ICCJ. Decizia nr. 1979/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1979/2012
Dosar nr. 510/117/2010
Şedinţa publică din 8 iunie 2012
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 10 februarie 2011 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul T.P., în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenţiei preventive începând cu data de 16 decembrie 2009 până la 12 ianuarie 2011.
În baza art. 139 alin. (1), art. 1451 alin. (1) raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, cu cea de a nu părăsi ţara.
În baza art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (11) C. proc. pen., s-a impus inculpatului T.P. să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliţia mun. Huedin, jud. Cluj, ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a atras atenţia inculpatului T.P. că, în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau a obligaţiilor de mai sus, se poate lua faţă de el măsura arestării preventive.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus ca inculpatul T.P. să restituie suma de 5.000 euro sau echivalentul în lei stabilit la cursul BNR la data efectuării plăţii, către denunţătorul V.D.P.M.
În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 163 şi urm. C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. 111/P/2009 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, serviciul teritorial Cluj din data de 17 decembrie 2009, prin indisponibilizarea sumei de 1.945 lei aparţinând inculpatului, consemnată în contul deschis la SC C.E.C.B. SA, Suc. Cluj pe numele acestuia şi asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Huedin, P-ţa Republicii jud. Cluj, înscris în CF Huedin (provenit din conversia de pe hârtie a CF Huedin), deţinut în proprietate de inculpat împreună cu soţia sa T.O.M., până la concurenţa sumei de 4.550 euro (f. 105-117 vol. I dup).
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 10.600 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 111/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, emis la data de 19 ianuarie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul T.P., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut, în esenţă faptul că, inculpatul T.P., în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2009, a pretins de la denunţătorii M.V.D. şi M.I.L. o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, pentru ca prin influenţa pe care afirma că o are asupra funcţionarilor din cadrul I.T.R.S.V. Cluj, Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu, îi va determina pe aceştia să emită acte favorabile bunei derulări a activităţii societăţii SC G. SRL Cluj.
La data de 9 mai 2008, între Primăria comunei Călăţele, jud. Cluj, reprezentată la acea dată de primarul în funcţie, V.A. şi SC S. SRL Cluj (care ulterior s-a asociat în participaţiune cu SC „G.” SRL Cluj), societăţi reprezentate de denunţătorul V.D.P.M., cetăţean spaniol şi asociata acestuia, W.P. - cetăţean german - a fost încheiat un contract de concesiune din 9 mai 2008, având ca obiect concesionarea suprafeţei de 20 ha teren păşune în vederea deschiderii şi exploatării unei cariere de piatră, durata contractului fiind de 49 de ani, stabilindu-se în sarcina concesionarului o redevenţă de 1 euro/ tonă piatră livrată, plătită lunar în contul concedentului, respectiv al Primăriei Călăţele (filele 68-70, vol. II dup).
După obţinerea avizului de exploatare a fost demarată activitatea de excavare în cariera de piatră (granit), printre beneficiari regăsindu-se şi Primăria comunei Călăţele (reprezentată de inculpat în calitate de primar), urmare a 2 contracte de vânzare încheiate consecutiv între Primărie şi cele două societăţi asociate în participaţiune (unul încheiat în luna decembrie 2008, iar al doilea în luna aprilie 2009).
Activităţile în carieră au fost întrerupte la finele lunii august 2009, odată cu expirarea permisului de exploatare, împrejurare în care, reprezentanţii societăţii au demarat procedurile de obţinere a avizelor necesare reluării activităţii. Printre actele ce urmau a fi obţinute se afla şi avizul ce trebuia emis de către Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic şi Vânătoare Cluj (I.T.R.S.V.) pentru scoaterea din circuitul silvic a unei parcele împădurite de 4,6 ha din suprafaţa de teren aflată în concesionare.
Potrivit dispoziţiilor legale (art. 36 şi următoarele din Legea 46/2008 - C. silvic), pentru emiterea acelui aviz era necesar ca proprietarul terenului să obţină o documentaţie de la Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin sau o societate autorizată în acest scop, în care să se ateste gradul de consistenţă al vegetaţiei forestiere, care trebuia să fie inferior coeficientului de 0,4% pentru a se putea aviza favorabil scoaterea din circuitul silvic. În baza acestei documentaţii şi a avizului de mediu, I.T.R.S.V. emitea avizul favorabil şi dispune asupra solicitării de scoatere din circuitul silvic a suprafeţei respective de teren. Din aceleaşi dispoziţii legale rezulta că, scoaterea din circuitul silvic putea fi solicitată numai de proprietarul terenului, în speţă, de către Consiliul Local al comunei Călăţele.
În acest context, la începutul lunii decembrie 2009, I.T.R.S.V. Cluj a transmis SC S. SRL Cluj o adresă prin care le comunica faptul că, pentru obţinerea avizului este necesară întocmirea documentaţiei privind scoaterea din circuitul silvic a unei parcele din suprafaţa concesionată pentru exploatarea carierei de piatră, documentaţie care putea fi ordonată numai la solicitarea proprietarului terenului, respectiv, Consiliul Local al comunei Călăţele.
Această adresă, comunicată apoi de societate către Primărie, a constituit prilejul pe care noul primar al comunei Călăţele, inculpatul T.P. l-a aşteptat pentru a pretinde denunţătorilor sume de bani necuvenite. Astfel, imediat după primirea adresei, inculpatul a solicitat reprezentanţilor societăţii ce exploata cariera, o întâlnire la sediul Primăriei, pentru data de 14 decembrie 2009, ora 09:00, în vederea perfectării modului de derulare a contractului de concesiune, precum şi a altor aspecte (adresa nr. 6648 din data de 7 decembrie 2009 - fila 177, vol. II dup). Totodată, inculpatul T.P. l-a căutat pe martorul M.I.L. (cu care a avut o întâlnire în data de 8 decembrie 2009), prin intermediul căruia a comunicat reprezentanţilor SC S. SRL şi SC G. SRL, pretenţiile sale materiale în schimbul înlesnirii soluţionării favorabile a celor solicitate.
De precizat este faptul că, la data de 11 decembrie 2009, martorii M.I.L. şi V.D.P.M. au formulat un denunţ penal împotriva inculpatului T.P. - primar al comunei Călăţele, judeţul Cluj - cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. Din cuprinsul denunţului a rezultat că, în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2009, inculpatul a pretins de la denunţătorii M.I.L. şi V.D.P.M. (asociat şi administrator al SC G. SRL Cluj, ce deţine în concesiune o carieră de piatră aflată pe raza comunei Călăţele) o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, promiţând că, prin influenţa de care se bucură asupra funcţionarilor din cadrul I.T.R.S.V. Cluj, le va înlesni denunţătorilor obţinerea avizelor necesare privind scoaterea din circuitul silvic a unor terenuri cu vegetaţie forestieră, avize fără de care activitatea de exploatare a carierei nu mai putea continua. De asemenea, inculpatul a afirmat că îşi va folosi influenţa, pentru ca aceeaşi societate să obţină avizele de mediu, electricitate şi apă, precum şi orice alte documente necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, indiferent de instituţia de la care vor trebui obţinute. Pentru a proceda de această manieră, în cursul lunii decembrie 2009, inculpatul T.P. a pretins ca, în perioada imediat următoare să-i fie remisă suma de 5.000 de euro, iar din ianuarie 2010, să-i fie înmânată, lunar, suma de 2.000 de euro, pe întreaga perioadă de exploatare a carierei de granit.
