ICCJ. Decizia nr. 2390/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2390/2012
Dosar nr. 423/95/2006
Şedinţa publică din 9 iulie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 167/A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de D.N.A.- Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii V.I. şi M.I. împotriva sentinţei penale nr. 75 din 04 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 423/95/2006 şi în consecinţă:
A fost desfiinţată hotărârea atacată sub aspectul laturii penale în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, achitarea inculpatului M.I. pentru comiterea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (din data de 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2006) şi cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii în favoarea statului şi în consecinţă:
1. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului M.I. astfel:
- din infracţiunea prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., în infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inc. M.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inc. M.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 290 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată din data de 22 aprilie 2004.
În baza art. 290 C. pen.a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată din data de 21 aprilie 2006.
În baza art. 33 lit. a) C. pen.raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen. şi a aplicat inculpatului M.I. pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
A menţinut dispoziţiile referitore la suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, aplicată inculpatului M.I., în condiţiile şi termenul stabilit. d)e instanţa de fond.
A menţinut dispoziţiile referitoare la încetarea procesului penal faţă de inc. M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 445 C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor false intitulate „chitanţe” ( filele 46-47 vol. IV dosar urmărire penală).
4. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului V.I. astfel:
- din infracţiunea prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., în infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. b) din Lege nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inc. V.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inc. V.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A menţinut dispoziţiile referitoare la încetarea procesului penal faţă de inc. V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
A obligat inculpaţii să plătească statului câte 7.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 75 din 4 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu
În Dosar nr. 423/95/2006 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridică a faptelor comise de către inculpaţi după cum urmează:
Inculpatul M.I.:
1) Din infracţiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu art. 33 lit. b) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 -2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen.al cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen.
2) Din trei infracţiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996, în trei infracţiuni prevăzute de art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996 şi art. 10 C. pen.
3) Din două infracţiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 290 C. pen.
4) Din infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen.
S-au respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Inculpatul V.I.:
1) Din infracţiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu art. 33 lit. b) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen.
2) Din infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportatla art. 292 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen.
S-au respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În baza art. 345 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.I., cu domiciliul în Tg. Jiu, judeţul Gorj, fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. cu aplicarea art., 41 alin. (2) şi 42 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei, constatând vinovăţia acestuia pentru această infracţiune.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.I. de sub acuza săvârşirii a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. din data de 22 aprilie 2004 şi din data de 21 aprilie 2006 şi pentru trei infracţiuni de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. cu referire la art. 36 din Legea nr. 115/1996 şi art. 10 C. pen. comise la datele de 4 mai 2005, 30 decembrie 2005 şi respectiv 14 iulie 2006
În baza art. 292 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I. la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii comisă la 20 ianuarie 2004.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi 64 alin. (1) lit. a) teza a 2-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni pe o perioadă de 3 ani şi 8 luni, care reprezintă termen de încercare.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 345 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. pen. şi art. 13 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V.I. cu domiciliul în Tg. Jiu, judeţul Gorj, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu împotriva intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei, constatând vinovăţia acestuia pentru această infracţiune.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.I. de sub acuza săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 292 C. pen. a condamnat pe inculpatul V.I. la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii comise la 20 ianuarie 2004.
S-a făcut aplicaţiunea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a 2-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni pe o perioadă de 3 ani şi 8 luni care reprezintă termen de încercare.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul M.I. suma de 1.478.000.697 lei, iar de la inculpatul V.I. suma de 1.325.281.086 lei ca fiind sume dobândite din săvârşirea infracţiunii şi pentru care părţile vătămate S.N.L. Oltenia, C.E. Rovinari şi C.E. Turceni nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 445 C. proc. pen. s-a desfiinţat înscrisul falsificat respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 2004 încheiat la notar public A.M. şi conform art. 445 alin. (4) a trimis o copie de pe hotărâre acesteia.
S-a constatat că părţile vătămate S.N.L. Oltenia, C.E. Rovinari şi C.E. Turceni nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 20.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emis la data de 5 septembrie 2006 sub Dosar nr. 10/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor V.I. şi M.I. sub aspectul comiterii unor infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000 în dosarul cunoscut în mass media sub denumirea „ strămutaţilor de lux”.
D.N.A. a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor V.I. şi M.I. (precum şi a altor angajaţi ai C.N.L.O care au fost judecaţi definitiv în alte dosare despre care se va face vorbire în continuare) pentru faptul că în calitatea pe care au avut-o de director general, respectiv director în cadrul companiei (C.N.L.O., actualmente S.N.L.O) s-au folosit în interes personal de informaţiile de serviciu cu caracter „ secret” pe care le aveau în virtutea atribuţiilor lor de serviciu (planuri generale de exploatare, preliminariile de producţie, perimetrele de licenţă, planurile de investiţii) şi au cumpărat direct sau prin interpuşi, la preţuri modice mai multe gospodării ţărăneşti situate în localităţi din judeţul Gorj, de la persoane despre care ştiau că urmează să fie strămutate din cauza lucrărilor miniere.
În schimbul acestor case, care aveau să fie demolate din cauza exploatărilor miniere din Roşia, Rovinari şi Jilţ, cei doi inculpaţi au cerut să le fie construite, din fondurile S.N.L.O. vile de lux în cartierul „P.” din municipiul Tg. Jiu. În felul acesta, inculpaţii ar fi beneficiat de un folos necuvenit de 8.693.003.490 de lei vechi, sumă care ar reprezenta prejudiciul adus C.N.L.O.
S-a mai arătat în rechizitoriu faptul că în perioada martie 1990 - iunie 2002, inculpatul V.I., a lucrat în cadrul E.M.C. Roşia în calitate de director, după care, o perioadă de circa 2 luni de zile a fost numit director general adjunct al C.N.L.O., iar de la data de 6 septembrie 2002, până în luna iulie 2004, a deţinut funcţia de director general al C.N.L.O.
Inculpatul M.I., a deţinut în perioada 01 aprilie 1996 - 01 martie 2002, funcţia de director al D.R.U.L. din cadrul C.N.L.O., iar în perioada 01 martie - 01 septembrie 2002, a lucrat ca director în cadrul M.I.R. - A.N.D.I.P.R. zone miniere.
În perioada 01 septembrie 2002 - 01 aprilie 2004, M.I. a deţinut funcţia de director în cadrul D.R.U.L. în cadrul C.N.L.O. şi, ulterior, în cadrul S.N.L., până la data de 01 februarie 2005, dată de la care a fost numit secretar de stat în cadrul M.E.C., funcţie deţinută până la data de 30 iunie 2006, când a fost eliberat din funcţie prin Decizia nr. 82/2006 a Primului-ministru.
În acest dosar, procurorul a cercetat şi activitatea desfăşurată de învinuitul C.M., care a deţinut calitatea de preşedinte al U.F.S.M.O. şi al C.N.C.S.M. din România, dar faţă de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală privind infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
S-au dispus soluţii de scoatere de sub urmărire penală faţă de soţiile inculpaţilor, V.E. şi M.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; s-a dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale faţă de membrii comisiilor de negociere din cadrul E.M.C Roşia, Rovinari şi Jilţ, precum şi faţă de G.M., cumnata inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; procurorul a disjuns cauza în ceea ce-i priveşte pe B.G., P.D. şi U.M., foşti directori în cadrul C.N.L.O.
În rechizitoriu s-a mai arătat că, profitând de funcţiile de conducere deţinute şi în dispreţul normelor legale şi în scopul obţinerii pentru ei, pentru rude apropiate sau pentru alte persoane a unor foloase necuvenite, au achiziţionat în mai multe rânduri proprietăţi ale unor terţe persoane fizice pe sume modice, iar ulterior, cu sprijinul SC A. SA Tg. Cărbuneşti, au beneficiat de reconstrucţia unor imobile luxoase în cartierul Vărsături din municipiul Tg. Jiu folosind cu rea credinţă fonduri ale C.N.L.O.
Una din activităţile importante ale procesului tehnologic de extracţie a cărbunelui prin exploatările miniere la suprafaţă, o reprezenta activitatea de achiziţii terenuri, gospodării şi alte utilităţi ce urmau a fi afectate de lucrările miniere.
Potrivit Regulamentului nr. 153 din 15 mai 2000 al C.N.L.O, de întocmire a programului de desfăşurare a negocierilor pentru achiziţii de terenuri, gospodăriri şi alte utilităţi, despăgubiri şi plăţi uzufruct, această activitate presupunea mai multe etape; încheierea unei convenţii de schimb cu proprietarul; evaluarea construcţiilor de un proiectant de specialitate prin întocmirea releveului imobilelor şi a unui memoriu tehnic privind sistemul constructiv; efectuarea situaţiei cadastrale; iniţierea achiziţiei proiectului de execuţie şi a caietului de sarcini; organizarea procedurii de achiziţie pentru lucrările de reconstrucţie în conformitate cu legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice; încheierea contractului de execuţie cu societatea prestatoare; urmărirea lucrărilor printr-un diriginte de şantier desemnat; semnarea unui proces-verbal de recepţie finală; încheierea unui contract de schimb autentificat cu proprietarul.
