ICCJ. Decizia nr. 1980/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1980/2012
Dosar nr. 14535/99/2011
Şedinţa publică din 8 iunie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41/2012 pronunţată în Dosarul nr. 14535/99/2012 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul N.D. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi trei ani interzicerea exercitării drepturilor enumerate de art. 64 lit. a) teza a II - a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1057/2007 a Judecătoriei Iaşi, cumulată cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat perioada reţinerii şi arestării preventive.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut:
În fapt, inculpatul N.D. locuia împreună cu mama sa N.M. şi concubinul acesteia, numitul U.I., într-un imobil situat în com. Probota, jud. Iaşi, aparţinând familiei N. În cursul zilei de 01 octombrie 2011, când s-a întors la domiciliu de la lucru, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, inculpatul a găsit-o pe mama sa culcată pe pat în timp ce concubinul acesteia o lovea cu pumnul peste corp şi peste faţă. Văzând că cei doi se află în stare avansată de ebrietate, inculpatul nu a reacţionat pe moment, ieşind afară unde a continuat să consume băuturi alcoolice.
După aproximativ 30 de minute inculpatul a reintrat în domiciliu şi pentru că U. continua s-o lovească pe mama sa, inculpatul i-a cerut să înceteze. Pentru că victima nu s-a conformat solicitărilor sale, inculpatul l-a prins de păr, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi abdomenului. Inculpatul l-a scos apoi pe concubinul mamei sale din locuinţă continuând să-l lovească şi l-a târât spre pârâul care este situat în grădina locuinţei. Ajuns acolo inculpatul a mai aplicat victimei două lovituri cu picioarele încălţate în încălţăminte dură peste cap, încetând să lovească pe U.I. la solicitarea martorei D.D. Inculpatul a abandonat victima pe marginea pârâului, revenind la domiciliu unde a continuat să consume alcool, după care la solicitarea mamei sale s-a deplasat la magazinul sătesc de unde a mai procurat 2 litri de vin pe care i-a consumat apoi cu mama sa.
În termenul legal, hotărârea a fost apelată de procuror cu motivarea că instanţa a redus pedeapsa nelegal sub minimul special rezultat ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., că în soluţionarea laturii civile a omis să se pronunţe asupra despăgubirilor civile cuvenite unităţilor sanitare care au transportat şi asigurat asistenţă medicală victimei.
Prin decizia penală nr. 65 din 03 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 41 din 30 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a casat-o în parte în latură penală şi civilă:
Rejudecând cauza:
A repus în individualitatea lor pedepsele cumulate.
A majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare la 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
A menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1057 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei Iaşi pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
A obligat inculpatul să achite părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi suma de 676 lei şi Spitalului Clinic de Urgenţe „Prof. Dr. N.O.” Iaşi suma de 87,24 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 41 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Iaşi.
A menţinut starea de arest a inculpatului N.D. şi deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive după data de 30 ianuarie 2012.
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de procuror au rămas în sarcina statului.
A obligat inculpatul-apelant să achite statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu va fi suportat din fondurile statului.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate, dar a individualizat greşit pedeapsa aplicată inculpatului.
S-a arătat că prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa minimă prevăzută de lege ce putea fi aplicată inculpatului era de 6 ani şi 8 luni închisoare şi nu 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-a mai reţinut că, în cursul urmăririi penale Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi şi Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. N.O. Iaşi s-au constituit părţi civile precizând sumele cu care înţeleg să fie despăgubite, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra despăgubirilor civile cuvenite unităţilor sanitare sus-menţionate.
În consecinţă, pentru corectarea acestor aspecte de nelegalitate s-a apreciat că apelul procurorului trebuie să fie admis.
S-a mai reţinut de asemenea că la termenul din 3 aprilie 2012 inculpatul şi-a retras apelul luându-se act de manifestarea de voinţă a acestuia.
Împotriva deciziei penale pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs în termen legal inculpatul N.D. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii reţinută în sarcina sa.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de instanţa de apel atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, instanţa având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, circumstanţele personale ale inculpatului (care deşi a adoptat o poziţie procesuală corectă, recunoscând şi regretând comiterea faptei, că a săvârşit-o în stare de recidivă postcondamnatorie).
Cu privire la solicitarea apărării de a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., se constată că cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Recunoaştere faptei şi atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului penal, nu poate fi valorificată drept circumstanţă atenuantă conform prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. întrucât prin recunoaşterea vinovăţiei şi aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, iar în stabilirea situaţiei de fapt, recunoaşterea inculpatului nu a avut rol determinant ci numai unul de confirmare a unei realităţi probate fără echivoc.
Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, că scopul pedepsei va fi atins în cazul acestui inculpat doar prin executarea în regim privativ de libertate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului, ca nefondat.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2011 la 8 iunie 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 65 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2011 la 8 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1984/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1979/2012. Penal → |
|---|
