ICCJ. Decizia nr. 1933/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1933/2012
Dosar nr. 855/54/2011
Şedinţa publică din 6 iunie 2012
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 168 din 20 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 816/54/2010 s-a respins plângerea formulată de petenta P.D.G.V. împotriva Rezoluţiei din data de 2 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova confirmată de procurorul general al aceluiaşi parchet prin Rezoluţia din 1 martie 2010 privind pe intimaţii D.I.N. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, C.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă, C.C.A. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, B.I. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi S.C., ca nefondată.
Prin aceeaşi sentinţă, petenta a fost obligată la 70 RON, cheltuieli judiciare statului.
Prin Decizia penală nr. 712 din 23 februarie 2011, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de petiţionara P.D.G.V. împotriva Sentinţei penale nr. 168 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A fost obligată recurenta-petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La data de 18 aprilie 2011, petenta a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu din 21 martie 2011 emis de Administraţia Finanţelor Publice Craiova, solicitând exonerarea în totalitate de plată a cheltuielilor judiciare în cuantum de 470 RON, indicate în titlul executor, precum şi amânarea executării acestui titlu pe considerentul că pronunţarea s-a făcut în lipsă fără asigurarea dezbaterii în lipsa unui material probator, nu s-a asigurat apărarea, iar procesul nu este încheiat prin exercitarea tuturor căilor de atac, respectiv contestaţie în anulare.
Prin precizările din data de 6 octombrie 2011, contestatoarea a arătat că hotărârile judecătoreşti care se execută trebuie lămurite cu privire la înţeles şi întindere, cât şi cu privire la timpul de aplicare, avându-se în vedere că acestea au fost atacate cu contestaţie în anulare.
De asemenea, prin precizările din 20 ianuarie 2011 s-a arătat că se impune anularea în totalitate a cheltuielilor judiciare contestate deoarece împotriva petentei nu s-a emis nicio hotărâre de condamnare, nu s-a stabilit vinovăţia sau fapta sa imputabilă. S-a mai susţinut şi că cheltuielile sunt disproporţionat de mari cu vina petentei, care şi-a exercitat un drept legal, iar culpa acesteia nu a fost stabilită în baza unui material probator.
De asemenea, petenta a invocat că, în mod greşit, instanţele care au pronunţat hotărârile judecătoreşti împotriva cărora a formulat contestaţie la executare nu au făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în această situaţie urmând să rămână în sarcina statului.
În cauză s-a dispus ataşarea Dosarului nr. 816/54/2010 al Curţii de Apel Craiova, ce cuprinde şi dosarul cu acelaşi număr al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în care s-au pronunţat hotărârile împotriva cărora s-a formulat contestaţie la executare şi s-a dispus întocmirea unui referat cu privire la cheltuielile cuprinse în titlul executoriu emis de organul fiscal.
Având în vedere dispoziţiile art. 463 C. proc. pen. coroborate cu art. 461 C. proc. pen., instanţa a reţinut că este competentă pentru soluţionarea prezentei contestaţii ce din modul cum a fost formulată şi precizată reiese că pune în discuţie însăşi hotărârile judecătoreşti prin care s-au stabilit cheltuielile judiciare ce se execută.
Prin Sentinţa penală nr. 52 din 24 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins contestaţia la executare formulată de petenta P.D.G.V. referitor la Sentinţa penală nr. 168 din 20 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 816/54/2010 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 712 din 23 februarie 2011 pronunţată în aceeaşi cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A fost obligată contestatoarea la 50 RON, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 415 alin. (1) C. proc. pen. sunt hotărâri executorii hotărârile instanţelor penale de la data la care au rămas definitive.
S-a arătat că, în speţă, Sentinţa penală nr. 168 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 712 din 23 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 416 pct. 6 C. proc. pen. şi astfel este executorie neputându-se considera argumentul adus de contestatoare, în sensul că, urmare a exercitării de către aceasta a contestaţiei în anulare împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs, hotărârea analizată nu ar fi executorie.
Potrivit art. 443 rap. la art. 442 C. proc. pen., dispoziţiile din hotărârile penale privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pun în executare de către organul judiciar care a stabilit cheltuielile prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte stabilirea cheltuielilor judiciare avansate de stat organelor care potrivit legii execută aceste dispoziţii, în speţă, potrivit dispoziţiilor din materie fiscală A.F.P. a municipiului Craiova.
Din compararea titlului executoriu emis de organul fiscal cu hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză rezultă că sumele cuprinse în titlul executoriu sunt cele stabilite prin hotărârile judecătoreşti cu menţiunea că suma de 200 RON, cuprinsă suplimentar în titlu priveşte un alt dosar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Dosarul nr. 9918/1/2010 în care a fost respinsă o cerere de strămutare formulată de petentă şi pentru care darea în debit s-a făcut de instanţa care s-a pronunţat asupra cererii de strămutare, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că nu există nelămuriri cu privire la cheltuielile judiciare puse în executare.
Sumele stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat şi la care petenta a fost obligată, precum şi temeiul juridic în baza căruia s-a stabilit obligaţia la plată a petentei, nu pot fi puse în discuţie pe calea contestaţiei la executare deoarece acestea sunt stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi care au intrat în puterea lucrului judecat.
De asemenea, instanţa de executare nu poate dispune suspendarea executării cheltuielilor judiciare analizate, neexistând un temei pentru a se dispune suspendarea executării unei hotărâri rămase definitive.
Este adevărat că potrivit art. 425 alin. (2) C. pen. pen. se poate dispune eşalonarea plăţii amenzii, însă dispoziţiile privind punerea în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat nu fac trimitere la această dispoziţie legală, astfel că ea nu este aplicabilă în materie.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs contestatoarea.
Recursul declarat nu este admisibil.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, contestatoarea P.D.G.V. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 168 din 20 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 712 din 23 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Sentinţa penală nr. 168 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiţionara P.D.G.V. împotriva Rezoluţiei din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar prin Decizia nr. 712 din 23 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiţionară împotriva sentinţei instanţei de fond.
Împotriva titlului executoriu din 21 martie 2011 emis de Administraţia Finanţelor Publice Craiova privind punerea în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, la care a fost obligată contestatoarea, aceasta a formulat contestaţie la executare.
Contestaţia astfel formulată este inadmisibilă.
Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen.
Din examinarea contestaţiei la executare se constată că motivele invocate de contestatoare nu se regăsesc între cele prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte, Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziţii referitoare la posibilitatea formulării unei contestaţii la executare în ce priveşte cheltuielile judiciare, neputându-se aplica prin analogie dispoziţiile art. 463 sau art. 464 C. proc. pen.
Prin urmare, contestaţia la executare formulată de contestatoare este inadmisibilă, astfel că recursul declarat împotriva hotărârii pronunţată în cauză este de asemenea, inadmisibil.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoare este inadmisibil, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea P.D.G.V. împotriva Sentinţei penale nr. 52 din 24 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta-contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 6 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1932/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1934/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