La momentul formulării denunţului, cei doi martori au pus la dispoziţia organelor de urmărire penală un reportofon marca M.P.M. ce conţinea înregistrarea unei discuţii purtate în cursul zilei de 8 decembrie 2009, între denunţătorul M.I.L. şi inculpatul T.P., înregistrare ce venea în sprijinul celor denunţate. Astfel, potrivit procesului verbal de redare a discuţiilor ambientale rezultă că, în dialogul purtat cu denunţătorul M.I.L., inculpatul T.P. a recunoscut pretinderea anterioară a sumei de 5.000 de euro, însă precizează că, doar cu această sumă, societatea nu a rezolvat nimic, întrucât sunt multe documente şi avize de obţinut, iar el nu înţelege să „le ţină spatele” decât dacă îi vor remite în plus, lunar, suma de 1.000-2.000 de euro. Din aceeaşi înregistrare a mai rezultat că, inculpatul a promis că va face toate demersurile pentru obţinerea scoaterii din circuitul silvic a unei suprafeţe de teren concesionată, anume că, va obţine aprobarea Consiliului Local pentru realizarea documentaţiei necesare; va interveni la Direcţia Silvică Cluj (unde va vorbi cu B., referindu-se la martorul B.C., angajat al acestei direcţii şi fost director) sau la Ocolul Silvic Huedin (unde va vorbi cu G., referindu-se la martorul G.G., angajat al acestei instituţii) pentru ca documentaţia oricăror din cele două instituţii să conţină numai elemente care să asigure avizarea finală favorabilă. De asemenea, inculpatul a promis că va interveni pe lângă angajaţi ai I.T.R.S.V. Cluj, la „prietenii mei B. şi G.”, referindu-se la martorii B.T. şi G.D., pentru a obţine societăţii aviz favorabil şi că, pentru suma de 2.000 de euro pretinsă de la denunţători şi pe care ar fi urmat să o primească lunar, este dispus să „le ţină spatele, să ajute, să lucreze” la orice alte probleme vor întâmpina în activitatea societăţii comerciale (filele 135-149, vol. I dup).
Potrivit denunţului, în cursul aceleaşi zile de 11 decembrie 2009, inculpatul T.P. îl aştepta pe denunţătorul M.l.L. spre a-i fi remisă suma de 5.000 de euro, ca primă tranşă din suma pretinsă.
Având în vedere situaţia de urgenţă intervenită, precum şi indiciile care susţineau comiterea de către inculpat a infracţiunii de trafic de influenţă, prin ordonanţa procurorului din data de 11 decembrie 2009, s-a dispus în mod provizoriu, autorizarea înregistrărilor audio video în mediul ambiental a discuţiilor purtate de către T.P. cu denunţătorii M.I.L., V.D.P.M. sau cu orice alte persoane, în legătură cu obiectul cauzei penale (filele 23-24, vol. I dup).
Urmare a celor convenite, în data de 11 decembrie 2009, în jurul orei 15:00, inculpatul T.P. s-a întâlnit cu denunţătorul M.I.L. la sediul Primăriei comunei Călăţele, prilej cu care inculpatul a precizat suma ce urma să-i fie remisă lunar, respectiv 2.000 de euro (iniţial pretenţiile sale se situau între 1.000-2.000 de euro/lunar), pe termen nedeterminat.
Cei doi au convenit să se contacteze telefonic şi să se întâlnească mai târziu, în aceeaşi zi, pentru remiterea sumei de 5.000 de euro (întâlnire care nu a mai avut loc, cei doi nereuşind să intre în contact în cursul după-amiezii, întrucât telefonul inculpatului a fost închis). Totodată, inculpatul T.P. a precizat că reprezentanţii societăţii ce exploatează cariera, sunt aşteptaţi de el la întâlnirea fixată pentru data de 14 decembrie 2009, la ora 09,00, la sediul Primăriei, cărora anterior le expediase o adresă de convocare (înregistrată la Primăria Călăţele sub nr. 6648 din 07 decembrie 2009 - fila 177, vol. II dup), motivul acestei întâlniri fiind tocmai legat de scoaterea din circuitul silvic a terenurilor concesionate carierei.
Cu prilejul acestei noi revederi din 14 decembrie 2009, în biroul său din sediul Primăriei Călăţele, inculpatul T.P. i-a asigurat pe denunţătorii M.I.L., V.D.P.M. şi pe martora W.P., asociat în SC G. SRL de întreaga sa disponibilitate pentru a ajuta societatea în obţinerea tuturor avizelor necesare, indiferent de instituţia de la care ele vor trebui obţinute, promiţând că va determina prin influenţa de care se bucură şi prin intervenţii asupra angajaţilor de la acele instituţii, emiterea documentelor şi avizelor solicitate. Totodată, inculpatul T.P. a reafirmat pretinderea sumei de 5.000 de euro ce urma a fi primită chiar în acea zi, precum si a sumei de 2.000 de euro lunar, începând cu anul următor. Încercând să justifice pretenţiile sale, inculpatul T.P. a afirmat către denunţători că, de acum încolo „le va ţine spatele la toate intemperiile ce vor urma”. La finalul întâlnirii, inculpatul T.P. a convenit cu M.I.L. că îl va contacta telefonic şi vor stabili locul de întâlnire pentru remiterea banilor.
Activitatea de primire a banilor, respectiv a primei tranşe în sumă de 5.000 de euro, a avut loc în data de 14 decembrie 2009, în jurul orei 23,20, la ieşirea din municipiul Huedin, pe Drumul European 60, în autoturismul de serviciu al inculpatului T.P. (marca D.L., cu nr. de înmatriculare X) şi a fost înregistrată în baza autorizaţiei de interceptare şi înregistrare audio video ambientală din 14 decembrie 2009 emisă de către Tribunalul Cluj în Dosar nr. 6374/117/2009. (filele 28-31, vol. I dup).
