ICCJ. Decizia nr. 2165/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2165/2012
Dosar nr. 2054/91/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 223 din 7 decembrie 2011 Tribunalul Vrancea, a condamnat pe inculpatul minor D.I.F., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În condiţiile art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată S.M.C. - prin reprezentant legal S.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.I.F.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente D.S. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat şi s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1716/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor D.I.F., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), constând în aceea că în ziua de 21 iulie 2010, orele 14 , prin ameninţări cu acte de violenţă, a încercat să întreţină raport sexual cu victima S.M.C. în vârstă de 8 ani.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 21 iulie 2010, organele de poliţie ale municipiului Focşani au fost sesizate de numitul S.M. din Focşani (fila 5 dosar urmărire penală), cu faptul că în aceeaşi zi fiica sa S.M.C., în vârstă de 8 ani, a fost victima unei agresiuni sexuale comisă de un tânăr necunoscut.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că autorul infracţiunii de tentativă de viol este inculpatul minor D.I.F. în vârstă de 16 ani, care a comis fapta în următoarele împrejurări:
În ziua de 27 iulie 2010 , orele 1400 inculpatul D.I.F. a acostat-o pe minora S.M.C., în vârstă de 8 ani, ce se juca în spatele blocului din municipiul Focşani, unde locuieşte, cu scopul de a întreţine raport sexual, însă aceasta, necunoscându-l şi fiindu-i frică de el, a plecat în scara blocului pentru a urca în casă.
În această situaţie inculpatul minor D.I.F. a plecat imediat în urmărirea victimei, reuşind să o blocheze în scara blocului unde, prin ameninţări cu acte de violenţă, a determinat-o să-l lase să o pupe în zona genitală, apoi să o atingă cu organul său genital în aceeaşi zonă, moment în care a fost surprins de tatăl victimei - S.M., determinându-l pe acesta să-şi întrerupă activitatea.
În continuare S.M. l-a reţinut pe inculpatul D.I.F. şi a anunţat organele de poliţie faţă de care acesta a recunoscut fapta comisă (fila 6 dosar urmărire penală).
Întrucât minora S.M.C. nu a fost agresată fizic şi nici nu a avut loc un raport sexual, nu a mai fost prezentată la Serviciul de Medicină Legală Vrancea.
Situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută mai sus rezultă din : sesizarea părţii vătămate (fila 5 dosar urmărire penală), proces verbal de cercetare la faţa locului (fila 6 dosar urmărire penală), proces verbal din 21 iulie 2010 de audiere a minorului (fila 7 dosar urmărire penală), declaraţia reprezentantului minorei dată la urmărirea penală (fila 10) şi la instanţă (fila 39 dosar instanţă), raport de expertiză psihiatrică (fila 20 dosar de urmărire penală), referatul de anchetă socială (fila 22 dosar urmărire penală), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea (fila 22 dosar instanţă), coroborate cu declaraţia de recunoaştere a faptei dată la urmărirea penală în prezenţa apărătorului (fila 15 ).
Declaraţia de nerecunoaştere a faptei dată la instanţă (fila 28) s-a arătat că nu a putut fi reţinută de instanţă întrucât ea contravine declaraţiei dată de reprezentantul legal al părţii vătămate minore -S.M. la instanţă (la fila 39 dosar instanţă şi fila 10 dosar urmărire penală) şi declaraţia dată de inculpat la urmărirea penală (fila 15) în prezenţa apărătorului.
De altfel, faptul că inculpatul D.I.F. a săvârşit infracţiunea de tentativă la viol a rezultat din însăşi declaraţia de nerecunoaştere la instanţă (dată la fila 28 dosar instanţă), întrucât acesta a relatat cu lux de amănunte articolele de îmbrăcăminte pe care partea vătămată S.M.C. le avea la data săvârşirii faptei, respectiv la data de 21 iulie 2010.
În drept, fapta inculpatului D.I.F. care la data de 21 iulie 2010, orele 1400 , prin ameninţări cu acte de violenţă, a încercat să întreţină raport sexual cu partea vătămată - minora S.M.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) , pentru care inculpatul a răspuns penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului şi poziţia procesuală a acestuia.
Faţă de persoana inculpatului care este minor, nu are antecedente penale, instanţa a apreciat că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse cu executarea orientate spre minim.
Cât priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite conduce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor electorale prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul activităţii de stat.
Prin urmare, în baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată S.M.C. - prin reprezentant legal S.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.I.F.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Împotriva sentinţei penale nr. 223 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, a formulat apel inculpatul D.I. criticând sentinţa penală apelată pentru netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că acesta este nefondat.
Pedeapsa aplicată de instanţa de fond s-a apreciat că este just individualizată raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi are menirea să îşi atingă scopul prev. de art. 52 C. pen.
Instanţa de fond a avut în vedere în mod eficient împrejurările comiterii faptei constând în aceea că la data de 21 iulie 2010, ora 14,00, prin ameninţarea cu violenţă, inculpatul a încercat să întreţină un act sexual cu minora S.M.C., în vârstă de 8 ani, în scara blocului unde aceasta din urmă locuia.
De asemenea a avut în vedere că deşi minor, inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală şi a fost cercetat fiind arestat într-o altă cauză.
Din referatul de evaluare a rezultat că provine dintr-o familie dezorganizată şi posibilitatea sa de reinserţie socială este foarte mică.
Aşa fiind şi văzând şi prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.I. împotriva sentinţei penale nr. 223 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Vrancea şi l-a obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.I.F., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat D.I.F., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond, a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate circumstanţe favorabile inculpatului.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 2 ani şi şase luni închisoare s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în aceea că, în ziua de 21 iulie 2010, orele 1400, prin ameninţări cu acte de violenţă, inculpatul a încercat să întreţină raport sexual cu partea vătămată - minora S.M.C.
De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul în prezent este arestat într-o altă cauză, dovedind prin săvârşirea infracţiunii care formează obiectul prezentei cauze persistenţa în actul antisocial, ce nu a justificat reţinerea comportării sale sincere ca şi circumstanţă atenuantă cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cât şi de persoana inculpatului, poziţia procesuală a acestuia, care nu a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.,nu este şcolarizat, provine dintr-o familie dezorganizată, astfel că, Înalta Curte reţine că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 2 ani şi şase luni închisoare şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă iar la soluţionarea cauzei nu a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului D.I.F.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.I.F. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va constata că inculpatul D.I.F., este arestat în altă cauză.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.F. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că inculpatul D.I.F., este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2153/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2179/2012. Penal → |
|---|
