ICCJ. Decizia nr. 235/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.235/2012

Dosar nr. 6624/3/2009

Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 146/ F din 2 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.N., din infracţiunile prev. de art. 9 lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 rep., rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de schimbare a încadrării juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatului, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen. în infracţiunea prev. de art. art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul M.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

În baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

În baza art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu un an, în final 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 14, art. 346 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 998, 999, 1000 alin. (3) C. civ., au fost admise în totalitate/în parte acţiunile civile si obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL (cu sediul în str. N.P., Bucureşti), la plata către părţile civile a următoarelor sume:

1. F.N. (citat şi prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) - 550 dolari SUA;

2. L.I.D. (citat prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) - 733 dolari SUA;

3. M.V. - 550 dolari SUA;

4. M.A. - 550 dolari SUA;

5. B.V. (citat prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) - 550 dolari SUA;

6. U.N. - 550 DOLARI SUA;

7. M.V. (citat şi prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) - 550 dolari SUA;

8.P.l. – 1.560 dolari SUA;

9.A.A. - 14.971.500 ROL şi dobânda legală la suma de 1.000 de dolari SUA pentru perioada iulie 2001 - februarie 2002;

10. S.V. - 200 dolari SUA;

11. E.V. - 200 dolari SUA şi 10.000.000 ROL;

12. G.P. - 200 dolari SUA şi 12.300.000 ROL;

13. M.V. - 100 dolari SUA şi 2.000.000 ROL (daune materiale) şi 1.000 dolari SUA daune morale;

14. E.V. - 400 dolari SUA şi 6.000.000 ROL;

15. P.V. - 1.700 dolari SUA;

16. M.D. - 300 dolari SUA şi 11.500.000 ROL;

17. T.l. - 1.400 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

18. F.l. - 200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

19. B.L. - 1.400 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

20. M.L. - 300 dolari SUA şi 19.000.000 ROL;

21. A.F.E. - 200 dolari SUA;

22. C.V. (citat şi prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) – 1.000 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

23. D.N. - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

24. F.P. - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

25. C.D. - 1.000 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

26. J.G. (citat prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

27. B.I. (citat prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

28. l.V. - 15.000.000 ROL;

29. D.A. - 15.000.000 ROL;

30. B.C.C. - 5.000.000 ROL;

31. V.C. - 5.000.000 ROL;

32. l.S.V. - 5.000.000 ROL;

33. B.F - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

34. N.M. - 4.500.000 ROL;

35. P.M. - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

36. B.M. - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

37. P.l. (citat şi prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) - 18.000.000 ROL;

38. I.I. - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL

39. G.V. - 15.000.000 ROL

40. U.R. - 9.500.000 ROL;

41. A.C. - 15.000.000 ROL;

42. B.N. -1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

43. P.G. - 5.000.000 ROL;

44. T.M. (citat prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) -1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

45. K.L. - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

46. P.V. - 1.200 dolari SUA şi 9.500.000 ROL;

47. D.L.G. - 15.000.000 ROL;

48. D.M. - 1.200 dolari SUA şi 9.500.000 ROL;

49. L.M. - 15.000.000 ROL;

50. P.S. - 1.200 dolari SUA şi 9.500.000 ROL;

51. M.P. - 1.200 dolari SUA şi 9.500.000 ROL;

52. S.F. - 1.200 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

53. R.V. - 1.200 dolari SUA şi 9.500.000 ROL;

54. U.T. - 9.500.000 ROL;

55. B.V. - 1.200 dolari SUA şi 9.500.000 ROL;

56. B.F. - 400 dolari SUA şi 25.000.000 ROL

57. T.G. - 1.200 dolari SUA şi 9.500.000 ROL;

58. G.R. - 800 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

59. G.M. - 15.000.000 ROL;

60. D.G. (citat prin afişare la uşa Consiliului Local Sector 2 Bucureşti) – 1.500 dolari SUA şi 5.000.000 ROL;

61. M.V. - 1.900 dolari SUA şi 3.000.000 ROL;

62. G.P. - 1.900 dolari SUA;

63. P.N. - 650 dolari SUA;

64. M.l. - 100 dolari SUA şi 14.450.000 ROL cu titlu de daune materiale şi 1.000 euro cu titlu de daune morale;

65. B.N. - 14.500.000 ROL;

66. B.M. - 14.500.000 ROL cu titlu de daune materiale şi 1.000 euro cu titlu de daune morale;

67. P.V. - 15.000.000 ROL

68. N.G. - 200 euro şi 14.500.000 ROL;

69. V.V. - 1.600 dolari SUA;

70. Ş.V. -1.600 dolari SUA;

71. L.L. (în calitate de moştenitor al numitului L.I.) (prin procurator, V.R.) - 1.600 dolari SUA.

S-a luat act că părţile vătămate M.C., G.G., P.D., B.G., D.l., A.C., B.C., G.C., B.V., B.G., S.G., P.I., V.D., B.G., Z.l.I., I.A., B.D.P., l.G., B.D., N.P., Ş.G., M.C., A.M.C., C.L., P.S., P.P., G.N.B., P.Ş.M., M.l., B.G.G., V.A., P.V., P.G., M.P., N.A., H.D., P.S., G.D., G.D., I.I., M.A., D.D.C., B.I., B.G., G.A.D., B.G., T.C., R.V., B.C., M.C.l., N.A., T.N., D.M., T.I., S.M., A.T., M.T., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal/au renunţat la acţiunea civilă.

A fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile D.G.O.

În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.500 dolari SUA, 700 euro şi 19.525 RON.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părţii civile A.A., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1908 din 9 iulie 2001 de BNP - A.G. şi M.R.E.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părţii civile M.V., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 254 din 30 noiembrie 2000 de BNP T.S.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părţii civile D.l., prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 290 din 8 decembrie 2000 de BNP T.S.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părţii civile P.N., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 374 din 8 februarie 2001 de BNP A.G. şi M.R.E.

S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998, 999, 1000 alin. (3) C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. şi obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL, la plata către aceasta a sumei de 301.226.495 ROL, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a acestuia.

A fost menţinut sechestrul asigurător dispus prin încheierea de şedinţă din data de 4 ianuarie 2010, până la concurenţa sumei de 50.043 dolari SUA, 220 euro, 80.600 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL, la plata sumei de 70.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 25/P/2005 din data de 11 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 decembrie 2006 sub nr. 16238/1/2006, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, fals intelectual şi înşelăciune în formă continuată şi înşelăciune, prev. de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 10 din Legea nr. 82/1991 rep., rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (3) şi alin. (4), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

În perioada 2000-2002, în calitate de administrator şi asociat unic al SC O.T. SRL, inculpatul s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor, prin omisiunea evidenţierii, în actele contabile a unor operaţiuni comerciale efectuate şi a evidenţiat cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, diminuând veniturile societăţii cu suma de 21.707.393.388 ROL, efectuând, cu bună ştiinţă, înregistrări inexacte, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals intelectual, prevăzute de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În aceeaşi calitate, în perioada 2000-2005, a indus în eroare, cu ocazia încheierii şi executării contractelor de mediere a forţei de muncă, un număr de 129 de persoane, care, fără această eroare nu ar fi încheiat contractul, cărora Ie-a produs un prejudiciu total de 390539,9038 RON, echivalentul în lei a sumei de 150.173 dolari SUA, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La data de 18 martie 2004, inculpatul a emis o filă cec fără a avea disponibil în cont sau după ce l-a retras, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, judecătorul fondului a reţinut următoarele:

A. În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune in forma continuata, prev. de art. 215 alin. (3), 5 c. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) c. pen. SC O.T. SRL a fost înregistrată la O.N.R.C. sub nr. J40/381 la data de 21 ianuarie 1998 (fila 14 ş.u., vol. 3 dup), având ca asociat unic pe inculpatul M.N..

Potrivit statutului societăţii, aceasta avea ca obiect principal de activitate selecţia şi plasarea forţei de muncă şi activităţi de investigare, orientare şi plasare a acesteia în străinătate (filele 17 - 25, vol. 3 dup). Potrivit art. 9 din statut, atribuţiile privind conducerea societăţii dată de lege în competenţa Adunării Generale, revin asociatului unic, N.M. şi pentru primul mandat de 2 ani, administrator unic al societăţii era numit N.M.

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a eliberat S.C. O.T. S.R.L. avizul nr. 164 din 10 februarie 1998 pentru recrutarea şi plasarea forţei de muncă din România către agenţii economici din Israel şi a fost acreditată, potrivit certificatului nr. 66 din 31 mai 2001, pentru a desfăşura activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, conform Legii nr. 156/2000 (filele 70, 71, voi. 3 DUP).

Potrivit dovezii nr. 42 din 19 decembrie 2002, SC O.T. SRL s-a înregistrat la ITM conform prevederilor art. 9 lit. e) din OG nr. 43/2002.

SC O.T. SRL a încheiat un contract la data de 1 ianuarie 2001 cu D.L.I. LTD (fila 160 şi urm., voi. 1 DUP), având în vedere că D. era interesată să angajeze lucrători străini din România, pentru diferite proiecte în domeniul construcţiilor, având în vedere că recrutatorul a declarat că posedă experienţa, cunoştinţele, calificarea potrivite recrutării lucrătorilor în România. în cuprinsul contractului s-a stabilit că biletele de avion ale lucrătorilor spre Israel se vor finanţa de către D., dar recrutatorul răspunde de comandarea biletelor, adunarea şi predarea lor la lucrători pentru zborul spre Israel.

De asemenea, SC O.T. SRL a încheiat un contract la data de 1 ianuarie 2001 cu T.M.E. LTD (fila 163 şi urm., vol. 1 dup), în care se prevedea că recrutatorul este obligat să reîntoarcă în România, la cererea societăţii, orice lucrător care nu este corespunzător funcţiei sale din punct de vedere profesional, pe cheltuiala recrutatorul, cu plata sumei de 500 dolari SUA; recrutatorul s-a obligat să se îngrijească de garanţiile potrivite, precum ipotecarea casei şi vinderea ei, pentru a asigura împiedicarea fugii lucrătorului de la societate; se menţionează în contract că în cazul în care lucrătorul părăseşte şantierul fără aprobare, recrutatorul va despăgubi societatea cu suma de 1000 dolari SUA şi suplimentar cu suma de 4000 dolari SUA la terminarea procedurii de executare silită asupra averii lucrătorului; spre deosebire de contractul anterior, recrutatorul se obliga, pe cheltuiala sa, să trimită cu avionul lucrătorii în Israel.