Pentru obţinerea licenţei de exploatare conform Legii Minelor este necesară întocmirea unui set de documentaţii care să fundamenteze activitatea minieră şi obţinerea tuturor actelor necesare desfăşurării activităţii după cum urmează:
a) Studiul de fezabilitate, privind valorificarea resurselor minerale şi protecţia zăcămintelor, ce va cuprinde şi planul iniţial de încetare a activităţii, întocmit în conformitate cu normele emise de autoritatea competentă;
b) Documentaţia cu calculul resurselor minerale
c) Planul de dezvoltare al exploatării întocmit în conformitate cu instrucţiunile tehnice emise de autoritatea competentă.
Documentaţia Planului de Dezvoltare a exploatării se realizează pentru un perimetru de dezvoltare - exploatare din iniţiativa titularului licenţei.
Activitatea curentă a exploatărilor miniere se conduce pe baza preliminariilor anuale de producţie, care adoptă soluţii ce derivă din Planul de dezvoltare a exploatării şi proiectele de execuţie.
Una din secţiunile importante ale Planului de dezvoltare a exploatării miniere o reprezintă programul de investiţii iar din acesta capitolul „Reconstrucţie Case; Achiziţionări Case; Despăgubiri culturi şi uzufruct; Plăţi teren”, fiind prevăzute la cap. IV „Construcţii Miniere”.
În acest plan de dezvoltare erau menţionaţi proprietarii ce se impunea a fi strămutaţi datorită extinderii lucrărilor exploatărilor miniere.
Procurorul a arătat în actul de trimitere în judecată că, deşi Legea nr. 78/2000 impunea persoanelor prevăzute la art. 1 din lege, reguli speciale de comportament şi anume îndeplinirea îndatoririlor ce le revin prin exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea, pentru ele sau pentru alte persoane, de bani, bunuri, sau alte foloase necuvenite, inculpaţii V.I. şi M.I., cu sprijinul altor persoane, s-au folosit de funcţiile deţinute pentru a obţine, fără drept, reconstrucţia unor imobile din fonduri ale C.N.L.O.
1. Inculpatul M.I. în iunie 2002, având cunoştinţă de faptul că martora B.S. deţine un imobil şi anexe în satul Fărcăşeşti-Moşneni, comuna Fărcăşeşti, într-o zonă ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia s-ar fi deplasat la domiciliul acesteia pentru a o convinge să-i cedeze imobilul şi anexele pentru ca ulterior să beneficieze de reconstrucţie.
S-a arătat că inculpatul a avut acces la informaţiile privind imobilul şi anexele deţinute de martoră, din Programul general de exploatare al E.M.C. Roşia, care are în opinia acuzării, avea caracter nepublic. Pe de altă parte, inculpatul M. avea cunoştinţă şi de faptul că martora B.S. solicitase o locuinţă la schimb şi anume cea deţinută de D.I. în comuna Fărcăşeşti, întrucât martora a solicitat acest schimb încă din data de 09 ianuarie 2002
Ulterior, M.I. a convins martora să-i cedeze imobilul şi anexele.
B.S., a fost convinsă că se realizează un act de schimb între proprietatea sa şi cea a martorului D.I.
La data de 14 iunie 2002, B.S. a fost transportată la notariat de S.D., şef Birou Investiţii din cadrul E.M.C. Roşia, la solicitarea inculpatului M.I., pentru a încheia un act de vânzare-cumpărare cu aceasta.
Acelaşi martor S.D. a declarat în faza de urmărire penală că s-a convenit cu B.S. ca aceasta să vândă E.M.C. Roşia proprietatea sa sau să o dea la schimb în condiţiile arătate anterior.
În aceste condiţii, ar fi intervenit cu reaua-credinţă a inculpatului M.I. care, având cunoştinţă de voinţa martorei B.S., a achiziţionat în condiţii frauduloase, imobilul acesteia.
În ziua de 14 iunie 2002, s-au încheiat la B.N.P. „N.P.B.” două contracte de vânzare-cumpărare.
Într-un prim contract de vânzare-cumpărare autentificat din 14 iunie 2002, M.E.L. a cumpărat de la B.S. imobilul şi anexele menţionate în contract. Se precizează în contract că preţul vânzării este de 390 milioane lei, deşi parchetul a arătat că acest preţ nu ar fi fost achitat niciodată. Singurul preţ plătit de M.I. şi M.E.L. ar fi fost cel de 25 milioane lei, pentru imobilul lui D.I. Aceasta întrucât, în aceeaşi zi, s-a încheiat şi contractul autentificat din 14 iunie 2002, prin care D.I. şi F.I., au vândut martorilor B.S. şi B.V., imobilul din comuna Fărcăşeşti, sat. Fărcăşeşti-Moşneni la preţul de 25 milioane lei.
Procurorul a menţionat faptul că, deşi societatea putea dobândi imobilul situat în zona ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia la preţul de 25 milioane lei, cu rea-credinţă acest imobil a fost dobândit de inculpatul M.I., iar pentru acest imobil a beneficiat de o parte din reconstrucţie, în sumă de 2.273.121.350 lei.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A. C.C. (vol. II, filele 5-56) a rezultat că în mod nelegal s-a încheiat convenţia de reconstrucţie pentru suprafaţa de 96,30 mp, deoarece suprafaţa corectă a spaţiilor de locuit dobândite conform contractului autentificat sub nr. 2075/2002, ar fi de doar 48,18 mp.
Prin Dispoziţia cu nr. 432 din 9 august 2002, fostul director general al C.N.L.O. - martorul H.E. - a dispus anularea procesului-verbal încheiat la 5 iunie 2002, cu ocazia negocierii reconstrucţiei gospodăriilor învinuitei M.E.L., în nota de necesitate din 26 iunie 2002.
Prin aceeaşi dispoziţie, H.E. a stabilit că valoarea lucrărilor executate ce va fi suportată de E.M.C. Roşia nu va depăşi suma de 380 milioane lei, reprezentând valoare de piaţă a gospodăriei dobândite de M.E.L. de la B.S.
La scurt timp, martorul H.E. a fost demis din funcţia de director general al C.N.L.O., iar prin Dispoziţia cu nr. 539 din 26 septembrie 2002, noul director general al C.N.L.O. - inculpatul V.I. - a procedat la anularea Dispoziţiei nr. 432 din 9 august 2002 emisă de H.E.
Conform procesului-verbal încheiat la 05 iulie 2002, la sediul C.N.L.O., valoarea negociată a reconstrucţiei pentru M.E.L. a fost stabilită la suma de 1.910.858.277 (valoarea nu include T.V.A.) şi menţinută în contractul de execuţie de lucrări din 09 iulie 2002 încheiat între E.M.C. Roşia şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Din convenţia încheiată la 16 septembrie 2002 între E.M.C. Roşia şi învinuita M.E.L., a rezultat că preţul reconstrucţiei pe metru pătrat de suprafaţă utilă a fost de 402 euro.
Având în vedere că suprafaţa ce s-ar fi impus a fi reconstruită este în realitate de 48,18 mp, suma pe care trebuia legal să o plătească E.M.C. Roşia pentru reconstrucţie, era de 746.304.718 lei (include şi T.V.A.) şi nu 1.491.680.013 lei, cât s-a plătit în realitate.
S-a reţinut în rechizitoriu împrejurarea că E.M.C. Roşia a plătit nelegal pentru reconstrucţia imobilului învinuiţilor M.I. şi M.E.L., 745.375.295 lei.
La data de 05 iunie 2002, numita G.M.R., sora lui M.E.L. şi cumnata inculpatului M.I., a achiziţionat la preţul de 105 milioane lei, un imobil cu o suprafaţă utilă de 60 mp, situată în satul Pinoasa, comuna Câlnic. Imobilul a fost achiziţionat de la R.C.S. şi R.M.G.M. dintr-o zonă ce urma a fi afectată de E.M.C. Rovinari.
Inculpatul V.I., a fost cel care a aprobat, conform notei nedatată, (vol. IX, fila 467dos urmărire penală) ca reconstrucţia imobilului pentru G.M.R. să se realizeze prin înglobarea în reconstrucţia imobilului învinuitei M.E.L.
Preţul pentru reconstrucţie a fost stabilit la suma de 788.989.320 lei, iar cu T.V.A. 938.897.291 lei. Această sumă s-a menţionat în contractul încheiat între E.M.C. Rovinari şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Procurorul a menţionat faptul că informaţiile privind imobilul cumpărat de numita G.M.R. este cert că au fost furnizate de inculpatul M.I. Anterior dobândirii acestui imobil prin contractul autentificat din 15 octombrie 2001, G.M.R. a achiziţionat de la C.M. şi C.E., suprafaţa de 1.000 mp situată în intravilanul comunei Fărcăşeşti, în zona ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia.
Prin Hotărârea nr. 10 din 19 octombrie 2001 a Consiliului de Administraţie al C.N.L.O., s-a aprobat schimbul de terenuri între C.N.L.O. şi G.M.R., deşi la 15 octombrie 2001, G.M.R. a dobândit terenul dat la schimb.
Numitei G.M.R. i-a fost acordat lotul cu nr. 15 din cartierul V., ulterior P., în suprafaţă de 1.000 mp, teren pe care s-a reconstruit imobilul învinuiţilor M.I. şi M.E. Acordarea de către companie a unei suprafeţe de teren în zona Vărsături, s-a efectuat în condiţii nelegale a susţinut procurorul, întrucât G.M.R. nu putea avea calitatea de strămutat, deoarece pe terenul achiziţionat de la familia C.M. şi C.E. nu existau clădiri de locuit.