Întâlnirea dintre cei doi a avut loc în seara de 14 decembrie 2009, inculpatul venind cu multă întârziere la restaurantul „M.”, locaţie stabilită telefonic cu denunţătorul M.L. Cu prilejul acelei noi discuţii purtate de cei doi, inculpatul T.P. s-a arătat dispus ca, după ce va „încasa” timp de 6-8 luni suma de câte 2.000 de euro lunar, de la denunţători, dacă situaţia economică a societăţii nu va fi prea bună, să negocieze cuantumul acesteia. Pentru primirea sumei de 5.000 de euro, inculpatul i-a cerut denunţătorului să meargă la maşină. În interiorul autoturismului cu care inculpatul s-a deplasat la întâlnire, acesta a primit de la denunţătorul M.I.L. suma de 5.000 euro, pretinsă anterior ca primă tranşă.
La momentul declanşării procedurii de prindere în flagrant, în timp ce echipa condusă de procurorul de caz a intervenit, inculpatul T.P., aflat la volanul autoturismului, a accelerat, a demarat în trombă, ignorând că în faţa maşinii se aflau două persoane şi, după ce a lovit violent vehiculul de serviciu al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a dispărut. Activităţile de căutare a inculpatului din acea noapte, în care au fost implicate forţe ale poliţiei municipiului Huedin, au rămas fără rezultat (filele 225-226.vol. I dup).
În cursul dimineţii de 15 decembrie 2009, inculpatul a fost citat telefonic pentru a se prezenta în aceeaşi zi la ora 10,00 la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, comunicându-i-se că urmează a fi audiat în calitate de învinuit în cauza penală nr. 111/P/2009. (fila 1, vol. II). Acesta nu a dat curs citării, împrejurare în care au fost demarate procedurile de căutare la domiciliu, reşedinţă, locul de muncă, precum şi la rudele sale. Rezultatul acestor căutări, consemnate în procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de citare a condus la constatarea că inculpatul nu se prezentase la serviciu şi niciuna din persoanele din familia sa, inclusiv soţia acestuia, nu cunoşteau unde se află. La fel de negăsit era autoturismul D.L. al Primăriei Călăţele cu care inculpatul se deplasase cu o zi înainte. (filele 2-10, vol. II dup).
După două zile de la momentul organizării prinderii în flagrant, în data de 16 decembrie 2009, la ora 10,00, inculpatul T.P. s-a prezentat la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, unde, după punerea sa sub învinuire s-a dispus reţinerea acestuia pentru 24 de ore, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Audiat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată, inculpatul T.P. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, arătând că, singurele discuţii pe care le-a avut cu reprezentanţii societăţii care exploata cariera de piatră, respectiv cu numiţii M.V.D., P.W. şi M.I.L. au vizat determinarea acestora la intrarea în legalitate în ceea ce priveşte obţinerea avizelor de exploatare. De asemenea, inculpatul nu a recunoscut pretinderea vreunei sume de bani şi nici primirea, la data de 14 decembrie 2009 a sumei de 5.000 euro, arătând că, dimpotrivă, a respins repetat orice propunere venită în acest sens din partea denunţătorilor. În plus, inculpatul a afirmat că denunţătorii i-au adresat numeroase ameninţări atât lui, cât şi familiei sale, venite în contextul în care nu le permitea exploatarea carierei în afara avizelor legale şi care au determinat inclusiv reacţia sa violentă la momentul intervenţiei echipei DNA, precum şi ascunderea timp de aproape două zile, consecutiv cu neprezentarea la organele de anchetă, potrivit citării telefonice.
Susţinerile inculpatului au fost apreciate total nesincere, întrucât, din întreg materialul probator administrat în cauză, a reieşit contrariul.
Astfel, din declaraţiile martorilor M.I.L., V.D.P.M., W.P., C.A.I. a reieşit fără dubii faptul că, inculpatul a pretins de la denunţători o sumă de bani de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, în luna decembrie 2009, pentru a determina funcţionari din cadrul mai multor instituţii la emiterea unor documente favorabile societăţii ce exploata cariera de piatră, urmând ca din luna ianuarie 2010, să primească suma de 2.000 euro/lunar, pe o durată ce urma a fi stabilită tot de inculpat, lăsând să se înţeleagă că este pentru întreaga perioadă de funcţionare a carierei, în caz contrar „ le va crea probleme în activitate”.
Mai mult, anterior formulării denunţului penal, respectiv în perioada octombrie-noiembrie 2009, în câteva rânduri, prin intermediul denunţătorului M.I.L., inculpatul le-a transmis reprezentanţilor SC G. SA că, în schimbul unor sume de bani le va înlesni obţinerea avizelor necesare funcţionarii carierei de piatră. Pentru a se convinge de faptul că pretenţiile inculpatului sunt reale, au hotărât achiziţionarea reportofonului urmată de înregistrarea sus-numitului.
În plus, martorul M.I.L. a precizat clar faptul că, pentru niciuna din întâlnirile stabilite cu inculpatul, nu a trebuit să-i ducă avize de la societăţile spaniolilor; dealtfel, în cadrul discuţiilor purtate de cei doi, nici nu a fost vorba de aşa ceva.
Declaraţiile martorilor de mai sus s-a apreciat că se coroborează pe deplin cu procesele-verbale de certificare a înregistrărilor discuţiilor în mediu ambiental purtate de inculpat cu denunţătorul M.I.L. în cursul zilei de 11 decembrie 2009 (f.150-155 vol. I dup); cu a celor înregistrate în mediu ambiental în dimineaţa de 14 decembrie 2009, în cadrul întâlnirii solicitate de inculpat şi care a avut loc în sediul Primăriei com. Călăţele, la care au participat martorii V.D.P.M., W.P. şi M.I.L., acesta din urmă fiind cel care a asigurat traducerea în şi din limba spaniolă a celor discutate (f.163-190 vol. I dup).
Deşi inculpatul a susţinut că singura raţiune pentru care a solicitat această întrevedere oficială a fost pentru a determina reprezentanţii societăţii concesionare să funcţioneze legal, înregistrările audio video s-a apreciat că dovedesc faptul că acesta a dorit să-şi asigure folosul material prin implicarea sa în obţinerea documentelor necesare, prin afirmarea şi traficarea influenţei de care susţinea că se bucură asupra unor funcţionari. Cu această ocazie, în prezenţa celor trei, inculpatul a contactat telefonic un expert silvic, cu care a stabilit o întâlnire în vederea întocmirii unui amenajament silvic necesar societăţilor SC S. SRL şi SC G. SRL, lăsând să se înţeleagă faptul că „datorită intervenţiei sale”, expertul va întocmi documentaţia în favoarea solicitanţilor.
Aceeaşi stare de fapt s-a considerat că reiese şi din procesul-verbal verbal de certificare a înregistrării discuţiilor purtate în seara de 14 decembrie 2009 în incinta restaurantului M. din oraşul Huedin, jud. Cluj, între inculpat şi martorul M.I.L., întâlnire având ca obiect primirea sumei de 5.000 euro pretinsă de inculpat (f.1197-209, vol. I dup).
Deşi inculpatul a negat constant primirea sumei de 5.000 euro, nesinceritatea acestuia a reieşit şi din declaraţiile date pe parcursul procesului penal, respectiv apărările invocate în cauză.
