ICCJ. Decizia nr. 2167/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2167/2012
Dosar nr. 4237/63/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 424 din 26 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4237/63/2011, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.S.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza disp. art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74, lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
S-a aplicat art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv, cu începere de la 22 decembrie 2010 la zi.
În baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical ambulator în reţeaua sanitară a penitenciarelor pe durata executării pedepsei principale şi ulterior într-un institut medical de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii până la însănătoşire.
S-a luat act că moştenitoarea victimei - numita D.M. nu a mai solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la 11.000 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 1.239 RON taxe acte medico-legale (urmărirea penală şi fond, 6.648 RON expertiză criminalistică ADN), 300 RON onorariu avocat oficiu (urmărire penală şi fond).
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 833/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.S.M., aflat în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunii de viol urmat de moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (3) C. pen. şi violare de domiciliu prev.de art. 192 alin. (2) C. pen. S-a arătat că în toamna anului 2010, victima M.E., în vârstă de 78 ani, locuia singură într-un imobil de pe raza localităţii G., judeţul Dolj. Fiica sa, D.M., a locuit în aceeaşi casă, până în luna septembrie 2010, când s-a mutat la domiciliul concubinului ei, B.E., aflat în vecinătate. Cele două persoane se ocupau de îngrijirea victimei M.E., treceau zilnic pe la locuinţa sa pentru a-i aduce mâncare şi a-i acorda sprijinul necesar. De asemenea, pe la această locuinţă mai trecea şi locuia ocazional fiul lui D.M., numitul D.G., elev la un liceu din municipiul B. Având în vedere că, din cauza afecţiunilor sale, M.E. mai părăsea locuinţa şi era găsită la distanţe mari de casă, fiica sa asigura, pe timpul nopţii, uşa de la dormitor cu un ciorap sau alt material textil, iar poarta de acces o lega cu o sârmă. Pe raza comunei G. locuia şi inculpatul C.S.M., zis ";D.";, în vârstă de 23 ani, care prezenta afecţiuni psihice, fiind diagnosticat cu: ";tulburare de personalitate de tip impulsiv-exploziv pe fond sechelar";. În data de 3 octombrie 2010, în jurul orelor 17:30 - 18:00, inculpatul C.S.M. s-a deplasat la barul ";F.";, din comuna G., pentru a se întâlni cu mai mulţi prieteni. Inculpatul a stat la masă cu mai multe persoane din comună, printre care martorii: T.C., zis ";F.A.";, N.M.D. zis ";P.";. Cu toate că, de obicei, inculpatul nu consuma băuturi alcoolice, în seara respectivă acesta a băut bere dintr-o sticlă de 0,5 litri. În jurul orelor 23:00, inculpatul C.S.M. a părăsit barul împreună cu N.M.D., zis ";P.";, pentru a merge la locuinţele lor. După ce l-a lăsat pe N.M.D. la locuinţa sa, inculpatul şi-a continuat deplasarea pe aceeaşi stradă unde, la o distanţă de trei case se afla locuinţa victimei M.E. Când a ajuns în dreptul acestui imobil, cunoscând faptul că victima M.E. locuieşte singură, inculpatul C.S.M. a luat hotărârea de a intra în casă pentru a întreţine raporturi sexuale cu aceasta. După ce a sărit gardul, inculpatul a îndepărtat ciorapul cu care era asigurată uşa de acces în dormitor şi a pătruns în încăperea neiluminată unde dormea victima M.E. Întrucât în cameră era întuneric, inculpatul a luminat încăperea cu telefonul său mobil, după care s-a dezbrăcat şi a trezit-o pe bătrână. Inculpatul C.S.M. a întreţinut raport sexual normal cu victima, aproximativ o jumătate de oră, timp în care M.E. îi solicita acestuia să o lase în pace şi încerca să-şi cheme fiica în ajutor. La scurt timp, inculpatul a început un al doilea raport sexual normal, moment în care victima l-a prins de mână, însă C.S.M. a ripostat şi a început să o lovească, în mod repetat, cu pumnii în zona feţei. Inculpatul a tras victima pe marginea patului, i-a ridicat picioarele şi a mai întreţinut, în mod brutal, un nou raport sexual care a durat circa 10 - 15 minute. La un moment dat, a simţit umezeală pe organele sale genitale, iar când a luminat cu telefonul său mobil a observat că M.E. era plină de sânge pe faţă şi în zona vaginală, iar el era murdar cu sângele victimei pe mâini şi pe organul său genital. Inculpatul s-a îmbrăcat, a părăsit încăperea, după care a asigurat uşa la fel cum o găsise, a sărit gardul şi a plecat spre domiciliul său. La locuinţa