Clauze asemănătoare conţin, şi contractele încheiate de SC O.T. SRL cu S.B. LTD (fila 165 şi urm., vol. 1 dup) şi cu Z. LTD (filele 78 - 82, vol. 3 dup).

Întrucât la data de 13 decembrie 2004, inculpatul N.M. a dobândit calitatea de deputat în cadrul Parlamentului României, prin actul adiţional la Statutul SC O.T. SRL autentificat la data de 23 decembrie 2004 sub nr. 2727 de BNP - A.G., a fost revocat din funcţia de administrator al societăţii şi a fost numită în această funcţie S.S., soţia inculpatului, începând cu data de 20 decembrie 2004, celelalte prevederi ale statutului societăţii rămânând nemodificate (filele 58, 59, vol. I dup).

Pentru îndeplinirea obiectului principal de activitate, SC O.T. SRL încheia contracte de mediere (prestări servicii) cu diverse persoane, prin care se obliga să intermedieze angajarea beneficiarului la o firmă specializată în Israel; printre obligaţiile beneficiarului, se număra şi aceea de a plăti o taxă de înregistrare, în valoare de 5.000.000 ROL şi să depună garanţiile necesare acoperirii daunelor contractuale; în cazul în care beneficiarul nu îşi îndeplinea obligaţiile asumate prin contract, în sensul că părăseşte locul de muncă unde a fost repartizat sau pregătirea sa nu corespunde cu cea declarată la întocmirea dosarului, era obligat să plătească suma de 5.500 dolari SUA; pentru garantarea acestei sume, beneficiarul se obliga să constituie în favoarea SC O.T. SRL o garanţie asupra bunurilor imobile, cât şi un depozit în valoare de 500 dolari SUA (contracte de mediere, fila 6 şi urm, vol. 6 dup şi fila 70 şi urm., vol. 7 dup).

Astfel, SC O.T. SRL a încheiat mai multe contracte de intermediere cu mai multe persoane fizice, printre care şi cele 129 de părţi vătămate din prezenta cauză.

Inculpatul N.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor (filele 1014, 1015, vol. 1 dosar I.C.C.J.) arătând că de la înfiinţarea SC O.T. SRL a reuşit trimiterea la muncă în Israel a 27.000 de persoane şi cele 129 de persoane vătămate nu au mai fost trimise la muncă din motive obiective, care ţin de anumite nereguli la dosarele persoanelor respective sau capacităţii de absorbţie a forţei de muncă în Israel, precum şi unor dispoziţii cu caracter politic la un moment dat, care interzicea prezenţa unor muncitori străini în acest stat. Mai arată inculpatul că niciodată nu a încasat bani de la persoanele care solicitau obţinerea de contracte de muncă în Israel, de acest lucru ocupându-se funcţionarii SC O.T. SRL.

Susţinerile inculpatului în sensul că nu încasa personal sumele de bani sunt confirmate de martora I.C. (fila 800, voi. 2, dosar I.C.C.J.), care, în calitate de secretară în cadrul SC O.T. SRL a precizat că sumele de bani reprezentând contravaloarea biletelor de avion, taxa de înscriere şi comisionul erau încasate de persoane de la contabilitate, respectiv de doamna l. Mai arată martora că după ce inculpatul a dobândit calitatea de parlamentar, nu s-au mai încheiat contracte pentru plecarea la muncă în Israel, din motive ce ţineau de situaţia politică şi militară a acestui stat.

Inculpatul precizează că a despăgubit circa 119-120 dintre persoanele păgubite, iar pentru restul a precizat că va acoperi toate cheltuielile ocazionate de neexecutarea contractului. Mai arată inculpatul că încasa de la muncitori următoarele sume: 2.000.000 ROL reprezentând vizita medicală la Spitalul C., 10.000.000 ROL în ultimii ani, care reprezentau taxă de înscriere, 300 dolari SUA biletul de avion şi 1000 dolari SUA sau încheierea unei contract de ipotecă pe imobil, pentru aceste sume fiind eliberate chitanţe întocmite de funcţionarii firmei. în ceea ce priveşte cea din urmă sumă de bani, inculpatul precizează că era restituită muncitorilor la întoarcerea în tară.

În susţinerea celor precizate, inculpatul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei contracte încheiate de diverse persoane care au lucrat efectiv la diverse firme din Israel (S.Ş., V.C., N.N., S.L., M.V., S.S.N., T.E., P.V., G.M. - filele 308 - 474, vol. 2, dosar I.C.C.J.), din care rezultă că acestea, în perioada iulie - noiembrie 2000, au încheiat contracte de intermediere cu SC O.T. SRL şi ulterior, cu firmele din Israel, unde au lucrat în diverse domenii timp de 11 luni. De asemenea, a depus cereri de solicitare de viză pentru Israel, pentru mai multe persoane, din perioada septembrie 1997-iulie 2000 (filele 164-173).

De altfel, cu ocazia efectuării unui control de către Garda Financiară, la data de 14 iulie 2003, la sediul SC O.T. SRL Bucureşti, s-a constatat că în perioada iulie 2000 - octombrie 2002, societatea a intermediat angajarea în Israel a 543 de persoane.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în modalitatea reglementată de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este necesară o acţiune de inducere sau menţinere în eroare a unei persoane cu ocazia încheierii sau executării unui contract, săvârşită într-o asemenea modalitate încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Din întreg probatoriul administrat în cauză, Tribunalul nu poate retine intenţia inculpatului N.M., în calitate de reprezentant al SC O.T. SRL, (inclusiv după data de 13 decembrie 2004, când, deşi a fost revocat din funcţia de administrator al societăţii, a exercitat în continuare, de fado, această funcţie) de a induce în eroare părţile vătămate cu ocazia încheierii contractelor de mediere.

Astfel, Tribunalul retine că SC O.T. SRL avea ca obiect principal de activitate selecţia şi plasarea forţei de muncă şi activităţi de investigare, orientare şi plasare a acesteia în străinătate, M.M.P.S. i-a acordat aviz pentru recrutarea şi plasarea forţei de muncă din România către agenţii economici din Israel şi a fost acreditată pentru a desfăşura activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, conform dispoziţiilor legale, respectiv Legea nr. 156/2000. De asemenea, SC O.T. SRL era înregistrată la ITM conform prevederilor art. 9 lit. e) din OG nr. 43/2002.

În plus, SC O.T. SRL a încheiat contracte cu mai multe firme din Israel pentru plasarea forţei de muncă recrutată de această societate – D.L.I. LTD, T.M.E. LTD, S.B. LTD şi Z. LTD.

De altfel, mai multe persoane au fost trimise la muncă în Israel prin intermediul SC O.T. SRL, inclusiv o parte din o parte din părţile vătămate din prezenta cauză – P.N., B.V., D.l., G.C., G.G.. Din contractele de prestări servicii, contractele individuale de muncă, copii paşapoarte rezultă că în iulie - noiembrie 2000, SC O.T. SRL a intermediat angajarea în Israel, a numiţilor S.Ş., V.C., N.N., S.L., M.V., S.S.N., T.E., P.V., G.M., care au desfăşurat lucrat efectiv în Israel la societatea S.B. sau D.H. pentru perioade 11 luni (filele 308 şi urm. vol. II, Dosar nr. 16238/1/2006 I.C.C.J.). În plus, în cuprinsul raportul de expertiză contabilă se retine că în perioada iulie 2000 - octombrie 2002, SC O.T. SRL a intermediat angajarea în Israel a 543 persoane.

Din cuprinsul contractelor de mediere încheiate de SC O.T. SRL cu părţile vătămate/civile din cauză a rezultat că obiectul acestora consta în intermedierea contractelor de muncă între părţile vătămate şi firmele interesate în angajarea forţei de muncă în străinătate, SC O.T. SRL angajându-se ca în termen de 6 luni de la depunerea dosarului complet, să depună toate diligentele pentru obţinerea vizelor şi trimiterea candidatului la muncă în străinătate.

În aceste condiţii - funcţionarea SC O.T. SRL în cadru legal, existenţa contractelor cu firme interesate în plasarea forţei de muncă în Israel, obligaţia de diligentă asumată prin contractele de mediere de această firmă, faptul că mai multe persoane au plecat prin intermediul acestei firme în Israel - nu se poate reţine intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate/civile din prezenta cauză cu ocazia încheierii contractelor de mediere. Faptul că, din cauza unor împrejurări obiective, SC O.T. SRL nu a reuşit să intermedieze plecarea la muncă în străinătate a părţilor vătămate/civile din prezenta cauză (cu excepţia celor precizate anterior), nu poate conduce la concluzia intenţiei de inducere în eroare la momentul încheierii contractelor.

Deşi în actul de sesizare se reţine că, în momentul încheierii contractelor, părţile vătămate au plătit, direct şi personal, inculpatului N.M. sumele cuprinse între 2.000.000 şi 10.000.000 ROL, reprezentând taxă de înscriere, dar şi sume, cuprinse între 550 dolari SUA şi 3500 dolari SUA, fiecare, reprezentând „comisionul" societăţii O.T. SRL, materialul probator administrat nu susţine în totalitate o astfel de afirmaţie.

Deşi inculpatul a precizat că el nu încasa personal sumele de bani plătite de părţile vătămate, contabila societăţii, martora l.R. - filele 831, 832, vol. 2, dosar I.C.C.J., a arătat că sumele de bani erau încasate în mod direct de către inculpat. în acelaşi sens au declarat şi o parte din părţile vătămate sau martori, care au precizat că au înmânat aceste sume inculpatului personal - de ex., partea vătămată N.M. (fila 830, vol. 2, dosar I.C.C.J.), partea vătămată M.C. (fila 833, vol. 2, dosar I.C.C.J.), martorul C.L. (fila 404, vol. 3, dosar I.C.C.J.), partea vătămată V.A. (fila 404, vol. 3, dosar I.C.C.J.), martorul P.G. (fila 334, vol. 4, dosar I.C.C.J.), B.F. (fila 832, vol. 5, dosar I.C.C.J.), P.N.V. (fila 833, vol. 5, dosar I.C.C.J.).

Pe de altă parte însă, o parte dintre părţile vătămate sau martori declară că au plătit aceste sume la secretariatul firmei sau la contabilitate - partea vătămată M.C. (fila 405, vol. 3, dosar I.C.C.J.), martorul I.I.V. (fila 335, voi. 4, dosar I.C.C.J.), martorul G.A.D. (fila 336, voi. 4, dosar ICCJ), partea civilă G.M. (fila 338, voi. 4, dosar I.C.C.J.), partea civilă P.V. (fila 381, voi. 5, dosar I.C.C.J.), martorul M.A. (fila 384, voi. 5, dosar I.C.C.J.), martorul G.D. (fila 385, voi. 5, dosar I.C.C.J.).

