ICCJ. Decizia nr. 229/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 229/2012
Dosar nr.1798/1190/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 /D din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1798/110/2010, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.N. din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen.
În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.S., aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) teza II şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.
I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.N., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor simplu.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) teza II şi lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-au dedus din pedepsele principale aplicate celor doi inculpaţi, perioadele executate prin reţinere şi arest preventiv, începând din 27 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a celor doi inculpaţi.
În baza art. 313 din L. 95/2006 tribunalul a constatat că Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa de fond a obligat inculpaţii în solidar să plătească Spitalului Clinic de urgenţă „prof. dr. N. Oblu" din laşi suma de 7670,79 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen.. şi art. 998 C. civ au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească Serviciului Jud. de Ambulanţă Bacău, suma de 1381,4 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport.
S-a luat act că părţile vătămate B.V. şi S.M. zis O., nu s-au constituit părţi civile în cauză privind cheltuielile de înmormântare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că soţii A.S. şi victima A.G. din satul Năneşti, comuna Parincea judeţul Bacău, erau căsătoriţi de circa 25 de ani, iar gospodăria lor se învecina gard în gard cu gospodăria inculpatului A.N., frate, respectiv cumnat, care convieţuia în concubinaj cu o femeie, care avea o fetiţă din relaţia anterioară.
Victima şi martora M.M. (concubina inculpatului A.N.) se înţelegeau bine, considerându-se cumnate, insă de câţiva ani, în familia soţilor A.S. şi G. au apărut neînţelegeri grave din cauza consumului exagerat de alcool, care degenerau în violenţe.
A mai reţinut prima instanţă că la data de 12 octombrie 2009, A.G. a plecat în satul părinţilor săi - pentru a participa la hramul bisericii, de Cuvioasa Paraschiva, iar pentru a ajunge din satul Năneşti comuna Parincea judeţul Bacău în satul Pădureni comuna Filipeni, judeţul Bacău, se trecea un deal, pe un drum pe scurtătură de 8 - 10 km, şoseaua ocolitoare având în jur de 18 km.
Aceasta a mai zăbovit în satul său până pe 23 octombrie 2009 când fratele său I.R. a obligat-o să plece, iar cu acel prilej, cei doi fraţi s-au certat, victima fiind practic alungată.
A mai constatat judecătorul fondului că în ziua de 23 octombrie 2009, A.G. a pornit pe jos, spre satul său, pe drumul de peste dealul care despărţea cele două sate şi s-a oprit mai întâi, la martora A.M., plângându-i-se că este obosită, de atâta drum şi că o dor picioarele. Acolo a fost pusă la masă şi după aproximativ o oră şi-a reluat drumul spre casă.
De teama soţului său, care, anterior o bătuse de mai multe ori nu a îndrăznit să intre în casă ci s-a oprit la cumnata sa, M.M., concubina inculpatului A.N., unde a şi rămas în noaptea de 23/24 octombrie 2009.
În dimineaţa zilei de 24 octombrie 2009, martora M.M. l-a rugat pe inculpatul A.S. să fie de acord să-şi primească înapoi soţia, la domiciliul conjugal şi să-i treacă cu vederea greşeala care a făcut-o, de a se fi întors acasă cu o întârziere de peste o săptămână, în acea perioadă când era foarte multă treabă de făcut, iar inculpatul A.S. a promis că îi va aplica o corecţie, pe măsura vinovăţiei sale, având şi o bâtă pregătită pentru aşa ceva.
În dimineaţa zilei de 24 octombrie 2011, martora M.M. a însoţit-o pe A.G., dând-o în primire soţului său A.S., care era treaz însă în cursul zilei a consumat alcool, lucrând la preparatul vinului din recolta de struguri din acel an.
A mai reţinut instanţa de fond că deşi a promis că nu va întrebuinţa violenţa împotriva soţiei sale, în după amiaza zilei de 24 octombrie 2009 s-au auzit ţipetele de durere ale acesteia, ceea ce înseamnă că a fost bătută.