sa a observat că hainele şi încălţămintea sa nu erau murdare de sânge, însă pe tastatura telefonului său mobil se aflau pete de sânge, pe care Ie-a şters cu o cârpă. În dimineaţa zilei de 4 octombrie 2010, în jurul orelor 09:00, D.M. şi concubinul ei, B.E., au descoperit-o pe M.E. decedată la domiciliu şi au sesizat organele de urmărire penală, care au demarat cercetările în cauză. Conform Raportului medico-legal de necropsie din 7 ianuarie 2011, întocmit de I.M.L. Craiova, a rezultat că moartea numitei M.E., de 78 ani, a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, urmarea unui politraumatism cu fractură de stern şi multiple fracturi costale duble bilaterale. Leziunile de violenţă toracale (cu fracturi costale şi sternală) s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi compresiune. Leziunile de violenţă cranio-faciale s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi compresiune între planuri dure şi lovire cu corpuri dure. Loviturile au putut fi aplicate din faţă lateral stânga-dreapta. Numita M.E. a prezentat ruptură vaginală cu hemoragie internă intraperitoneală şi hemoragie externă. Ruptura vaginală s-a putut produce postcoital, în urma unui act sexual brutal. Între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
În urma efectuării unei analize serologice, din Buletinul de analiză din 9 octombrie 2010 al I.M.L Craiova nu s-au evidenţiat spermatozoizi în secreţia vaginală. În urma audierii sale, în data de 12 octombrie 2010, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi a predat organelor de urmărire penală telefonul său mobil, marca N. cu margini de culoare albastră, telefon pe care l-a avut asupra sa în momentul comiterii faptelor şi pe care a observat sângele victimei.
În cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice biocriminalistice ADN în cadrul I.G.P.R. - Institutul Criminalistic - Laboratorul de Analize Genetice. Din concluziile raportului de expertiză ADN din 30 noiembrie 2010 a rezultat că genotiparea ADN extras din microurma T. (prelevată de pe tastatura telefonului mobil, marca N., de culoare argintie/albastră) a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice ce provine de la minimum două persoane. Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltate de la victima M.E. este inclus la markerii genetici corespunzători, într-o proporţie majoritară în acest amestec, alături de cel puţin un altul minoritar, ale cărui alele nu pot fi raportate întrucât nu respectă standardele minime analitice.
Frecvenţa de regăsire a profilului genetic al ADN extras din urma T., identic cu cel obţinut din proba de referinţă recoltată de la victima M.E. (probă notată R.) este de 1,64x10";8. Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic:60.975.609 indivizi neînrudiţi genetic. De asemenea, a mai fost dispusă şi efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, iar din concluziile raportului de expertiză din 21 decembrie 2010, întocmit de I.M.L. Craiova, a rezultat că inculpatul C.S.M. prezintă diagnosticul: ";Tulburare de personalitate de tip impulsiv-exploziv pe fond sechelar. Are discernământul faptelor şi al consecinţelor acestora păstrat şi l-a avut păstrat şi la data comiterii faptei (3 - 4 octombrie 2010). În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise. Audiat de instanţa de fond, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, relatând că a plecat din acel bar împreună cu martorul N.M.D., îndreptându-se spre casă, şi, după despărţirea de martor, a mai mers aproximativ 10 metri, după care nu îşi mai aduce aminte ce s-a mai întâmplat, pierzându-şi controlul. A mai relatat, că, atunci când şi-a revenit a realizat că se afla într-o casă străină. El era culcat pe jos, iar pe pat era o persoană acoperită cu o pătură şi dându-şi seama că a „făcut o prostie";, a părăsit în grabă imobilul, legând uşa de la intrare cu sfoară, iar când a ajuns pe uliţă a văzut că intrase în curtea victimei M.E. şi totodată a observat că avea urme de sânge pe mâini, iar acasă a constatat că avea urme de sânge şi pe telefonul mobil, pe care l-a şters cu o cârpă. Totodată, inculpatul a mai susţinut că atunci când a fost chemat la poliţie şi-a adus aminte că în noaptea respectivă a intrat în locuinţa victimei, aceasta s-a trezit, şi a înjurat-o, dar nu şi-a mai adus aminte dacă a agresat-o sau a întreţinut raporturi sexuale cu victima M.E. Ulterior, inculpatul a invocat că de fapt ar fi fost învăţat să săvârşească această faptă de o altă persoană, şi chiar s-a depus la dosar o scrisoare trimisă din Penitenciar de către inculpat mamei sale, în care acesta făcea referire la un anume L., identificat ca fiind martorul C.L., care l-ar fi învăţat să săvârşească fapta.