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că sumele de bani încasate cu titlu de taxă şi de comision erau plătite fie direct inculpatului, fie la secretariatul firmei sau la contabilitate.

Deşi se reţine, în mod corect, în actul de sesizare că pentru sumele încasate cu titlu de comision, nu s-a emis chitanţă, astfel cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi a martorilor, acest aspect nu are relevanţă în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ci în privinţa infracţiunilor prev. de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), astfel cum se va reţine mai jos, cum nu are relevanţă nici faptul (reţinut în rechizitoriu) că părţilor vătămate nu li s-a înmânat un exemplar din contractul de mediere încheiat, deşi, în această privinţă, materialul probator arată că o parte dintre părţile vătămate au primit un astfel de exemplar (pe care de altfel l-au depus la dosarul cauzei împreună cu chitanţele şi celelalte înscrisuri).

În acelaşi sens, referirile din actul de sesizare în sensul că sumele plătite drept „comision", nu se regăsesc în conţinutul contractelor încheiate de părţile vătămate cu SC O.T. SRL, iar garanţia prevăzută în contract, de 500 dolari SUA, nu era vărsată direct în contul societăţii, suma nefiind evidenţiată în documentele contabile, nu au relevanţă în privinţa infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ci în privinţa infracţiunilor prev. de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Mai mult, din analiza contractelor de intermediere se retine însă că, în situaţia în care beneficiarul părăseşte locul de muncă la care a fost repartizat sau pregătirea sa nu corespunde cu cea declarată la momentul întocmirii dosarului, acesta se obliga să plătească suma de 5500 dolari SUA, iar pentru garantarea acestei sume, beneficiarul urma să constituie, în favoarea şi la dispoziţia SC O.T. SRL, o garanţie asupra unor bunuri imobile cât şi un depozit de garanţie în numerar, în valoare de 500 dolari SUA

Faptul că, astfel cum se reţine în rechizitoriu, „la momentul încheierii contractelor, inculpatul N.M., personal aducea la cunoştinţa beneficiarilor, condiţiile de plecare în Israel, data plecării, care întotdeauna era fixată la o distanţă relativ scurtă, precum şi condiţiile în care, la cererea beneficiarilor de a renunţa la plecarea în Israel, se va restitui suma de bani plătită drept comision", care potrivit actului de sesizare „au fost de natură a da o aparenţă de legitimitate", nu demonstrează intenţia inculpatului de inducere în eroare la momentul încheierii acestor contracte de mediere. Obligaţia inculpatului, în calitate de reprezentant al firmei de intermediere, era de a aduce la cunoştinţa beneficiarilor acestor contracte a condiţiilor de plecare ori a condiţiilor în care puteau fi restituite sumele de bani plătite cu titlu de comision. Faptul că, astfel cum se reţine în rechizitoriu, persoanele vătămate nu au beneficiat de contractele de mediere încheiate cu SC O.T. SRL prin reprezentantul său, inculpatul N.M., întrucât nu au mai fost trimişi în Israel, în lipsa unor manopere dolosive sau alte elemente de fapt neputând indica intenţia inculpatului de inducere în eroare părţile vătămate la momentul încheierii contractelor.

De altfel, nu se reţin în actul de sesizare elementele de fapt care demonstrează intenţia inculpatului de inducere în eroare a părţilor vătămate la momentul încheierii contractelor, ci doar că acesta nu eliberat chitanţe pentru sumele de bani încasate cu titlu de comision, că nu a eliberat părţilor vătămate câte un exemplar de pe contract, că, în final, nu au mai fost trimişi în Israel, că aceştia au adresat memorii instituţiilor statului şi posturilor de televiziune şi au protestat faţă de modalitatea în care au fost înşelaţi de către inculpatul N.M. la sediul societăţii, din Strada B.

Este evident că există o acţiune ilicită a inculpatului, care a creat prejudicii în principal de natură materială părţilor vătămate, aspect care va fi evidenţiat odată cu soluţionarea laturii civile a prezentei cauze, însă neexecutarea obligaţiei (de diligentă) prevăzută în contractele de mediere, din împrejurări care nu au fost evidenţiate ca imputabile inculpatului sub forma intenţiei, nu pot atrage răspunderea penală a acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Mai mult, în momentul în care plecarea părţilor vătămate/civile a devenit incertă, inculpatul a restituit sumele plătite cu titlu de comision, multe dintre acestea semnând declaraţii în care menţionau că nu mai au nici o pretenţie de natură materială de la inculpat.

Tribunalul reţine din declaraţia părţii vătămate V.A. (fila 404, voi. 3, dosar I.C.C.J.) că în martie 2003 s-au restituit eşalonat sumele, martorul Ivan I.V. (fila 335, voi. 4, dosar I.C.C.J.) a achitat sumele de bani în martie 2005, iar după sărbătorile de iarnă i-a fost restituită suma în EURO; de asemenea, martorul D.D.C. (fila 337, voi. 4, dosar I.C.C.J.), a precizat că după un an a primit suma în euro; martorul G.D. (fila 385, voi. 5, dosar I.C.C.J.) a menţionat în luna februarie 2006 i s-a restituit suma de 1300 euro în prezenţa secretarei şi avocatei; B.F. (fila 832, voi. 5, dosar I.C.C.J.) a menţionat că inculpatul i-a restituit suma de 800 dolari SUA

În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului M.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia.

B. În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscala, fals intelectual, prev. de art. 9 lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 10 din Legea nr. 82/1991 rep., rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective modul de înregistrare şi reflectarea în contabilitate a operaţiunilor ce decurg din încheierea contractelor de către SC O.T. SRL cu societăţile din Israel, a taxelor percepute drept comision, garanţie ori contravaloare a preţului biletelor de avion de la persoanele fizice, temeiul legal al dispoziţiei de încasare din 29 noiembrie 2000 în sumă de 1.632.312.000 ROL, dar şi alte date în legătură cu documentele contabile.

I. Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, rezultă că, pentru plasarea forţei de muncă în Israel, SC O.T. SRL, în calitate de agent a încheiat contracte de plasare cu două firme din Israel, in calitate de angajatori, respectiv cu firma SC T. SA si firma SC Z. SA, contracte care au fost certificate de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Muncii şi Securităţii Sociale.

Din conţinutul acestor contracte, rezultă ca obligaţii financiare pentru agent, următoarele clauze:

- despăgubirea angajatorului cu suma de 1.000 dolari SUA pentru fiecare lucrător care părăseşte şantierul unde a fost repartizat pentru a lucra la «negru», in baza unei «NOTIFICĂRI» remisă de acesta;

- cumpărarea biletelor de avion pentru Israel, pe cheltuiala lucrătorilor plasaţi la munca in Israel.

Pentru nerespectarea clauzei contractuale susmenţionate, respectiv părăsirea şantierului la care au fost repartizaţi lucrătorii angajaţi, la dosarul cauzei se afla, in copie xerox, o serie de înscrisuri din care rezultă că s-ar fi plătit cu titlu de despăgubiri, din contul personal al inculpatului N.M. deschis la Banca C.S. din Elveţia, sume (câte 1.000 dolari SUA/ persoană) către firme si persoane fizice din Israel, precum si cu titlul de comision (300 dolari SUA/ persoană) către firma SC M.A. SA (pentru care la dosarul cauzei nu există un contract de plasare încheiat cu SC O.T. SRL pentru a se constata existenţa unei astfel de clauze), sume pentru care în înscrisurile respective nu se dau explicaţii în legătura cu scopul plăţii.

Din analiza acestor operaţiuni a rezultat că, în perioada 15 iunie 1999 - 30 ianuarie 2001, din contul personal al inculpatului N.M., a fost plătită suma de 167.100 dolari SUA, echivalent a 3.955.911.400 ROL, pentru lucrătorii care au părăsit locul de muncă, pentru comision, pentru avocat, pentru „altă persoană".

Din analiza acestor tranzacţii, expertiza a pus în evidenţă următoarele aspecte atipice:

a. înscrisurile emise de partenerii externi si de Banca C.S., se prezintă numai sub forma de copii xerox fără a prezenta vreo semnătura din partea lucrătorilor bancari (de asemenea, nu rezultă că au fost remise prin fax). La baza acestor înregistrări nu există extrasul de cont al titularului de cont, din care să rezulte că sumele respective au fost înregistrate în creditul contului în cauză, acest înscris fiind singurul act care atestă că viramentul a avut loc.

Pe unele din aceste înscrisuri (copii xerox) au fost consemnate date si informaţii (olografe) referitoare la sumele plătite către SC M.A. SA şi sursele din care acestea provin, ceea ce atestă că în cadrul societăţii nu exista exemplarul original al acestor acte.

b. SC O.T. SRL a înregistrat drept împrumuturi acordate din partea inculpatului N.M., sumele consemnate în registrele de casă (în RON şi dolari SUA), fapt ce a permis ulterior să i se restituie acestuia sumele respective, deşi la dosarul cauzei nu există nici un înscris care să ateste efectuarea unor astfel de operaţiuni (contract de împrumut, înţelegere etc.).

Mai mult, scrisorile emise de societăţile comerciale din Israel, au fost adresate si remise către SC O.T. SRL, însă sumele în cauză rezultă că ar fi fost virate din contul personal al inculpatului.

c. Pentru sumele plătite drept comision la firma SC M. SA, respectiv cate 300 dolari SUA/ lucrător, nu se regăseşte drept clauză o astfel de obligaţie în contractele încheiate cu cei doi angajatori, la dosarul cauzei neexistând un astfel de înscris, respectiv contract de plasare încheiat cu firma SC M.A. SA. Mai mult, plata unui astfel de comision nu se poate justifica, atât timp cât din actele încheiate nu rezultă că societatea a încasat de la lucrătorii trimişi la munca în Israel un astfel de comision, de unde rezultă că sumele respective (781.751.400 ROL) au fost suportate din gestiunea societăţii, în mod nejustificat.

d. Sumele plătite, conform clauzelor contractuale, drept comision pentru lucrătorii care au părăsit locul de muncă (câte 1.000 dolari SUA/ persoană, respectiv 1.356.135.000 ROL), de la care, prin contractele de mediere, s-au prevăzut si s-au constituit garanţii imobiliare (la nivelul sumei de 5.500 dolari SUA/ persoană), acestea trebuiau sa fie înregistrate în Contul 461 „Debitori diverşi" (într-un subcont de „debitori litigioşi") şi recuperate din garanţiile constituite de cei în cauză, fără a fi grevate resursele financiare ale societăţii.

e. Din expertizarea înscrisurilor s-a constatat că în conţinutul lor apar o serie de contradicţii respectiv:

- factura externă (INVOICE) remisă SC O.T. SRL, a fost emisă la data de 18 octombrie 2000, în timp ce suma la care se referă aceasta rezultă că ar fi fost virată la data de 11 septembrie 2000, deci înainte de facturarea serviciului în cauză ;

- viramentul efectuat către Av. E.L. (35.000 dolari SUA) nu este susţinut de nici un act din care să rezulte o astfel de obligaţie in sarcina SC O.T. SRL

- în facturile externe emise de firma SC M.A. SA sunt consemnate informaţii şi date care nu se uzitează in relaţiile financiare internaţionale, respectiv cursul de schimb valutar şi valoarea facturii exprimata şi in lei, cu atât mai mult cu cât stabilirea valorii în lei a facturilor externe, se determină după alt criteriu, respectiv «data valutei din ziua în care are loc transferul (virarea) bancar a sumei în cauză».

