ICCJ. Decizia nr. 2048/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2048/2012
Dosar nr. 70/36/2012
Şedinţa publică din 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 234/P din 6 martie 2012 Curtea de Apel Constanţa a respins contestaţia în anulare formulată de recurentul inculpat G.D. împotriva deciziei penale nr. 13/P din data de 10 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. 12909/212/2010, ca nefondată.
Pentru a decide astfel Curtea a reţinut următoarele:
La data de 17 ianuarie 2012 condamnatul G.D. prin apărători aleşi a formulat contestaţie în anulare invocând ca temei de drept art. 386 lit. a) C. proc. pen. şi art.390 C. proc. pen.
S-a solicitat desfiinţarea deciziei penale nr. 13/P din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa cât şi suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea contestaţiei în anulare.
S-a invocat ca motiv al contestaţiei în anulare împrejurarea că, procedura de citare cu inculpatul la unicul termen fixat din 10 ianuarie 2012 nu a fost îndeplinită conform legii.
S-a susţinut că citaţia pentru termenul de judecată în recurs nu i-a fost comunicată motiv pentru care a şi lipsit la judecata în fond a cauzei.
S-a susţinut că, deşi era la domiciliu în perioada 10-15 decembrie 2011, aflându-se sub tratament medical, nu a primit citaţia astfel că, nu a semnat dovada de primire aşa cum prevăd disp. art. 178 alin. (1) C. proc. pen.; iar agentul procedural nu a procedat conform art. 179 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care avea obligaţia de a face diligenţe pentru a înmâna citaţia personal inculpatului.
S-a susţinut, de asemenea că au fost încălcate cerinţele art. 179 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., întrucât citaţia a fost înmânată unei alte persoane decât cele descrise limitativ în textul de lege.
Examinând legalitatea şi temeinicia contestaţiei în anulare în raport de cerinţele art. 86 C. proc. pen. cât şi privind citarea părţilor potrivit art. 177 C. proc. pen., curtea a constatat următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară, iar legea prevede 4 cazuri în care poate fi exercitată această.
Primul caz de contestaţie se poate utiliza când procedura de citare a părţii pentru termenul în care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii [ art. 386 lit. a) C. proc. pen.].
Astfel, împrejurarea care poate determina introducerea contestaţiei legate de neîndeplinirea legală a procedurii de citare, această împrejurare poate fi extrem de variată, dar în toate cazurile să fi determinat judecarea părţii în lipsă, datorită faptului că persoana respectivă a fost pusă în situaţia de a nu se fi putut prezenta ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale de citare.
Art. 177 C. proc. pen. reglementează minuţios locul unde urmează a se trimite citaţia, având în vedere multiplele situaţii concrete, posibile.
Regula generală este că, citarea se face la adresa unde locuieşte cel chemat. Când inculpatul şi-a indicat adresa în declaraţiile date în cursul procesului penal, el urmează a fi citat la acea adresă chiar dacă între timp a părăsit localitatea fără a se şti locul unde se află în momentul citării.
Intr-o asemenea situaţie, în cursul procesului penal pot indica şi altă adresă, decât cea de locuinţă, citarea făcându-se la locul indicat.
În principiu orice schimbare de adresă în cursul procesului trebuie adusă la cunoştinţă organului penal; citarea la noua adresă se face numai dacă această obligaţie a fost îndeplinită.
Citaţia se înmânează de regulă celui citat, acesta semnează dovada de primire care se înaintează organului emitent.
Potrivit art. 179 C. proc. pen., citaţia poate fi înmânată şi altor persoane decât destinatarului in două situaţii:
- cel citat nu se află acasă;
- locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente, ori intr-un hotel.
În primul caz citaţia poate fi lăsată soţului, unei rude sau oricărei persoane care locuieşte cu cel citat, ori în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa.
În speţă, din momentul declanşării urmăriri penale, respectiv 27 noiembrie 2008 şi până la întocmirea rechizitoriului 26 martie 2010, domiciliul inculpatului apare ca fiind Bucureşti sector 5.
Judecătoria Constanţa a fost sesizată la data de 26 martie 2010 iar hotărârea s-a pronunţat la data de 4 noiembrie 2011. In tot acest interval de timp, de 1 an şi 8 luni de zile tot ceea ce priveşte actele procedurale, respectiv citaţia s-a făcut la adresa indicată de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, respectiv cea indicată mai sus Bucureşti sector 5.
S-a mai reţinut că la fila 26 dosar fond se află declaraţia inculpatului din şedinţa publică din 25.2010 care legitimat fiind, acesta indică adresa de domiciliu fără a invoca alte împrejurări sau alte adrese la care să fie citat pe parcursul procesului penal.
La filele 99 - 146 dosar fond se află mai multe acte privind societatea comercială pe care o are inculpatul, iar adresa de domiciliu a inculpatului coincide cu sediul social al firmei.
De asemenea, la dosarul de fond filele 158, 188 se află două bilete de internare în spital în care de asemenea apare ca adresă de domiciliu Bucureşti sector 5.
Pe parcursul desfăşurării procesului penal procedura de citare s-a făcut la adresa indicată de inculpat, motiv pentru care instanţa de recurs a dispus citarea condamnatului pentru termenul din 10 ianuarie 2012 la adresa cunoscută şi indicată de altfel şi în cererea de recurs de la fila 4 dosar.
Este adevărat că dovada de îndeplinire a procedurii aflate la fila 9 dosar recurs s-a realizat prin primirea acesteia de către numita N.B., iar factorul poştal a indicat că este rudă cu destinatarul, respectiv nepoată.
Verificând apărarea inculpatului, prin audierea acestei martore, Curtea a constatat că aceasta este căsătorită cu un nepot de soră al condamnatului; aceasta în mod frecvent primea corespondenţa în ceea cel priveşte pe inculpat, întrucât domiciliul indicat în buletinul de identitate este cel al apartamentului in care locuieşte martora împreună cu soţul ( nepotul inculpatului ); de altfel titular al acestui apartament este sora inculpatului.
In aceste condiţii, cât timp procesul s-a desfăşurat în perioada 27 noiembrie 2008 şi până la 10 ianuarie 2012 şi în nici un moment condamnatul nu a indicat o altă adresă la care să îi fie trimise actele procedurale, curtea a constatat că este nefondată contestaţia în anulare, nefiind încălcate disp. art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 179 C. proc. pen. aşa cum s-a susţinut.
De asemenea nu poate fi vorba de existenţa unei nulităţi absolute care să atragă nulitatea deciziei pronunţate, întrucât citarea condamnatului s-a făcut potrivit procedurii penale şi inculpatului nu i-a fost vătămat nici un drept.
Inculpatul a fost citat la adresa de domiciliu atunci când a avut loc judecata, el nu a fost pus în situaţia de a nu se putea apăra ( cât timp toată corespondenţa şi toate actele de procedură s-au efectuat la adresa indicată de acesta ).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi rejudecând, să se admită contestaţia aşa cum a fost formulată.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 38514 şi art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Hotărârea recurată poartă menţiunea definitivă astfel că demersul procesual al recurentului contestator apare ca inadmisibil.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unui recurs, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul G.D. împotriva deciziei penale 234/P din data de 6 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2047/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2049/2012. Penal → |
|---|
