ICCJ. Decizia nr. 205/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.205/2012
Dosar nr. 3578/116/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din 15 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în dosarul penal nr. 3578/116/2011, a fost condamnat inculpatul A.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), computată prevenţia de la 19 iunie 2011, la zi.
A luat act că partea vătămată P.G.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, a fost obligat inculpatul la plata către Spitalul de Urgenţă Călăraşi, cu titlu de cheltuieli de spitalizare şi în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., confiscat de la inculpat, un cuţit.
În considerentele sentinţei se arată că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 24 aug. 2011 a fost trimis în judecată inculpatul A.I., deţinut în Penitenciarul Slobozia, pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.
În actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul a lucrat, în calitate de cioban, la stâna de oi aparţinând martorului D.M., stână amplasată pe islazul corn. Ciocăneşti, jud. Călăraşi. Împreună cu inculpatul, la aceeaşi stână, în aceeaşi calitate, a mai lucrat şi martorul L.D., precum şi victima P.V., toţi trei locuind la stână.
În dimineaţa zilei de 19 iunie 2011, după ce au muls oile, numitul G.T. a venit la stână să ia laptele, în jurul orelor 7,00 şi Ie-a adus ciobanilor o sticlă de jumătate de litru cu ţuică şi o sticlă de un litru şi jumătate de vin.
După terminarea programului de dimineaţă, inculpatul A.I. împreună cu victima P.V. au băut o parte din ţuică, apoi au plecat cu oile la păscut, fiecare cu turma lui. în jurul orelor IO30 cei trei ciobani au revenit la stână şi au băut şi sticla cu vin, apoi inculpatul A.I. a plecat de la stână şi a mers la magazinul din sat pentru a cumpăra bere şi ţigări, unde acesta a mai consumat o sticlă de o jumătate de litru cu bere şi a cumpărat două sticle de 2,5 litri cu bere şi un pachet de ţigări, pe care Ie-a dus la stână. Ajuns acolo, inculpatul A.I. a băut o sticlă cu bere împreună cu ceilalţi doi ciobani şi, pe tema îngrijirii oilor, inculpatul A.I. a început să se certe cu victima P.V., s-au lovit reciproc, după care victima P.V. l-a pălmuit pe inculpat, ambii căzând la pământ, fiind necesară intervenţia martorului L.D. pentru a-i despărţi.
Imediat inculpatul A.I. s-a ridicat de jos şi, folosind un cuţit pe care-l avea asupra sa, a aplicat părţii vătămate o lovitură puternică în zona abdominală, provocându-i leziuni grave. Victima P.V. s-a deplasat până la bordeiul unde se afla martorul D.C., relatându-i cele întâmplate, acesta din urmă acordându-i un prim ajutor şi chemând ambulanţa şi organele de poliţie.
Victima P.V. a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi, fiind internată cu diagnosticul:„Plagă penetrantă mezogastru cu interesare de anse jejunale. Evisceraţie liberă posttraumatică. Şod hipovolemic" şi s-a intervenit chirurgical, leziunile punându-i viaţa în primejdie.
Inculpatul A.I. a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice, care a conchis că prezintă diagnosticul „Retard mintal uşor cu tulburări de comportament. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 26 aug. 2011 şi, interogat fiind în şedinţa publică din 15 sept. 2011, inculpatul A.I. a recunoscut comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că doreşte să fie judecat în baza probatoriului de la urmărirea penală şi că se prevalează de disp. art. 3201 C. proc. pen.
Tribunalul, examinând actele de la dosar, a constatat că inculpatul A.I. se face vinovat de comiterea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, acesta înjunghiindu-l în abdomen pe victima P.V. cu un cuţit, pe fondul unui conflict spontan şi a consumului de alcool. Lovitura a fost puternică, i-a pus viaţa în primejdie victimei, efectul letal fiind înlăturat prin intervenţie chirurgicală promptă.
Fapta inculpatului A.I. care, la data de 19 iunie 2011, pe timp de zi, aflându-se la stâna situată pe islazul corn. Ciocăneşti, a aplicat părţii vătămate P.V. o lovitură de cuţit în zona abdominală, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav (inc. A.I. fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 46/1997 a Tribunalului Vaslui pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor).