A reţinut instanţa de fond că inculpatul are o atitudine oscilantă, însă activitatea infracţională desfăşurată de acesta în noaptea de 3 octombrie 2010 este dovedită cu întreg probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi nemijlocit de instanţă. Astfel, martorii T.C. şi D.H. au declarat că inculpatul a fost în bar până în jurul orelor 23:00, după care a plecat împreună cu martorul N.M.D.
Martorii D.G. şi B.E. au declarat că în seara de 3 octombrie 2011 victima M.E. a fost vizitată de fiica sa şi de concubinul acesteia - B.E., care au plecat în jurul orelor 19:00, iar la plecare au legat uşa de la casă cu o sfoară şi uşa de la poartă au blocat-o, iar a doua zi în jurul orelor 9:00, când s-au dus să îi ducă mâncare, au găsit uşa de la poartă închisă şi de asemenea uşa de la casă tot legată, însă când au intrat în casă au găsit-o pe victimă în pat, decedată şi acoperită cu o pătură şi au constatat că victima era plină de sânge în diverse zone ale corpului, avea fusta ridicată şi urme de lovituri pe faţă şi pe corp. Cele relatate de martor a confirmat şi unele susţineri ale inculpatului în sensul că, atunci când a intrat în curtea victimei probabil a sărit gardul (din moment ce poarta de acces în curte era tot închisă şi a doua zi), iar când a ieşit din casă a legat uşa cu acea sfoară, aşa cum a găsit-o la intrare. În acelaşi timp, şi mama inculpatului, audiată fiind, a arătat că în noaptea respectivă a mers în camera fiului său, în jurul orelor 4:00 dimineaţa pentru a-l trezi să îşi facă nevoile pentru că suferea de eurezis şi a observat că era îmbrăcat în pantaloni scurţi şi într-un tricou, deşi în seara anterioară îl văzuse în cameră îmbrăcat în pantaloni lungi şi în acelaşi tricou, ori aceste relatări, au confirmat oarecum faptul că inculpatul, ajungând acasă şi văzând că are urme de sânge pe pantaloni şi pe lenjeria intimă, s-a schimbat şi a luat acei pantaloni scurţi. S-au audiat totodată nemijlocit în instanţă şi martorii C.L. şi C.I.E., asupra cărora a planat iniţial suspiciunea că ar fi putut pătrunde în domiciliul victimei în acea noapte, motivat de faptul că cei doi o cunoşteau pe fiica victimei, numita D.M., cu care au întreţinut anterior relaţii intime, însă martorii au declarat că într-adevăr o cunoşteau pe D.M. şi au întreţinut cu aceasta relaţii intime, dar în anul 2009, şi că în luna octombrie 2010 nu au fost în domiciliul victimei M.E., iar în cursul zilei au efectuat diverse activităţi la cetăţeni din comună, aspect confirmat de altfel şi în faza de urmărire penală şi spre seară s-au retras în domiciliile lor pe care nu le-au mai părăsit. Edificator pentru a stabili însă că inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională dedusă judecăţii s-a apreciat că sunt concluziile raportului de expertiză tehnico-ştiinţifică biocriminalistică ADN, care a concluzionat că genotiparea ADN extras din microurma T. (prelevată de pe tastatura telefonului mobil, marca N., de culoare argintie/albastră) a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice ce provine de la minimum două persoane. Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltate de la victima M.E. (probă notată R.) este inclus la markerii genetici corespunzători (VWA, D 16S539, Amelogenin, D8S1179, D19S433, TH01, TPOX), într-o proporţie majoritară în acest amestec, alături de cel puţin un altul minoritar, ale cărui alele nu pot fi raportate întrucât nu respectă standardele minime analitice. Frecvenţa de regăsire a profilului genetic al ADN extras din urma T., identic cu cel obţinut din proba de referinţă recoltată de la victima M.E. (probă notată R.) este de 1,64x10";8. Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic:60.975.609 indivizi neînrudiţi genetic.