- sumele plătite direct din casieria SC O.T. SRL, în baza unor facturi (copii xerox) emise de o firmă din Israel (SC M.A. SA), care conţin si elemente exprimate in date specifice sistemului financiar românesc (cursul de schimb valutar leu/dolar şi valoarea în lei), nu pot fi considerate ca fiind reale, deoarece astfel de plăţi erau interzise prin OG nr. 15/1996 (operaţiunile de încasări si plaţi intre persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar), iar la casieria societăţii nu s-a completat actul legal instituit pentru ridicarea de numerar în cash (dispoziţia de plată în numerar), formular în care se consemnează semnătura si datele de identificare ale persoanei care încasează banii, fapt pentru care, în Registrul de casă, în coloana « numărul actului de casă» a fost consemnat numărul facturii, iar în coloana « explicaţii» s-a consemnat «SC M.A. SA - comision». în aceasta situaţie, rezultă că societatea a fost păgubită prin plata unor sume în cash fără întocmirea de acte legal prevăzute prin normele în vigoare şi către o persoană necunoscută, cât şi prin înregistrarea de obligaţii ale societăţii pentru împrumuturile acordate de inculpatul N.M. în vederea efectuării acestor plăţi ca obligaţie a societăţii;

- asupra sumei de 50.000 dolari SUA, virată în data de 03 octombrie 2000, deoarece nu există nici o explicaţie, singura referinţă consemnată în Avizul de debitare fiind «Beneficiar 040024 ADY ESHED», expertiza nu s-a putut opina;

- înscrisurile care se prezintă la operaţiunile de decontare de la pct. «c» şi «e» de la Obiectivul nr. 1 (faxul şi scrisoarea trimise de bancă către inculpatul N.M., ordinul de plată dat de acesta şi avizul de debitare emis de bancă) au fost întocmite în aceeaşi zi, deşi subiecţii de drept, participanţi la aceste operaţiuni se aflau în ţari diferite (Elveţia şi România).

În concluzie, în legătură cu sumele care rezultă că ar fi fost virate din contul inculpatului N.M. de la Banca C.S., în valoare totală de 3.955.911.400 ROL, experţii contabili opinează în sensul că, aceste sume nu pot greva gestiunea SC O.T. SRL

Din datele înregistrate în registrele de casă, în lei şi valută, rezultă că au fost plătite în perioada 2000-2001, direct către firma SC M.A. SA, doar pe baza facturilor „INVOICE", aflate în fotocopie la dosarul cauzei, fără a se întocmi înscrisurile legal prevăzute care să conţină datele de identificare şi semnătura persoanei care a intrat în posesia banilor, suma de 30.900 dolari SUA (echivalentul a 760.346.500 ROL) şi 1.428.814.800 ROL, în total 2.189.161.300 ROL.

În ceea ce priveşte plăţile efectuate direct din casieria societăţii, astfel cum au fost înscrise în Registrele de casă şi înregistrate în contabilitatea societăţii, şi aţa cum sunt redate în fişele operaţiunilor elaborate pentru conturile 531, 462 şi 455, a rezultat că inculpatul a depus în numerar, ca împrumut acordat societăţii, în perioada 2000 - 2001, suma totală de 1.605.184.000 ROL.

Aceste sume au fost înregistrate în creditul contului 455 „Asociaţi - conturi curente", ca obligaţii ferme ale societăţii care ulterior au fost achitate către inculpatul N.M., respectiv:

- tranzacţia din data de 26 ianuarie 2001, în valoare de 20.000.000 ROL a fost înregistrată, iniţial prin diminuarea veniturilor, iar la 30 ianuarie 2001, a fost înregistrată la cheltuieli, fără a se justifica o astfel de cheltuială din fondurile societăţii.

- sumele în valoare totală de 2.169.161.300 ROL, care au fost plătite, în lei şi în valută, în perioada 2000 - 2002 din casierie societăţii către firma SC M.A. SA din Israel, a fost înregistrate greşit, pe creditori, ceea ce a făcut să se diminueze obligaţiile societăţii create către lucrători şi provenite din sumele încasate de la aceştia în valută în vederea cumpărării biletelor de avion.

- aceste sume, împreună cu suma de 20.000.000 ROL, trebuiau să fie înregistrate în contul 461 (debitori diverşi) şi recuperate prin executarea silită a garanţiilor constituite, de la lucrătorii care au părăsit locul de muncă (contravaloarea a 1.000 dolari SUA), respectiv şi prin încasarea comisionului de 300 dolari SUA de la fiecare lucrător în cauză, comision care însă nu rezultă din actele dosarului că ar fi fost încasat de la lucrători.

- în jurnalul operaţiunilor rezultă că pentru sumele plătite în valută, în valoare de 16.500 dolari SUA (echivalentul a 382.562.500 ROL), s-a consemnat în mod greşit că reprezintă plata „bilete de avion", în timp ce în registrul de casă s-a consemnat că reprezintă „M.A. plata taxă de comision".

Astfel, se concluzionează în expertiza contabilă că, în urma derulării contractelor de plasare a forţei de muncă încheiate cu firme din Israel, resursele societăţii au fost diminuate fără justă cauză cu suma totală de 2.479.328.300 lei, în scopul sustragerii de la plata impozitelor către stat.

II. În ceea ce priveşte derularea contractelor de mediere încheiate cu lucrătorii recrutaţi, expertiza a luat în considerare doar acelea pentru care, la dosarul cauzei, a existat, în fotocopie, contractul de mediere, respectiv un număr de 66.

S-a menţionat astfel că sumele oficiale, încasate pe bază de chitanţă şi factură fiscală de la lucrătorii recrutaţi, au fost corect înregistrate în contabilitatea societăţii, respectiv: taxa de înscriere, comisionul pentru cumpărarea biletelor de avion şi garanţiile constituite.

Expertiza nu s-a pronunţat asupra veridicităţii susţinerilor părţilor vătămate, potrivit cărora aceştia au plătit, pe lângă taxa de înscriere şi alte sume, în valută, cuprinse între 1.200 şi 3.500 dolari SUA, inculpatului N.M.

III. În vederea efectuării operaţiunilor de încasări în plăţi şi în valută între rezidenţi, care în perioada de referinţă erau interzise, SC O.T. SRL a solicitat şi obţinut autorizarea BNR, în cadrul unor limite şi cu respectarea unor condiţii, societatea fiind astfel îndreptăţită să încaseze de la lucrătorii recrutaţi, în valută, contravaloarea biletelor de avion şi contravaloarea eventualelor penalităţi plătite în valută către firmele străine, cu condiţia păstrării acestor disponibilităţi, în cash, în conturi la o bancă comercială, până la utilizarea lor.

În documentele contabile pe baza cărora s-a efectuat expertiza contabilă, s-a constatat existenţa de încasări şi plaţi în valută, efectuate în numerar, prin casă (anexele 7, 9 şi 11 din raportul de expertiză).

Expertizarea operaţiunilor de plăţi în valută efectuate de casieria societăţii, în cash, a pus în evidenţă următoarele aspecte:

- încă de la începutul anului 2000, pe măsură ce se efectuau operaţiuni de încasări in valuta de la lucrători, respectiv cate 250 dolari SUA/ persoana pentru cumpărarea biletului de avion, sumele respective erau utilizate zilnic, pentru plata contravalorii biletelor de avion, respectiv către Compania aviatica SC E.A. SA, la nivelul sumei încasate, de 250 dolari SUA/ persoana (deşi la dosarul cauzei nu se afla înscrisuri eliberate de SC E.A. SA pentru biletele de avion cumpărate), deci fără nici un fel de diferenţe intre suma încasata de la lucrători si costul efectiv al biletului, astfel ca soldul Contului casa în valută la sfârşitul fiecărei zile devenea «zero». Luând in considerare acest element (inexistenţa unor diferenţe între suma încasată de la lucrători pentru cumpărarea biletelor de avion şi plata efectuată către SC E.A. SA pentru cumpărarea acestora), se ridica problema realităţii scrisorilor aflate la dosarul cauzei - emise de SC O.T. SRL, prin care s-a făcut cunoscut lucrătorilor în cauza că în urma cumpărării biletelor de avion, au apărut o serie de diferenţe de preţ (între 70 - 90 dolari SUA/ persoană) care rămân la dispoziţia lor pentru a fi ridicate. Or, în cazul realităţii acestor scrisori, predate organului de cercetare penala chiar de către inculpatul N.M., atunci se ridica problema realităţii sumelor plătite in numerar din casieria societăţii în valuta către SC E.A. SA şi consemnate în Registrul de casă în valuta ca atare.

- ulterior, când încasările in valuta pentru cumpărarea biletelor de avion au crescut, s-a procedat la înregistrarea de plăţi (interzise prin Regulamentul valutar al B.N.R. nr. 3/1997) în numerar către inculpatul N.M., sub formă de „restituire împrumut". Astfel, în perioada 02 februarie 2000 - 23 martie 2000, inculpatul N.M. a încasat sub forma de „restituire împrumut", în cash din casieria societăţii, fără ca în prealabil să depună nici o sumă în casieria societăţii drept „împrumut acordat", pentru un număr de 20 de plăţi, suma de 30.700 dolari SUA.

