ICCJ. Decizia nr. 224/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 224/2012
Dosar nr.5708/62/2011/a1
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 324/s din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Braşov, secţia penală, a dispus următoarele.
În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a condamnat inculpatului S.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (fapta săvârşită la data de 14/15 iunie 2009, în dauna Staţiei R.E. din comuna Belin judeţul Covasna).
În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la tentativa de tâlhărie (fapta săvârşită la data de 23/24 noiembrie 2010, în dauna SC „A. Bucureşti" SA, Centrul de Hibridare şi Selecţie Codlea).
În temeiul art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat (faptă săvârşită la data de 05/06 aprilie 2009 în dauna Agenţiei Loto Prono Săcele).
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menţionate anterior, aplicând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul S.I. să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 23 septembrie 2009 la 22 octombrie 2009 şi de la 24 noiembrie 2010 la zi.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) şi i) C. pen. (faptă săvârşită la data de 09/10 septembrie 2009, în dauna SC „R. SRL Braşov).
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (2)1 lit. a), b) şi e) C. pen. (fapta săvârşită la data de 12/13 septembrie 2010, în dauna SC „H.L.V.T." SRL Tălmaciu şi SC „W.S. SRL Tălmaciu).
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (faptă săvârşită la data de 25/26 iunie 2009, în dauna SC P. SRL Braşov);
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (fapta săvârşită la data de 21/22 iulie 2009 în dauna SC M.M.C. SRL Feldioara).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (faptă săvârşită la data de 11/12 noiembrie 2010, în dauna SC G.G. SRL Codlea)
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel, printre alţii, inculpatul S.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. 5708/62/2011.
La termenul din data de 18 ianuarie 2012, fixat pentru judecarea apelurilor, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Braşov, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpaţilor în temeiul art. 3002 combinat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
A respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.
Împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 5708/62/2011, a declarat recurs inculpatul S.I. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi dispoziţia Curţii de Apel Braşov dată în încheierea atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
/. Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă, există însă excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui ca a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel spus, să se poată demonstra că detenţia acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi exigenţele ce decurg din prevederile Convenţiei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
Cu privire la faptele săvârşite de inculpat s-a reţinut că: în noaptea de 14/15 iunie 2009, în jurul orei 23:50, inculpatul S.I., împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au pătruns purtând mănuşi, prin forţarea uşii de acces în camera tehnică a Staţiei R.E. din comuna Belin judeţul Covasna, de unde au sustras o casă de bani metalică conţinând 6609 lei şi suma de 2000 lei din casa de marcat, în total 8609 lei;
În noaptea de 21/22 iulie 2009, inculpatul S.I., împreună cu M.I.D. şi alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin tăierea gardului împrejmuitor şi forţarea ferestrelor în incinta SC M.M.C. SRL din comuna Feldioara, judeţul Braşov, de unde au sustras un fişet metalic conţinând acte şi documente, provocând un prejudiciu în valoare de 4000 lei;
În noaptea de 25/26 iunie 2009, inculpaţii S.I., O.R.M. şi G.A. au pătruns prin forţarea şi dislocarea ferestrei termopan şi escaladare în incinta SC P. SRL din Braşov, de unde au sustras o casă de bani, conţinând suma de 7.637 lei, 10 telefoane mobile marca Nokia 1208, băuturi, cafea şi alte obiecte în valoare totală de 10.000 lei;
În noaptea de 11/12 noiembrie 2010, inculpaţii S.I., O.R.M., M.C. şi o altă persoană rămasă neidentificată, s-au deplasat cu autoturismul Audi 80 cu numărul de înmatriculare, condus de S.I., la Codlea, unde în timp ce acesta a rămas în afara unităţii, de pază, a pătruns alături de M.C. şi cea de-a treia persoană, mascaţi cu cagule, purtând mănuşi şi înarmaţi cu bâte, prin dislocarea unui perete poliuretanic, în incinta abatorului aparţinând SC „G.G." SRL Codlea, de unde au sustras 10 telefoane mobile marca Nokia 2330 Black, suma de 2000 lei şi produse din abator, cauzând un prejudiciu de 9500 Euro;
în noaptea de 23/24 noiembrie 2010, inculpaţii S.I., O.R.M., M.C. şi G.A., s-au deplasat cu autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare condus de S.I., la Codlea, unde în timp ce acesta a rămas în afara unităţii, de pază, a pătruns alături de M.C. şi G.A., mascaţi cu cagule pe cap, prin forţarea lacătului, spargerea geamului uşii de acces şi folosirea oaselor animale pentru liniştirea câinilor de pază în incinta SC „A. Bucureşti" SA, Centrul de Hibridare şi Selecţie Codlea, cu intenţia de a sustrage bunuri şi, fiind surprinşi de paznicul I.D., l-au agresat, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, l-au imobilizat şi apoi au fugit datorită sosirii organelor de poliţie;
În noaptea de 12/13 septembrie 2010, inculpaţii S.I., O.R.M. şi M.C. mascaţi cu cagule şi înarmaţi cu leviere, au pătruns prin dislocarea unei ferestre, în incinta SC „H.l.V.T." SRL din localitatea Talmaciu, judeţul Sibiu şi, fiind surprinşi de paznicul C.I. l-au agresat, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale, inclusiv pierderea a doi dinţi, l-au dezbrăcat şi l-au legat şi au sustras prin efracţie din casieria unităţii un seif metalic, conţinând sumele de 7.316 lei şi 550 Eiro, precum şi facturi şi chitanţe ale societăţii;
În noaptea de 05/06 aprilie 2009, inculpatul S.I. împreună cu M.I. şi alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin forţarea uşii de acces şi tăierea lacătului în incinta SC C.A. SRL - Agenţia Loto Prono Săcele, cu intenţia de a sustrage casa de bani, fără a sustrage însă bunuri ori valori, întrucât au fost surprinşi de un echipaj de poliţie care efectua serviciul de patrulare în zonă.
În raport de modul de operare a activităţii infracţionale precizat anterior, dar şi în raport de împrejurările comiterii faptelor, cât şi faptul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pe care inculpatul Ie-a săvârşit, au limite mai mari de 4 ani închisoare, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei presupuşi ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează această faptă, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art.5 paragraful 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
în acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, scopul măsurilor preventive nu poate fi atins printr-o altă măsură preventivă mai puţin severă.
II. Cu privire la dispoziţia Curţii de Apel Braşov prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul S.I., Înalta curte constată că şi această dispoziţie este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Or, unele infracţiuni pentru care este cercetat inculpatul S.I. cuprind limite de pedeapsă ce depăşesc cuantumul de 18 ani închisoare, împrejurare care împiedică controlul judiciar cu privire la soluţionarea pe fond a cererii de liberare provizorie având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile liberării din perspectiva textului procedural menţionat anterior.
Astfel că, şi cu privire la această dispoziţie Curtea de Apel Braşov a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Înalta Curte, conform art. 38515 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 5708/62/2011.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 5708/62/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 181/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 229/2012. Penal → |
|---|
