ICCJ. Decizia nr. 2179/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2179/2012
Dosar nr. 8701/40/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2012
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 244 din data de 10 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani au fost respinse cererile cu privire la schimbarea încadrării juridice formulate de inculpat prin apărător.
Inculpatul S.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:
- art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.C.D. suma de 30.000 lei, despăgubiri civile, din care 15.000 lei daune materiale şi 15.000 lei daune morale.
S-a constatat că partea vătămată C.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi - Clinica Chirurgicală Toracică suma de 1.854,58 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală, calculată începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani suma de 1.406,75 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru asistenţă sanitară şi transportul părţii vătămate.
In temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul - corp delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani sub nr. 51/2010 (colet nr. 1).
S-a dispus restituirea către partea vătămată a coletului nr. 2, ce conţine un tricou, o bluză şi un hanorac, iar inculpatului coletul nr. 3, ce conţine un pulover şi o giacă, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani (poziţia nr. 51/2010), la rămânerea definitivă a hotărârii.
In temeiul art. 199 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus scutirea de amenda judiciară în sumă de 1.000 lei, aplicată domnului avocat P.O. prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2011.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar părţii vătămate C.C.D. să-i plătească suma de 1.000 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, din 21 decembrie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul S.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în seara de 13 februarie 2010, în jurul orelor 21,40, a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate C.E., după care i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit părţii vătămate C.C.D. în stradă, provocându-i acestuia un traumatism toracic deschis şi plăgi tăiate multiple, pentru vindecarea lor fiind necesare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, leziunile constatate punându-i în primejdie viaţa.
Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.C.D., C.V. şi faţă de autor necunoscut, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât lipseşte plângerea prealabilă a părţii vătămate (parte vătămată S.G.).
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul S.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât faptele săvârşite nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, s-a constatat corect dovedită următoarea situaţie de fapt:
In seara zilei de 13 februarie 2010, inculpatul şi partea vătămată s-au întâlnit la o discotecă din oraşul Ştefăneşti, judeţul Botoşani.
La un moment dat inculpatul i-a propus părţii vătămate C.C.D. să-i dea ceva de băut, fiind refuzat de acesta. In aceste împrejurări, inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată, care s-a apărat aplicându-i acestuia o lovitură cu pumnul după care a plecat la domiciliul său.
Cunoscând că partea vătămată poate fi găsită la părinţii săi, în jurul orei 21,30, inculpatul s-a deplasat la locuinţa mamei acesteia, C.E., a pătruns fără drept în curte şi a bătut la uşa de la intrare în casă. In urma zgomotului produs, au ieşit afară martorii M.I. şi C.M.R., după care a ieşit partea vătămată C.C.D., întrebat de ce a intrat în curte şi ce doreşte, inculpatul s-a retras la întuneric într-un colţ al casei, spunând că-1 doare un picior.
In momentul când partea vătămată s-a apropiat de inculpat, acesta a lovit-o cu un cuţit şi a ieşit din curte urmat de partea vătămată. Când au ajuns în stradă, cu acelaşi cuţit, inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată din nou. Intre timp au ajuns martorii M.I. şi C.M.R., care pentru a-1 împiedica pe inculpat să o lovească cu cuţitul pe partea vătămată i-au pulverizat un spray lacrimogen în faţă, martora C.M.R. luându-i cuţitul din mana. Imediat, a apărut şi tatăl părţii vătămate C.V., care împreună cu martorul M.I. au luat-o pe partea vătămată şi au dus-o în casă. Ulterior, au sunat la serviciul de urgenţă şi imediat partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Botoşani iar apoi la Spitalul Clinic de Pneumologie din Iaşi.
Partea vătămată a fost internată cu diagnosticul „Politraumatism prin agresiune (înjunghiere), plagă înjunghiată hemitorace anterior drept penetrantă: hemotorax drept, plăgi tăiate faciale, frontale, piramidă nazală, şoc hemoragie";. S-a practicat pleurostomie minimă dreapta, evacuându-se 1800 m.l. sânge proaspăt sub presiune. S-a decis toracotomie în urgenţă pentru hemostază. S-a ligaturat artera mamară internă - sursa principală şi s-au suturat 2 plăgi pulmonare în LSD, cu drenaj total 2.500 m.l. sânge proaspăt.