Astfel, în faza de urmărire penală, a declarat că, în seara de 14 decembrie 2009, s-a întâlnit cu martorul M. care, trebuia să-i aducă avizele de funcţionare ale societăţilor mai sus menţionate; pentru că nu le avea, M. i-a oferit o sumă de bani pe care a refuzat-o, motiv pentru care, în timp ce se aflau în autoturismul condus de el, martorul M. i-a spus că-l va denunţa la D.N.A.; l-a ameninţat că o să-l rezolve, atât pe el, cât şi familia sa;
În faza de judecată, nu a mai reiterat faptul că, ar fi fost ameninţat de către martor, starea de panică fiind cauzată de apariţia în faţa maşinii sale a unui bărbat viguros şi crezând că i s-a întins o cursă, a plecat din locul în care îl lăsase pe martor, temându-se de un eventual atac fizic.
Este vorba de momentul intervenţiei echipei D.N.A., acesta fiind motivul pentru care, inculpatul a demarat în trombă, intrând în coliziune cu autoturismul organelor de urmărire penală; bărbatul viguros, în speţă, ofiţerul D.N.A. nu a fost lovit de inculpat, întrucât a reuşit să se ferească din calea lui, după ce a încercat să-l oprească, punându-şi mâinile pe capota maşinii inculpatului.
De asemenea, în cauză au fost audiaţii în calitate de martori, numiţii B.T., G.D.I., B.C.C., G.G.D., angajaţi ai I.T.R.S.V. Cluj, Direcţia Silvică Cluj, respectiv Ocolul Silvic Huedin. Sus-numiţii au arătat că se cunosc cu inculpatul T.P., însă acesta nu le-a solicitat vreodată să procedeze la întocmirea unor documente prin care să faciliteze societăţilor SC G. SRL şi SC S. SRL scoaterea din circuitul silvic a unor suprafeţe din terenul aflat în concesiunea carierei de piatră.
În drept, fapta inculpatului T.P. care, în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2009, a pretins de la denunţătorii V.D.P.M. şi M.I.L. o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, pentru ca prin influenţa pe care afirma că o are asupra funcţionarilor din cadrul I.T.R.S.V. Cluj, Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu, să-i determine pe aceştia să emită acte favorabile bunei derulări a activităţii SC G. SRL Cluj, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei concretizat în modul şi mijloacele de săvârşire, calitatea pe care o avea şi de care s-a folosit la comiterea ei, respectiv aceea de primar, funcţie de demnitate publică, ce impunea obligatoriu respect pentru lege şi asigurarea aplicării corecte a acesteia, sens în care trebuia să reprezinte un model pentru cetăţeanul de rând în general şi în comunitatea în care a fost ales, în special, de atitudinea nesinceră a inculpatului pe întreg parcursul procesului penal şi de faptul că nu posedă antecedente penale.
Împotriva soluţiei instanţei de fond, a declarat apel inculpatul T.P., solicitând în principal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 întrucât fapta nu există.
În susţinerea acestui punct de vedere, apărătorii aleşi ai inculpatului au învederat că Tribunalul Cluj printr-o interpretare eronată a materialului probator, a ajuns la concluzia greşită a vinovăţiei apelantului, prin încălcarea prevederilor art. 63-65 C. proc. pen.
S-a precizat că între inculpat, ca reprezentant al Primăriei Călăţele şi societatea denunţătorilor SC G. SRL nu a intervenit începând cu luna iunie 2008, niciun fel de relaţie contractuală, condiţii în care apelantul nu avea abilitatea de a solicita de la instituţii publice niciun fel de avize sau autorizaţii pentru a ajuta buna funcţionare şi în condiţii de legalitate a firmei de mai sus, astfel că pretinsele promisiuni ale inculpatului de a interveni la I.T.R.S.V. Cluj sau la F.R.E. Cluj erau fără obiect.
S-a contestat legalitatea obţinerii anumitor mijloace de probă potrivit art. 64 C. proc. pen., cerându-se înlăturarea din procesul de interpretare a probaţiunii, a conţinutului discuţiei din 08 decembrie 2009 dintre denunţătorul M.L. şi inculpat, conversaţie înregistrată în mod clandestin pe un reportofon de către reprezentanţii societăţii SC G. SRL şi pusă la dispoziţia organelor de anchetă.
Apărătorii inculpaţilor au invocat împrejurarea că în prezenta speţă sunt operante prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., care interzic în mod categoric provocarea la o infracţiune, ori determinarea continuării unei fapte penale în vederea obţinerii de probe, ceea ce practic s-a şi urmărit, în condiţiile organizării flagrantului din noaptea de 14 decembrie 2009 la restaurantul M. din Huedin, când martorul denunţător a fost trimis să-i remită apelantului suma de 5000 euro sub supravegherea procurorilor D.N.A.
S-a învederat de către apărare că în momentul în care la 14 decembrie 2009, în interiorul autoturismului inculpatului, acesta i-a spus denunţătorului M.L., referindu-se la bani „lasă-i mă acolo”, expresia uzitată de apelant poate fi considerată fără echivoc ca un refuz explicit al valutei oferite, atâta timp cât nu există nicio dovadă la dosar că aceştia i-au fost remişi.
O altă critică adusă hotărârii Tribunalului Cluj se referă la nerespectarea prevederilor legale vizând procedura realizării înregistrării comunicărilor şi a celor efectuate în mediu ambiental, în condiţiile în care au fost montate mijloace tehnice pe corpul denunţătorului M.L. la datele de 11, 12 şi 14 decembrie 2009, fără să fie depus la dosar vreun proces verbal din partea organelor de anchetă, în care să fie atestată această împrejurare.
S-a contestat, de asemenea, că acea convorbire din biroul inculpatului de la Primăria Călăţele, purtată cu denunţătorul M.L. la 11 decembrie 2009, ar fi fost interceptată nelegal, câtă vreme la dosar exista ordonanţa procurorului de interceptare şi înregistrare cu titlu provizoriu a convorbirilor şi comunicărilor audio-video şi ambientale începând cu ora 12:00, dar potrivit susţinerilor apelantului şi ale denunţătorului M. din faţa Tribunalului Cluj, întrevederea ar fi avut loc între cei doi la ora 11, perioadă care nu intra sub incidenţa autorizării procurorului.
Nu în ultimul rând, inculpatul s-a apărat prin aceea că nu a oprit în faţa autoturismului DNA în momentul în care a fost interpelat pentru a fi controlat, deoarece a apreciat că ar putea fi victima unei agresiuni din partea denunţătorilor, câtă vreme autovehiculul de serviciu al procurorilor nu avea însemne oficiale. Referitor la suma de 5000 euro cu privire la care denunţătorul M.L. susţine că i-a predat-o, inculpatul a învederat că afirmaţia este nereală, din contră martorul, cu ajutorul acestor bani rămaşi în posesia lui, şi-a achiziţionat un autoturism.
