ICCJ. Decizia nr. 1840/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1840/2012
Dosar nr. 2810/89/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 21 septembrie 2009, Judecătoria Murgeni l-a condamnat pe inculpatul C.F.D. la următoarele pedepse:
- 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1) C. pen.;
- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de incest, prev. de art. 203 C. pen.
În baza art. 33 lit. b) C. pen., a constatat că cele două infracţiuni se găsesc în concurs ideal şi în baza art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în cea mai grea, inculpatul urmând să execute 7(şapte) ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 17 iunie 2009, până în prezent.
În temeiul art. 64 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pedeapsa urmând să înceapă după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
Instanţa de fond a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
L-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1000 RON cheltuieli judiciare
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 14 iunie 2009, în jurul orelor 2000, în timp ce urmărea un program la televizor într-una din camerele locuinţei sale, partea vătămată M.C. (mama inculpatului), a fost atacată de acesta (fiul ei), care, fără să spună ceva, a început să o lovească cu pumnii şi cu picioarele în zona capului şi a pieptului, a tras-o jos de pe pat şi a continuat să o lovească şi să o tragă de păr, după care a dezbrăcat-o de rochie şi, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, care, prin Decizia penală nr. 192/A din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Vaslui, a fost admis în parte, în latura penală şi rejudecându-se cauza, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă executabilă după executarea pedepsei principale, şi s-a înlăturat din sentinţa apelată menţiunea privind aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza I şi lit. d) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. S-a menţinut starea de arest a inculpatului C.F.D. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, în continuare, de la 21 septembrie 2009 la zi împotriva acestei din urmă decizii inculpatul a declarat recurs.
Prin Decizia penală nr. 19 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 250 RON.
Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul a declarat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile supuse recursului, arătând că pot fi atacate cu recurs, printre altele numai deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de Curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel;
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că exercitarea în cauză, de către inculpat, a căii ordinare de atac a recursului, cale de atac ce fusese deja soluţionată de instanţa competentă - Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia menţionată, cu urmarea că sentinţa atacată a dobândit caracter definitiv, impune inadmisibilitatea noului recurs declarat.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.F.D.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1838/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1842/2012. Penal → |
|---|
