ICCJ. Decizia nr. 2356/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2356/2012
Dosar nr. 6073/110/2011
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 75/D/2012 Tribunalul Bacău în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 de modificare a C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.G. - fiul lui G. şi A., născut în com. Oituz, jud. Bacău, cetăţean român, studii şcoală profesională, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în com. Oituz, sat Oituz, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Au fost interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 23 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de daune materiale şi 50.000 RON daune morale către părţile civile C.M. şi C.G.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă R.I. reprezentată legal de către curatorul C.M.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la comiterea infracţiunii, înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Bacău la nr. 41 din data de 16 noiembrie 2011.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.G., în vederea obţinerii şi stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 726//P/2011 din 15 noiembrie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 de modificare a C. proc. pen. inculpatul B.G. a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În drept fapta inculpatului care la data de 23 septembrie 2011, orele 13.00, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict spontan a aplicat patru lovituri cu un cuţit în zona toracică şi abdominală a victimei B.D. - soţia sa - cauzându-i acesteia o plagă cardiacă, plăgi transfixiante diafragmatice, hepatice, o plagă gastrică şi o plagă renală, cu hemoragie internă, leziuni care au fost grave, sigur şi direct mortale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen şi anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, între soţi, prin folosirea unui corp tăietor-înţepător, prin aplicarea a patru lovituri, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei, prezentându-se în faţa organelor judiciare, dar care este o persoană violentă, aspect relevat de părţile civile dar şi de apărătorul ales al inculpatului în concluziile pe fondul cauzei, şi susţinut de certificatele medico-legale aflate de dosarul de urmărire penală, împrejurări în temeiul cărora instanţa a aplicat o pedeapsă spre maximul special, redus cu 1/3.
Prin comiterea faptei ilicite, inculpatul a cauzat părţilor civile un prejudiciu moral cert, fiind notorie, evidentă şi uneori greu de surmontat suferinţa pricinuită de pierderea copilului.
Prejudicii cauzate unei persoane, constând în suferinţe de ordin psihic şi material impun şi recomandă acordarea de daune morale şi materiale. Normele eticii şi echităţii interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc. Este însă justificată acordarea unor compensaţii materiale acelor persoane ale căror posibilităţi de viaţa familială şi socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de alte persoane. Aceste compensaţii sunt destinate să creeze condiţii de viaţă care să aline într-o oarecare măsura suferinţele psihice ale victimei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.G.
Inculpatul B.G. a solicitat desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale aplicate, respectiv reducerea acesteia.
Prin Decizia nr. 55 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva Sentinţei penală nr. 75/D din 22 martie 2012 a Tribunalului Bacău şi în conformitate cu dispoziţiile art. 383 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanţă a procedat la o justă individualizare în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea a mai arătat că inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia cu privire la faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime iar poziţia procesuală a inculpatului a fost deja avută în vedere prin aplicarea unui tratament sancţionator favorabil, având în vedere circumstanţele în care a fost săvârşită fapta, deloc favorabile inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.G., iar în susţinerea recursului formulat a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 (alin. (1)) pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând diminuarea cuantumului pedepsei.
Examinând recursul declarat în cauză de recurentul-inculpat B.G. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând hotărârile atacate, pe baza, actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că instanţele de fond şi apel au făcut o corectă aplicare în speţă a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social al faptei, cât datelor ce caracterizează persoana inculpatului, a dat infracţiunii comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare şi a procedat la individualizarea pedepsei aplicate cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond de 16 ani şi 8 luni închisoare, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Această conduită cooperantă a inculpatului de recunoaştere a faptei pe parcursul procesului penal a fost în mod corect reţinută de către instanţele de fond şi apel ca o circumstanţă atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., căreia i s-a dat eficienţa corespunzătoare.
Nu se justifică reducerea şi mai mult a acestei pedepse, deoarece în acest caz ea nu şi-ar mai atinge scopul şi funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen.
Ceea ce contează, în esenţă, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forţă care să-i arate inculpatului că a greşit, să-l determine la reflecţie şi să stimuleze în el dorinţa ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justeţea pedepsei fiind susceptibilă să-l determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete şi să conducă în final la redarea lui societăţii, lucru care în ceea ce îl priveşte pe inculpat, în opinia Înaltei Curţii, s-a şi produs.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. durata măsurii arestării de la 23 septembrie 2011 la 4 iulie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 253/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2364/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
