ICCJ. Decizia nr. 1862/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1862/2012
Dosar nr. 4142/88/2011
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din 17 ianuarie 2012 Tribunalul Tulcea în temeiul art. 174-176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata P.P., la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a dispus în conf. cu art. 71 alin. (2) C. pen. interzicerea inculpatei a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
În conf. cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive, de la 19 octombrie 2011, la zi.
S-a luat act că persoana vătămată N.N.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În conf. cu art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a ciocanului folosit de inculpată la comiterea faptei.
În conf. cu art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1800 lei în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că victima N.Ş., deşi avea un fiu în loc. Năvodari, jud. Constanţa, care îi oferise toate condiţiile unui trai decent, a preferat să locuiască în casa pe care o avea în com. Ceamurlia de Jos jud. Tulcea, lipsită de gard împrejmuitor.
S-a dovedit că N.Ş. era dependent totuşi de consumul de băuturi alcoolice deşi din investigaţiile întreprinse rezultă că fusese o persoană care avusese un loc de muncă, nu avea duşmani şi beneficiase de un statut corespunzător între cetăţenii comunei. De aproximativ trei săptămâni, locuinţa ocupată de N.Ş. fiind compartimentată practic în doua spaţii pentru locuit, acesta o primise în gazdă pe numita M.E., o femeie care se aciuase pe la locuinţa bătrânului, pentru că nu avea o ocupaţie stabilă iar fiica şi ginerele său nu o tolerau.
Investigaţiile iniţiale au vizat-o pe M.E., dar în seara zilei de 13 octombrie 2011, a fost descoperită P.P., persoană cunoscută în localitate cu un uşor retard şi care, fără ocupaţie fiind, obişnuia să frecventeze persoanele de sex masculin, vârstnice, dar care erau beneficiari de pensii şi de la care în schimbul unor favoruri sexuale obţinea bani, alimente sau băuturi alcoolice. Deşi iniţial a negat că ar şti ceva despre decesul victimei N.Ş., ulterior, pusă în faţa rezultatelor cercetărilor, aceasta a recunoscut că în noaptea de 23 septembrie 2011, în jurul orelor 19.00 trecea pe stradă şi a fost remarcată de către victimă. Acesta ar fi chemat-o în locuinţă unde au consumat împreuna băuturi alcoolice şi a mâncat din orezul gătit de M.E. Ulterior au încercat sa întreţină relaţii sexuale dar nu au reuşit şi între cei doi a intervenit o ceartă, N.Ş. împingând-o pe P.P. în spaţiul dintre patul sau şi masă. Apoi P.P. declară că N.Ş. a înjurat-o de mamă, mama acesteia fiind decedată din luna februarie a anului 2011, iar acest aspect a făcut-o practic sa reacţioneze violent cu un ciocănel pe care l-a găsit în locuinţa bătrânului, ciocănel care fusese recunoscut deja de către fosta chiriaşă a acestuia ca aparţinând lui N.Ş. Iniţial P.P. l-a lovit pe N.Ş. peste mână după care a început sa îi aplice lovituri în regiunea capului cu partea metalică a ciocănelului. Întrebată fiind cât a durat, sau până când a aplicat acele lovituri, P.P. a declarat „până am obosit".
Aceasta a arătat că a vrut să spele faţa cadavrului aruncând detergent deasupra acestuia si apoi a plecat, ascunzând hainele purtate şi care aveau pe ele sângele victimei la locuinţa ei din satul Lunca, jud. Tulcea, de unde au fost recuperate la data de 13 octombrie 2011. Pe aceste haine s-au remarcat urme biologice sub forma picăturilor de culoare brun roşcat.
Între leziunile traumatice si deces există legătură directă de cauzalitate. Leziunile traumatice au putut fi cauzate prin lovire repetată cu obiect contondent cu aria suprafeţei de contact de aproximativ 1-1,5 cm şi 5-6 cm, posibil cu muchie asemănătoare unui ciocan, de exemplu (sau toporişca), acţionat cu muchia, lovituri aplicate cu succesiune rapida în cap, faţă, gât si torace anterior si superior.