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere gravitatea extremă a infracţiunii cercetate (gravitate determinată atât de modalitatea concretă de comitere a faptei de tentativă de omor deosebit de grav, cât şi de faptul că inculpatul A.I. a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen), dar şi atitudinea sinceră şi de regret manifestată de inculpat pe parcursul procesului. De asemenea, s-a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi s-a avut în vedere uşorul retard mintal constatat prin expertiză neuropsihiatrică.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei pronunţat în cauză, tribunalul a apreciat că acesta trebuie orientat către maximul special ce se poate acorda în circumstanţele menţionate anterior - infracţiunea în formă de tentativă şi disp. art. 3201 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare doar detenţia poate realiza dublul scop al pedepsei, respectiv cel punitiv şi cel educativ.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel inc. A.I., criticând-o pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de apel expuse oral că a formulat apelul, vizând redozarea pedepsei aplicate.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, având în vedere că inculpatul A.I. a solicitat ca judecata să aibă loc în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, a constatat în mod corect că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru stabilirea unei pedepse.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că în ziua de 19 iunie 2011, în jurul orelor 11:30, aflându-se la stâna situată pe islazul comunei Ciocăneşti, a aplicat părţii vătămate P.V. o lovitură de cuţit în zona abdominală, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa (în conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 1717/Al/212 din 02 august 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Călăraşi).
Sub aspectul laturii obiective, Curtea a reţinut că din probele administrate: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la faţa locului, fişa de constatări preliminare, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor D.C., D.M. şi L.D., raport de expertiză medico-legală, rezultă cu certitudine că inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii, acesta realizând elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Urmarea imediată a faptei comise de către inculpat a constat în vătămarea adusă părţii vătămate, cu leziuni ce i-au pus în pericol viaţa.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, aplicând părţii vătămate o lovitură cu cuţitul, în zona abdominală, cu intenţia de a-i suprima viaţa.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzute de art. art. 20 C. pen., rap. la art.174 C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.
De asemenea, din fişa de cazier a inculpatului, a rezultat că acesta a suferit următoarele condamnări :
1. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 46 din 09 aprilie 1997 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 1787/1996, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., fiind arestat la data de 04 aprilie 1996 şi liberat condiţionat la 05 ianuarie 2000, cu un rest de pedeapsă de 1063 de zile.
2. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 545 din 31 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Călăraşi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fiind arestat la data de 15 mai 2007 şi liberat condiţionat la data de 20 mai 2008, cu un rest de 178 de zile, pedeapsa fiind considerată executată la data de 14 septembrie 2008.
În consecinţă, inculpatul A.I., a săvârşit fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză, în raport de această ultimă condamnare, în condiţiile recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
De asemenea, Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, neputând reţine din motivele de apel, motivul privind redozarea pedepsei.
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiunea dedusă judecăţii, reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea de săvârşire a faptei - folosind un cuţit, pe fondul consumului băuturilor alcoolice dar şi persoana apelantului - inculpat, recidivist, instanţa de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 8 ani închisoare.
Aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special este justificată în privinţa inculpatului A.I., având în vedere împrejurarea că acesta a mai fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, dar şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat şi ţinând seama de concluziile raportului de expertiză medico - legală psihiatrică, potrivit căruia inculpatul are dificultăţi de relaţionare, funcţionare psihologică globală bazală, rudimentară, valori accentuate pentru tendinţele impulsive, pentru tendinţele de instabilitate psiho-emoţională şi comportamentală şi pentru tendinţele antisociale.
În ceea ce priveşte motivul de apel, formulat de inculpat, privind solicitarea de a se aplica circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., Curtea a reţinut că acesta nu poate fi pus în discuţie atât timp cât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind chiar recidivist, cu atât mai mult cu cât a mai fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
De asemenea, Curtea nu a putut reţine circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., prin aceea că a săvârşit fapta fiind provocat de partea vătămată aşa cum a susţinut inculpatul în motivele de apel.