Ca atare, a fost indubitabil că pe telefonul mobil aparţinând inculpatului a fost găsit profilul genetic aparţinând victimei M.E., ori inculpatul susţine că atunci când a pătruns în domiciliul victimei a avut asupra sa şi telefonul mobil cu care a luminat încăperea, iar când a ajuns acasă a observat urme de sânge pe acest telefon, pe care l-a şters, aspect care nu face decât să ducă la concluzia că inculpatul a fost cel care a pătruns în domiciliul victimei, a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta prin constrângere, aplicându-i numeroase lovituri, victima a decedat, iar inculpatul a acoperit-o cu o pătură după care, speriat, a părăsit casa victimei mergând la domiciliul său. Întrucât inculpatul a invocat că nu şi-a dat seama de faptele sale deoarece are unele afecţiuni psihice, depunând la dosar un set de acte medicale, prima instanţa din oficiu a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către I.N.M.L.- Mina Minovici Bucureşti, raportul anexat la dosar concluzionând că inculpatul prezintă într-adevăr o tulburare organică de personalitate pe fond microsechelar cerebral, dar are păstrate capacitatea psihică de apreciere asupra faptelor şi la data săvârşirii faptei pentru care este judecat avea discernământul păstrat.
S-a apreciat de către prima instanţa că este oportună aplicarea faţă de inculpat a măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen., care poate fi efectuată în condiţii de ambulator şi prin reţeaua sanitară a A.N.P. Observând conţinutul acestei expertize s-a constatat că inculpatul, întrebat relativ la faptă, a afirmat că a săvârşit-o fără să vrea, că nu s-a controlat, că duminică seara nu a fost pe căile lui, ori, într-adevăr, data de 3 octombrie 2010 a căzut într-o duminică, acesta fiind un alt aspect care conduce la concluzia că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Mai mult, în acelaşi raport de expertiză s-a subliniat că în primele declaraţii inculpatul a făcut o descriere clară şi logică a modului de comitere a faptei pentru a se putea concluziona cumva că descrierea ar fi numai un produs al imaginaţiei sale, mai ales că acesta prezintă un nivel cognitiv mai scăzut şi un deficit instructiv educativ. Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa de fond a apreciat ca faptele inculpatului, care a pătruns fără drept, în timpul nopţii, în locuinţa victimei M.E., dezlegând uşa de la intrare în casă, după care a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale prin constrângere, aplicându-i lovituri şi producându-i leziuni care apoi au condus la decesul victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., respectiv a infracţiunii de viol urmat de moartea victimei prev. de art. .197 alin. (3) C. pen., fapte aflate în concurs.