În subsidiar, în eventualitatea în care Curtea va aprecia că infracţiunea subzistă în sarcina apelantului, s-a solicitat reţinerea de largi circumstanţe atenuante, reglementate de art. 74 lit. a) C. pen. cu consecinţa reducerii substanţiale a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 203/ A din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.P., domiciliat în Călăţele nr. 60/ A, judeţul Cluj împotriva sentinţei penale nr. 62 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Cluj.
A stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpatul T.P. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocaţial.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a apreciat, prin raportare la materialul probator administrat în cauză, susţinerile inculpatului T.P. nefondate, vinovăţia sa, în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, fiind pe deplin dovedită.
De asemenea s-a considerat că au fost respectate prevederile legale vizând procedura efectuării înregistrării comunicărilor sau a celor realizate în mediul ambiental.
Au fost înlăturate motivat declaraţiile fraţilor inculpatului, T.N. şi T.S.
Instanţa de apel a considerat lipsite de suport probator afirmaţiile inculpatului, acestea fiind contrazise de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (M.I.L., M.V.D.P., W.P., B.T., G.D.I., G.G.D., B.C.C., T.V., G.L., M.I.V.), de interceptările ambientale, astfel că acţiunile sale au fost considerate a întruni, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, instanţa de prim control judiciar a apreciat că aceasta corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.P., solicitând casarea hotărârii şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, iar în subsidiar schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.
1. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, Înalta Curte constată că, pentru a fi operant acest caz de casare se impune întrunirea a două cerinţe:
a) s-a produs o greşeală gravă în stabilirea faptelor;
b) eroarea gravă în stabilirea faptelor să fi influenţat soluţia adoptată.
Cu privire la prima cerinţă şi anume aceea de a se fi produs o greşeală gravă în stabilirea faptelor, instanţa de recurs constată a nu fi îndeplinită. Astfel, în cauză nu există o greşeală evidentă şi esenţială asupra existenţei, naturii sau împrejurărilor faptei care să fie contrară actelor şi probelor administrate în dosar.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată o concordanţă între fapta stabilită a fi săvârşită de inculpat şi soluţia pronunţată prin hotărârea atacată.
Traficul de influenţă, potrivit art. 257 C. pen. constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Din analiza conţinutului materialului probator administrat în cauză rezultă pe deplin întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen.
Astfel un prim element esenţial pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, este acela că făptuitorul trebuie să aibă influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar.
A avea influenţă asupra unui funcţionar înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acestuia, a fi în relaţii bune cu el. Făptuitorul va lăsa să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcţionar creează persoanei falsa impresie că se bucură de acea trecere, că este în relaţii bune cu funcţionarul.
Or, în speţă, inculpatul T.P., a promis martorilor denunţători M.I.L. şi M.V.D.P. că, în schimbul sumei de peste 10.000 de euro (din care a primit efectiv suma de 5000 euro) va interveni pe lângă funcţionarii din cadrul I.T.R.S.V. Cluj, Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu pentru emiterea unor acte favorabile bunei desfăşurări a activităţii societăţii SC G. SRL Cluj.
Calitatea în care inculpatul acţiona, cea de primar, conferea credibilitate promisiunilor sale, întrucât, prin natura funcţiei ce o deţinea acesta avea posibilitatea să intervină pe lângă persoanele nominalizate.
O a doua condiţie pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen. este aceea că făptuitorul trebuie să promită că intervine pe lângă un funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile de serviciu.
Or, aşa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul T.P. a promis că va interveni pe lângă funcţionarii de la I.T.R.S.V. Cluj, de la Agenţia de Mediu, de la Ocolul Silvic etc.
Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor denunţători M.I.L. şi M.V.D.P., atât din faza de urmărire penală, cât şi de cercetare judecătorească (filele 42 şi 71) care au învederat că, începând cu luna noiembrie 2009 inculpatul le-a pretins suma de 5000 euro pentru a-i sprijini în obţinerea avizelor necesare funcţionării SC G. SRL şi câte 2.000 euro lunar pentru a-i proteja în exploatarea carierei, promiţând că în schimbul acestor sume de bani, va interveni la I.T.R.S.V. Cluj şi la Agenţia de Mediu pentru a facilita obţinerea documentelor de care firma avea nevoie pentru desfăşurarea legală a activităţii.
Martora W.P., atât în faza de urmărire penală (fila 119-123), cât şi în faţa instanţei (fila 70) a precizat textual: M.L. s-a întâlnit cu primarul T.P. în luna noiembrie 2009 ocazie cu care am aflat că acesta a pretins suma de 5.000 euro pentru a ne sprijini în obţinerea avizelor necesare funcţionării şi câte 2.000 euro lunar pentru a ne proteja în exploatarea carierei. M.L. ne-a comunicat acest lucru şi mie şi lui M. Iniţial nu am putut să credem şi am hotărât să achiziţionăm un reportofon pe firmă, pe care să i-1 dăm lui M.L. şi care să înregistreze discuţia ce urma să o aibă cu primarul”.
În acelaşi sens, declară atât în faza de urmărire penală (filele 17-20), cât şi în faza de judecată (fila 44), martorul C.A.I. „am înţeles de la M.L. că a purtat o discuţie cu primarul, din care a rezultat că acesta va ajuta firma pe viitor, dar că avea anumite pretenţii..întâlnirea a avut loc în jurul datei de 2 decembrie, după care M. mi-a spus mie şi lui M. că primarul pretinde suma de 5.000 euro, care trebuie să-i fie remisă înainte de sărbători. Am înţeles că, în schimbul acestei sume de bani, inculpatul va interveni la I.T.R.S.V. Cluj şi la Agenţia de Mediu pentru a facilita obţinerea avizelor de care firma avea nevoie..În zilele următoare, am înţeles de la cei doi, că M.L. a avut o altă discuţie cu inculpatul, ocazie cu care acesta a reiterat pretenţia iniţială de 5.000 euro şi în plus, a pretins o sumă cuprinsă între 1000-2000 euro, dând asigurări că pe viitor, el va ţine spatele firmei, în sensul că se va implica personal în obţinerea avizelor pentru firmă şi rezolvarea altor probleme care s-ar putea ivi pe parcurs”.
De asemenea, în cauză au fost ascultaţi ca martori B.T. (fila 72), G.D.I. (fila 73), G.G.D. (fila 74), B.C.C. (fila 75), angajaţi ai I.T.R.S.V. Cluj, Direcţia Silvică Cluj şi ai Ocolului Silvic Huedin, persoane ce au învederat că se cunosc cu inculpatul, însă niciodată acesta nu le-a solicitat să procedeze la întocmirea unor documente prin care să faciliteze societăţile SC G. SRL şi SC S. SRL şi scoaterea din circuitul silvic a unor suprafeţe din terenul aflat în concesiunea carierei de piatră. Aceşti martori au fost audiaţi şi în faza de urmărire penală, ocazie cu care au relatat aceleaşi împrejurări.