La 25 octombrie 2002, prin contractul autentificat, familiile M.I., M.E., V.I. şi V.E., au achiziţionat de la D.G.,un teren în suprafaţă de 1.035 mp, două case de locuit şi anexe la preţul de 460 milioane lei.
Prin actul de partaj voluntar din 17 martie 2003, inculpatul M.I. a preluat imobilul în suprafaţă utilă de 60,89 mp, terenul aferent în suprafaţă de 1.035 mp şi anexe.
Au achiziţionat aceste bunuri în condiţiile în care vânzătorul, martorul D.G., era dispus să le vândă C.N.L.O., însă, şi de această dată, ar fi intervenit inculpaţii pentru a beneficia de foloase necuvenite.
În convenţia înregistrată la E.M.C. Jilţ din 27 iulie 2003 încheiată între exploatarea minieră şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti, suprafaţă care s-a stabilit să o reconstruiască a fost de 100,89 mp mai mare decât cea convenită incluzându-se în construcţie şi cei 40 mp de anexe deşi potrivit „Regulamentului” adoptat de C.N.L.O., anexele nu se includ în construcţie ci fie proprietarul este despăgubit, fie se reconstruiesc ca anexe.
În contractul încheiat cu constructorul, s-a stabilit ca E.M.C. Jilţ, să plătească suma de 1.847.874.510 lei, sumă ce include şi T.V.A.. În realitate, suma pe care trebuia să o plătească E.M.C. Jilţ este de 1.115.245.108 lei pentru suprafaţa de 60,89 mp.
Pentru reconstrucţia imobilului din cartierul V. al inculpatul M.I. şi M.E., au contribuit trei exploatări miniere. Prin convenţii s-a stabilit. c)a imobilul reconstruit să aibă o suprafaţă utilă de 247,69 mp, mai mare cu 78.62 mp decât ar fi trebuit să beneficieze învinuiţii.
Imobilul construit de SC A. SA Tg. Cărbuneşti are o suprafaţă utilă mai mare de atât, procurorul susţinând că aceasta este în realitate de 344 mp.
Cele trei exploatări miniere au finanţat reconstrucţia imobilului pentru învinuiţii M.I. şi M.E. cu suma de 4.145.165.443 lei,iar inculpatul ar fi plătit pentru imobilele achiziţionate direct sau prin intermediul numitei G.M.R., suma totală de 360 milioane lei. (B.S. - 25 milioane lei; R.S. - 105 milioane lei şi D.G. - 230 milioane lei).
S-a susţinut că inculpatul M.I. a beneficiat de un folos necuvenit de 3.785.000.000 lei.
Valoarea imobilului reconstruit pentru familia M.I. şi M.E., potrivit susţinerilor numitului M.C., este de 7,3 miliarde lei. După sesizarea organelor de urmărire penală, inculpatul M.I. a achitat suma de 1.830.515.000 lei către constructor. Imobilul reconstruit de către C.N.L. prin contribuţia celor trei E.M.C. nu a fost predat prin contract de schimb autentic inculpatului M.I., deşi E.M.C. Roşia şi E.M.C. Rovinari au efectuat recepţiile pentru lucrările convenite a fi executate, iar acestea nu se mai află în perioada de garanţie.
Infracţiunile incriminate de art. 12 din Legea nr. 78/2000 s-au consumat din momentul încheierii convenţiilor cu exploatările miniere.
2. Inculpatul V.I., a achiziţionat prin contractul autentificat din 30 mai 2000, 1/2 din imobilul în suprafaţă de 72,79 mp la preţul de 22 milioane lei.
Încheierea şi semnarea contractului de vânzare-cumpărare a avut loc în condiţiile în care, anterior, prin Hotărârea nr. 8 din 29 august 1998 a Consiliului de Administraţie al C.N.L.O. se aprobase reconstrucţia imobilului pentru V.C.N. şi atribuirea lotului nr. 5 în zona Vărsături a municipiului Tg. Jiu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notarul public din 12 octombrie 2001, încheiat între C.C. şi C.M. pe de o parte, şi V.E. pe de altă parte, aceasta a achiziţionat un imobil casă cu o suprafaţă utilă de 70,7 mp, situat pe un teren în suprafaţă de 2.943 mp în satul Fărcăşeşti-Moşneni, comuna Fărcăşeşti.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notarul public din 12 octombrie 2001, încheiat între C.C. şi C.M. pe de o parte şi V.E. pe de altă parte, aceasta a achiziţionat un imobil casă cu o suprafaţă utilă de 70,7 mp, situat pe un teren în suprafaţă de 2.943 mp în satul Fărcăşeşti-Moşneni, comuna Fărcăşeşti.
Prin încheierea de îndreptare-eroare materială înregistrată din 18 martie 2002 dată de notarul public A.M. din Tg. Jiu, suprafaţa utilă a imobilului achiziţionat a fost majorată până la 77,39 mp (iniţial aceasta fiind de 70,7 mp), folosindu-se un releveu întocmit la 11 februarie 2002 de către I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, însă releveul în original nu a fost găsit pentru a fi comparat cu copia folosită de V.I. şi V.E. la notariat.
Din raportul de expertiză tehnică-evaluare, întocmit la 30 septembrie 2001 de către SC G.E.T. SA Gorj şi din planşa întocmită de proiectanţi, care cuprinde şi releveul clădirilor aflate în proprietatea lui C.C. din satul Moşneni (Valea Pârâului), comuna Fărcăşeşti, reiese că suprafaţa utilă a casei de locuit era de 70,7 mp. Vânzătorii au dobândit imobilul compus din teren în suprafaţă de 2.943 mp şi casa de locuit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notariat din 28 noiembrie 2000, de la G.I. Urmare acestor acte succesive de vânzare-cumpărare, atât V.I. şi V.E., cât şi G.I., au beneficiat de reconstrucţie din partea SC C.N.L.O. SA.
Procurorul a reţinut că inculpatul şi soţia au efectuat următoarele operaţiuni de vânzare-cumpărare şi schimburi imobiliare:
Prin convenţia de schimb datată 03 octombrie 2001, încheiată între E.M.C. Roşia şi C.C. şi C.M., parcelele de teren individualizate sub nr. 391, 392, 393 din tarlaua 9, în suprafaţă de 2000 mp, situată în intravilanul comunei Fărcăşeşti, aparţinând persoanelor fizice menţionate anterior, au fost preluate de E.M.C. Roşia, care a predat la schimb parcela nr. 4, din tarlaua 17 din localitatea Corneşti.
Prin convenţia din 12 noiembrie 2001, încheiată între C.C. şi E.M.C. Roşia, reprezentată prin director V.I., s-a convenit reconstrucţia locuinţei persoanei fizice „în vatra de sat Corneşti, pe lotul nr. 41”, pentru o suprafaţă totală utilă de 139,8 mp.
Convenţia a fost supusă aprobării Consiliului de Administraţie al C.N.L.O., care a aprobat-o prin Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2002.
Inculpatul V.I. a cumpărat imobilul de la C.C. pentru a beneficia de reconstrucţie, în condiţiile în care, la suprafaţa construită, a fost luată în calcul şi o anexă gospodărească cu suprafaţa utilă de 70,20 mp conform, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.
Convenţia de schimb s-a încheiat în baza cererii adresate de C.C. directorului E.M.C. Roşia - V.I., datată 22 august 2001.
Între C.C. şi C.M., pe de o parte şi V.E. pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 octombrie 2001.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 25 octombrie 2001, încheiat între S.C. şi S.M., pe de o parte şi V.E. pe de altă parte, rezultă că familia V.I. şi V.E. a dobândit la preţul de 304.433.517 lei un imobil casă de locuit cu o suprafaţă utilă de 55,81 mp situată în satul Fărcăşeşti-Moşnei, comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj.
Deşi din Raportul de expertiză tehnică-evaluare întocmit la data de 30 septembrie 2001 de către S.G.E.T. Gorj S.A., rezultă că suprafaţa imobilului era de 55,81 mp printr-un releveu întocmit de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, suprafaţa utilă a fost majorată la 73,97 mp.
Releveul în original nu a fost găsit la arhiva I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova şi nici la E.M.C. Roşia.
Mai mult decât atât, în acel releveu s-a făcut precizarea că imobilul s-ar afla în satul Roşia de Jiu, deşi în raportul iniţial imobilul era localizat în satul Valea cu Apă.
Prin actul de partaj voluntar autentificat din 23 februarie 2000, inculpatul V.I. a dobândit cota de 1/3 din imobilul în suprafaţă de 57,14 mp, imobil situat în satul Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 06 aprilie 2000, încheiat între C.S., V.N. şi V.G.A., pe de o parte şi V.N.I. pe de altă parte,inculpatul V.I. a dobândit cota de 3/5 dintr-o casă de locuit în suprafaţă de 29,68 mp situată în Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti. Preţul plătit a fost de 42.486.486 lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 30 mai 2000, încheiat între V.A. şi V.N.I., acesta a dobândit la un preţ de 15.873.615 lei cota de 1/5 dintr-o casă de locuit în suprafaţă de 9,89 mp situată în satul Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti.