Fiind examinată medico-legal, s-a constatat că partea vătămată a prezentat un traumatism toracic acut deschis, cu plăgi tăiate multiple, leziuni pulmonare şi hemotorax masiv consecutiv, leziuni care au putut fi produse prin loviri repetate cu un obiect tăietor înţepător iar pentru vindecarea leziunilor suferite au fost necesare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale. De asemenea, s-a mai constatat că leziunile produse i-au pus viaţa în primejdie părţii vătămate.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu declaraţiile părţilor vătămate (filele 35-38 dosar urmărire penală, filele 106-107 instanţă), procesul verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice (filele 7-16 dosar urmărire penală), certificatul medico-legal al părţii vătămate C.C.D. (fila 39 dosar urmărire penală), procesele verbale de examinare al obiectelor de îmbrăcăminte ale părţii vătămate C.C.D. din momentul săvârşirii infracţiunii şi fotografiile efectuate cu această ocazie (filele 17-25 dosar urmărire penală), declaraţiile martorilor M.I. (fila 51-53 dosar urmărire penală, fila 125 instanţă), C.M.R. (54-57 dosar urmărire penală şi fila 124 instanţă), C.V. (filele 58-60 dosar urmărire penală şi 123 instanţă).
Inculpatul, atât la urmărirea penală cât şi în instanţă, a recunoscut parţial faptele reţinute în sarcina sa, precizând că era în stare de ebrietate, că nu-şi aminteşte să fi avut cuţit asupra lui şi nu-şi poate explica leziunile pe care le are partea vătămată.
A mai precizat, de asemenea, că în acea seară el a fost bătut de către tatăl părţii vătămate, fiind necesară internarea sa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Botoşani.
Prin apărătorul său, a solicitat la ultimul termen de judecată schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă sau în infracţiunea de vătămare corporală, întrucât nu a avut intenţia de a ucide pe partea vătămată. De asemenea, a solicitat înlăturarea din încadrarea juridică a dispoziţiilor art. 175 lit. i) C. pen., susţinând că conflictul dintre el şi partea vătămată a avut loc în curtea acestuia, astfel încât nu este justificată reţinerea acestei agravante.
Analizând cererile inculpatului, instanţa le-a considerat neîntemeiate motiv pentru care le-a respins pentru următoarele considerente:
Faţă de probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. şi nici în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen.
Astfel, săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. este exclusă atât timp cât din certificatul medico-legal efectuat de Serviciul de Medicină Legală Botoşani, rezultă că, leziunea traumatică i-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
In raport cu împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (respectiv starea de tensiune aflată între părţi, între aceştia existând un incident în aceeaşi zi), natura obiectul vulnerant folosit de inculpat (cuţit cu lama de 22 cm, fiind un instrument tăietor înţepător apt de a produce moartea) şi zona anatomică vizată, chiar la nivelul cunoştinţelor comune constituie o zonă vitală (zona toracică - două plăgi pulmonare de 1,2-1,5 cm lungime), inculpatul nu a urmărit dar a acceptat producerea rezultatului letal acţionând cu intenţie indirectă.
Pentru considerentele expuse, s-a apreciat că inculpatul nu a urmărit vătămarea corporală a victimei, ci fără putinţă de tăgadă a acceptat posibilitatea producerii morţii acesteia.
In ce priveşte reţinerea agravantei prev. de art. 175 lit. i) C. pen., s-a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei de omor prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
A rezultat din toate probele administrate că inculpatul a aplicat lovituri cu cuţitul atât în curtea părţii vătămate, cât şi în faţa porţii, astfel momentul consumării infracţiunii a avut loc pe drumul public. Aceste aspecte rezultă din toate declaraţiile martorilor audiaţi, declaraţiile părţii vătămate, cât şi din procesul verbal de cercetare la faţa locului, care a constatat urme de agresiune atât în curtea locuinţei părţii vătămate cât şi în afara curţii, identificând urme şi pete de sânge.
De asemenea, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul pătrunzând fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate fără consimţământul acesteia pe timp de noapte.
Rezultând vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni, instanţa de fond i-a aplicat acestuia cate o pedeapsă în baza textelor de lege mai sus-arătate.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei şi modalitatea de săvârşirea a acesteia, precum şi persoana inculpatului şi circumstanţele care atenuează răspunderea penală.
Deşi inculpatul a avut o poziţie relativ sinceră pe parcursul procesului penal, motivată de starea de ebrietate în care acesta se afla, în cursul cercetării judecătoreşti s-a prezentat la orice termen de judecată în instanţă şi a manifestat disponibilitate în ce priveşte achitarea pretenţiilor solicitate de partea vătămată, astfel încât s-a apreciat că se poate reţine în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. şi, dând eficienţă dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. (pentru fapta de tentativă de omor) şi de dispoziţiile art. 76 lit. c) C. pen. [pentru fapta prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.], i s-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, instanţa i-a aplicat şi pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Întrucât inculpatul a comis două fapte în concurs real, s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.
In ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat, dat fiind gravitatea faptei comise şi consecinţele faptei sale că, pentru reeducarea inculpatului, este necesară o pedeapsă cu închisoare cu executare în regim de detenţie.
Pe durata executării pedepsei rezultante, instanţa a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În ce priveşte latura civilă, s-a constatat că, în cauză s-a constituit parte civilă, partea vătămată C.C.D. cu suma de 30.000 lei despăgubiri civile, din care 15.000 lei daune morale şi 15.000 lei daune materiale.
În cauză, s-au mai constituit părţi civile Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi - Clinica Chirurgicală Toracică cu suma de 1.854,58 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală şi Spitalul Judeţean de Ambulanţă Botoşani cu suma de 1.496,75 lei, cu acelaşi titlu.
La termenul de judecată din 23 iunie 2011, fila 126 dosar instanţă, inculpatul a arătat că este de acord să o despăgubească pe partea vătămată cu suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
Având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa de fond, în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi 1359 C. civ., 1-a obligat pe inculpat să-i plătească părţii vătămate C.C.D. suma de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând 15.000 lei daune materiale şi 15.000 lei daune morale.
De asemenea, a constatat întemeiate şi acţiunile civile ale celor două unităţi spitaliceşti, obligând pe inculpat la plata sumei de 1.854,58 lei către Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi - Clinica Chirurgicală Toracică, reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală calculată începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.
De asemenea, a obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani suma de 1.406,75 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru asistenţa sanitară şi transportul părţii vătămate.
In temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cuţitul - corp delict înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoşani sub nr. 51/2010 (colet nr. 1).
In temeiul art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către partea vătămată a coletului nr. 2, ce conţine un tricou, o bluză şi un hanorac iar inculpatului coletul nr. 3, ce conţine un pulover şi o giacă, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani (poziţia nr. 51/2010), la rămânerea definitivă a hotărârii.
In ce priveşte cererea formulată de avocatul ales al părţii vătămate, P.O., prin care a solicitat scutirea de amenda judiciară aplicată acestuia prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2011, având în vedere înscrisul depus la dosar din care a reieşit că din motive obiective nu putut fi prezent la susţinerea cauzei, în temeiul art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a admis-o şi a dispus scutirea de amenda aplicată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri.
Prin decizia penală nr. 18 din 15 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.G., împotriva sentinţei penale nr. 244 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, în dosarul nr. 8701/40/2010.
A fost obligat inculpatul apelant la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a pronunţa această decizia, instanţa de apel, analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate (filele 35-38 dosar urmărire penală, filele 106-107 instanţă), procesul verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice (filele 7-16 dosar urmărire penală), certificatul medico-legal al părţii vătămate C.C.D.(fila 39 dosar urmărire penală), procesele verbale de examinare al obiectelor de îmbrăcăminte ale părţii vătămate C.C.D. din momentul săvârşirii infracţiunii şi fotografiile efectuate cu această ocazie (filele 17-25 dosar urmărire penală), declaraţiile martorilor M.I. (fila 51-53 dosar urmărire penală, fila 125 instanţă), C.M.R. (54-57 dosar urmărire penală şi fila 124 instanţă), C.V. (filele 58-60 dosar urmărire penală şi 123 instanţă), a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept, motiv pentru care nu a mai reiterat-o.
