ICCJ. Decizia nr. 2052/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2052/2012
Dosar nr. 13768/63/2011
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 372 din 5 septembrie 2011 Tribunalul Dolj a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Dolj a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 372 din 5 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13768/63/2011, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.I., ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, petentul condamnat A.I. deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 191 din 03 mai 2010, definitivă prin decizia penală nr. 2961 din 1 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, prin care a solicitat rejudecarea cauzei pentru următoarele motive: procurorul nu a fost prezent la cercetarea la faţa locului; a săvârşit fapta în stare de provocare dovadă fiind şi leziunile provocate de victimă; rechizitoriul nu are menţiunea primului procuror că a fost verificat sub aspectul temeiniciei şi legalităţii; instanţa de fond a respins cererea de probatorii formulată; este bolnav psihic.
Potrivit dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, instanţa examinând dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror există date suficiente pentru admiterea în principiu.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmăreşte îndreptarea unei hotărâri judecătoreşti, datorită existenţei unor elemente exterioare pe care instanţele nu le-au avut în vedere în judecata anterioară. Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen., respectiv: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei la hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din examinarea motivelor de revizuire invocate de revizuient, s-a constatat că cele evidenţiate nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute de lege, acesta solicitând de fapt rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor deja administrate, invocând anumite cauze care înlătură caracterul penal al faptei( legitima apărare, lipsa discernământului), sau anumite nereguli procedurale( lipsa verificării rechizitoriului de către prim-procuror, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii). Legea aşa cum s-a arătat mai sus, reglementează amănunţit fiecare caz de revizuire în parte, instituind condiţii de fond şi formă ce se cer a fi îndeplinite, de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare, motivele invocate de revizuent neaflându-se printre aceste cazuri expres prevăzute.
Pentru aceste motive instanţa a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în acest sens fiind şi decizia nr. LX (60) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care admiţând recursul în interesul legii a stabilit că:”Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul, reiterând criticile din cererea de revizuire, la care adaugă un alt motiv, respectiv comiterea faptei în stare de legitimă apărare.
Prin decizia penală nr. 48 din 22 februarie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 372 din 5 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13768/63/2011.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Rejudecarea solicitată pentru reaprecierea sau suplimentarea probatoriului sau nereguli procedurale precum starea de boală menţionată, nu constituie cazuri de revizuire în condiţiile art. 394 C. proc. pen. Prin revizuire, cale extraordinară de atac, nu este admis să se continue judecata, prin prelungirea administrării unor mijloace de probă, urmărindu-se dovedirea unor împrejurări de fapt, de altfel cunoscute de către instanţele ce au judecat cauza în fond, apel şi recurs.
În acelaşi sens, atât prin cererea formulată cât şi prin motivele de apel susţinute oral, revizuientul nu vizează existenţa unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute cu ocazia soluţionării cauzei în căile ordinare de atac, pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare sau existenţa unor cauze prin care să se înlăture caracterul penal al faptei, cum ar fi legitima apărare sau iresponsabilitatea, cu consecinţe asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii de omor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecând să se admită cererea de revizuire aşa cum a fost formulată.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei instanţa urmând a reaprecia probelor deja administrate, invocând anumite cauze care înlătură caracterul penal al faptei( legitima apărare, lipsa discernământului), sau anumite nereguli procedurale( lipsa verificării rechizitoriului de către prim-procuror, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii), tinzând astfel către o redozare a pedepsei.
Verificând cererea de revizuire, prima instanţă a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanţei şi care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Din analiza textului legal menţionat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanţei în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probaţiunea.
Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie şi nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenţei unei fapte probatorii necunoscută de instanţă la momentul judecăţii.
În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuent urmăreşte, de fapt, redozarea pedepsei aplicate, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanţelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii – care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulată în baza acestui temei – şi mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.
Ca atare, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece susţinerile recurentului revizuent nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluţia de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică şi legală.
Având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A.I. împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2051/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2053/2012. Penal → |
|---|