Martora G.L.I. (fila 76) a învederat că-şi menţine integral declaraţia din faţa procurorului, în faţa organelor de anchetă afirmând că ea cunoaşte împrejurarea achiziţionării reportofonului, fără a şti însă scopul utilizării acestuia.
Din declaraţia martorei M.I.V. (fila 125), nu rezultă că aceasta ar cunoaşte vreo împrejurare legată de comiterea infracţiunii imputate inculpatului, neparticipând la nicio şedinţă a Consiliului Local Călăţele.
Martorul T.V., în declaraţia de la fila 126 instanţă, cunoaşte împrejurarea că inculpatul le-ar fi comunicat denunţătorilor „să-şi pună la punct toată documentaţia necesară funcţionării legale a activităţii lor, însă niciun aspect legat de comiterea infracţiunii imputate apelantului ” .
De asemenea, conţinutul convorbirilor interceptate dintre inculpat şi denunţători, demonstrează vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii imputate prin actul de sesizare al instanţei. Astfel, chiar dacă datorită caracterului clandestin, înregistrarea conversaţiei dintre inculpat şi denunţătorul M.L. cu ajutorul reportofonului are valoarea doar a unor indicii, acestea sunt relevante pentru poziţia psihică a inculpatului în relaţiile cu martorii M.V.D., M.L., W.P. şi conturează oferirea ajutorului său acestor persoane „cu toate care trebuie rezolvate la I.T.R.S.V., la SC E. SRL, prin intervenţia sa la conducătorii acestor instituţii”, pentru a soluţiona favorabil cererile SC S. SRL.
Punctual, în discuţia avută cu M.L., inculpatul T.P. critică faptul că reprezentanţii carierei „au dat bani în stânga şi-n dreapta” pentru scoaterea terenului din fondul forestier şi nu au venit să-i ceară lui ajutorul; totodată, inculpatul se oferă să se consulte cu „prietenii mei B. şi G. să le cer ajutorul” legat de obţinerea avizului de la I.T.R.S.V. Cluj (referindu-se la martorii B.T. şi G.D. - angajaţi ai I.T.R.S.V. Cluj), promite că va interveni la I.T.R.S.V. Cluj şi „la Călin, fostul şef” şi-i va spune că este de acord cu solicitările SC S. SRL. De asemenea, cu prilejul aceleiaşi discuţii inculpatul afirmă că, dacă nu se va lua legătura cu el, le va pune piedici în obţinerea documentelor „că io-l pot încurca de să vorbească singur. Deci mă, io o să-l lucrez pă ăsta, să vadă dacă nu-l ajut îi pă spate”. În acelaşi context, inculpatul mai afirmă că le va îngreuna activitatea şi pe linia transportului pietrei excavate, punându-le la podul de acces către carieră semnul „interzis”.
Tot cu prilejul acelei întâlniri, inculpatul T.P. se oferă să vorbească la SC E. SRL cu „şeful de acolo” şi-i garantează că „acela va veni şi va aproba cele necesare”. Inculpatul subliniază că reprezentanţii societăţii au solicitat degeaba întocmirea unui nou amenajament silvic pentru că, în final, documentul va trebui aprobat de către Consiliul local Călăţele şi astfel ajung tot la el, la primar.
În continuare, inculpatul T.P. pretinde explicit de la denunţător să-i fie remisă lunar suma de 1000-2000 de euro, ca să ştie „pentru ce munceşte că ţine cariera în spate”, precizând că, pentru această „taxă lunară” el îi va ajuta „cu toate care trebuie rezolvate”. În acelaşi context inculpatul T.P. a recunoscut pretinderea anterioară a sumei de 5000 de euro, precizând că doar cu această sumă societatea nu a rezolvat nimic întrucât sunt multe documente şi avize de obţinut iar el nu înţelege să „le ţină spatele” decât dacă îi vor remite în plus, lunar, suma de 1000-2000 de euro.
Deşi inculpatul T.P. afirmă că el are situaţie materială bună „io am ce-mi trebe, nu trăiesc din Primărie”, totuşi, nu vrea „să fie ţinut de prost … bani la Primărie nu, bani la mine nu”.
Înalta Curte reţine că din conţinutul aceloraşi interceptări, rezultă că în cursul zilei de 11 decembrie 2009 la întrebarea denunţătorului „pe ce perioadă pretinde să-i fie plătită acea sumă”, inculpatul a răspuns „merem înainte … şi eu pui osul şi vă ajut…”, prin aceasta lăsând să se înţeleagă că este pentru întreaga perioadă de funcţionare a carierei.
Inculpatul îl asigură pe denunţător că, odată primiţi banii, ei nu vor mai avea nicio problemă cu primăria şi-i cere să aibă încredere în el că nu-i va păcăli.
La 14 decembrie 2009 la întâlnirea de la Primăria Călăţele, inculpatul, în prezenţa denunţătorilor, a confirmat, din nou, pretinderea foloaselor materiale arătându-se dispus, atât să intervină la instituţiile publice I.T.R.S.V., Agenţia de Mediu, cât şi de a negocia noi clauze asupra contractului de concesiune, mai favorabile societăţii ce exploata cariera. Astfel, deşi inculpatul, în faţa Tribunalului Cluj, a susţinut că singura raţiune pentru care a solicitat această întrevedere a fost aceea de a „determina reprezentanţii societăţii concesionare la intrarea în legalitate”, înregistrările audio video dovedesc fără îndoială faptul că acesta a dorit să-şi asigure folosul material prin implicarea sa în obţinerea documentelor necesare, prin afirmarea şi traficarea influenţei de care susţinea că se bucură asupra unor funcţionari.
Înalta Curte reţine că aceste aspecte rezultă din conţinutul convorbirilor interceptate, din cadrul discuţiei din 14 decembrie 2009, reieşind fără echivoc pretinderea de către inculpat atât a sumei de 5.000 euro, cât şi a celei de 2.000 euro lunar, pentru a favoriza societatea denunţătorilor în activitatea de exploatare a carierei:
Astfel, aşa cum reiese din procesul verbal de certificare a înregistrărilor, fila 163 u.p., inculpatul îşi arată disponibilitatea de a-i ajuta pe denunţători în schimbul sumelor de mai sus, afirmând textual: „păi da, păi aicea îi rolu meu, că tre’ să vă ajut, tre’ să v-ajut cu chestia asta, tre’ să v-ajut cu podu’, tre’ să v-ajut cu drumu’, ăsta-i ajutor, păi altfel….? „
Relevant este că la întrebarea denunţătorului M.L. „şi cu ăştia 5.000 să acoperă astea?, inculpatul afirmă cu tărie, categoric, textual „că nu va mai pretinde alte sume, da mă, da; să acoperă; sigur, da sigur”.