Din examinarea probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că existenţa faptei şi vinovăţia inculpatei P.P. pot fi reţinute fără niciun dubiu, urmele papilare descoperite la faţa locului şi pe obiectul corp delict, dar şi pe urmele biologice descoperite pe obiectele de îmbrăcăminte aflate la locuinţa lui P.P., dovedind că aceasta este autoarea faptei.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a reţinut că inculpata a comis infracţiunea pe fondul consumului de alcool, în condiţiile în care victima se manifestase violent cu o jumătate de oră înainte de a fi ucisă şi i-a adresat injurii, inculpatei. Deşi susţinerile inculpatei nu au fost probate, faptul că după ce a fost lovită au trecut 30 de minute, înlătură posibilitatea aplicării circumstanţei atenuate prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece perioada de timp amintită a fost suficient de mare pentru a-i permite inculpatei să se liniştească şi să nu acţioneze sub imperiul puternicei tulburări.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpata care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, motivat de atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale şi împrejurarea că a săvârşit fapta sub influenţa unei puternice tulburări psihice.
Prin decizia nr. 34/P din 20 martie 2012 Curtea de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie a respins ca nefondat apelul formulat de inculpata P.P. - deţinută în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 7 din 17 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 4142/88/2011.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatei P.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatei P.P., fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru a se pronunţa o hotărâre de condamnare. în cauză, nu sunt date care să permită reţinerea unei acţiuni violente a victimei, care să producă inculpatei o puternică tulburare sau emoţie, sub imperiul căreia să fî săvârşit fapta.
Curtea a constatat că individualizarea pedepsei aplicate inculpatei corespunde criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţă circumstanţelor reale de comitere a faptei, care imprimă un grad deosebit de ridicat de pericol social al faptei comise, dar şi datelor personale şi conduitei procesuale ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpata P.P. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând diminuarea cuantumului pedepsei, prin coborârea pedepsei aplicate de instanţa de apel.
Examinând recursul declarat în cauză de inculpata P.P. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanţa a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În ce priveşte gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, curtea constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă şi ireparabilă produsă - suprimarea vieţii unei persoane, percepţia publică despre aceste fapte deosebit de grave, modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta - multiple lovituri cu ciocanul aplicate victimei în zona capului, ce au cauzat suferinţe intense, pe fondul consumului de alcool, ca urmare a unui conflict verbal minor care nu justifica o astfel de reacţie din partea inculpatei.
În acest sens, în doctrină, s-a reţinut că pentru a se evidenţia scuza provocării se cere ca actele de violenţă, din partea victimei să fie de natură a determina făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie. Agresiunea din partea autorului trebuie să constituie o ripostă la fapta victimei care să nu fie determinată de manifestările agresive ale făptuitorului. Pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, nu este suficient, ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau ameninţătoare. Pentru incidenţa art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie.
În cauză, cuvintele injurioase adresate de victimă nu pot fi considerate ca susceptibile de a produce o puternică stare de surescitare a inculpatei. Nu se poate nega o stare de emoţie indusă de cuvintele injuriase la momentul săvârşirii faptei, dar aceasta nu poate fi considerată de intensitatea cerută de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi nici ca fiind exclusiv urmarea conduitei victimei, mai ales că şi inculpata se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi reprezentarea reală a semnificaţiei acţiunilor altor persoane putea fi lesne alterată.
În consecinţă, în mod corect nu a fost reţinută de prima instanţa circumstanţa legală a provocării.
Verificând toate circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei, instanţa a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurenta - inculpata nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatei, cât şi atitudinii acesteia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii. O sancţionare mai uşoară a inculpatei nu ar fi în măsură să asigure scopul şi funcţiile pedepsei, din perspectiva prevenţiei generale şi speciale, având în vedere că suntem în prezenţa săvârşirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancţionare proporţională cu fapta şi urmările acesteia.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.P. împotriva deciziei penale nr. 34/P din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 octombrie 2011 la 31 mai 2012.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 671/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 186/2012. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
