ICCJ. Decizia nr. 216/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 216/2012
Dosar nr. 305/32/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Petiţionara D.E. prin procurator C.D. a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. plângere împotriva rezoluţiilor nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 şi nr. 1776 din 11 februarie 2010 emise de DNA - Serviciul Teritorial Bacău Petiţionara a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva intimatului S.R. - primar al mun. Bacău şi a intimaţilor judecători S.C., F.P. şi P.C.M. întrucât acestea, în calitatea pe care o au, îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, au dat o soluţie netemeinică şi nelegală în dosarul nr. 7505/180/2007 al Judecătoriei Bacău, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că nu i s-a retrocedat o suprafaţă de teren.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 305/32/2011.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 a DNA - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecători S.C., F.P. şi P.C.M. în cadrul Tribunalului Bacău, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se că intimatele - judecători au efectuat activităţi şi au întocmit acte în virtutea atribuţiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea funcţiilor în care sunt învestiţi, cu respectarea principiilor inamovibilităţii şi independenţei, prin interpretarea probelor şi aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte săvârşirea vreunei infracţiuni. în privinţa primarului mun. Bacău s-a reţinut că nu a putut proceda la retrocedarea terenului solicitat de către petentă întrucât vecinii nu erau înscrişi corect pe schiţa prezentată de către petentă, iar pe vechiul amplasament fuseseră deja emise titluri de proprietate.
Plângerea reglementată în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Astfel, în baza principiului constituţional a liberului acces la justiţie judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanţa este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluţiei procurorului, după care urmează să pronunţe una dintre soluţiile prevăzută de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
Analizând soluţia procurorului de netrimitere în judecată, instanţa constatată că actul de dispoziţie al procurorului este legal şi temeinic.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând şi dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, a stabilit că infracţiunile imputate intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea penală.
Împrejurarea că hotărârea judecătorească pronunţată de intimaţii judecători în cadrul atribuţiilor de serviciu este nefavorabilă petentului, nu constituie un indiciu care l-ar îndreptăţi pe acesta să pună la îndoială modalitatea în care intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu. în ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.
Pe de altă parte chiar procuratorul petentei arată că nu doreşte să se judece în prezenta plângere cu aceştia întrucât a formulat plângere separată împotriva lor.
Cu privire la intimatul S.R., primar al mun. Bacău, curtea reţine că ceea ce impută petenta sunt de fapt atribuţii care revin Comisiei Locale ori Comisiei Judeţene de aplicare a Legii 18/1990, organe colegiale compuse din mai multe persoane, iar voinţa aparţinea acestora şi nu numai primarului mun. Bacău, care este organ executiv conform Legii administraţiei publice nu i se poate imputa primarului actual că pe amplasamentul pe care pretinde petenta au fost emise titluri de proprietate altor cetăţeni, la un moment la care intimatul nu avea nicio funcţie publică. Pe de altă parte petentei i s-a propus în cinci rânduri terenuri pe alte amplasamente dar aceasta Ie-a refuzat. De altfel, petenta a pierdut în justiţie acţiunea prin care solicita retrocedarea pe vechiul amplasament. De altfel din cuprinsul adresei de la fila 169 emisă de Instituţia Prefectului însăşi petenta nu cunoaşte cu certitudine situarea terenului atâta vreme cât a susţinut că terenul se află sub clădirile SC R.I. SA , iar ulterior sub SC A.S. SA.
În fapt faţă de înscrisurile de la dosar reiese că petenta nu a solicitat retrocedarea terenului nici în baza Legii nr. 18/1991 şi nici a Legii nr. 1/2000 situaţie care a făcut ca în tarlaua nr. 68 să fie emise titluri de proprietate pentru alte persoane care au vândut unei societăţi comerciale, la această dată pe respectivul teren fiind construite supermarketurile Real şi Baumax (fila 169).
Faţă de cele expuse nu se poate imputa intimatului S.R. nici faptă de abuz în serviciu aşa cum corect a stabilit şi procurorul. De altfel, intimatul a mai fost reclamat de către aceeaşi parte şi în legătură cu acelaşi fapte (dar nu pentru infracţiuni de corupţie) şi în dosarele penale nr. 7045/P/2007 şi 2038/P/2006.
Pentru aceste considerente, prin sentinţa penala nr. 84 din 28 iulie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.E., PRIN PROCURATOR C.D., împotriva rezoluţiei nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2011 a D.N.A. - Serviciul teritorial Bacău şi a menţinut soluţia din rezoluţia atacată şi a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva sentinţei penale nr. 84 din 28 iulie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs petenta D.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 305/32/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petenta D.E., este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentinţa nr. 84 din 28 iulie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.E., PRIN PROCURATOR C.D., împotriva rezoluţiei nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2011 a D.N.A. - Serviciul teritorial Bacău şi a menţinut soluţia din rezoluţia atacată în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionară în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinţei penale nr. 84 din 28 iulie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petenta la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinţei penale nr. 84 din 28 iulie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 218/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 206/2012. Penal → |
|---|