Pentru strămutarea gospodăriilor deţinute de V.N.I. şi V.E., ce urmau a fi afectate de Cariera Roşia de Jiu, Consiliul de Administraţie al SC C.M.L.O. SA Tg. Jiu a aprobat cinci convenţii şi anume: din 01 iunie 2000, din 12 octombrie 2001, din 08 noiembrie 2001 şi din 19 martie 2002.
S-a aprobat şi comasarea acestor suprafeţe într-una singură stabilindu-se ca E.M.C. Roşia să construiască familiei V.I. şi V. Elen, un imobil casă cu o suprafaţă utilă de 276,28 mp.
Relevant în cauză a fost faptul că o parte din aceste convenţii au fost semnate de inculpatul V.I., atât în calitate de beneficiar al reconstrucţiei, cât şi în calitate de preşedinte al Comisiei de Negociere din cadrul E.M.C. Roşia.
Din actele de urmărire penală efectuate a rezultat că, atât în cazul inculpatului V.I., cât şi în cazul inculpatului M.I., lucrarea de reconstrucţie a început cu mult timp înainte ca lucrarea să fie atribuită constructorului de către C.N.L.O. În momentul atribuirii lucrării de către companie, construcţiile se aflau în stadiul final şi anume la acoperiş.
Pentru V.I. contractul de execuţie a lucrării a fost încheiat din 14 decembrie 2001 şi a fost semnat de V.I. director al E.M.C. Roşia şi SC A. SA Tg. Jiu. Contractul are ca obiect „reconstrucţie locuinţă proprietar V.I.”, el fiind una şi aceeaşi persoană cu directorul E.M.C. Roşia.
Anterior, la 08 octombrie 2001, între SC A. SA Tg. Cărbuneşti şi V.I., s-a încheiat contractul de antrepriză privind executarea construcţiei din cartierul V., actualmente cartierul Primăverii.
Între E.M.C. Roşia, reprezentată de învinuitul V.I. şi SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti, s-a încheiat un al doilea contract, respectiv „contractul de execuţie de lucrări din 25 martie 2002, pentru efectuarea lucrărilor la obiectivul de investiţii „Reconstrucţie locuinţă proprietar V.E., cartier Vărsături, lot 29, 28, 33, aparţinând E.M.C. Roşia”.
În contract s-a menţionat că „valoarea investiţiei a fost de 1.114.063.000 lei exclusiv T.V.A.”, ceea ce înseamnă valoarea de 1.325.734.970 lei cu T.V.A. inclus.
E.M.C. Roşia - Peşteana a întocmit, împreună cu constructorul şi proiectantul, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, înregistrat la exploatarea minieră din 22 septembrie 2003.
Conform anexei la procesul-verbal, valoarea recepţionată a lucrărilor executate de constructori pentru lucrările învinuiţilor V.I. şi V.E., exclusiv T.V.A, a fost de 4.580.344.914 lei.
Valoarea recepţionată a lucrărilor de reconstrucţie plătită de E.M.C. Roşia către SC A. SA Tg. Cărbuneşti a fost de 5.352.315.956 lei pentru 276 mp. (raport de constatare tehnico-ştiinţifică (vol. II, fila 38).
În realitate imobilul reconstruit pentru învinuiţii V.I. şi V.E. avea o suprafaţă utilă de 584 mp. Diferenţa de valoare între cei 276 mp plătiţi de E.M.C. Roşia şi cei 584 mp reconstruiţi, în opinia acuzării ar fi trebuit să fie suportată de către inculpat.
Practic suma de achitat ar fi trebuit să fie mai mare decât cea achitată de E.M.C. Roşia, însă s-a constatat că pentru diferenţa neacoperită de E.M.C. Roşia, inculpatul V.I. a achitat doar suma de 1.686.689.434 lei.
Conform rechizitoriului, la reconstrucţia imobilului pentru inculpat au fost încălcate toate normele legale în vigoare.
Imobilul reconstruit pentru V.N.I. şi V.E. a fost edificat în baza autorizaţiei de construcţie din 27 aprilie 2001, la acea dată nefiind încheiate cu S.C. şi C.C., contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor situate în comuna Fărcăşeşti-Moşneni pentru suprafaţa utilă totală de 151,36 mp, întrucât aceste contracte au fost autentificate de notariat la 12 octombrie 2001 şi, respectiv, 25 octombrie 2001, iar apoi modificate prin încheierile de îndreptare eroare materială din 25 octombrie 2001.
În această idee, proiectul individualizat întocmit de I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, menţionat în autorizaţia de construcţie emisă la 27 aprilie 2001, nu putea avea în vedere cumpărări de spaţii cu destinaţia de locuinţă, pentru care, ulterior, într-un interval de 6-17 luni de zile au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare (vezi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică - fila 35).
Contractul de antrepriză încheiat sub nr. 3751/2001 şi a notei de negociere datată 08 octombrie 2001, ar demonstra că inculpatul V. a avut intenţia şi a acţionat pentru fraudarea normelor legale încă de la început, pentru că este greu de crezut că achiziţia imobilelor din zonele afectate de exploatările miniere ar fi rodul unei întâmplări.
V.I. şi V.E. au achiziţionat cele cinci proprietăţi la preţul total de 697.223.808 lei şi au beneficiat de 5.300.000.000 lei, suma plătită de C.N.L.O. prin intermediul E.M.C. Roşia. Imobilul reconstruit pentru învinuiţii V.I. şi V.E. a fost predat prin contract de schimb autentic de către C.N.L.O., astfel că au devenit proprietarii imobilului reconstruit.
S-a precizat că folosul necuvenit obţinut de inculpatul V.I. este de 4.600.000.000 lei, iar pentru inculpatul M.I. este de 3.785.000.000 lei.
Parchetul a arătat că inculpaţii V.I. şi M.I. au încheiat tranzacţii privind achiziţia de imobile şi terenuri din zone ce urmau a fi afectate de exploatările miniere pentru a obţine un folos material injust folosind informaţii de serviciu care erau nepublice.
S-a menţionat că inculpaţii cunoşteau cu certitudine persoanele ce urmau a fi strămutate având în vedere că acestea erau menţionate în planul de exploatare anual, respectiv preliminarul activităţii de producţie, precum şi în perimetrul de licenţă;aceştia ar fi profitat de funcţiile de conducere importante deţinute şi în dispreţul dispoziţiilor legale au beneficiat de foloase necuvenite, în speţă, construirea din fonduri ale C.N.L.O. a unor vile de lux.
Din actul de control întocmit de Corpul de Control al M.E.C. (vol. II, filele 59-69), a rezultat că la reconstrucţia imobilului pentru inculpatul M.I., au fost folosite soluţii moderne atât la elementele de structură, cât şi la partea de finisaje şi dotări prin folosirea unor materiale superioare soluţiilor tradiţionale, precum: pereţi din lemn de import Z.O.S.B. cu aplicarea materialelor de termo şi hidroizolaţii şi placaţi cu plăci de rigips, pardoseli din parchet de cireş, gresie marmorată, tâmplărie termopan, uşi stejar şi metalice şi alte finisaje de lux. Pentru sistemul de încălzire a casei a fost instalată o centrală automată de încălzire şi climatizare pe gaze, cu distribuţia încălzirii prin pardoseală, precum şi un şemineu.
Instalaţiile sanitare au fost realizate la un nivel de lux, iar dependinţele şi spaţiile de servicii au fost dotate cu mobilier de lux pentru bucătărie, corpuri din combine frigorifice, maşini de spălat vase, aragaz, hotă de absorbţie, chiuvete, spălătoare (raportul de control al M.E.C. - vol. I, filele 59-69).
În documentaţiile de execuţie, precum şi în cadrul devizului general nu sunt prevăzute cheltuieli pentru dotarea locuinţei şi a spaţiilor de serviciu.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale inculpaţii M.I. (vol. I, filele 190-199) şi V.I. (vol. I, filele 76-77), au susţinut că asemenea dotări ar fi fost prevăzute în proiectele de execuţie, însă procurorul a menţionat că indubitabil aceste dotări au fost oferite cu titlu de recompensă de către M.C. pentru a beneficia de atribuirea unor lucrări de către C.N.L.O. .
Inculpaţii V.I. şi M.I. ar fi adoptat prin înţelegere cu numitul M.C., administrator al SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti, o soluţie constructivă mult mai mare decât era acoperită prin convenţiile încheiate cu C.N.L.O. S.A.
Inculpatul M.I. a precizat în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (vol. I, filele 140-144) că i s-a comunicat încă din cursul anului 2004 de către M.C. că valoarea imobilului reconstruit este de peste 7 miliarde lei.
Martorul M.C. a precizat în declaraţia dată (vol. I, filele 344-355) că, efectiv, valoarea lucrărilor efectuate în plus de către SC A.R.C. SA Tg. Cărbuneşti pentru inculpatul M.I. este de 3 miliarde lei, sumă din care inculpatul a plătit după începerea urmăririi penale 1.850.000.000 lei (a se vedea raportul de constatare tehnico-ştiinţifică - vol. II, filele 5-56).
În declaraţiile date în cursul cercetărilor penale ca şi în denunţul depus în cursul lunii aprilie 2004, martorul M.C. a susţinut că i s-a pretins de către inculpaţi efectuarea unor lucrări, pe care aceştia le-au acceptat, apoi de fiecare dată afirmând că „sumele plătite de C.N.L.O. ar acoperi întreaga lucrare şi nu ar fi necesar ca ei să plătească sumele”, ce reprezentau diferenţe de lucrări efectuate (vol. I, filele 349-355), sugerându-i-se martorului că ar fi primit destule contracte din partea C.N.L.O.