- în continuare, când încasările în valută efectuate de la lucrătorii recrutaţi pentru cumpărarea biletelor de avion, au crescut ca volum, pe lângă soluţiile mai sus prezentate (plăţi către SC E.A. SA şi restituiri împrumuturi către inculpatul N.M.), din casieria societăţii în valută, a început să se efectueze plăţi in numerar (interzise prin Regulamentul valutar al B.N.R. nr. 3/1997) pentru decontarea deplasărilor în străinătate (în suma de 32.939 dolari SUA - echivalent 1.005.464.340 ROL), către diverse societăţi comerciale din România (ex. către S.C. SINAIA S.R.L. suma de 11.781 dolari SUA sau în echivalent 347.808.899 ROL în perioada 19 iulie - 03 august 2002), precum şi alte cheltuieli care nu au legătură cu obiectul de activitate al societăţii, operaţiuni pentru efectuarea cărora nu există documente justificative din care să rezulte necesitatea şi realitatea acestora.

Prin folosirea acestor soluţii de utilizare în mod discreţionar a unor fonduri valutare, încasate de la rezidenţi pentru un anumit scop autorizat de B.N.R. (respectiv cumpărarea biletelor de avion), contrar prevederilor art. 18 din Regulamentul valutar al B.N.R. nr. 3/1997, s-a ajuns la situaţia permanentă ca soldul zilnic al Contului casă în valută să fie zero sau aproape zero, evitându-se astfel depunerea disponibilităţilor la bancă şi sustrăgându-se în acest fel controlului B.N.R., care se exercita prin băncile comerciale unde clienţii îşi depun valuta, în legătură cu utilizarea valutei încasate de la rezidenţi, ca excepţie de la regula instituită de B.N.R. si autorizată strict în cazul SC O.T. SRL numai pentru cumpărarea biletelor de avion şi plata eventualelor despăgubiri în valută către partenerii externi.

În urma analizării documentelor contabile privind operaţiunile în valută, a rezultat o diferenţă nejustificată din gestionarea valutei în cadrul societăţii în sumă totală de 6.179.573.445 ROL, care reprezintă suma cu care au fost diminuate veniturile acesteia, pentru a se sustrage de la plata impozitelor către bugetul statului.

În expertiza contabilă s-a menţionat existenţa unui alt „împrumut", în sumă de 56.244 dolari SUA (1.589.047.128 ROL) acordat ca împrumut societăţii, de către inculpatul N.M., în afara prevederilor Regulamentului valutar al B.N.R. nr. 3/1997.

De asemenea, expertiza contabilă a relevat faptul că, în perioada 23 octombrie 2002 - 31 decembrie 2002, în cadrul societăţii nu s-a mai condus Registrul de casă şi valută, deşi, în aceeaşi perioadă, au mai fost emise un număr de 186 chitanţe, cu încasări de la lucrători, câte 250 dolari SUA/persoană, în valoare totală de 46.500 dolari SUA (1.557.183.250 ROL).

IV. Activitatea societăţii, în perioada 2000 - 2002, privind operaţiunile în lei, era reglementată de prevederile OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare şi Regulamentul operaţiunilor de casă nr. 2/1996 emis de B.N.R., acte normative care se referă, în principal la:

- operaţiunile cu numerar in moneda naţională (LEI) se efectuează numai prin reţeaua unităţilor bancare, cu instrumente de plata fără numerar;

- unităţile comerciale pot păstra în casieria proprie sume în limita plafonului stabilit (20.000.000 ROL in perioada de referinţă, conform Legii nr. 88/1998);

- societăţile bancare raportează la B.N.R. informaţii cu privire la ridicările de numerar efectuate de clienţii acestora, pentru fiecare operaţiune care depăşeşte valoarea de 50.000.000 ROL (plafon stabilit apoi în valută, la nivelul sumei de 10.000 dolari SUA şi ulterior la suma de 10.000 euro).

Expertiza contabila precizează ca singura sursa de venit a SC O.T. SRL a constituit-o încasarea taxei de înscriere de la lucrătorii recrutaţi pentru a fi plasaţi la munca în Israel. Din acest venit, societatea putea să-şi acopere toate cheltuielile de organizare, întreţinere si funcţionare, inclusiv cele de personal (salarii, impozite şi taxe).

Din documentele contabile analizate a reieşit faptul că, în perioada 2000 - 2002, faţă de veniturile provenite din activitatea de bază, în sumă totală de 8.978.706.998 ROL (inclusiv TVA-ul datorat bugetului de stat), a cheltuit o suma de 15.899.184.920 ROL, deci de aproape două ori mai mult decât veniturile obţinute, respectiv suma de 6.913.695.588 ROL.

V. În ceea ce priveşte împrumuturile acordate şi restituite inculpatului N.M., se arată că asemenea operaţiuni, efectuate în valută, erau interzise prin art. 18 din Regulamentul valutar al B.N.R. nr. 3/1997.

În perioada 2000-2002, inculpatul N.M. a acordat împrumuturi, în lei, în valoare de 6.798.415.056 ROL, din care au fost restituite acestuia suma de 2.703.573.608 ROL, împrejurare care relevă sursa mijloacelor financiare care a permis societăţii să cheltuiască mai mult decât veniturile încasate din activitatea de bază, respectiv din obligaţiile viitoare create de societate către inculpatul N.M., ca finanţator benevol al societăţii.

În context, din expertizarea datelor consemnate in Registrul de casă în lei, în perioada 2000 - 2002, au rezultat următoarele aspecte, de natură a pune sub îndoială veridicitatea şi realitatea acordării acestor împrumuturi:

- în perioada 07 ianuarie 2000 - 23 martie 2000, s-a plătit în cash, în lei, din casieria societăţii către inculpatul N.M., sub forma de „restituire împrumut" în cadrul a 20 de operaţiuni, suma totală de 569.999.000 ROL, deşi în aceeaşi perioadă acesta a acordat societăţii un singur împrumut de 10.000.000 ROL la data de 17 ianuarie 2000. în perioada respectiva a mai acordat societăţii un împrumut la data de 27 ianuarie 2000, cu care societatea a plătit in aceeaşi zi aceeaşi sumă de 202.367.000 RON, cu titlu de despăgubire pentru lucrătorii „fugiţi" de la locul de muncă, către o firma din Israel;

- urmărind încasările si plăţile înregistrate în Registrul de casă în perioada 2000 - 2002, se constată existenţa unor operaţiuni perechi, care constau în faptul că suma acordată în cash de inculpatul N.M. drept împrumut societăţii, era destinată plăţii, în cash, către o firma din Israel sau o societate comercială din România sau pentru a fi depusă la bancă, pentru care nu există nici un document justificativ (facturi chitanţe, extrase de cont bancar etc.), ceea ce denotă faptul că aceste operaţiuni nu au avut loc precum şi faptul că efectuarea acestora, pe lângă cheltuiala în sine, societatea a rămas şi cu obligaţia creată către inculpatul N.M.

În privinţa operaţiunilor de plăţi efectuate în lei din casieria societăţii către inculpatul N.M., sub forma „restituirilor de împrumuturi", în lipsa unui înscris încheiat între acesta şi societate, expertiza contabilă pune în evidenţă faptul că aceasta a fost o metodă prin care s-a creat posibilitatea ca SC O.T. SRL să cheltuiască în mod nejustificat mai mult decât veniturile încasate din activitatea de bază, în folosul inculpatului N.M., prin drepturile pe care acesta şi Ie-a creat din astfel de operaţiuni şi pe care societatea Ie-a onorat (prin restituiri de împrumuturi în lei şi valută) sau urmează sa le onoreze (prin lichidarea soldului creditor al Contului 455).

Pentru aceeaşi perioadă, s-a constatat că, din casieria SC O.T. SRL, a fost depusă în bancă, în total, suma de 4.729.062.000 ROL, sumă ce a fost cheltuită în totalitate, ceea ce a avut ca efect în gestiunea societăţii cheltuirea mai mult decât veniturile obţinute din activitatea de bază, în folosul inculpatului N.M.

Prin dispoziţia de încasare din data de 29 noiembrie 2000, se consemnează că s-a încasat de la inculpatul N.M., în calitate de asociat unic, cu scopul „împrumut firmă", suma de 1.632.312.000 ROL. Formularul tipizat nu are semnătura compartimentului financiar-contabil a persoanei care a efectuat controlul financiar preventiv, a persoanei care aproba operaţiunea şi nici semnătura casierului pentru confirmarea încasării sumei şi a datei când a fost efectuată operaţiunea. Cu toate acestea, operaţiunea a fost consemnată in Registrul de casă în lei la data de 29 noiembrie 2000 şi înregistrată în contabilitate în creditul Contului 455 «Sume datorate asociaţilor», ca obligaţie a SC O.T. SRL de a restitui aceasta sumă inculpatului N.M.

Expertiza contabilă constată că, în Registrul de casă în lei, la data de 29 noiembrie 2000, au fost consemnate următoarele operaţiuni: încasarea sumei de 1.632.312.000 ROL, cu următoarea explicaţie: «împrumut firmă N.M. pentru cheltuieli delegaţie şi instalare a echipei FC L.O.»; plata sumei de 1.632.312.000 ROL cu următoarea explicaţie: «Plata cheltuielilor delegaţie şi instalare a echipei FC L.O.».

În contabilitate, operaţiunile de mai sus au fost înregistrate în Contul 5311 «Casa în lei», în debitul şi respectiv creditul acestuia, fără a exista niciun document justificativ, încălcându-se astfel prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, care statuează că „Orice operaţiune economico - financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

În expertiza contabilă se opinează că aceste operaţiuni nu pot fi luate în considerare întrucât nu există semnătura casierului pe „dispoziţia de încasare" şi nu există dispoziţia de plată către casierie.

În legătură cu suma de 1.632.312.000 ROL, la dosarul cauzei se află un înscris în copie, intitulat „situaţia cheltuielilor", care are consemnat numele inculpatului, înscris în care sunt consemnate o serie de nume, iar în dreptul acestora sume în valută, în sumă totală de 54.800 dolari SUA, la care sunt adiţionate i alte sume, în total 64.800 dolari SUA şi un final de 70.800 dolari SUA

Această sumă a fost înregistrată ca fiind încasată prin casă de la asociatul N.M., aceeaşi sumă a fost înregistrată odată ca şi cheltuiala, în contul 625 „Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări", iar apoi a fost trecută în contul 4581 „decontări din operaţiuni în participaţie - activ".

Rezultă, in aceste înregistrări că au fost făcute cheltuieli, neacoperite din operaţii de participaţiune în cuantum de 2.344.132.607 ROL, care apar a fi neoportune din prisma rezultatelor înregistrate de societate.