Înalta Curte reţine că la întrebarea denunţătorului M.L. adresată inculpatului în sensul că de când îi datorează societatea suma de 2.000 euro lunar, inculpatul a afirmat „că din primăvară, după ce au autorizaţiile”.
Pentru obţinerea documentelor, în prezenţa celor trei, inculpatul a contactat telefonic un expert silvic, cu care a stabilit o întâlnire pentru aceeaşi săptămână (ziua urmând a fi fixată ulterior), privitor la întocmirea amenajamentului silvic necesar societăţilor SC S. SRL şi SC G. SRL. După încheierea dialogului telefonic, inculpatul i-a asigurat că expertul lucrează şi între sărbători şi că, în maxim 2 săptămâni vor avea documentaţia întocmită şi, dacă va fi nevoie, „… chiar şi acolo unde vor da peste suprafeţe împădurite vor face în aşa fel încât să rezulte că nu au fost arbori niciodată…”.
Conform declaraţiei denunţătorului M.L., confirmată de înregistrarea audio video ambientală, la finalul întâlnirii a convenit cu inculpatul T. că se vor contacta telefonic mai târziu - sens în care inculpatul şi-a notat numărul de telefon al denunţătorului - pentru predarea sumei de 5000 de euro (la fila 6 dosar u.p. este depus în probaţiune bileţelul cu numărul de telefon scris de inculpat).
Din conţinutul aceloraşi interceptări din 14 decembrie 2009, de la restaurantul M. din Huedin, locul unde inculpatul s-a întâlnit cu denunţătorul M.I.L. pentru a primi suma de 5000 de euro, rezultă că inculpatul i-a spus denunţătorului că el a ştiut exact că societatea concesionară va avea nevoie de documentaţia pentru scoaterea din circuitul silvic al terenului concesionat şi că, în acest sens era necesar, în prealabil, acordul Consiliului local al Primăriei Călăţele, şi că, pentru solicitarea acestui act „v-am aşteptat la cotitură…că ei, în prostia lor au crezut că gata, vor rupe tot, vor face…dar eu am ştiut că I.T.R.S.V.-ul eu trebuie să-l fac … voi aţi crezut că numai veniţi cu toate avizele, mi le puneţi să le semnez….”
A treia condiţie care trebuie îndeplinită pentru existenţa traficului de influenţă este aceea că intervenţia făptuitorului trebuie să aibă loc înainte ca acesta să îndeplinească actul ce constituie obiectul intervenţiei sau concomitent cu îndeplinirea acestuia.
În speţă, este îndeplinită şi această condiţie, atât primirea, cât şi pretinderea au avut loc înainte ca funcţionarii să îndeplinească actul ce a constituit obiectul intervenţiei.
Infracţiunea de trafic de influenţă s-a realizat sub aspectul elementului material al laturii obiective sub forma pretinderii şi primirii de bani.
Apărările inculpatului T.P. privind nevinovăţia sa au fost amplu analizate şi infirmate cu argumente şi probe administrate de către instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte fiind în deplin acord cu argumentaţia făcută de aceasta.
Pretinderea sumei de bani a fost dovedită cu declaraţiile martorilor, cât şi cu interceptările efectuate în cauză, iar primirea sumei de 5000 de euro rezultă din înregistrările efectuate în cauză.
Astfel, în momentul în care denunţătorul i-a oferit suma de 5000 de euro, înregistrările efectuate în cauză dovedesc fără îndoială faptul că apelantul a primit acei bani. Astfel, la acel moment, când denunţătorul i-a oferit banii, i-a spus inculpatului „5.000 de euro, ia acolo şi numără-i”, la care T.P. a precizat în interiorul autoturismului său „lasă-i mă, acole!”. Denunţătorul, pentru a se asigura că a fost bine înţeles, a întărit cuantumul sumei oferite „5.000”, inculpatul acceptând-o, spunând „Bine mă”, banii fiind luaţi de acesta în mână şi introduşi în torpedou.
În aceste condiţii, apărarea inculpatului, în sensul că nu şi-a însuşit cei 5.000 euro este neveridică, urmând a fi înlăturată.
În realitate, inculpatul sesizând că denunţătorii posedau importante sume de bani din derularea unor afaceri civile şi comerciale, a proiectat activitatea infracţională prin contactarea acestora cu o ofertă de sprijin, prin traficarea influenţei sale la unele instituţii publice care aveau în competenţă eliberarea unor acte.
Afirmaţiile inculpatului referitoare la obţinerea rapidă a unor acte pentru corecta funcţionare a firmei denunţătorilor, au avut ca scop creşterea încrederii acestora în posibilităţile sale de manipulare a bunei desfăşurări a activităţii unor instituţii, cu consecinţa imediată a achitării necondiţionate a sumelor de bani pretinse.
Referitor la întâlnirea din restaurantul M., în scopul de a obţine copiile avizelor deţinute de societatea concesionară, înregistrările ambientale efectuate în cauză pun în evidenţă că apărările inculpatului sunt nereale. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal de certificare a înregistrărilor depus la fila 163 u.p. rezultă că inculpatul venise la întâlnire pentru unicul scop de a i se remite suma de 5000 de euro de la M.I.L., sumă pe care a şi primit-o în interiorul autoturismului. Discuţiile purtate de cei doi evidenţiază, conform interceptărilor ataşate dosarului, că inculpatul T.P. nu a solicitat niciun moment primirea acelor avize la acea dată. De altfel, după cum rezultă din înregistrările ambientale din dimineaţa de 14 decembrie 2009 din biroul inculpatului, acesta ceruse denunţătorilor ca respectivele documente să fie copiate şi aduse abia la întâlnirea fixată pentru sfârşitul săptămânii, cu expertul silvic, ce urma să întocmească amenajamentul silvic.
Astfel, inculpatul T.P. afirmă: „încercaţi să veniţi cu tăte hârtiile şi tăte avizele ce le avem, ca să ştim ce trebe făcut”.
Din examinarea întregului material probator administrat, precum şi a poziţiei adoptate de inculpat, rezultă că între acesta şi denunţătorul M.L. a fost creată o legătură ce excede obligaţiilor inculpatului, decurgând din modul de conduită al unui funcţionar ce aparţine administraţiei publice.
Legea nu interzice vreunui membru al administraţiei publice, în speţă inculpatului, să aibă relaţii sociale cu orice persoană, chiar dacă acestea nu pot fi justificate, însă îi cere să se abţină de la contacte cu persoanele ce au interese în domeniul sferei sale de activitate, pentru ca acest lucru conduce la ştirbirea imaginii publice a funcţionarului.
Pe de altă parte, calitatea inculpatului T. şi atribuţiile de serviciu ale acestuia nu impuneau ca să se întâlnească cu denunţătorul într-un restaurant pentru a discuta probleme de serviciu, iar pe de altă parte, conţinutul înregistrărilor convorbirilor cu denunţătorul de la acea dată au dovedit fără echivoc că acesta a fost implicat în săvârşirea faptei de corupţie imputate.