Deşi apărătorul inculpatului a solicitat să i se aplice acestuia prevederile art. 3201 C. proc. pen., această cerere a fost respinsă, avându-se în vedere că în instanţă inculpatul a avut o atitudine oscilantă, nu a recunoscut în totalitate comiterea faptei, încercând să acrediteze ideea că ar fi fost îndemnat să săvârşească fapta de alte persoane. Vinovăţia inculpatului fiind pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepsei a fost avută în vedere natura şi gravitatea faptei dată de împrejurările în care a fost săvârşită, consecinţele produse, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului. Deşi gravitatea faptei este de necontestat, s-a ţinut seama că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, că a recunoscut, deşi cu unele oscilaţii, faptele săvârşite (oscilaţii care au putut fi puse pe seama afecţiunilor psihice de care suferă), aspecte care au fost reţinute ca şi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, apreciindu-se că o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect ar circumstanţelor prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, va fi în măsură să realizeze scopul preventiv-educativ stabilit de legiuitor şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni. Avându-se în vedere afecţiunile de care suferă inculpatul şi concluziile raportului de expertiză, întocmit de I.N.M.L - Mina Minovici, s-a apreciat că este oportun a se lua faţă de acesta măsura de siguranţă, prev. de art. .113 C. pen. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la tratament medical ambulator în reţeaua sanitară a penitenciarelor pe durata executării pedepsei principale şi ulterior într-un institut medical de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii până la însănătoşire. Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că deşi atunci când a fost audiată iniţial în instanţă, moştenitoarea victimei - D.M., a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu cheltuielile efectuate pentru înmormântarea victimei, ulterior, la termenul din 23 martie 2011, aceasta a revenit, precizând că nu mai solicită obligarea inculpatului la despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.
În motivarea apelului formulat, inculpatul a arătat ca s-ar fi impus achitarea sa întrucât, la locul comiterii faptei ce face obiectul cauzei nu au fost găsite urme care să-i aparţină. De asemenea, s-a mai arătat că nu au fost găsite urme biologice pe corpul victimei sau lichide specifice infracţiunii de viol, precum şi faptul că niciun martor nu a putut susţine ca l-a văzut la locul comiterii infracţiunii. În subsidiar, inculpatul a solicitat să se dea o eficienţă sporita circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina sa prin coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege. S-a arătat faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei încă din faza de urmărire penală şi că, în plus, inculpatul nu are antecedente penale şi este cunoscut în comunitatea în cadrul căreia trăia până la momentul săvârşirii faptei ca o persoană liniştită.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
Deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, Curtea a constatat că, faţă de probele administrate în cauză, situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, în sensul că inculpatul a pătruns fără drept, în timpul nopţii, în locuinţa victimei M.E., dezlegând uşa de la intrare în casă, după care a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale prin constrângere, aplicându-i lovituri şi producându-i leziuni care apoi au condus la decesul victimei. Curtea nu a putut reţine apărarea inculpatului, în sensul că nu există probe care sa dovedească, dincolo de orice îndoială, faptul că inculpatul este autorul infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză. Astfel, concluziile raportului de expertiză tehnico-ştiinţifică biocriminalistică ADN, efectuat în cauză, a arătat că genotiparea ADN extras din microurma T. (prelevată de pe tastatura telefonului mobil, marca N., de culoare argintie/albastră) a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice ce provine de la minimum două persoane. Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltate de la victima M.E. (probă notată R.) este inclus la markerii genetici corespunzători (VWA, D 16S539, Amelogenin, D8S1179, D19S433, TH01, TPOX), într-o proporţie majoritară în acest amestec, alături de cel puţin un altul minoritar, ale cărui caractere nu pot fi raportate întrucât nu respectă standardele minime analitice. Frecvenţa de regăsire a profilului genetic al ADN extras din urma T., identic cu cel obţinut din proba de referinţă recoltată de la victima M.E. (probă notată R.) este de 1,64x10";8. Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic: 60.975.609 indivizi neînrudiţi genetic, a rezultat că pe telefonul mobil aparţinând inculpatului a fost identificat profilul genetic aparţinând victimei M.E. Din declaraţiile date de inculpat a rezultat că, atunci când acesta a pătruns în domiciliul victimei a avut asupra sa şi telefonul mobil, cu care a luminat încăperea, iar când a ajuns acasă a observat urme de sânge pe acest telefon, pe care l-a şters. Curtea a mai reţinut şi faptul că, în declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală acesta a recunoscut faptele comise. Chiar şi în declaraţia dată de inculpat la instanţa de fond acesta a arătat că a fost prezent în casa victimei în noaptea comiterii faptelor. Astfel, inculpatul a arătat că, în noaptea în care au fost săvârşite faptele, a plecat din bar împreună cu martorul N.M.D., îndreptându-se spre casă, şi după despărţirea de martor a mai mers aproximativ 10 metri, după care nu îşi mai aduce aminte ce s-a mai întâmplat, pierzându-şi controlul. A mai declarat inculpatul în faţa instanţei de fond că, atunci când şi-a revenit, a realizat că se afla într-o casă străină, fiind culcat pe jos, iar pe pat era o persoană acoperită cu o pătură. Dându-şi seama că a „făcut o prostie";, a părăsit în grabă imobilul, legând uşa de la intrare cu sfoară, iar când a ajuns pe uliţă a văzut că intrase în curtea victimei M.E. şi totodată a observat că avea urme de sânge pe mâini şi pe telefonul mobil, pe care l-a şters cu o cârpă.