Faţă de cele prezentate, expertiza contabila opinează că suma de 2.344.132.607 ROL care reprezintă o imobilizare certă creată în gestiunea societăţii (o cheltuială în afara obiectului de activitate al firmei), la care urmează să se adauge şi suma de 305.141.257 ROL trecută pe pierderi, deci în total suma de 2.649,273.864 ROL, trebuie să fie recuperată de la persoanele care au dispus efectuarea acestor operaţiuni (în participare), în speţă de la conducerea societăţii din acel moment reprezentată de inculpatul N.M.

VI. Potrivit art. 5 din OG nr. 15/1996, pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale, operaţiunile de încasări şi plăţi între persoanele juridice se vot efectua numai prin instrumente de plată fără numerar. Pentru perioada anilor 2000-2002, contrar dispoziţiilor legale, din casieria SC O.T. SRL s-au plătit, în numerar, în total, suma de 7.867.014.026 ROL.

Din expertizarea datelor consemnate in Registrele de casă în lei, pe perioada 2000 - 2002, rezultă că şi la această grupă de plăţi există operaţiuni perechi legate între împrumuturile acordate de inculpatul N.M. şi unele plăţi de sume mai mari efectuate de societate în numerar către o serie de societăţi comerciale, plăţi efectuate în folosul inculpatului N.M., care pentru împrumuturile acordate, a creat obligaţii societăţii, care au fost onorate sau urmează a fi onorate.

Plăţile efectuate în numerar, în maniera prezentată (operaţiuni perechi şi legate cu împrumuturile acordate societăţii de inculpatul N.M.), deşi au fost executate prin evitarea băncilor şi în mod implicit sustrăgându-se controlului B.N.R. exercitat asupra circulaţiei monetare, pun in evidenţă încă o metodă care a condus la efectuarea unor cheltuieli necontrolabile, peste veniturile societăţii.

Există situaţii în care, în aceeaşi lună, au fost efectuate plaţi în numerar din casieria societăţii, prin mai multe operaţiuni, către aceeaşi societate comercială.

În consecinţă, expertiza contabilă opinează că sumele plătite către diverse societăţi comerciale din România, direct din casieria societăţii, contrar prevederilor normelor legale, în valoare de 3.518.758.362ROL (7.867.014.026 - 1.698.981.800 - 2.649.273.864), rămân în răspunderea persoanei care era la conducerea S.C. ORWALSAM TRADÎNG S.R.L., care a dispus efectuarea acestor plăţi, respectiv inculpatul N.M.

Toate plăţile care au fost efectuate direct din casieria societăţii, contrar prevederilor OG nr. 15/1997 si scoase de sub controlul B.N.R., în sumă totală de 7.867.014.026 ROL, care împreună cu cele efectuate prin bănci, în sumă totală de 4.729.062.000 ROL, precum şi cu cele efectuate în valută direct din casieria societăţii, în sumă totală de 3.123.695.539 ROL, deci în total 15.719.771.565 ROL, respectiv cu 6.741.064.577 ROL peste veniturile obţinute de societate din activitatea de baza, au generat în cadrul societăţii o situaţie financiară dezastruoasă.

Volumul acestor pierderi urmează să crească, odată cu stingerea obligaţiilor societăţii către inculpatul N.M., acumulate în contul 455 „Asociaţi - conturi curente", datorii care se situau, la sfârşitul anului 2002 la suma de 2.829.064.324 ROL, iar cele către lucrătorii recrutaţi, în sumă de 4.163.417.324 ROL, sumă care ar trebui reîntregită cu valoarea de 2.367.892.508 ROL, operată greşit, rezultând o obligaţie totală către lucrători în valoare de 6.531.309.832 ROL.

Răspunderea pentru crearea acestor imobilizări care in fapt au blocat activitatea societăţii, revine inculpatului N.M., care asigura conducerea societăţii şi care a utilizat resursele acesteia in mod discreţionar, prin efectuarea de plăţi prin casieria societăţii (în lei şi valută) si prin bancă, fără documentele justificative care să pună în evidenţă destinaţia, scopul, natura, necesitatea si realitatea operaţiunilor respective, operaţiunile de plăţi efectuate prin casieria societăţii (în lei şi valută) fiind consemnate direct în Registrele de casă, chiar si după închiderea zilnică a casei.

În concluzie, raportul de expertiză contabilă a stabilit că inculpatul N.M. a diminuat veniturile societăţii, prin metodele mai sus menţionate, în perioada 2000-2002, cu o suma de 21.707.393.388 ROL, respectiv:

a. 2.479.328.300 ROL - plăţi la societăţi din Israel (fila 86 din raportul de expertiză);

b. 2.948.037.450 ROL - rezultată din derularea contractelor de mediere (fila 89 din raportul de expertiză);

c. 5.419.226.945 ROL - sume în valută folosite în mod nelegal(fila94 raportul de expertiză);

d. 4.682.768.467 ROL - plăţi prin bancă, nejustificate (fila 99 din raportul de expertiză);

e. 2.649.273.864 ROL - plăţi la SC L.R. SA (fila 102 din raportul de expertiză);

f. 3.518.758.362 ROL - plăţi, în lei, efectuate prin casă, către persoane juridice din România (fila 104 din raportul de expertiză);

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor (filele 1014, 1015, voi. 1 dosar I.C.C.J.), arătând că de coordonarea activităţii contabile în firmă se ocupa l.R., care îi prezenta actele ce urmau a fi semnate, având încrederea în legalitatea acestora. Mai arată inculpatul că încasa de la fiecare persoană suma de aproximativ 300 dolari SUA pentru biletul de avion însă, întrucât uneori biletul costa mai puţin, diferenţa era păstrată într-un cont special pentru a fi restituită persoanei în cauză.

Inculpatul precizează că în anumite perioade împrumuta societatea cu diverse sume de bani în numerar pentru a-şi onora obligaţiile contractuale cu firmele angajatoare din Israel, evitând astfel blocaje financiare, după care solicita restituirea sumelor de bani de la societate, întocmind întotdeauna acte care evidenţiau asemenea operaţiuni.

Mai arată inculpatul că pierderile înregistrate la societate se datorau faptului că a finanţat echipa de fotbal L.R. şi că fusese sfătuit de avocatul cu care colabora la acel moment, domnul G. şi de contabila l.R., ca activitatea firmei să fie în pierdere, oferind ca explicaţie faptul că existau mai multe controale la firmă şi, pentru „a nu ieşi în evidenţă", s-a preferat ca rezultatele financiar contabile să fie negative.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă însă că inculpatul N.M. deţinea controlul lichidităţilor societăţii, iar toate operaţiunile, consemnate în documentele contabile erau făcute la ordinul său şi pe baza actelor pe care acesta le punea la dispoziţia angajaţilor societăţii.

Mai mult, din declaraţia martorei I.R., angajată în funcţia de contabilă a rezultat că, în fapt, casieria societăţii se afla în biroul inculpatului N.M., în seiful la care numai acesta avea acces. Din declaraţia martorei Ispas Corina a reieşit de asemenea că toate încasările şi toate operaţiunile în numerar erau efectuate personal de către inculpatul N.M.

Astfel, Tribunalul urmează a înlătura declaraţiile inculpatului N.M. potrivit cărora de coordonarea activităţii contabile în firmă se ocupa I.R.. Mai mult, în calitate de administrator al societăţii, îi revenea răspunderea pentru faptele prin care a diminuat veniturile societăţii prin omisiunea înregistrării ori înregistrarea eronată a unor operaţiuni contabile, pentru a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului.

În ceea ce priveşte „împrumuturile" acordate de inculpat societăţii, în concluziile raportului de expertiză, prezentat pe larg, se evidenţiază că, în lipsa unui înscris încheiat între acesta şi societate, aceasta a fost o metodă prin care s-a creat posibilitatea ca SC O.T. SRL să cheltuiască în mod nejustificat mai mult decât veniturile încasate din activitatea de bază, în folosul inculpatului N.M., prin drepturile pe care acesta şi Ie-a creat din astfel de operaţiuni şi pe care societatea le-a onorat (prin restituiri de împrumuturi în lei şi valută) sau urmează sa le onoreze (prin lichidarea soldului creditor al Contului 455).

La dosarul de urmărire penală a fost depusă opinia separată la raportul de expertiză contabilă, în care se susţine că experţii desemnaţi în cauză, sesizând faptul că documentele contabile sunt incomplete, ar fi trebuit să întocmească un raport de imposibilitate a efectuării expertizei.

Din actele efectuate rezultă însă că, potrivit comunicării reprezentanţilor SC O.T. SRL, toate documentele contabile se află la dosarul cauzei, astfel încât expertiza contabilă s-a realizat faţă de aceste documente financiar contabile.

În cuprinsul opiniei separate, expertul parte semnalează faptul că raportul de expertiză nu a răspuns la toate obiectivele stabilite prin ordonanţă ori că, în alte situaţii a răspuns mai mult decât i s-a cerut.

Raportul de expertiză a răspuns la toate obiectivele stabilite, în mod punctual, cu exprimarea rezervelor, în fiecare din cazurile în care documentele justificative nu îndeplineau condiţiile de formă şi a extins expertizarea, peste obiectivele punctual stabilite întrucât la punctul 15 din ordonanţa de efectuare a expertizei s-a stipulat obligaţia experţilor de a preciza orice date sau documente în legătură cu cauza, constatate pe parcursul efectuării expertizei contabile.

În drept, faptele inculpatului N.M. care, în perioada 2000 - 2002, în calitate de administrator şi asociat unic al SC O.T. SRL, s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor, prin omisiunea evidenţierii, în actele contabile a unor operaţiuni comerciale efectuate şi a evidenţiat cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, diminuând veniturile societăţii cu suma de 21.707.393.388 ROL, efectuând, cu bună ştiinţă, înregistrări inexacte, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Tribunalul are în vedere Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, secţiile unite, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia „fapta de omisiune în tot sau în parte ori evidenţierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c)), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală".

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, din infracţiunile de evaziune fiscală şi fals intelectual, prevăzute de art. 9 lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 rep., rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi respectiv art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Tribunalul nu poate reţine susţinerile apărătorului inculpatului, în sensul că, în cauză, a intervenit prescripţia răspunderii penale. Astfel, pentru infracţiunile prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, şi respectiv art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă sunt între 2 şi 8 ani închisoare, în raport de care, potrivit art. 122 C. proc. pen., termenul de prescripţie este de 8 ani; pe de altă parte, având în vedere că în cauză au existat numeroase întreruperi ale termenului prescripţiei, sunt incidente dispozițiile art. 124 C. pen., care reglementează termenele speciale de prescripţie, în cauză de 12 ani. Fiind o infracţiune continuată, care s-a epuizat în anul 2002, se constată că termenul de 12 ani al prescripţiei speciale a răspunderii penale nu s-a împlinit.