Strigătele victimei fiind tot mai disperate, auzind şi glasul concubinului său A.N., martora M.M. a intrat în curtea vecină împreună cu fiica sa minoră, pentru a vedea ce se întâmplă şi de a aplana conflictul însă când a intrat în una din încăperile locuinţei, acolo unde se auzea gălăgie a văzut cum A.G. era lovită atât de către soţul său cât şi de cumnatul său, atât cu pumnii, cu picioarele cât şi cu o bâtă, reproşându-i-se că nu a pregătit mâncare.
Întrucât victima a leşinat de mai multe ori, inculpaţii o stropeau cu oţet pentru a-şi reveni, după care o loveau din nou.
Martora M.M. a intervenit, cerându-le celor doi fraţi să înceteze agresiunea însă concubinul său, inculpatul A.N. a ameninţat-o şi pe ea cu moartea, motiv pentru care a pus capăt demersurilor sale.
A constatat prima instanţă că din relaţia de concubinaj a martorei M.M. cu inculpatul A.N. a rezultat un copil, care în octombrie 2009 era foarte mic, însă datorită faptului că avea doi copii de crescut, martora nu a insistat prea mult în vederea aplanării scandalului deoarece i-a fost teamă şi apoi nu era pentru prima oară când se întâmpla acest lucru.
Fiica din prima relaţie a martorei M.M., minora B.L., privind pe fereastră a văzut cum victima a fost lovită cu brutalitate atât de către soţul său, cât şi de concubinul mamei sale, A.N., căruia îi spunea „tată" şi cum a fost ameninţată chiar mama sa cu întrebuinţarea violenţei.
În dimineaţa zilei de 25 octombrie 2009 (duminică), inculpatul A.S. a intrat în panică pentru că soţia sa nu îşi mai revenea şi văzând că a intrat în comă, împreună cu fratele său au îndepărtat urmele infracţiunii, respectiv petele de sânge, astfel ca la cercetarea locului faptei să nu se găsească nimic compromiţător.
După aceea inculpatul a cerut ajutorul vecinilor, care au anunţat Salvarea, victima fiind pregătită pentru spitalizare, iar vecinii au constatat pe corpul victimei urmele loviturilor aplicate de cei doi inculpaţi.
Victima a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de urgenţă Bacău, unde a fost internată cu diagnosticul Comă gr. IV. traumatism cranio - cerebral, de unde tot la 25 octombrie 2009 a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgenţă „prof.dr.Nicolae Oblu" din laşi, unde s-a constatat că avea şi un hematom subdural. Transportul victimei de la Bacău la laşi s-a făcut tot cu salvarea Serviciului de ambulanţă a judeţului Bacău.
La laşi, s-a procedat la evacuarea hematomului subdural printr-o intervenţie chirurgicală însă cu toate îngrijirile medicale de care a beneficiat, la data de 30 octombrie 2009, victima A.G. a încetat din viaţă.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpaţii A.S. şi A.N., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la modul de soluţionare al acţiunii penale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 119 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Totodată, a dedus în continuare durata prevenţiei din pedepsele aplicate inculpaţilor şi a menţinut starea de arest a acestora.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii au declarat recurs, solicitând următoarele:
- recurentul inculpat A.S. a solicitat casarea hotărârii atacate, invocând temeiurile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.. în susţinerea motivelor de casare, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art.183 C. pen., susţinând că nu a avut intenţia de a ucide, ci doar a lovit victima, care a căzut. Referitor la al doilea caz de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor reale şi personale.