Prin urmare, probatoriul administrat în cauză s-a apreciat că este de natură să conducă la concluzia că, în mod corect a apreciat instanţa de fond că faptele inculpatului C.S.M., care a pătruns fără drept, în timpul nopţii, în locuinţa victimei M.E., dezlegând uşa de la intrare în casă, după care a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale prin constrângere, aplicându-i lovituri şi producându-i leziuni care apoi au condus la decesul victimei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., respectiv a infracţiunii de viol urmat de moartea victimei prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., fapte aflate în concurs. Curtea a apreciat că instanţa de fond a făcut şi o corectă individualizare a pedepselor, ţinând seama de natura şi gravitatea faptelor, dată de împrejurările în care au fost săvârşite, consecinţele produse, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale şi a recunoscut într-un mod oscilant faptele săvârşite, aspecte care au fost reţinute ca şi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Curtea nu a putut reţine incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., având în vedere faptul că, în faţa instanţei de fond, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând decât parţial săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În raport cu gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpat, respectiv violare de domiciliu şi viol urmat de moartea victimei, fapte aflate în concurs, Curtea a apreciat că, în mod just a stabilit prima instanţă că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins numai cu executarea pedepsei în regim privativ de liberate. Prin urmare, s-a apreciat că modalitatea de executare aleasă corespunde scopului educativ şi preventiv al pedepsei, astfel că, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 424 din 26 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4237/63/2011, a fost dedusă prevenţia de la data de 26 septembrie 2011, la zi, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare conform disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S.M., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul-inculpat C.S.M., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia, cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate şi alte circumstanţe favorabile inculpatului.
Aşadar, Înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepsei rezultante, de 12 ani închisoare, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în aceea că, în ziua de 3 octombrie 2010, în jurul orelor 23:00, inculpatul a pătruns fără drept, în timpul nopţii, în locuinţa victimei M.E., dezlegând uşa de la intrare în casă, după care a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale prin constrângere, aplicându-i lovituri şi producându-i leziuni care apoi au condus la decesul victimei.
De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, nu a recunoscut în totalitate comiterea faptei încercând să acrediteze ideea că ar fi fost îndemnat să săvârşească fapta de alte persoane, astfel încât în mod corect s-a apreciat că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu au incidenţă în cauză.
Totodată, ţinând seama de natura şi gravitatea faptelor dată de împrejurările în care au fost săvârşite, consecinţele produse, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale şi a recunoscut oscilant faptele săvârşite, aspecte care au fost reţinute deja ca şi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa aplicării unor pedepse spre minimul special prevăzut de lege, iar faţă de afecţiunile medicale de care suferă inculpatul i-a fost aplicată şi măsura de siguranţă, prev. de art. 113 C. pen., având drept consecinţă obligarea la tratament medical ambulator în reţeaua sanitară a penitenciarelor pe durata executării pedepsei principale şi ulterior într-un institut medical de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii până la însănătoşire, Înalta Curte reţine că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum de 12 ani închisoare şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului, care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă, astfel încât la soluţionarea cauzei nu s-au putut reţine dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Aşadar, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului C.S.M.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 112 din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.S.M. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 22 decembrie 2010 la 20 iunie 2012.
Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 112 din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.S.M. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 22 decembrie 2010 la 20 iunie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2166/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2171/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