La aplicare pedepselor, Tribunalul va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al fiecărei infracţiuni, raportat la împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, natura şi limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana şi conduita inculpatului, reţinând că inculpatul a săvârşit fapte cu un grad ridicat de pericol social abstract şi concret, a avut o atitudine nesinceră, încercând minimalizarea rolului său în cadrul societăţii, dar şi faptul că nu a achitat prejudiciul comis.

În consecinţă, în baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) va condamna pe inculpatul N.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

C. În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), alin. (4) C. pen.".

Astfel cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate P.M. (fila 831, voi. 5, dosar I.C.C.J.) şi a martorului G.B., asociaţi ai SC D.G. SRL Bucureşti, aceştia au cesionat inculpatului N.M. şi soţiei acestuia, S.S., părţile sociale deţinute la societate, conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 635 din data de 05 martie 2003 de B.N.P. - A.G. Deşi în contractul de cesiune se menţionează că la data autentificării contractului părţile vătămate au primit integral contravaloarea părţilor sociale cedate, părţile au stabilit ca modalitate de plată a preţului ca aceasta să se facă în trei tranşe. Primele două tranşe au fost plătite în numerar, iar pentru cea de a treia, inculpatul a emis consecutiv trei file cec.

Primele două file cec au fost restituite de către partea vătămată P.M. inculpatului N.M., însă după emiterea celei de a treia (la data de 18 martie 2003) şi după refuzul inculpatului de a plăti în numerar restul preţului, partea vătămată P.M. a prezentat-o la B.C.R., Sucursala Sector 3 Bucureşti, la data de 24 martie 2003. Martorul G.B. menţionează că fila CEC a fost completată de inculpat pe numele asociatului său, P.M., care s-a ocupat de introducerea filei CEC la plată.

Fila cec însă a fost refuzată la plată la data de 2 aprilie 2003, întrucât în cont nu există disponibil şi a fost returnată părţii vătămate P.M.

În aceste condiţii, partea vătămată P.M. şi G.B. au declarat că au înştiinţat registrul comerţului despre intenţia de a stopa derularea cesiunii, precum şi B.C.R., unde era deschis contul SC D.G. SRL, pentru că odată cu cesionarea părţilor sociale, cei doi asociaţi predaseră inculpatului N.M. şi disponibilul din contul societăţii.

Ulterior, la insistenţele părţii vătămate, inculpatul N.M. a plătit restul preţului datorat, iar la momentul plăţii, partea vătămată P.M. şi G.B. au încheiat un înscris intitulat „declaraţie", autentificat sub nr. 908 la data de 04 aprilie 2003 de B.N.P. - A.G., prin care se obligau să nu încaseze cecul nr. 00024619 emis de inculpat şi declarau că au primit de la inculpat suma de 7.000 euro şi că nu mai au nici o pretenţie materială de la acesta (fila 154, voi. I DUP).

De altfel, fila CEC nici nu mai putea fi valorificată, atât timp cât aceasta fusese deja introdusă la plată şi refuzată din lipsă de disponibil în cont.

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, în momentul emiterii file CEC de către inculpatul N.M., acesta a asigurat-o că are disponibil în cont, mai ales că motivul emiterii filei CEC a fost împrejurarea că acesta nu dispunea de lichidităţi.

În declaraţia dată în faţa procurorului, inculpatul N.M. a arătat că la momentul emiterii filei CEC exista disponibil în cont şi că astfel, nu poate exista infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3), alin. (4) C. pen.

Inculpatul a declarat că a stabilit împreună cu P.M. ca acesta să nu introducă la plată fila CEC, plata acţiunilor SC D.G. SA urmând a se realiza în numerar, şi că la data emiterii filei CEC avea disponibil în cont la Banca C.S. ELVEŢIA, retrăgând disponibilul după ce şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de P.M. (filele 15, 16 voi. I DUP).

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei (filele 1016, voi. 1 dosar I.C.C.J.) arătând că a emis într-adevăr o filă CEC pentru suma de 4.500 dolari SUA, convenind cu P.M. să folosească fila CEC, dar aceasta nu s-a putut realiza pentru că banca i-a făcut o comunicare că va intra în posesia sumei după o lună; în aceste condiţii, menţionează inculpatul că a doua zi i-a înmânat suma de 4.500 dolari SUA în numerar, urmând ca acesta să anuleze fila CEC, fiind întocmit în acest sens un act notarial.

Declaraţiile în acest sens ale inculpatului sunt infirmate de cele ale martorului G.B., care a arătat că au fost asiguraţi la momentul înmânării filei CEC că se pot îndestula din contul deschis la BCR - filiala sector 3 Bucureşti.

De asemenea, având în vedere relaţiile furnizate de banca „Credit Suisse" şi Banca Comercială Române, Sucursala Sector 3, potrivit cărora, la momentul introducerii la plată nu exista disponibil în cont, se reţine că după emiterea cecului, inculpatul N.M. a retras disponibilul din cont.

Chiar dacă ulterior, la data de 04 aprilie 2003, inculpatul a plătit celor două părţi vătămate suma de bani reprezentând cea de-a treia tranşă din contravaloarea părţilor sociale cedate, acest fapt nu are nici o influenţă asupra existenţei infracţiunii de înşelăciune, care s-a consumat în momentul producerii pagubei, respectiv data refuzului la plată a CEC-ului.

În drept, fapta inculpatului N.M. de a retrage din cont disponibilul, după emiterea unei file CEC la data de 18 martie 2004, filă refuzată la plată la data de 2 aprilie 2003, cu scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, creând astfel o pagubă părţilor vătămate P.M. şi G.B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 al. 3 şi 4 C. pen.

În ceea ce priveşte înşelăciunea prin emiterea unei file cec fără acoperire, potrivit deciziei nr. 9/2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată în urma soluţionării recursului în interesul legii, fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59 /1934.

Tribunalul nu poate reţine cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59 /1934, întrucât, astfel cum rezultă din probele administrate, că la momentul emiterii filei CEC, partea vătămată P.M. nu avea cunoştinţă de faptul că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras.

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatului, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen. în infracţiunea prev. de art. art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

La aplicarea pedepsei, Tribunalul va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii, natura şi limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana şi conduita inculpatului, reţinând că inculpatul a săvârşit o faptă cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, a avut o atitudine nesinceră. Mai mult, din fişa de cazier naţional a inculpatului a rezultat că acesta a fost condamnat prin cinci hotărâri penale pentru săvârşirea a nenumărate infracţiuni de înşelăciune.

De asemenea, Tribunalul constată că prin hotărârea Curţii de Apel Regională din Haifa s-au analizat condamnările inculpatului, reţinându-se o creştere a condamnărilor anterioare pentru infracţiuni identice sau similare cu cele care au format obiectului hotărârii. Astfel, se retine că ultima sa condamnare a vizat 80 de infracţiuni în domeniul fraudei şi înşelăciunii, care „demonstrează cu claritate că avem de a face cu un om lipsit de orice fel de reticenţe, limite sau valori, în comiterea fraudelor şi prejudicierea gravă a avutului oamenilor cinstiţi, care i-au acordat încrederea. Acuzatul este un om care a ales crima ca mod al său de viaţă, nu a conştientizat în niciun fel semnificaţia faptelor sale şi a gravelor suferinţe pe care le pricinuieşte celorlalţi. Astfel, în pofida pedepsei efective cu închisoarea la care a fost condamnat şi, la un răstimp mic de la expirarea perioadei cu suspendare (..) a recidivat în comiterea în mod sistematic şi continuu a aceloraşi infracţiuni" „(..) trebuie să accentuez ca un surplus de gravitate faptul că, dincolo de comportamentul deosebit de scandalos al acuzatului descris mai sus, acuzatul nu a avut absolut nici o reţinere în a falsifica o hotărâre a tribunalului, prejudiciind în felul acesta însăşi legea şi sistemul de drept şi toate acestea pentru a-şi atinge scopurile sale. La fel s-a comportat şi atunci când s-a prezentat în faţa unor oameni cinstiţi, atribuindu-şi o calitate falsă de avocat (..)".

În consecinţă, în baza art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen. va condamna pe inculpatul N.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciind că prin executarea acestei pedepse vor fi atinse scopurile preventiv, coercitiv, dar şi educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate sub aspectul săvârşirii infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu pedeapsa aplicată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu un an, în final 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În soluţionarea laturii civile, tribunalul a avut în vedere următoarele:

Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, trebuie îndeplinite cumulativ, potrivit art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., următoarele condiţii: infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu, între infracţiune şi prejudiciu trebuie să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul să fie cert şi să nu fi fost reparat.

În plus, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează latura civilă a procesului penal, Tribunalul reţine că le revine părţilor civile obligaţia de a administra probe prin care să dovedească pretenţiile civile formulate. Pe de altă parte, Tribunalul reţine că, în declaraţia dată, inculpatul a precizat că este de acord să acopere cheltuielile ocazionate de neexecutarea contractelor (declaraţie inculpat, filele 1014, 1016, voi. I, dosar I.C.C.J.), ceea ce constituie o achiesare la pretenţiile civile formulate de părţile civile.

Tribunalul constată îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv acţiunea ilicită (constând în nerespectarea obligaţiilor contractuale), prejudiciul cauzat părţilor vătămate constituite părţi civile, legătura de cauzalitate existentă între infracţiune şi prejudiciu, faptul că prejudiciul este cert şi nu a fost reparat. în plus, deşi nu a reţinut intenţia specifică comiterii unei infracţiuni, există cel puţin o culpă în neexecutarea contractelor, în materie civilă nefiind răspunderea existând pentru culpa cea mai uşoară.

Pe de altă parte, Tribunalul l-a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL.

Potrivit art. 1000 alin. (3) C. civ., comitenţii răspund „de prejudiciul cauzat de (…) prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat" fără a fi prevăzută pentru aceştia posibilitatea de a fi apăraţi de răspundere dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil.

Pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie, şi mai este necesar să fie întrunite două condiţii speciale: existenţa raportului de prepuşenie şi condiţia ca prepuşii să fi săvârşit fapta în funcţiile ce li s-au încredinţat. Nu trebuie dovedită vinovăţia comitentului în producerea prejudiciului, răspunderea acestuia fiind instituită ca o garanţie faţă de partea civilă pentru obligaţiile născute din fapta ilicită a prepusului.

