ICCJ. Decizia nr. 19/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 19/2013
Dosar nr. 4013/2/2012
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiţionarului F.V., domiciliat în comuna Domneşti, judeţul Ilfov, cu obligarea acestuia la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 14 septembrie 2011, sub nr. 2141/P/2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea numiţilor B.I. şi F.V., prin care solicitau efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc C.I.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 şi art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În descrierea faptelor, numitul B.I. a arătat că, deşi i-a plătit executorului judecătoresc pentru punerea în executare a unor hotărâri definitive şi irevocabile, acesta s-a opus prin „comportare abuzivă"; punerii în executare, astfel încât „a intervenit perimarea cauzei";, iar procesele verbale întocmite de către executorul judecătoresc au fost făcute „în băşcălie. pentru a avea şi el o acoperire";.
De asemenea, a susţinut că într-un alt dosar de executare, la cererea numitei I.D., executorul C.I.I. a obţinut încuviinţarea executării silite împotriva sa, deşi exista pe rolul instanţei un litigiu.
În ce priveşte plângerea numitului F.V., acesta a susţinut că numitul G.T., primar al comunei Domneşti, l-a ameninţat că-i „sparge ţeasta"; şi a aruncat cu pietre în el, de mai multe ori, în diferite zile, fiind instigat la aceasta de către avocatul R.I., executorul judecătoresc C.I.I. şi prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
La sfârşitul plângerii, F.V.a arătat că, în ceea ce îl priveşte, doreşte să formuleze plângere penală împotriva celor care l-au instigat pe primarul G.T. să comită infracţiuni (prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, executorul judecătoresc C.I.I. şi avocatul R.I.), precum şi împotriva primarului însuşi.
S-a reţinut că o plângere similară a făcut obiectul cauzei nr. 215/P/2011 a D.N.A. în care, prin ordonanţa din 23 noiembrie 2011, s-a dispus, printre altele, neînceperea urmăririi penale faţă de G.T., R.I. şi C.I.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 194 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 193 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) şi art. 217 C. pen., de către numitul G.T., a infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., de către avocatul R.I., a infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, a infracţiunilor prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen., de către numitul D.V., angajat în cadrul Primăriei Domneşti şi a infracţiunilor prev. de art. art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de către executorul judecătoresc C.I.I.
În urma actelor premergătoare efectuate, prin ordonanţa din data de 27 martie 2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.I.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faţă de numitul G.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi faţă de magistratul T.R., executorul judecătoresc C.I.I. şi avocatul R.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în vederea continuării cercetărilor faţă de numiţii G.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 194, art. 289, art. 291, art. 193, art. 220 şi art. 217 C. pen., D.V., T.V., I.S. şi A.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen.
S-a reţinut, în ceea ce priveşte plângerea numitului B.I., că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date ori indicii care să confirme săvârşirea vreunei fapte de natură penală de către executorul judecătoresc C.I.I. cu prilejul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu în legătură cu soluţionarea Dosarelor de executare cu nr. 161/2009 şi 285/2010 ale Biroului Executorului Judecătoresc C.I.I.
În ceea ce priveşte plângerea numitului F.V., s-a reţinut că din actele premergătoare nu au rezultat indicii cu privire la existenţa faptei de tentativă de omor în materialitatea sa şi, implicit, formele de participaţie penală indicate de petiţionar.
Împotriva soluţiei pronunţate în cauză a formulat plângere numitul F.V., înregistrată sub nr. 1353/II/2/2012.
Prin rezoluţia din 15 mai 2012, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarului F.V.
Împotriva acestor acte de procedură petiţionarul F.V. a formulat plângere în instanţă, care a constatat că, din conţinutul acesteia, nu au rezultat niciun fel de argumente, ci doar opinia subiectivă a petiţionarului potrivit căreia soluţia adoptată este netemeinică şi nelegală.
De asemenea, petiţionarul a criticat faptul că în cauză s-a dispus o soluţie şi faţă de numitul G.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., în condiţiile în care petiţionarul a „înregistrat plângere penală cu privire la acest aspect la parchetul competent a soluţiona cauza şi la Poliția locală";.
Examinându-se plângerea împotriva soluţiei şi Dosarul nr. 2141/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, faţă de prevederile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că aceasta este vădit neîntemeiată.
S-a constatat că din contextul cauzei nu a rezultat existenţa unor fapte de natură penală şi nu a putut fi primită critica formulată în sensul că nu au fost efectuate suficiente acte premergătoare, iar procurorul nu a respectat „normele procedurale";.
S-a reţinut că, după cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (sentinţa penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; Decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008), în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale. în aceste condiţii, în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluţia de neurmărire penală.
S-a reţinut, de asemenea, că nu au putut fi avute în vedere prevederile art. 63-64 C. proc. pen. deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale nu şi etapa actelor premergătoare, care se situează în afara procesului penal şi în care se fac numai verificări cu privire la presupusele fapte penale.
În cauza de faţă, s-a constatat că au fost efectuate suficiente acte premergătoare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluţie.
În ceea ce priveşte soluţia dispusă faţă de numitul G.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., s-a constatat că aceasta este temeinică şi legală, în condiţiile în care acelaşi petiţionar a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de avocatul R.I., executorul judecătoresc C.I.I. şi prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul instigării numitului G.T. S-a reţinut în acest sens că, în conformitate cu art. 35 alin. (1) C. proc. pen. rap la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., în caz de conexitate, când competenţa după calitatea persoanelor (făptuitori) aparţine unor unităţi de parchet de grad diferit, soluţionarea cauzei revine unităţii de parchet superioare în grad, în speţă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Astfel, s-a reţinut că disjungerea şi declinarea cauzei nu pot face obiectul plângerii împotriva soluţiei.
Totodată, s-a avut în vedere că, în conformitate cu art. 275-278 C. proc. pen., orice persoană poate formula plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, precum şi împotriva soluţiei, sub condiţia ca acestea să fi adus o vătămare intereselor sale legitime, iar potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului, în acest sens practica judiciară fiind unanimă în a aprecia că reprezintă acte de administrare a justiţiei conexarea, disjungerea şi declinarea şi că împotriva acestora nu au aplicabilitate prevederile art. 275-278 C. proc. pen., părţile nefiind în niciun fel prejudiciate.
Împotriva sentinţei penale nr. 277 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs petiţionarul F.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 7 ianuarie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de petiţionar împotriva sentinţei penale anterior menţionate.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea recursului declarat în cauză, ca inadmisibil.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul F.V. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă";.
Sentinţa penală nr. 277 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în calitate de instanţă de fond, a rămas definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac, decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa obligării recurentului petiţionar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.V. împotriva sentinţei penale nr. 277 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1842/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1913/2012. Penal. Ameninţarea (art. 193... → |
|---|
