apărării este nefondată, în realitate fiind criticat modul în care s-au respins probele. Respingerea unor probe nu se încadrează în cazul de casare invocat de recurent. Nemulţumirea recurentului cu privire la probele respinse nu este echivalentă cu omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale pentru părţi. Astfel, instanţele au analizat atât solicitările de achitare cât şi cele de admitere a probelor. Instanţele au motivat din interpretarea coroborată a probelor cauzei, faptele pentru care inculpatul a fost deferit justiţiei, ajungând la concluzia că probele administrate în cauză au demonstrat vinovăţia sa. Recurentul din prezenta cauză şi intimatul G.P. au acţionat împreună dându-şi ajutor în comiterea faptelor. Astfel, achiziţia de către SC B.T. SRL, firma inculpatului B., a celor 40.000 de blanchete de la SC M.V.C. SRL Timişoara, plătită prin girarea unei file cec emisă de SC E. SRL, firma inculpatului G.

În declaraţiile sale din cursul urmăririi penale inculpatul B.P.M. a arătat că a achiziţionat cafea măcinată vidată din Germania, pe care a adus-o la T. în depozitul SC E. SRL, unde au fost dezlipite ambalajele originale au fost lipite blanchete cu inscripţia A. Inculpatul a recunoscut faptul că plata blanchetelor s-a făcut cu o filă cec primită de la SC E. SRL ca o garanţie pentru plata ce urma să fie efectuată pentru blanchetele cu sigla A.

B.P.M. a recunoscut iniţial faptul că el a semnat documentele de transport puse la dispoziţie de către G.P., fiind informat de acesta că întreaga cantitate de cafea a fost depozitată în depozitul pentru care a încheiat un contract fictiv de închiriere.

Inculpatul a mai arătat că factura nr. 6579310 din 24 aprilie 2007 care confirma vânzarea către SC E. SRL a 40.320 pachete de cafea nu corespunde realităţii, întrucât el nu a vândut cafea A., ci cafeaua importată din Germania.

Chiar dacă la Tribunal, în declaraţia dată la termenul de judecată din data de 07 iulie 2010, inculpatul B.P.M. a menţionat că utilizarea fără drept a unor blanchete purtând marca A. s-a făcut după ce cafeaua intrase în proprietatea societăţii condusă de inculpatul G.P., această declaraţie nu infirmă propria vinovăţie. Astfel, în factura de achiziţie a cafelei de către firma al cărei reprezentant era inculpatul B., precum şi în certificatul de calitate figurează produsul cafea M., în timp ce pe factura de livrare către E. S.R.L. (factura nr. 6579310) la poziţia corespunzătoare este scris cafea A.

Apărarea inculpatului, în sensul că factura nu corespunde realităţii, respectiv că nu ar fi fost semnată de acesta nu este de natură să înlăture vinovăţia sa, atât încât firma care achiziţionase cafeaua era firma soţiei inculpatului, iar acesta se ocupa conform propriei declaraţii de toate operaţiunile firmei.

De altfel, inculpatul nu a invocat caracterul fals al facturii respective prin prezenţa ei în contabilitatea firmei ca urmare a activităţilor infracţionale ale unor alte persoane, arătând doar că el a vândut cafea M.

Poziţia pe care inculpatul o avea în firmă este confirmată şi de faptul că nota explicativă solicitată de organele de control fiscal este dată şi semnată de acesta, ceea ce arată că era la curent cu toate activităţile firmei, chiar dacă de drept firma aparţinea soţiei. Nota explicativă dată în faţa organelor de control fiscal de către inculpatul B.P.M., conţine recunoaşterea de către B. a faptului că operaţiunea celor 8 persoane de sex feminin ce îndepărtau hârtia albă cerată de pe pachetele de cafea şi aplicau în locul acesteia blanchetele de culoare vişinie având inscripţia A., se executa deoarece el şi inculpatul G.P., respectiv reprezentantul proprietarului doreau să comercializeze produsul sub acea denumire.

De altfel, recurentul, deşi a invocat cazul de casare constând în omisiunea asupra unor probe esenţiale, nu a indicat asupra căror probe nu s-a pronunţat instanţa de fond, arătând în motivele de recurs că, în speţă, instanţa de fond l-a condamnat în mod greşit pentru o faptă cu o încadrare juridică greşită, care nu mai este infracţiune şi a procedat în mod greşit la soluţionarea cauzei, fără a fi respectată procedura de citare.

Criticile inculpatului constituie în realitate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. analizat anterior, respectiv pct. 17 care urmează a fi analizat mai jos.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică procesului, cazul de casare este nefondat.