Procurorul a arătat că imobilele reconstruite pentru inculpaţi au fost dotate cu aparatură de uz casnic (combină frigorifică, maşină de spălat etc., mobilier de bucătărie), bunuri care ar fi trebuit să fie plătite de către ei, însă aceştia au susţinut că nu le-au plătit pentru că erau prevăzute în proiectul de execuţie.
Imobilul inculpatului V.I. ar fi fost dotat conform anexei 1 (vol. XII, fila 47 dosar) cu următoarele obiecte de uz casnic: combină frigorifică, un cuptor, o hotă, una plită, o maşină de spălat rufe, o maşină de spălat vase, un ventilator, 8 scaune pentru bar, 6 bucăţi senzori mişcare, un grătar-grădină, un foişor-grădină, corp mobilier bucătărie, un corp mobilier mansardă, instalaţie audio-video, instalaţie de încălzire prin pardoseală, toate aceste dotări fiind în valoare de 1.273.221.148 lei (vol. XII - fila 47).
Acuzarea a reţinut că imobilul reconstruit prin intermediul SC A.R.C. SA Tg. Cărbuneşti ar fi în valoare de 15.21.5.302.407 lei.
Inculpatul V.I. a fost trimis în judecată şi pentru faptul că a pretins şi primit contravaloarea unei părţi din imobilul reconstruit, respectiv partea neacoperită prin contribuţia C.N.L.O. şi de inculpat prin contribuţie personală, respectiv suma de 8.176.297.017 lei, faptă ce ar realiza elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen.
Imobilul reconstruit pentru învinuitul M.I. are o valoare de 7.243.692.000 lei, valoare stabilită la nivelul anului 2004.
Din această valoare, suma de 4.145.265.443 lei a fost achitată de cele trei exploatări miniere de carieră, subunităţi ale C.N.L.O., care au contribuit la finanţarea reconstrucţiei locuinţei pentru inculpatului M.I. şi M.E.L.. Suma plătită este echivalentă unei suprafeţe utile de 247,69 mp, iar diferenţa ar fi trebuit să fie achitată de către inculpatul M.I. şi soţia sa, M.E.L.. Deşi două exploatări miniere au efectuat recepţia lucrărilor şi anume, E.M.C. Roşia şi C.E. Rovinari (fost E.M.C. Rovinari), din luna aprilie 2003 (raport de constatare tehnico-ştiinţifică, vol.XIV, filele 6-19), iar lucrarea era în stare de finalizare, inculpatul M.I. nu ar fi plătit diferenţa de valoare între suma pretinsă a fi plătită de către constructor (vezi declaraţia martorului M.C. - vol. I, filele 349-355).După sesizarea organelor de urmărire penală şi după ce afacerile frauduloase derulate de inculpaţi, au apărut în presa locală şi cea de la nivel central,inculpatul M.I. a încheiat un aşa-zis contract de împrumut cu SC A. SA Tg. Cărbuneşti, datat 22 aprilie 2004 (vol. X, fila 46) prin care credita societatea cu suma de 100.000.000 lei, deşi la acea dată acesta datora societăţii peste 3.000.000.000 lei.
În continuare, aflând că martorul M.C. a fost citat la D.N.A., a încheiat un nou înscris sub semnătură privată pretinzând, de asemenea, că ar fi creditat SC A. SA Tg. Cărbuneşti (vol. X, fila 47) cu suma de 400.000.000 lei, deşi, practic, el nu a achitat până la această dată debitul menţionat anterior. Ulterior, până la data de 18 mai 2006, inculpatul M.I. a luat legătura, în repetate rânduri, cu martorul M.C. pretinzându-i acestuia să-i relateze de fiecare dată conţinutul declaraţiilor date la D.N.A., iar în această perioadă a achitat suma totală de 1.830.515.000 lei (raport de constatare tehnico-ştiinţifică, vol. II, fila 17). Practic, în circa 3 luni de zile, pe perioada cât se desfăşurau cercetările penale în Dosarul nr. 10/P/2005, inculpatul M.I. a plătit către SC A. SA Tg. Cărbuneşti suma menţionată anterior, după ce o perioadă de 2 ani de zile nu a efectuat nicio plată. Au fost indicii şi probe temeinice că învinuitul ar fi săvârşit infracţiunea de luare de mită, dar s-a dispus netrimiterea în judecată pentru această infracţiune, probele administrate nefiind în opinia procurorului suficiente şi concludente pentru sesizarea instanţei sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.
În sensul celor arătate mai sus, SC A. SA Tg. Cărbuneşti a emis chitanţele de încasare a preţului din 22 aprilie 2004 şi din 21 aprilie 2006 (vol. IV, filele 42-45).
Exploatările miniere au efectuat plăţi către constructor pentru reconstrucţia imobilelor inculpaţilor V.I. şi M.I., în condiţiile în care contractul de execuţie a fost încheiat în ziua efectuării plăţii, deşi plata se efectua pe baza unor situaţii de lucrări vizate de dirigintele de şantier.
Inculpaţii au recunoscut în cursul urmăririi penale că au început lucrarea de reconstrucţie cu SC A. SA Tg. Cărbuneşti anterior atribuirii lucrării de execuţie potrivit O.U.G. nr. 60/2001, procurorul apreciind ca indubitabil faptul că a existat o înţelegere prealabilă între aceştia şi constructor şi că ambii inculpaţi şi denunţătorul aveau garanţia că lucrarea va fi atribuită constructorului S.C Arc Tg.Cărbuneşti fiind de la sine înţeles cum s-a derulat procedura de negociere cu o singură sursă la nivelul C.N.L.O.
De asemenea, din actele de urmărire penală efectuate la dosarul cauzei, a rezultat că E.M.C. Roşia şi Jilţ au plătit nejustificat suma totală de 1.478.004.697 lei în condiţiile în care pentru suprafaţa totală promis a fi dată la schimb de către inculpatul M.I. şi M.E., cele trei exploatări miniere ar fi trebuit să achite suma de 2.800.447.117 lei.
În ce priveşte reconstrucţia imobilului pentru inculpatului V.I. şi V.E., E.M.C. Roşia a efectuat plăţi mai mari decât sumele prevăzute prin contractele din 17 decembrie 2001 şi din 25 martie 2002, încheiate cu antreprenorul, suma plătită în plus fiind de 2.453.311.356 lei.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că inculpatul V.I. a primit contravaloarea unor lucrări de la numitul M.C. pentru a-l favoriza pe acesta în obţinerea de contracte prin intermediul C.N.L.O. în sumă de 2.798.612.361 lei (vol. II, filele 5-56).
Procurorul a reţinut că pentru a beneficia de reconstrucţii, inculpaţii au achiziţionat din zonele ce urmau a fi afectate de exploatările miniere, imobile la preţuri modice, utilizând informaţii de serviciu care erau nepublice. Aceştia au încheiat înţelegeri (tranzacţii în sensul legii) atât cu foştii proprietari ai imobilelor, cât şi cu exploatările miniere utilizând informaţii de serviciu. Majoritatea martorilor audiaţi au confirmat faptul că preliminariile activităţilor de producţie, respectiv planurile generale de exploatare pentru exploatările miniere nu erau documente publice, erau documente de uz intern, iar mulţi dintre aceştia nu au avut acces la aceste informaţii spre deosebire de învinuiţi care au avut acces la planurile generale de exploatare şi le-au utilizat în interes personal. În cadrul cercetării judecătoreşti, martorii au revenit asupra acestor declaraţii.
S-a susţinut că prin Dispoziţia cu nr. 157/1995 emisă de fostul director al R.A.L. Oltenia, planul de producţie ar fi fost clasificat secret şi deşi această dispoziţie ar fi în vigoare întrucât nu a fost anulată printr-o dispoziţie ulterioară,până la apariţia Legii nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate.
Procurorul a argumentat prin aceea că nu există nici o dovadă că planurile generale de exploatare pentru exploatările miniere ar fi fost publicate sau mediatizate în vreun mod, cea mai evidentă probă în acest sens fiind că nici aceia care lucrau în cadrul C.N.L.O., nu le cunoşteau. Privitor la mediatizarea acestor informaţii, pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost făcută proba contrarie acestei susţineri.
Prin convenţia încheiată cu E.M.C. Jilţ,inculpatul M.I., la data de 21 aprilie 2004, s-a obligat să dea la schimb 1.035 mp aferenţi părţii din imobil ce i-a revenit prin actul de partaj autentificat. După ce a predat acest teren la schimb, convenţia de schimb fiind aprobată prin Hotărârea nr. 6 din 17 iunie 2003 a Consiliului de Administraţie al C.N.L.O.,inculpatul M.I. şi M.E. au vândut 635 mp către V.I. şi V.E. prin actul autentificat din 20 ianuarie 2004. Vânzarea s-a realizat în condiţiile în care inculpaţii au precizat în mod expres în conţinutul actului de vânzare-cumpărare, sub sancţiunea art. 292 C. pen., că anterior autentificării actului nu au înstrăinat în niciun mod altor persoane fizice sau juridice terenul ce forma obiectul contractului. Această situaţie era cunoscută şi de inculpatul V.I. care a semnat contractul de vânzare-cumpărare, iar în acea perioadă era directorul General al C.N.L.O. şi preşedintele Consiliului de Administraţie.
