ICCJ. Decizia nr. 2190/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2190/2012
Dosar nr. 1736/1/2012
Şedinţa publică din 21 iunie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 30 august 2010 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2015/104/2010 s-a respins cererea de rejudecare conform art. 522/1 C. proc. pen., formulată de petentul B.P., ca inadmisibilă.
Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2010, condamnatul B.P. a solicitat în baza art. 522/1 C. proc. pen. rejudecarea cauzei privind dosarul nr. 3272/54/2006 prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.
În motivarea cererii, condamnatul a susţinut că a fost judecat în lipsă, solicitând astfel rejudecarea cauzei şi suspendarea executări până la rămânerea definitivă a hotărârii.
In motivarea cererii s-a arătat că cererea de extrădare a fost respinsă de instanţa judecătorească din Polonia, acolo unde se afla condamnatul petent B.P., aşa încât cererea de rejudecare apare ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul B.P., apreciind că hotărârea este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 522/1 C. proc. pen., iar prin decizia penală nr. 37 din 21 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, iar prin decizia nr. 3139 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2015/104/2010 s-a respins ca ne fondat recursul declarat de condamnatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 37 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că rejudecarea unei persoane judecate „în lipsă"; presupune, tocmai pentru ca aceasta să beneficieze de posibilitatea unei apărări complete şi nemijlocite, prezenta efectivă la noua procedură judiciară este absolut necesară deoarece însăşi lipsa sa de la desfăşurarea primei proceduri judiciare este invocată ca o critică pentru un proces echitabil. Rejudecarea în lipsă a unei persoane judecate în lipsă ar fi de natură să repună în discuţie caracterul echitabil al noii proceduri judiciare de stabilirea a răspunderii penale a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, condamnatul contestator a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
A arătat că la data judecării cauzei, petentul se afla în stare de arest în Italia şi nu a avut posibilitatea de a comunica cu instanţa.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că cererea de contestaţie în anulare este formulată de domnul W.F. din Freiburg, fără a prezenta un mandat din partea contestatorului pentru a formula cererea de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 387 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, iar art. 174 alin. (1) C. proc. pen. prevede că în cursul judecăţii, învinuitul şi inculpatul precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi cu excepţia cazurilor în care prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie.
Alin. (5) al art. 174 C. proc. pen. prevede că dovada mandatului se face în condiţiile legii.
În cauza de faţă, contestaţia în anulare a fost formulată de numitul W.F. în numele contestatorului B.P., fără a face dovada calităţii de reprezentant al acestuia.
Întrucât contestaţia în anulare a fost formulată de o persoană iară calitate procesuală, aceasta apare ca fiind inadmisibilă, astfel că urmează a fi respinsă.
Ca o consecinţă, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva deciziei nr. 3139 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2015/104/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2188/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2191/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