B.P.M. este acuzat că a ajutat la punerea în circulaţie fără drept, prin vânzarea de către acuzatul G.P. către mai multe societăţi comerciale a unui număr de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate. Ajutorul inculpatului a constat în depozitarea produselor, întocmirea formalităţilor de achiziţie a cafelei M. şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de punere în circulaţie fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

De asemenea inculpatul este acuzat că a ajutat cu intenţie, prin punerea la dispoziţia angajatelor aparţinând SC G.P.Z. SRL T., pe care le-a contactat, a depozitului în care se aflau un nr. de 40320 de pachete de cafea M. şi a blanchetelor inscripţionate cu marca A., permiţându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M. Folosirea mărcii A. pentru vânzarea produselor în scopul inducerii în eroare asupra calităţii produselor la care se referă marca.

În mod corect instanţa de fond remarcă faptul că nici SC B.T. SRL T. şi nici SC E. SRL T. nu erau îndrituite să folosească marca A. pe teritoriul României. Conform art. 35 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, fiind interzis terţilor să folosească în activitatea lor comercială, fără consimţământul titularului, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor ce li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul. Conform art. 35 alin. (3) lit. a) şi b din Legea nr. 84/1998, este interzis terţilor de a aplica semnul distinctiv al mărcii pe produse sau ambalaje, respectiv de a oferi aceste produse, a le deţine sau comercializa.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 164061/2007 al I.P.J. Mureş - Serviciul Criminalistic rezultă că pe ambalajul pachetului de cafea/pe blanchetele ridicate în baza procesului de constatare a infracţiunii flagrante/pe ambalajul pachetului de cafea original, respectiv de pe certificatul de înregistrare la OSIM sunt caracteristici de asemănare forma şi plasamentul siglei A. în contextul suprafeţei ambalajului, aceleaşi inscripţii, acelaşi plasament al desenului ceştii, respectiv a boabelor de cafea de pe aversul probelor supuse comparaţiei.

Apărătorul inculpatului B.P.M., a invocat şi în recurs la fel ca în faţa instanţei de apel, nulitatea dreptului SC R. SRL asupra mărcii A., arătând că în cauză nu este lămurită problema proprietarului mărcii de cafea, întrucât în ipoteza în care această marcă nu aparţine SC R. SRL şi aparţine firmei A. GMBH & Co.KG, protecţia unei mărci pe teritoriul României nu este legată de partea vătămată în cauză.

Marca A. pentru clasa de produse 30, respectiv pentru cafea şi derivaţi de cafea, a fost înregistrată şi a obţinut protecţia pe teritoriul României pe termen de 10 ani de la data de 20 martie 2000 pentru titularul K.F.S. AG Elveţia care a cesionat pentru România drepturile în favoarea SC R. SRL Alba Iulia la data de 25 aprilie 2006.

În acord cu instanţele anterioare, instanţa de recurs constată că de la data faptelor şi până la pronunţarea hotărârii Tribunalului, Legea nr. 84/1998 a suferit mai multe modificări, iar la data de 27 mai 2010 a fost republicată. Articolele care incriminează faptele deduse judecăţii au primit o nouă numerotare. Astfel, infracţiunea prevăzută la data săvârşirii faptei de art. 83 lit. a) din Lege, îi corespunde în prezent art. 90 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 90 alin. (3) din Lege. Tribunalul a precizat în considerente că a aplicat legea aşa cum era la data faptelor, reţinând art. 13 C. pen faţă de inculpatul B.P.M. Elementele constitutive ale infracţiunilor care se judecă nu au suferit modificări, care să determine o schimbare a încadrării juridice. Prevederea lor în texte care poartă o altă numerotare nu atrage incidenţa art. 334 C. proc. pen. vizând schimbarea încadrării juridice, iar menţionarea textului în vigoare la data săvârşirii faptei în hotărârea de condamnare nu produce consecinţe asupra drepturilor inculpatului.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., instanţa de recurs îl apreciază ca nefondat.

Legea specială aflată în vigoare la momentul comiterii faptelor, pentru infracţiunile reţinute în sarcina acuzatului, prevedea sancţiunea închisorii alternativ cu amenda şi întrucât tribunalul s-a oprit asupra pedepsei amenzii a cărei cuantum, în actul normativ în vigoare la data săvârşirii faptelor, era în valoare de 15.000.000 lei/1.500 RON. Forma actuală a Legii nr. 84/1998, pentru infracţiunile descrise în art. 90 - corespunzătoare dispoziţiilor art. 83 din vechea reglementare, limitele amenzii penale sunt cuprinse între 50.000 lei şi 150.000 lei (RON).

Instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa rezultantă în cuantum de 1.500 RON, minimul prevăzut de lege, a cărei executare a fost suspendată condiţionat. La individualizarea pedepselor pe care instanţa le-a aplicat pentru faptele penale reţinute, au fost avute în vedere contribuţia redusă a inculpatului B.P.M. faţă de celălalt inculpat, mediul familial şi social din care provine acuzatul care are un loc de muncă. Au fost reţinute prevederile art. 13 C. pen., privind instituţia legii penale mai favorabile.

Apreciind recursul ca nefondat, instanţa va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.M. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4130/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1817/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 1821/2012. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1821/2012. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs