ICCJ. Decizia nr. 218/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.218/2012
Dosar nr. 1272/122/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar reţine următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 256 din 08 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, cauze generale, în dosarul nr. 1272/122/2011, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul A.T., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în motivarea cererii formulată de condamnatul A.T. de revizuire a sentinţei penale nr. 680 din 08 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 1164/122/2008, revizuientul a arătat că interpreţii de limbă turcă ce i s-au oferit pe parcursul procesului penal nu erau acreditaţi de Ministerul Justiţiei şi nu aveau acceptul Ambasadei Turciei la Bucureşti. De asemenea, aceştia i-au asigurat traducerile în mod necorespunzător.
Tribunalul a constatat că această cerere este nefondată.
Astfel, s-a reţinut, în primul rând, că nu s-a indicat cazul de revizuire invocat, astfel cum aceasta este reglementată de art. 394 şi următoarele C. proc. pen.
Referitor la interpreţi, dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., prevăd că, o hotărâre judecătorească definitivă poate fi suspusă revizuirii dacă „un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere".
Or, petentul nu a făcut dovada că a formulat plângere pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă faţă de vreunul dintre interpreţi şi că s-ar fi dispus începerea urmăririi penale pentru această faptă.
Pentru aceste motive, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul A.T., împotriva sentinţei penale nr. 121/2009 a Tribunalului Giurgiu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuientul A.T. solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât la instanţa de fond, la momentul când a fost condamnat, acestuia nu i-a fost asigurat un traducător autorizat.
Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat apelul declarat de revizuient ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, condiţia fiind ca, declaraţiile acestora să fi dus la darea unei hotărâri nelegale şi netemeinice.
Revizuirea are, aşadar, menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conţine erori esenţiale de fapt, determinate de declaraţiile necorespunzătoare ale martorului expertului sau interpretului şi care au servit la pronunţarea hotărârii, constituind una din probele care au format convingerea instanţei.
Astfel, dacă pentru existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă este necesar a se constata că a fost alterat adevărul prin afirmaţii mincinoase sau trecerea sub tăcere a unor împrejurări esenţiale, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive, trebuie să se constate că acea mărturie neconformă cu realitatea a servit la pronunţarea hotărârii, în sensul că, în considerentele hotărârii ea a constituit una din probele pe care s-a întemeiat convingerea instanţei.
Or, în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că revizuientul A.T. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 121 din 26 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu la o pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea, infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, definitivă prin Decizia penală nr. 901 din 09 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, Curtea a reţinut aşa cum a constatat şi instanţa de fond, că revizuientul condamnat nu a făcut dovada că ar fi formulat vreo plângere penală împotriva interpretului sau că împotriva interpretului şi mai mult, nu a făcut dovada că s-ar fi dispus o soluţie de neurmărire penală de către procuror sau de încetare a procesului penal de către instanţă, pe motiv că a intervenit prescripţia răspunderii penale, ipoteză în care constatarea cazului de revizuire invocat de A.T. trebuia constatat în procedura de revizuire.
S-a mai reţinut că, atât în faza de urmărire penală cât şi pe parcursul judecăţii cauzei în fond şi în căile de atac (apel, recurs) inculpatului i-a fost asigurat dreptul la apărare, dându-i posibilitatea de a lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului şi de desfăşurarea cercetării judecătoreşti prin asigurarea prezenţei la fiecare termen a unui interpret de limba turcă, acreditat de Ministerul Justiţiei, respectiv, doamna D.H. (autorizaţie nr. 8872 din 11 aprilie 2006), P.N. (autorizaţia nr. 1553 din 20 aprilie 1999), C.C. (autorizaţia nr. 1762 din 21 mai 1999).
În consecinţă, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu poate fi reţinută critica apelantului revizuient privind săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către interpretul care i-a asigurat traducerea în cauza în care acesta a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în temeiul art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 247/A din 26 august 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul A.T. împotriva sentinţei penale nr. 256 din 08 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, cauze generale, în dosarul nr. 1272/122/2011. A obligat apelantul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 247/A din 26 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs revizuentul A.T.
În motivele de recurs susţinute oral, condamnatul revizuient a criticat Decizia atacată apreciind ca fiind întrunite condiţiile legale în vederea admiterii cererii de revizuire şi susţinând că a fost condamnat pe baza declaraţiilor mincinoase ale interpreţilor de limbă turcă în cauza a cărei revizuire a solicitat-o. A susţinut că sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 394 lit. b) C. proc. pen., pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire.
Examinând Decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.
În cauză revizuientul A.T. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunţate în apel şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, susţinând în esenţă că translatorii de limbă turcă prezenţi pe parcursul desfăşurării procesului penal când s-a dispus condamnarea sa, nu au fost autorizaţi de Ministerul Justiţiei, şi nu i s-a asigurat o interpretare fidelă a dezbaterilor ce au avut loc.
Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de reviziuient este nefondată şi că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 394 lit. b) C. proc. pen.
Pe parcursul soluţionării dosarului nr. 1164/122/2008 al Tribunalului Giurgiu, inculpatului i-a fost asigurată traducerea din limba turcă de către interpretul R.O. - autorizată de către Ministerul Justiţiei cu autorizaţia nr. 1553 - (fila 14 dosar fond).
Pe parcursul soluţionării apelului în dosarul nr. 1164/122/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatului i-a fost asigurată traducerea din limba turcă de către interpretul M.V. - autorizată de către Ministerul Justiţiei, iar la judecarea recursului, în dosar nr. 1164/122/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionat prin Decizia nr. 901 din 9 martie 2010, inculpatului i-a fost asigurată traducerea din limba turcă de către interpretul C.C. - cu autorizaţia nr. 1762 - (fila 20 dosar recurs) şi interpretul N.I. autorizaţi de către Ministerul Justiţiei.
Totodată recurentul revizuient nu a făcut nicio dovadă că ar fi efectuat demersuri în sensul stabilirii vinovăţiei interpreţilor care au asigurat traducerea tuturor actelor procesule pe parcursul desfăşurării procesului penal prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A.T. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul A.T. împotriva deciziei penale nr. 247/A din 26 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A.T. împotriva deciziei penale nr. 247/A din 26 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 22/2012. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 216/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