In ce priveşte critica ce vizează greşita încadrare juridică a faptei, instanţa de apel a reţinut că aceasta nu este întemeiată, arătând că, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen., o faptă este săvârşită cu intenţie indirectă, atunci când prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
Din probele dosarului rezultă că în urma agresiunii exercitate asupra sa, partea vătămată a fost internată cu diagnosticul „Politraumatism prin agresiune (înjunghiere), plagă înjunghiată hemitorace anterior drept penetrantă: hemotorax drept, plăgi tăiate faciale, frontale, piramidă nazală, şoc hemoragie";. S-a practicat pleurostomie minimă dreapta, evacuându-se 1800 m.l. sânge proaspăt sub presiune. S-a decis toracotomie în urgenţă pentru hemostază. S-a ligaturat artera mamară internă - sursa principală şi s-au suturat 2 plăgi pulmonare în LSD, cu drenaj total 2.500 m.l. sânge proaspăt.
Fiind examinată medico-legal, s-a constatat că partea vătămată a prezentat un traumatism toracic acut deschis, cu plăgi tăiate multiple, leziuni pulmonare şi hemotorax masiv consecutiv, leziuni care au putut fi produse prin loviri repetate cu un obiect tăietor înţepător iar pentru vindecarea leziunilor suferite au fost necesare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale. De asemenea, s-a mai constatat că leziunile produse i-au pus viaţa în primejdie părţii vătămate.
S-a arătat că având în vedere concluziile certificatului medico-legal nr. 155/D din 18 februarie 2010 a Serviciului de Medicină Legală Botoşani, viaţa victimei, în urma faptei comise de inculpat, a fost pusă în primejdie, încadrarea juridică ca vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., este exclusă.
De asemenea, pentru a putea face diferenţierea între infracţiunea de omor şi cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., întreaga practică şi doctrină judiciară este de acord că elementul definitoriu este poziţia subiectivă a agresorului în raport de rezultatul socialmente periculos (adică moartea victimei) şi că o atenţie deosebită trebuie acordată relaţiilor anterioare dintre părţi, obiectului cu care a acţionat agresorul, zonei vitale asupra căreia s-a acţionat, etc.
S-a mai arătat că din probele administrate rezultă că între părţi exista deja o stare de tensiune, fiind implicate anterior într-un alt conflict, inculpatul a lovit victima cu un cuţit cu lamă de 22 cm - instrument apt de a produce moartea, a lovit în zonă vitală respectiv zona toracică unde s-au constatat două plăgi pulmonare de 1,2 -1,5 cm lungime, ceea ce demonstrează că şi în ipoteza în care nu s-a urmărit decesul părţii vătămate, inculpatul a prevăzut şi a acceptat posibilitatea producerii lui. Apoi, rezultă din toate probele administrate că inculpatul a aplicat lovituri cu cuţitul atât în curtea părţii vătămate, cât şi în faţa porţii, astfel momentul consumării infracţiunii a avut loc pe drumul public.
În aceste împrejurări, s-a constatat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, celelalte critici făcute de inculpatul apelant fiind fără relevanţă.
Cu referire la aspectul invocat de apărare că inculpatul nu i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 320/1 C. proc. pen., Curtea a constatat că din conţinutul încheierii din 15 februarie 2011 (fila 108 dosar fond), reiese că i s-au adus la cunoştinţă aceste prevederi, iar inculpatul a arătat că nu doreşte ca acestea să fie aplicate.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul S.G., criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o consideră exagerată, solicitând redozarea acesteia.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul S.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., reţinându-se în sarcina sa, că în seara de 13 februarie 2010, în jurul orelor 21,40, a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate C.E., după care i-a aplicat părţii vătămate C.C.D. mai multe lovituri cu un cuţit, atât în curte cât şi în stradă, provocându-i acestuia un traumatism toracic deschis şi plăgi tăiate multiple, care i-sau pus în primejdie viaţa şi pentru vindecarea cărora au fost necesare 28-30 zile îngrijiri medicale.
Faţă de materialul probator administrat în cauză, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite de instanţa de apel, iar pedeapsa aplicată este just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La aplicarea pedepsei s-au avut în vedere pericolul social deosebit al infracţiunilor săvârşite, valorile sociale ocrotite de legea penală, respectiv viaţa persoanei şi dreptul de proprietate, traumatismul suferit de victimă şi multiplele plăgi tăiate care i-au pus acesteia viata în primejdie, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi şi-a arătat disponibilitatea să despăgubească partea vătămată cu suma cu care s-a constituit parte civilă.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanţa de apel la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare fiind sub minimul special prevăzut de lege, dar apreciată ca fiind în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi preventiv ale acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului S.G. este just individualizată, iar hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 15 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2165/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2188/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