Inculpaţii s-ar fi înţeles să încheie acel contract de vânzare-cumpărare deoarece, după ce M.I. şi M.E.L. au dat la schimb E.M.C. Jilţ cei 1.035 mp, imobilul atribuit prin actul de partaj lui V.I. şi V.E., respectiv construcţiile achiziţionate de la D.G., au rămas fără teren aferent, iar aceştia nu puteau beneficia de reconstrucţie din partea C.N.L.O.
Şi M.I. a achiziţionat de la B.S., prin intermediul soţiei sale M.E.L., un imobil şi anexe situate în comuna Fărcăşeşti, fără să achiziţioneze şi terenul aferent, deşi regulamentul de achiziţie terenuri şi locuinţe interzicea negocierea cu proprietarii în condiţiile în care situaţia juridică a terenului nu era reglementată.
În toate aceste activităţi desfăşurate de cei doi inculpaţi, aceştia ar fi avut în vedere numai interesele lor personale şi nu ale C.N.L.O., unde erau încadraţi şi deţineau funcţii importante de conducere. Că a beneficiat de informaţii de serviciu inculpatul M.I., rezultă şi din faptul că a avut cunoştinţă de cererea depusă de B.S. la E.M.C. Roşia, prin care aceasta solicita să i se dea un imobil la schimb şi anume cel al numitului D.I., lucru care nu s-a realizat întrucât a intervenit inculpatul M.I., care a beneficiat de reconstrucţie în valoare de 2.250.000.000 lei în condiţiile în care, E.M.C. Roşia ar fi putut dobândi acel imobil la suma de 25.000.000 lei,după cum a reţinut procurorul că s-ar fi plătit în realitate.
Şi imobilul dobândit prin intermediul numitei G.M.R., sora lui M.E.L., de la fraţii „R.”, a fost dobândit tot fără terenul aferent şi în aceste condiţii a şi fost predat la schimb companiei; pentru acest motiv nici până la această dată situaţia juridică a terenului şi construcţiei nu este lămurită.
În opinia acuzării, inculpaţii urmau un scenariu pentru a beneficia de foloase necuvenite prin reconstrucţiile efectuate : identificau în preliminarul activităţii de producţie sau în perimetrul de locuinţă persoanele ce urmau a fi afectate de exploatările miniere, după care trimiteau subordonaţi pentru a-i convinge pe aceştia să vândă spunându-le persoanelor afectate fie că niciodată nu va ajunge exploatarea să-i afecteze gospodăria, fie că i se vor plăti sume de bani tardiv şi mai mici decât cele plătite de inculpaţi; în acest mod convingeau persoanele să vândă, iar în scurt timp încheiau convenţiile de schimb cu exploatările miniere.
Exemplificativ : la 14 iunie 2002 inculpatul M.I. şi M.E.L. au dobândit imobilul şi anexele de la B.S., iar la 17 iunie 2002 au şi încheiat convenţia de reconstrucţie, în timp ce pentru alte persoane (a se vedea declaraţia martorului B. Constantin) nu s-a reuşit încheierea unei convenţii o perioadă de 8 ani de zile.
La data de 01 februarie 2005, inculpatul M.I. a fost numit secretar de stat în cadrul M.E.C., funcţie pe care a deţinut-o până la data de 30 iunie 2006.
La data de 04 mai 2005,inculpatul M.I. a completat şi semnat declaraţia de avere ca secretar de stat la M.E.C. Deşi legea prevede şi este menţionat chiar la finalul declaraţiei că aceasta constituie act public, iar cel care o dă răspunde potrivit legii penale pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al datelor menţionate, inculpatul nu a declarat la capitolul bunuri imobile, terenurile şi clădirile achiziţionate de la B.S. şi D.G. prin contract de vânzare-cumpărare autentic De asemenea, inculpatul M.I. nu a declarat întreaga suprafaţă a imobilului construit prin intermediul C.N.L.O., declarând că suprafaţa acestuia este de 230 mp în condiţiile în care constructorul i-a comunicat că suprafaţa imobilului reconstruit este de 344 mp ; M.I. nu a precizat în declaraţia de avere nici existenţa vreunui debit către SC A. SA Tg. Cărbuneşti. În situaţia în care ar fi apreciat că partea reconstruită constituie o datorie a sa către SC A. SA Tg. Cărbuneşti ar fi menţionat la capitolul datorii din declaraţia de avere, debitul către societate, fie chiar şi în suma de 1.850.000.000 lei cât a plătit în cursul urmăririi penale şi nu în sumă de 3.300.000.000 lei cât pretinde martorul M.C., administrator al SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
În luna decembrie 2005 inculpatul M.I. şi-a reactualizat declaraţia de avere, însă, nici de această dată, nu a menţionat în conţinutul declaraţiei bunurile precizate anterior; de asemenea nu a menţionat debitul asumat în calitate de coplătitor de înv. M.E.L. prin contractul de credit bancar din 19 septembrie 2005, încheiat între B.C.R. - Sucursala Judeţeană Gorj şi M.E.L., M.I.C., creditul fiind contractat pentru suma de 29.000 Euro şi a fost folosit pentru achiziţionarea unui apartament în municipiul Bucureşti, sector 4.
M.I., după terminarea mandatului ca secretar de stat în cadrul M.E.C., a depus şi completat declaraţia de avere la 14 iulie 2006. Nici de această dată nu a menţionat bunurile precizate anterior, nu a declarat autoturismul achiziţionat împreună cu soţia şi nici împrumuturile contractate de la diverse persoane, din care ar fi plătit suma de 1.800.000.000 lei către SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Procurorul a reţinut, în drept, că ar fi fost săvârşite următoarele fapte, faţă de starea de fapt mai sus expusă constând in aceea că:
1. Inculpatul M.I., în calitate de director al D.R.U.L. din cadrul C.N.L.O., în perioada iunie-octombrie 2002, a achiziţionat, beneficiind de informaţii nepublice deţinute în virtutea funcţiei, imobile din zonele ce urmau a fi afectate de E.M.C. Roşia, Rovinari şi Jilţ şi pentru care ulterior a încheiat convenţii cu exploatările miniere pentru a beneficia de reconstrucţia imobilelor în cartierul Primăverii din municipiul Tg. Jiu, cu scopul de a beneficia de un folos necuvenit, fapte care în opinia acuzării întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. ce reglementează concursul ideal.
Fapta inculpatul M.I., s-ar concretiza în aceea că,având cunoştinţă de zonele ce urmau a fi afectate de exploatările miniere, beneficiind de informaţii din preliminarul activităţii de producţie întocmit la nivelul exploatărilor, a achiziţionat prin intermediul soţiei sale M.E.L. şi G.M.R., trei proprietăţi de la B.S., D.G., R.C.S., R.M.G.M., la preţul total de 360.000.000 lei şi a beneficiat de reconstrucţia unei părţi din imobilul amplasat în municipiul Tg. Jiu, cartierul Primăverii, în sumă de 4.145.265.443 lei.
Inculpatul M.I. a fost beneficiarul legal al unor informaţii de serviciu,în virtutea funcţiei şi care nu erau destinate publicităţii având caracter secret, nepublic pe care le-a folosit în mod fraudulos pentru a obţine pentru sine foloase necuvenite,prin încheierea de tranzacţii financiare.
Inculpatului i-au fost reţinute în sarcină infracţiunile prevăzute de art. 17 lit. c) rap. la dispoziţiile art. 290 C. pen. (două fapte aflate în concurs real de infracţiuni) constând în întocmirea în fals a înscrisurilor datate 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2006, aflate la filele 46-47, dosar.
S-a precizat că înscrisurile nu exprimă realitatea şi au fost întocmite pentru a contracara un eventual denunţ al numitului M.C. împotriva sa, fiind ştiut faptul că, la data de 01 aprilie 2004, M.C. l-a denunţat pe învinuitul V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, săvârşită în legătură cu reconstrucţia efectuată de SC A. SA Tg. Cărbuneşti S.A. (vol. IV, filele 5-9).
Înscrisurile au fost încredinţate spre a fi folosite de SC A. SA Tg. Cărbuneşti S.A., care a emis facturi fiscale şi chitanţe fiscale de încasare a preţului, motivat de faptul că inculpatul M.I. avea un debit de peste 3 miliarde lei faţă de societate, astfel că nu era vorba despre un împrumut, aşa cum s-a consemnat în scris.
Privitor la denunţătorul M.C., s-a arătat că acesta a fost constrâns să semneze acele înscrisuri pentru a-şi putea recupera banii pe care inculpatul M.I., îi datora.
Inculpatul M. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78-2000 raportat la art. 248 şi 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că,a beneficiat cu rea-credinţă de fonduri ale C.N.L.O. în vederea construirii unor imobile proprietate personală, a acceptat reconstrucţia unor suprafeţe mai mari decât cele promise a fi date la schimb C.N.L.O., a acceptat să i se includă în suprafaţa de reconstruit anexele şi a acceptat ca plata să se facă prin virament bancar către SC A. SA Tg. Cărbuneşti, deşi contractul încheiat cu această societate prevedea ca modalitate de plată compensarea cu bonuri de energie electrică cauzând o pagubă de 4.145.265.443 lei.
