ICCJ. Decizia nr. 1985/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1985/2012
Dosar nr. 11531/99/2011
Şedinţa publică din 8 iunie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 536 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul M.B.G. la pedepsele de:
- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen.;
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. prin schimbarea de încadrare juridică.
Pedepsele au fost contopite urmând ca inculpatul să execute 5 (cinci) ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată A.R. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata despăgubirilor civile către unităţile care au acordat îngrijiri medicale victimei şi plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut:
În fapt, în seara zilei de 02 ianuarie 2011, inculpaţii A.V., A.I. şi M.B.G. au consumat băuturi alcoolice, după care, în jurul orelor 23:30-24:00, au luat hotărârea să se deplaseze la locuinţa consăteanului lor, partea vătămată A.R. de 44 de ani, sub pretextul de a o ura, întrucât era ziua sa de naştere.
În momentul în care inculpaţii au ajuns la locuinţa părţii vătămate, aceasta împreună cu soţia sa, martora A.L. tocmai se pregăteau de culcare.
Aceştia le-au spus urătorilor că este o oră târzie şi că nici nu au cu ce să-i servească, aceştia părând iniţial că au înţeles situaţia, însă, la plecarea din locuinţă au provocat mai multe stricăciuni, smulgând un cuier din perete şi dărâmând un dulap, după care au ieşit în curte.
În momentul în care partea vătămată, ieşită după urători, enervată de cele întâmplate, le-a spus acestora să părăsească mai repede curtea sa, inculpaţii au început să înjure partea vătămată şi să o lovească.
Inculpatul A.V. a lovit partea vătămată cu o bâtă pe care o avea de la bun început asupra sa, ceilalţi inculpaţi folosindu-se de bucăţi de lemn scoase din gardul părţii vătămate, precum şi de o coadă de mop găsită tot în curtea părţii vătămate.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a căzut la pământ, lângă o căruţă aflată în curtea sa, inculpaţii continuând să o lovească la întâmplare peste tot corpul, dar mai cu seama în zona capului, agresiunea fiind încetată abia la intervenţia soţiei părţii vătămate, martora A.L., aceasta solicitând ajutorul martorului T.G., vecin cu partea vătămată.
Totodată, înainte de a părăsi curtea locuinţei părţii vătămate, inculpatul A.V. a spart cu bâta sa mai multe ochiuri de geam de la uşa de acces în locuinţa părţii vătămate şi de asemenea, de la o fereastră a aceleiaşi locuinţe.
În termen legal, hotărârea a fost apelată de inculpat, acesta solicitând redozarea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 38 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.B.G. A obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut în esenţă că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul M.B.G. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în temeiul căruia a solicitat reducerea pedepsei şi reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a realizat o analiză judicioasă şi completă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, rezultând că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.
Cererea formulată de inculpat în sensul de a se reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la circumstanţa atenuantă a provocării, nu este întemeiată, nefiind susţinută de nici o probă administrată în cauză.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de fond, reţine Înalta Curte că a fost corect individualizată în deplin acord cu criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Natura, gravitatea faptelor comise de inculpat, precum şi modalitatea de săvârşire a acestora sunt împrejurări care justifică pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
Înalta Curte, în propria analiză apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să contribuie la atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei, neputând fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unui regim sancţionator mai blând.
Faţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.B.G. împotriva deciziei penale nr. 38 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2006/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1995/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