Faţă de conţinutul probelor reliefate mai sus, este evident că nu se poate susţine că totul a fost o înscenare, iar martorii sunt interesaţi să-l acuze pe nedrept pe inculpat.
Înalta Curte constată că invocarea nevinovăţiei de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, contrazice nesusţinut probatoriile administrate în cauză.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, Înalta Curte reţine că această faptă se săvârşeşte numai cu intenţie calificată prin scop, care constă în efectuarea sau neefectuarea unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, neexistând, niciun dubiu, asupra atitudinii inculpatului de conştiinţă şi voinţă. Astfel, voinţa sa constă în săvârşirea uneia sau mai multora din acţiunile specifice elementului material al infracţiunii - ştiind că foloasele reprezintă preţul influenţei sale asupra funcţionarului -, pe planul conştiinţei reprezentându-şi pericolul creat pentru activitatea primarului şi implicit, crearea de suspiciuni cu privire la onestitatea funcţionarilor. Acţiunea, care constituie elementul material al infracţiunii, se săvârşeşte numai cu intenţie directă - dol special - fiind necesară voinţa inculpatului de a primi bani, bunuri sau alte foloase necuvenite - deşi, legal, nedatorate - respectiv, să existe un contraechivalent al conduitei sale ilicite şi ştiinţa că îşi însuşeşte ceva ce nu i se cuvine, aspecte dovedite cu prisosinţă de probele dosarului.
În mod corect a fost înlăturată ca nefondată şi apărarea inculpatului privind ameninţările exercitate asupra sa de către denunţători, cu un pericol neprecizat. Astfel, deşi inculpatul T.P. a afirmat că, în seara de 14 decembrie 2009, în interiorul autoturismului, denunţătorul M.I.L. „a început să mă ameninţe spunându-mi că dacă nu le dau pace o să-mi facă denunţ la D.N.A., o să-mi facă familia, o să-mi pună pe cap oameni şi o să-mi arate el”, înregistrările audio video ambientale relevă faptul că acesta l-a chemat pe denunţător în maşina sa, cu unicul scop de a primi acolo cei 5.000 de euro. De asemenea, pe parcursul celor câteva minute în care s-au aflat împreună în maşină, cei doi au discutat exclusiv despre suma de bani remisă inculpatului şi despre iluminatul stradal de sărbători al oraşului Huedin. În aceste condiţii, este evident că poziţia inculpatului T.P., care a declarat că denunţătorul M.L. l-a ameninţat pe durata deplasării cu autoturismul, ameninţări care i-au indus o stare de temere ce a stat la baza reacţiei sale violente la momentul intervenţiei echipei D.N.A., soldată cu avarierea autoturismelor, este una neveridică, de circumstanţă, nesusţinută de probele cauzei. Faţă de pregătirea profesională a inculpatului şi împrejurarea că a cunoscut încălcarea legii penale, acesta a conştientizat că oprirea sa este efectuată de organele abilitate ale statului, condiţii în care pentru a scăpa nesancţionat, a fugit de la faţa locului.
În acelaşi context poate fi interpretată şi atitudinea sa ulterioară constând în refuzul de a se prezenta în data de 15 decembrie 2009 la citarea telefonică făcută de procuror, acesta arătând că „i-a fost teamă că este o capcană a celor care îl ameninţau … şi care vroiau să-l localizeze…”, făcând referire la aşa zisele ameninţări aduse de denunţătorul M.I.L.
Inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Motivul invocat, constând în inexistenţa faptei, nu are corespondent în probele dosarului, acestea convergând indubitabil către confirmarea existenţei infracţiunii, în condiţiile cerute de latura obiectivă.
De altfel, pentru a putea invoca achitarea întemeiată pe art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul ar fi trebuit să dovedească că nu a existat o faptă în materialitatea ei şi nu neapărat penală.
Ori, în cauză, inculpatul a recunoscut că a avut mai multe întâlniri şi discuţii cu denunţătorii, că aceştia chiar au încercat să-i ofere bani, lucru refuzat de către el, astfel că achitarea solicitată, fundamentată pe acest temei de drept, este neîntemeiată, nesprijinindu-se pe argumente de natură a înlătura justeţea probatoriilor administrate.
2. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.
Solicitarea inculpatului T.P. de a-i fi reţinute circumstanţe atenuante este nejustificată. Împrejurările favorabile învederate de către inculpat nu obligă instanţa la reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen., întrucât acest lucru este lăsat la aprecierea instanţei de judecată care se raportează şi la alte aspecte care ţin de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea şi urmările produse, conduita inculpatului pe parcursul procesului (nu a recunoscut săvârşirea faptelor, în faţa instanţei de recurs nu s-a prezentat), modul în care a acţionat în momentul în care a fost interpelat de organul de urmărire penală, sunt aspecte care cântăresc în a nu reţine în sarcina inculpatului circumstanţe atenuante.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, elementele obiective şi subiective care au condus la săvârşirea acesteia, impactul social produs prin săvârşirea unei astfel de fapte, poziţia inculpatului la momentul săvârşirii faptei, cât şi în timpul procesului, circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, astfel încât pedeapsa de trei ani închisoare este aptă să asigure scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În faţa unor probe evidente de vinovăţie, inculpatul T.P. a oferit explicaţii lipsite de suport probator privind nevinovăţia sa, astfel încât, resocializarea sa viitoare pozitivă, prin schimbarea mentalităţii greşite a acestuia privind desfăşurarea raporturilor şi relaţiilor sociale în cadrul administraţiei publice, nu poate avea loc decât în contextul aplicării unei pedepse care să fie aptă să contribuie la îndreptarea inculpatului, iar executarea acesteia să fie realizată în regim de detenţie.
Aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, nu ar reprezenta decât o încurajare în săvârşirea de fapte de acelaşi gen, atât a inculpatului, cât şi ai celorlalţi membri ai societăţii, care văzând modul de sancţionare din punct de vedere al legii penale al acestor persoane, care s-au bucurat de încrederea cetăţenilor, însă au înţeles să o traficheze în scop personal, punând în pericol principiile deontologice după care trebuie să se conducă persoanele implicate în această activitate, ar avea convingerea că legea nu are eficienţă faţă de astfel de persoane şi totodată ar crea un sentiment de insecuritate în capacitatea de ripostă a organelor judiciare.
Situaţia familială a inculpatului (are trei copii în întreţinere, o mamă în vârstă de 92 de ani, aprecierea de care se bucură în cadrul comunităţii), faptul că a stat arestat aproximativ 1 an şi două luni nu sunt suficiente, în raport de gradul de pericol social al faptelor, a modalităţii de săvârşire, cât şi a comportamentului inculpatului, pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere sau condiţionată a executării pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1980/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1945/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
