ICCJ. Decizia nr. 2053/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2053/2012
Dosar nr. 5463/110/2012
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276 din 6 decembrie 2011 Tribunalul Bacău a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 287/D din 04 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău definitivă prin decizia penală nr. 1115 din 22 martie 2011 a Î.C.C.J., formulată de revizuientul P.H.V.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287/D din 04 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău definitivă prin decizia penală nr. 1115 din 22 martie 2011 a I.C.C.J. s-a dispus condamnarea inculpatului P.H.V., la pedeapsa rezultantă de executat: de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada iunie 2007-iunie 2009); pentru comiterea infracţiunii de incest, prev. de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada iunie 2007-iulie 2009).
Potrivit art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
În temeiul art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează, între altele dacă cererea de revizuire se sprijină pe unul dintre motivele prevăzute de art. 394 din acelaşi cod. şi există la dosar sau sunt depuse dovezile pentru cazul invocat.
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, revizuientul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 287/D din 04 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău motivând că nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat, acuzaţiile care i se aduc sunt rodul unei înscenări puse la cale de fiica sa şi fosta concubină, el neîntreţinând raporturi sexuale cu fiica sa minoră fie din motive de impotenţă, fie din motive de poluţii nocturne, fie pentru că lenjeria examinată ar aparţine concubinei sale şi nu victimei invocând în drept prevederile art. 394 C. proc. pen. şi solicitând reaudierea martorilor I.E. şi N.T. precum şi confruntarea sa cu partea vătămată.
Analizând motivele invocate de revizuient, prin cererea de revizuire, instanţa a constatat că acestea nu se încadrează în nici unul din motivele de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., revizuientul fiind nemulţumit de soluţia de condamnare dispusă în baza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, însă acest motiv nu este de natură să justifice revizuire potrivit vreunui caz prevăzut de art. 394 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă";.
În art. 394 alin. (1) C. proc. pen. sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzându-se că „revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia”.
Atât din conţinutul prevederilor menţionate, cât şi din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, este de observat că prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situaţia când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”.
Tot astfel, prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea „constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”.
În fine, pentru cazul „când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia”, s-a prevăzut, în art. 394 alin. (4) C. proc. pen., că „toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii”.
Sub acest aspect, rezultă că cererea formulată de revizuent vizează o hotărâre de condamnare, fiind astfel îndeplinită condiţia premisă analizată.
Motivele invocate de revizuent cum că nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat, acuzaţiile care i se aduc fiind rodul unei înscenări puse la cale de fiica sa şi fosta concubină, el neîntreţinând raporturi sexuale cu fiica sa minoră fie din motive de impotenţă, fie din motive de poluţii nocturne, fie pentru că lenjeria examinată ar aparţine concubinei sale şi nu victimei nu se încadrează în prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen. întrucât aceste apărări au fost formulate de revizuent cu prilejul judecării în fond a cauzei dar şi în căile de atac, aspect ce rezultă din motivările instanţelor, astfel încât nu este îndeplinită condiţia negativă că „nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei”.
Privitor la reaudierea martorilor I.E. şi N.T., instanţa a constatat că şi aceşti martori au fost audiaţi cu ocazia judecării în fond a cauzei, depoziţiile acestora fiind analizate de instanţe cu prilejul pronunţării soluţiilor în cauză.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi pentru alte motive decât cele strict prevăzute de lege, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia ";împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii";.
Pentru considerentele expuse anterior, văzând că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţia prealabilă obligatorie menţionată, instanţa în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a dispus respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul.
Prin decizia penală nr. 23 din 21 februarie 2012 Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul – revizuent P.H.V. împotriva sentinţei penale nr. 276/D din 06 decembrie 2011 pronunţate de Tribunalul Bacău.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel a reţinut că, atât din cuprinsul cererii de revizuire cât şi prin luarea în considerare a motivelor de apel că se doreşte de către revizuent o reevaluare a probatoriului administrat cu ocazia judecăţii pe fond a cauzei în care a fost dispusă condamnarea acestuia precum şi dispunerea unei noi soluţii pe fondul cauzei, în sens favorabil revizuentului printr-o nouă interpretare în drept, a situaţiei de fapt reţinută de instanţele care au soluţionat cauza în fond.
Această cerere nu a putut fi primită în cadrul procedurii de judecată a revizuirii, faţă de faptul că prevederile art. 394 C. pen. enumeră în mod expres şi limitativ cazurile în care se poate declara revizuire, ori este evident că cererea de faţă, astfel cum a fost formulată, nu poate fi încadrată în nici unul dintre aceste motive.
S-a mai reţinut că, într-o jurisprudenţă constanţă, instanţa supremă ( fosta C.S.J. sau Î.C.C.J.) a statuat că solicitările privind interpretarea probelor administrate nu pot conduce la admiterea cererii de revizuire ( ex. decizia penală nr. 361/2001 a C.S.J.).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi rejudecând, să se admită cererea de revizuire.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a solicitat reevaluarea probatoriului administrat în faza cercetării judecătoreşti, apreciind totodată că nu este vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.
Verificând cererea de revizuire, prima instanţă a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanţei şi care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Din analiza textului legal menţionat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanţei în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probaţiunea.
Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie şi nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenţei unei fapte probatorii necunoscută de instanţă la momentul judecăţii.
În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuent urmăreşte, de fapt, redozarea pedepsei aplicate, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanţelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii – care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulată în baza acestui temei – şi mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.
Ca atare, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece susţinerile recurentului revizuent nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluţia de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică şi legală.
Având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.H.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din data de 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2052/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2057/2012. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