Circumstanţa atenuantă a provocării există când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei vătămate sau altă acţiune ilicită gravă.
Existenţa unui conflict anterior săvârşirii infracţiunii între inculpat şi partea vătămată nu justifică reţinerea provocării întrucât acesta nu era de natură să determine o puternică tulburare sau emoţie inculpatului, văzând că în cadru acestui conflict anterior cei doi s-au lovit reciproc, însă au determinat doar pe inculpatul A.I. să reacţioneze nejustificat şi să aplice părţii vătămate o lovitură puternică, cu cuţitul în zona abdominală.
Prin Decizia penală nr. 306/A din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, faţă de cele reţinute, constatând că hotărârea apelată este legală şi temeinică şi în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat A.I. declarat împotriva sentinţei penale nr. 125 din 15 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosar nr. 3578/116/2011.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a acestuia, văzând că, în continuare există indicii temeinice, în sensul art. 681 C. proc. pen. raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva deciziei penale nr. 306/A din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs inculpatul A.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3578/116/2011.
Recurentul inculpat a criticat Decizia atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanţa de apel, în raport cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei şi constată că recursul formulat de recurentul inculpat A.I. nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte reţine că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.
Pedeapsa pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.
Individualizarea judiciară a pedepsei şi modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de 8 ani închisoare, pedeapsă care a fost menţinută de instanţa de apel, nefiind însă aplicată pedeapsa cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată aşa cum prevedea încadrarea juridică dată faptei prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi art. 176 lit. c) C. pen., şi în rap. de art. 21 C. pen. dar şi faţă de aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus fată de textul incriminator.
S-a ţinut cont şi de pericolul social la faptei săvârşite de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptei respectiv, că la data de 19 iunie 2011 inculpatul A.I. ca urmare a unui conflict ivit cu partea vătămată P.V. şi sub influenţa consumului de băuturi alcoolice a aplicat părţii vătămate, cu cuţitul o lovitură abdominală provocându-i leziuni care potrivit raportului de constatare medico-legală s-a intervenit chirurgical şi ulterior s-a constatat conform examenului medico-legal, xifo-supraombilical - cicatrice post intervenţie chirurgicală de 12 cm, numitul P.V. prezentând leziuni ce pot data din 19 iunie 2011 produse prin înjunghiere cu corp tăietor înţepător care necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziune care prin intensitatea lor şi zona vizată a fost de natură să pună în pericol viaţa părţii vătămate dar avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174-176 lit. c) C. pen. în baza cărora s-a comis fapta, dar şi faţă de împrejurarea că fapta a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie conf. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), care agravează răspunderea penală, şi prin raportare la dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. care au fost reţinute de ambele instanţe, Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor de reindividualizare, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel în individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanţa de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 8 ani închisoare reţinută în sarcina inculpatului A.I., evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârşită, subliniind caracterizările evidenţiate în persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., fapta din prezenta cauză fiind săvârşită în condiţiile de liberare condiţionată, prin sentinţa penală nr. 46 din 09 aprilie 1997 pronunţată de Tribunalul Vaslui şi la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. g) C. pen. cu aplic. art. 37 lit.b) C. pen., prin sentinţa penală nr. 545 din 31 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Călăraşi (conform fişei de cazier judiciar filele 45-46 dosar urmărire penală), astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului A.I. cât şi faţă de criticile formulate de inculpat constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei, şi reţinerea disp. art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârşită fapta, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs respectiv, că partea vătămată P.V. a suferit o intervenţie chirurgicală necesitând îngrijiri medicale de 25-30 de zile şi având în vedere obiectul folosit, zona vizată şi forţa cu care a fost aplicată lovitura, apreciem că au fost de natură a pune în pericol viaţa părţii vătămate.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul A.I., întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micşorarea pedepsei astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului pentru a se face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. pen., Înalta Curte constată că aceste dispoziţii au fost reţinute de ambele instanţe la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în raport de dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 306/A din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul dispoziţiilor art.192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 306/A din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iunie 2011 la 25 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 189/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