- recurentul inculpat A.N. a solicitat casarea hotărârii atacate, invocând temeiul art. 3859 pct. 18 şi 10 C. proc. pen., achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A motivat că instanţele au reţinut pentru condamnarea sa doar declaraţiile a doi martori, unul în vârstă de 12 ani şi altul care se contrazice şi care a recunoscut că era supărată pe inculpaţi şi că declaraţiile de la urmărirea penală i-au fost sugerate. A susţinut că instanţele nu au avut în vedere declaraţiile care confirmau prezenţa sa în alt loc la momentul infracţiunii şi nici nu rezultă motivul pentru care au fost înlăturate apărările inculpatului.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate, pentru considerentele următoare:
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor şi au dat o corectă încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile invocate, următoarele:
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 şi 10 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.N., din coroborarea probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti cu cele strânse în cursul urmăririi penale, rezultă în mod cert, fapta şi vinovăţia inculpatului, astfel cum au fost reţinute de instanţe.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, pe baza procesului-verbal de consemnare a actelor premergătoare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, raportul medico-legal de necropsie, procesul-verbal de investigaţii la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, foaia de observaţie clinică generală, fişa U.P.U., fişa de eveniment 112 nr. 4.732.442/3 din 27 octombrie 2009, declaraţiile martorilor, toate coroborate în parte cu declaraţiile inculpaţilor.
Apărarea inculpatului A.N., care a susţinut că instanţele nu au avut în vedere declaraţiile martorilor P.I. şi H.E.V. care confirmau prezenţa sa în alt loc la momentul infracţiunii, nu poate fi primită.
Este reală împrejurarea că inculpatul a efectuat munci la câmp, însă activitatea desfăşurată de acesta în cursul zilei nu este de natură a exclude săvârşirea faptei de omor asupra victimei.
Sub acest aspect, probele strânse în cursul urmăririi penale coroborate cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, au confirmat modalitatea de săvârşire a faptei, prin descrierea amănunţită a modului de aplicare a loviturilor de către ambii inculpaţi.
Cât priveşte valoarea probatorie a declaraţiilor celor două martore M.M., concubina inculpatului şi minora B.L., care au revenit în faţa instanţei de fond asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, se constată că în mod corect instanţele nu le-au înlăturat din materialul probator, raportat la faptul că au oferit date care atestă faptul că au perceput direct cele relatate, iar conţinutul declaraţiilor ulterioare nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Conduita procesuală inconstantă a celor două martore, care nu se aflau în relaţii de duşmănie cu inculpatul şi ale căror declaraţii iniţiale extrem de detaliate se coroborează cu întregul material probator, trebuie pusă tocmai pe natura relaţiei apropiate cu inculpatul şi consecinţele pe care nu le-au conştientizat imediat după săvârşirea faptei.
Coroborarea materialului probator a dovedit violenţele conjugate ale celor doi inculpaţi, care au cauzat în final decesul victimei şi totodată a exclus apărările ambilor inculpaţi, respectiv că loviturile au fost aplicate cu o vărguţă ori cu palma de fratele victimei, I.R.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A.S., se constată că hotărârile sunt legale şi temeinice pentru următoarele considerente.
In ce priveşte critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu este întemeiată.
Din analiza probelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, iar nu cele ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Distincţia între cele două infracţiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul şi scopul urmărit, aspecte ce caracterizează latura subiectivă şi conduc neîndoielnic la relevarea formei de vinovăţie cu care a acţionat autorul faptei, respectiv intenţia directă ori indirectă. De regulă, modalitatea intenţiei se desprinde din natura obiectului folosit, zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.
În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu modalitatea de aplicare a loviturilor de către inculpat - în mod repetat, într-un interval lung de timp, cu o intensitate deosebită, în zona capului şi alte zone vitale, cu obiecte contondente - care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au dus la o moarte violentă, cauzată de coma cerebrală, consecutivă hematomului subdural şi contuziei cerebrale produse în cadrul unui traumatism cranio - cerebral, inculpatul, chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.S., Curtea constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat săvârşirea acestora (prin lovirea repetată şi îndelungată a victimei, cu obiecte contondente, supunând-o la suferinţe fizice), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit.
Raportat la conduita nesinceră a inculpaţilor şi gravitatea extremă a faptei comise, dată şi de relaţiile de afinitate dintre inculpaţi şi victimă, nu se impune nici reţinerea în favoarea lor a vreunei circumstanţe atenuante legale.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi A.S. şi A.N. împotriva deciziei penale nr. 119 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi A.S. şi A.N. împotriva deciziei penale nr. 119 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 27 octombrie 2009 la 26 ianuarie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 224/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 32/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