S-a reţinut ca pagubă suma anterior menţionată,deoarece inculpatul M.I. nu avea vocaţie, respectiv nu avea dreptul să i se reconstruiască un imobil, acesta dobândind cu rea credinţă calitatea de strămutat.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză (vol. II, filele 1-47) a rezultat că E.M.C. Roşia a plătit în plus pentru locuinţe, inculpatului M.I., suma de 745.375.295 lei, iar E.M.C. Jilţ a plătit în plus suma de 732.629.042 lei.
Potrivit fişei postului (vol. IV, filele 49-55) inculpatul M.I. avea obligaţia să:
- verifice respectarea legalităţii cu privire la actele şi faptele prin care se stabilesc raporturi juridice la nivelul C.N.L.O. S.A. Tg. Jiu, să adopte acţiuni, măsuri şi reglementări menite să îmbunătăţească activitatea de respectare şi prevenire a încălcării legalităţii;
- accepte sau refuze la plată sumele prevăzute în contracte la termenele stabilite, funcţie de respectarea de către executant a condiţiilor contractuale;
- coordoneze activităţile din compartimentele organizare-normare, restructurare şi pregătirea privatizării, salarizare, personal, legislaţie generală, disciplină comercială, precum şi cel de administraţie generală.
Prin neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu anterior menţionate a provocat o tulburare însemnată a bunului mers al companiei la care lucra.
Inculpatul M.I. a fost trimis în judecată pentru faptul că a declarat la B.N.P., cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare din 2004, pe care l-a semnat şi în cuprinsul căruia s-a menţionat că terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu a fost înstrăinat în nici un mod altor persoane fizice sau juridice, prin act autentic sau act sub semnătură privată, deşi la 21 aprilie 2003, prin convenţia încheiată cu E.M.C. Jilţ, inculpatul a înţeles să transmită acest teren inclus în cei 1035 mp exploatării miniere, primind totodată şi preţul acesteia, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la dispoziţiile art. 292 C. pen.
Inculpaţii V.I., M.I. şi M.E., au încheiat acest act nou de vânzare-cumpărare deoarece după ce au ieşit din indiviziune cu privire la bunurile achiziţionate de la D.G., prin actul de partaj voluntar, inculpatul M.I. a devenit beneficiarul întregului teren aferent construcţiilor, iar inculpatul V.I. a rămas fără teren aferent construcţiei şi, în aceste condiţii, nu putea beneficia de reconstrucţie.
Inculpatului M.I. i s-au reţinut prin actul de trimitere în judecată comiterea a trei infracţiuni de fals în declaraţii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, combinat cu dispoziţiile art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996.
Cu prilejul întocmirii declaraţiei de avere din 04 mai 2005 la Secretariatul General al Guvernului, în calitate de secretar de stat în cadrul M.E.C., inculpatul nu ar fi menţionat imobilele dobândite de la B.S. şi D.G., datoria pe care o avea către societatea constructoare şi ar fi înscris o suprafaţă mai mică a imobilului reconstruit decât era în realitate.
În cuprinsul declaraţiei de avere depuse la 30 decembrie 2005 la Secretariatul General al Guvernului, în calitate de secretar de stat la M.E.C., inculpatul M.I. nu ar fi declarat în întregime bunurile deţinute, precum şi datoriile existente (menționate mai sus) şi pe cele asumate prin intermediul soţiei lui M.E.L., respectiv creditul asumat în calitate de coplătitor de M.E.L., prin contractul de credit bancar din 19 septembrie 2005 încheiat între aceasta şi B.C.R. - Sucursala Judeţeană Gorj, pentru suma de 29.000 euro. Acest credit a fost contractat de fiica majoră şi folosit de către aceasta pentru achiziţionarea unui apartament în Bucureşti.
Cu ocazia depunerii şi completării declaraţiei de avere datată 14 iulie 2006, inculpatul ar fi făcut menţiuni nereale şi inexacte omiţând să declare mai multe bunuri şi debite ;pe lângă omisiunile menţionate anterior, M.I. nu a declarat autoturismul achiziţionat de soţia sa în luna ianuarie 2004 şi pe care îl deţine împreună cu aceasta. Toate faptele au fost săvârşite de învinuitul M.I. în concurs real, motiv pentru care, la încadrarea juridică, se vor reţine dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., iar în ce priveşte infracţiunile prev. de dispoziţiile art. 12 lit. a), art. 12 lit. b) şi art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, au fost reţinute şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) ce reglementează infracţiunea continuată.
2. Inculpatul V.I., a fost trimis în judecată pentru faptul că în calitate de director al E.M.C. Roşia, iniţial, iar ulterior, de director general al C.N.L.O., în perioada februarie 2000-octombrie 2002, a achiziţionat, beneficiind de informaţii obţinute în virtutea funcţiei şi nepublice, imobile din zonele ce urmau a fi afectate de E.M.C. Roşia şi Jilţ, cu scopul declarat de a obţine reconstrucţia acestora din fonduri publice ale C.N.L.O. şi pentru care ulterior a încheiat convenţii cu E.M.C. Roşia pentru a beneficia de reconstrucţia imobilelor în cartierul Primăverii din municipiul Tg. Jiu (fost cartierul V.), cu scopul de a beneficia de un folos necuvenit, fapte ce ar realiza elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., în condiţiile în care există identitate de acte materiale.
Inculpatul V.I. a achiziţionat direct sau prin intermediul soţiei, mai multe imobile la preţul de 804.577.909 lei, imobile ce sunt menţionate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică aflat la vol. II, filele 23-42, precum şi în nota aflată la filele 2-12 din vol. VIII.
Pentru aceste imobile a încheiat cu C.N.L.O., prin intermediul E.M.C. Roşia, convenţiile înregistrate din 02 iunie 2000; din 12 octombrie 2001; din 08 noiembrie 2001 şi respectiv din 19 martie 2002.
S-a arătat că inculpatul a beneficiat de o reconstrucţie în valoare de 5.352.315.956 lei, iar folosul necuvenit obţinut ar fi în sumă de 4.547.738.047 lei.
Imobilul reconstruit pentru inculpatul V.I. de către C.N.L.O., are o suprafaţă utilă de 584 mp, din aceştia 276,28 mp fiind plătiţi de C.N.L.O. cu suma de 3.352.315.956 lei, iar diferenţa de 308 mp ar fi trebuit să fie achitată de V.I. prin contribuţie personală. Deşi avea de plătit o suprafaţă mai mare decât cea plătită de C.N.L.O.,acuzarea a susţinut că inculpatul V.I. a plătit numai 1.686.000.000 lei, restul contravalorii construcţiei fiind primită cu titlu de mită de acesta.
Privitor la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la dispoziţiile art. 254 alin. (2) C. pen. pentru care a fost de asemenea trimis în judecată, acuzarea a arătat că fapta inculpatului V.I. acestuia constă în aceea că, în calitate de director General al C.N.L.O., a pretins şi primit de la denunţătorul M.C. suma de 2.798.612.361 lei pentru a-i facilita încheierea unor contracte cu C.N.L.O., iar sumele din contracte să fie plătite prin virament bancar şi nu prin compensare cu bonuri de energie electrică.
În toate declaraţiile date în cursul urmăririi penale, denunţătorul M.C. a precizat că inculpatul V.I. i-a pretins şi a primit cu titlu de mită diferenţa de lucrări executate de SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Fiind audiat la data de 18 mai 2006, martorul M.C. a precizat (vol. IV, filele 150-151), inculpatul i s-ar fi adresat astfel :„C. tu te ocupi de casa mea, iar eu am grijă să ai lucrări la C.N.L.O. Adevărul este că în perioada în care am reconstruit imobilul învinuitului V.I., am avut mai multe lucrări atribuite de C.N.L.O., chiar mai multe decât firma putea să le execute”.În denunţul depus la Parchetul Naţional Anticorupţie denunţătorul a declarat că inculpatul V.I. a pretins şi primit cu titlu de mită suma de 450.000 dolari SUA, pentru construcţia imobilului din cartierul Primăverii.
Din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialist C.C., a rezultat că V.I. ar fi trebuit să achite constructorului suma de 2.798.612.361 lei, peste cea plătită, astfel că, această sumă a fost reţinută de procuror ca fiind mită primită de învinuitul V.I.
Procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru această faptă întrucât acesta,în calitate de director general al C.N.L.O., a pretins, a acceptat şi primit cu titlu de folos necuvenit suma menţionată anterior de la SC A. SA Tg. Cărbuneşti, în vederea atribuirii unor lucrări către această societate.În perioada cât a construit imobilul inculpatului V.I., SC A. SA Tg. Cărbuneşti a avut atribuite de C.N.L.O., prin intermediul exploatărilor miniere, lucrări de peste 60 miliarde lei.
Din probele administrate în cauză a rezultat că lucrarea de reconstrucţie a imobilului pentru inculpaţii V.I. şi V.E. a început în luna septembrie 2001, deşi contractul de execuţie între C.N.L.O. şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti a fost încheiat la data de 14 decembrie 2001, iar la aceeaşi dată s-au şi plătit de către E.M.C. Roşia, suma de 1.182.293.610 lei, către SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti.
Fiind audiat la data de 6 iulie 2006 (vol. I, filele 349-355), denunţătorul M.C. a precizat: „Lucrarea de reconstrucţie pentru inculpaţii M.I. şi V.I. am început-o încă dinainte ca lucrarea să-mi fie atribuită de C.N.L.O.. Practic nici nu exista riscul să nu-mi fie atribuită lucrarea de C.N.L.O., deoarece ei decideau cărei societăţi urma a fi atribuită lucrarea”.