Instanţa a apreciat ca fiind îndeplinite toate aceste condiţii. Condiţia ca în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie este îndeplinită, astfel cum s-a reţinut anterior. în ceea ce priveşte cele două condiţii speciale, şi acestea sunt îndeplinite întrucât la data încheierii contractelor inculpatul era administrator al SC O.T. SRL (de drept, iar ulterior, de fapt), existând astfel un raport de subordonare în temeiul căruia comitentul are posibilitatea de a controla şi îndruma activitatea prepusului, iar din probele administrate a rezultat că inculpatul a săvârşit fapta în exercitarea funcţiei ce i-a fost încredinţată.

Prin urmare îşi găsesc aplicare dispoziţiile art. 1003 C. civ., existând o răspundere solidară a comitentului împreună cu prepusul pentru repararea prejudiciului.

Pentru aceste motive, Tribunalul, în baza art. 14, art. 346 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 998, 999, 1000 alin. (3) C. civ., a admis în totalitate/în parte acţiunile civile formulate.

împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul M.N. şi părţile civile M.V. şi P.S., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, astfel după cum urmează:

a). apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti vizează greşita încadrare juridică dată faptei inculpatului M.N., în sensul că infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită sub imperiul Legii nr. 87/1994, aceasta urmează a fi încadrată în art. 13 din lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); totodată, reţinându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale, în conformitate cu art. 122-124 C. pen.;

- de asemenea, se invocă greşita soluţie de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, avându-se în vedere că probele administrate dovedesc cu prisosinţă vinovăţia inculpatului;

- tot astfel, se critică soluţia dată de instanţa de fond şi prin cuantumul scăzut al pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 alin. (4) C. pen., solicitând majorarea acesteia, în raport de criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

b). apelul inculpatului M.N. - vizează, în principal, achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 alin. (4) şi alin. (5) C. pen.,considerând că întreaga activitate a inculpatului s-a desfăşurat sub imperiul bunei credinţe, acesta neavând intenţia de a înşela părţile civile, cu privire la contractele de muncă în Israel, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse minime, cu executare în regimul prev.de art. 861 C. pen.

c). apelul părţii civile M.V. priveşte cuantumul daunelor materiale, pe care solicită la nivelul a 30.000 dolari SUA.

d). prin apelul părţii civile P.S., se solicită acordarea despăgubirilor civile, întrucât s-a constituit parte civilă în cauză, respectiv prin declaraţia dată în faza de urmărire penală (fila 219-220).

Prin Decizia penală nr. 88 din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, al inculpatului M.N. şi al părţii civile P.S.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 146 din 02 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în:

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru art. 215 alin. (3), alin. (4) C. pen.;

- două pedepse de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru art. 9 lit. b) şi c din Legea nr. 241/2005;

- spor 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 9 lit. b), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), în art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g C. proc. pen.,cu referire la art. 122-124 C. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul M.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 13 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei.

În baza art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.N. la pedeapsa de 6(şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) şi lit. c) C. pen. pe timp de 2 ani.

S-a contopit pedeapsa aplicată cu cea de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3), lit. (4) C. pen., inculpatul având de executat în final pedeapsa de 6(şase) ani închisoare şi spor de 1 an, respectiv 7(şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) ll-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicări. 71 - 64 C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P.S. şi a fost obligat inculpatul M.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL la plata sumei de 1.600 dolar SUA către aceasta.

S-a respins, ca neîntemeiat, apelul părţii civile M.V.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Examinând, prin coroborare, actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu art. 371 C. proc. pen., faţă şi de motivele de apel formulate, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

a). Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti:

Cu privire la greşita încadrare juridică dată faptelor vizând infracţiunea de evaziune fiscală, se constată că, potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de Legea contabilităţii, aplicabilă la momentul desfăşurării activităţii infracţionale - respectiv Legea nr. 87/1994, art. 13, astfel că va fi admis acest motiv de apel.

Totodată, s-a constatat că, potrivit art. 124 C. pen., a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, faţă de împlinirea termenului prevăzut de art. 122 şi art. 124 C. pen. şi, drept consecinţă, se va dispune în conformitate cu art. 11 pct. 2, lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cu privire la greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prev.de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen., reţinându-se că nu există intenţia, Curtea a constatat că din întreg materialul probator administrat, rezultă cu prisosinţă intenţia inculpatului de a înşela părţile vătămate, cu privire la angajarea acestora la muncă în Israel.

Astfel, raportat la întreaga activitate a inculpatului, modalitatea de desfăşurare a activităţii şi numărul mare de părţi vătămate, cărora Ie-a promis că le trimite la muncă în străinătate (Israel), rezultă intenţia directă a inculpatului de a induce în eroare aceste persoane - părţi vătămate, activitatea infracţională desfăşurându-se şi după ce inculpatul a devenit membru al Parlamentului României, drept pentru care, Curtea constată că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen., urmând a dispune în conformitate cu art. 345 C. proc. pen.

Cu privire la aplicarea pedepselor complimentare, Curtea a constatat că în conformitate cu art. 65 alin. (1) C. pen., aceasta se impune şi, drept consecinţă va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., acolo unde se impune.

Cu privire la greşita individualizare a pedepsei, Curtea a constatat că faţă de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, persoana inculpatului, care a suferit 108 condamnări, în statul de origine - Israel, pentru infracţiuni similare, de înşelăciune (a se vedea hotărârea judecătorească a Curţii de Apel Regionale din Haifa - filele 21-25, vol. l), se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, aceasta fiind de natură a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

b). Cu privire la apelul inculpatului, prin care s-a solicitat menţinerea soluţiei de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., întrucât acesta nu a avut intenţia de a înşela părţile vătămate, cu ocazia încheierii contractelor de muncă, precum şi reindividualizarea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 alin. (4) C. pen., atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia considerat prea mare, cât şi prin modalitatea executării pedepsei, vizându-se aplicarea art. 86¹ C. pen., Curtea l-a constatat ca neîntemeiat, motivele ce au stat la baza admiterii apelului Parchetului de pe lângă tribunalul Bucureşti fiind de natură a răspunde susţinerilor din apelul inculpatului.

Totuşi, apelul inculpatului a fost însă admis, însă din altă perspectivă, respectiv aceea a schimbării încadrării juridice a infracţiunii de evaziune fiscală şi încetarea procesului penal pe motivul intervenirii prescripţiei, aspecte detaliate la primul motiv de apel promovat de Parchet.

c). Apelul părţii civile M.V. vizând majorarea cuantumului despăgubirilor la nivelul sumei de 30.000 dolari SUA apare ca nefondat, întrucât, din probatoriul administrat, nu rezultă în nici un fel un atare nivel al prejudiciului suferit, apelul urmând a fi respins ca nefondat.

d). Apelul părţii civile P.S. a fost admis, având în vedere că, în mod greşit, s-a reţinut că acesta nu s-a constituit parte civilă, în condiţiile în care, la filele 219 - 220 din dosarul de urmărire penală, acesta explică totalul cheltuielilor făcute, declaraţia sa fiind considerată drept constituire de parte civilă, cu suma de 1.600 dolari SUA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.N., invocând cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., cu referire la greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că recursul este fondat, însă pentru un alt caz de casare decât cel invocat de inculpat.

Potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen. instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, în caz contrar hotărârea acesteia fiind supusă casării conform art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.N. a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni distincte de înşelăciune: pe de o parte s-a reţinut că inculpatul ar fi indus în eroare mai multe persoane cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de mediere a forţei de muncă, cărora le-ar fi produs un prejudiciu total de 390.539,90 RON; pe de altă parte, s-a reţinut că inculpatul ar fi retras disponibilul din cont, după emiterea unei file CEC, cu scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, cauzând astfel o pagubă părţilor vătămate P.M. şi G.B.

Instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului pentru prima infracţiune de înşelăciune, reţinându-se în esenţă că nu se poate reţine intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate/ civile cu ocazia încheierii contractelor de mediere.

În acelaşi timp, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen.

În apelul său, inculpatul a criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din materialul probator administrat în cauză nu ar rezulta că inculpatul ar fi avut intenţia de a înşela părţile vătămate.

Fiind învestită cu apelul inculpatului, instanţa de apel a reţinut în mod eronat că prin acesta s-ar fi solicitat „menţinerea soluţiei de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., întrucât acesta nu a avut intenţia de a înşela părţile vătămate, cu ocazia încheierii contractelor de muncă", fiind evident că aceste susţineri nu puteau constitui o critică a inculpatului în propria sa cale de atac, ci eventual apărarea pe care a înţeles să o facă, în calitate de intimat, în apelul Parchetului.

În aceste condiţii, instanţa de apel nu a analizat practic principala critică formulată de inculpat, care punea în discuţie vinovăţia sa pentru cea de-a doua infracţiune de înşelăciune. De altfel, reţinând eronat acest motiv de apel al inculpatului, instanţa de control judiciar l-a expediat într-o frază, reţinând că "motivele ce au stat la baza admiterii apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sunt de natură a răspunde susţinerilor din apelul inculpatului".

Or, apelul Parchetului a vizat soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., care nu avea nici o legătură cu infracţiunea de înşelăciune pentru care inculpatul fusese condamnat.

Prin urmare, analiza probatoriului şi raţionamentul juridic (dacă ar fi existat) care ar fi stat la baza soluţiei instanţei de apel, de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., nu puteau servi ca temei şi pentru soluţia aceleiaşi instanţe, de menţinere implicită a condamnării inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen.

În altă ordine de idei, superficialitatea dovedită de instanţa de apel nu s-a rezumat doar la modul în care (nu) a analizat apelul inculpatului, întrucât chiar şi soluţia de condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., urmare a admiterii apelului Parchetului, nu cuprinde o analiză a probatoriului care a stat la baza acestei soluţii, prin raportare la considerentele cuprinse în hotărârea instanţei de fond.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale a inculpatului (principalul motiv de apel, ce tindea la achitarea sa pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (4) C. pen.), precum şi asupra probelor administrate în cauză (cu referire la infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (3) şi alin. (5) C. pen.), omisiuni de natură a influenţa soluţia procesului.

Fiind incident astfel cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Curtea va admite recursul inculpatului, va casa Decizia instanţei de apel şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu atât pentru recurentul inculpat, cât şi pentru intimatele părţi vătămate şi civile se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul inculpat M.N. împotriva deciziei penale nr. 88 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei pentru recurentul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate şi părţi civile, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 250/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 179/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 218/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 22/2012. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 224/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 229/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 250/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 254/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 292/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 295/2012. Penal