Acuzarea a susţinut că sunt suficiente probe din care rezultă că inculpatul V.I. a pretins şi primit suma de 2.798.612.361 lei de la M.C., sumă concretizată în lucrările efectuate la imobilul reconstruit în municipiul Tg. Jiu.
Chiar dacă denunţătorul a precizat că, suma ce reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate, cu titlu de mită pentru inculpatul V.I., este de peste 8 miliarde lei, procurorul nu a putut stabili, pe bază de probe, că aceasta este suma pretinsă şi primită de inculpat, astfel că procurorul a reţinut doar suma de 2.798.612.361 lei.
Pentru faptul că inculpatul V.I. a semnat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 20 ianuarie 2004 la B.N.P. A.M., la rubrica cumpărător şi în cuprinsul căruia M.I. şi M.E. au declarat nereal că terenul în suprafaţă de 675 mp, ce făcea obiectul urmăririi, nu l-au înstrăinat în nici un mod altor persoane fizice sau juridice, prin act sub semnătură penală sau autentic, împrejurarea contrară fiindu-i cunoscută inculpatului,s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la dispoziţiile art. 292 C. pen.
Inculpatul V.I. a fost trimis în judecată şi pentru faptul a beneficiat cu rea-credinţă de fonduri ale C.N.L.O. pentru a i se reconstrui un imobil proprietate personală în municipiul Tg. Jiu, că şi-a încălcat obligaţiile de serviciu prevăzute de fişa postului, pentru că a dispus ca plata către constructor să se efectueze prin virament bancar şi nu prin compensare cu bonuri de energie electrică, aşa cum prevedeau clauzele contractelor încheiate cu SC A. SA Tg. Cărbuneşti S.A., şi prin aceasta a cauzat o pagubă de 5.352.315.956 lei,fapte ce ar realiza elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la dispoziţiile art. 248-2481 C. pen. cu aplic. art. 41. alin. (2) C. pen.
S-a reţinut această suma se 5.352.315.956 lei ca pagubă, deoarece s-a apreciat că inculpatul a dobândit cu rea credinţă calitatea de strămutat şi nu avea dreptul să i se reconstruiască imobilul.
Probele şi mijloacele de probă propuse de parchet se regăsesc în cele 26 de volume de urmărire penala şi cuprind peste 11.000 de pagini, conţinând în esenţă mijloace de probă dintre care enumerăm:
1.Înscrisuri conţinând : procese verbale ale şedinţelor E.M.C., S.N.L.O., C.N.L.O., fişele postului inculpaţilor, ale altor încadraţi, ale comisiilor din companiei, ori ale unor organe colegiale deliberative,caziere, convenţii încheiate de inculpaţi, de soţiile, ori rudele acestora cu părţile vătămate, contracte de antrepriză,contracte prestări servicii, de construcţie, planşe foto reprezentând imobilele achiziţionate de inculpaţi şi reconstruite acestora, raport de constatare întocmit de expert D.N.A. C.C., rapoarte de control ale ministerului de resort ori ale C.N.L.O., rapoarte de constatare întocmite de diferite institute ori instituţii, note de verificare internă privind reconstrucţiile efectuate în zonă de către inculpaţi, persoane cercetate ori martori din dosar, note de constatare ale corpului de control E.M.C., S.N.L.O., C.N.L.O., verificări interne, memorii,referate, adrese, fişe de evidenţă a persoanei,,memorii tehnice, relevee, schiţe, planuri de situaţie, borderouri de piese scrise şi desenate, proiecte de execuţie, proiecte şi autorizaţii de construire, certificate de urbanism,autorizaţii apă şi canalizare, schiţe anexe gospodăreşti, procese verbale de negociere, certificate de moştenitori, contracte de vânzare cumpărare, acte adiţionale,de schimb, protocoale de schimb, fişele bunurilor imobile, planuri de amplasament, planuri de sinteză cu terenurile necesare, rapoarte de constatare şi de expertiză efectuate pe linie internă,programe anuale achiziţii, diverse situaţii, note, adrese, adeverinţe, convenţii de despăgubiri, cereri ale inculpaţilor, chitanţe pentru sume încasate cu titlu de despăgubiri de către inculpaţi, cereri către părţile vătămate ale inculpaţilor ori ale martorilor din dosar,notificări, adeverinţe emise de primării, titluri de proprietate, certificate de stare civilă, rapoarte evaluare imobile, terenuri, construcţii, procese verbale de negociere, adeverinţe şi adrese emise de primării, procese verbale de recepţie a lucrărilor, încheieri de intabulare, îndreptări de erori materiale notariale, referate de necesitate, adeverinţe emise de diferite instituţii ori societăţi privitoare la persoane, fapte ori împrejurări relevante în dosar, acte de partaj voluntar, chitanţe de mână, proiecte întocmite de SC I.C.S.I.T.P.M. SA Craiova, dispoziţii modificare certificate urbanism, cerere emitere certificate de urbanism de persoanele cercetate şi inculpaţi, plan extindere locuinţe, planşe pentru extinderea locuinţelor inculpaţilor.
2. Acte normative invocate ori hotărâri interne, H.G., Ordine ale M.E.I., Regulament de întocmire a programului de desfăşurare a negocierilor pentru achiziţia de terenuri, gospodării şi alte utilităţi, decizii ale organelor locale ori centrale ale administraţiei publice, opisul şi hotărâri ale Consiliului de administraţie a C.N.L.O., S.N.L.O., cu procesele verbale aferente în copie pentru 2000-2002, dispoziţii ale directorilor generali, decizii anulate, declaraţii avere, dosar carduri şi contracte bancare, cu conturi deschise la bănci,etc;
3 .programe investiţii, anexe, programe generale anuale pentru anii 2000-2002, liste strămutaţi, dispoziţii de negociere cu o singură sursă, rapoarte asupra modului de realizare a investiţiilor pentru 2001-2002, programe anuale de achiziţii/lucrări, preliminar de producţie 2000, 2001,rezerve, pierderi de rezervă, buget, investiţii, mecanic, energetic şi producţie, schiţă preliminar, programul lucrărilor de decopertare,etc;
4. Facturi, bonuri fiscale, chitanţe, bonuri de consum,situaţii tehnice, evoluţii indicatori, hărţi,documente achiziţii, acte şi contracte notariale, dovezi ridicare documente, extrase cont, borderouri scrise, liste de consum, centralizatoare, devize ofertă, opis facturi, situaţii de plată, borderouri realizări, formulare ofertă, situaţia plăţilor,anexe la procese verbale,referate de necesitate, planuri amplasament, situaţia încasărilor de la inculpaţi ori de la părţile civile, ordine de plată, de compensare, note debitare, compensare, creditare, cheltuieli directe pe articole, comunicări, analize de preţ, devize materiale, devize lucrări, recepţii, liste preţuri şi cheltuieli, oferte, file în alb, tabel dotări,tabel datorii, opis al necesarului de utilaje, mijloace auto, baza materială, bugetul de sinteză, mod de lucru în halde şi lucrări auxiliare,rezerve geologice, programarea producţiei, cheltuieli revizii şi reparaţii electrice, dotări, procese verbale avizare, centralizare, baza materială, indici utilizare excavatoare, cheltuieli revizii, situaţii estimative al cheltuielilor, fundamentarea cheltuielilor, determinarea fondului de timp, programul producţiei de cărbune, calitatea producţiei, planificare utilaje, grafice, necesar de personal, etc;
5. declaraţiile denunţătorului M.C., memoriile depuse la toate forurile abilitate a cerceta faptele reclamate, facturi, chitanţe emise de SC A. SA Tg Cărbuneşti ;
6. copii după rechizitorii emise în dosare penale ale D.N.A., Tribunalul Gorj, Parchetul Înaltei Curții de Casație și Justiție;
7. articole de presă din presa locală ori centrală;
8. declaraţii de martori: A.T.; D.E.; H.E.; P.N.; Z.E.; P.C.; V.G.; O.H.E.M.; S.O.M.; T.D.; D.D.; S.D.; D.I.; P.D.; B.C.; S.C.; B.M.; B.A.; B.V.; B.S.; R.M.G.M.; R.C.S.; P.N.; C.C.; S.M.; L.I.; C.S.; V.N.; C.C.; C.V.; D.G.; C.E.; P.I.; G.N.; B.S.; T.T.; P.N.A.; S.N.; P.D.; S.I.; C.E.; B.V.; S.E.; S.A.; C.D.; A.D.; T.F.; G.D.; C.I.; R.C.; T.D.; N.M.; T.V.; G.N.; G.L.S.; C.M.; M.N.; G.V.; D.D.; B.V.; O.C.I.; T.I., vol. 3-5 dosar urmărire penală.
9. procese verbale de aducere la cunoştinţă a invinuirii, a efectuării diferitelor acte de urmărire penală, citaţii, ordonanţe ale procurorului de încuviinţare, respingere a probelor, de comunicare a actelor de procedură, de disjungere, de conexare, adrese către instituţii şi societăţi comerciale;
10. declaraţiile părţilor vătămate S.N.L.O., C.E. Rovinari şi Turceni că nu se constituie părţi civile în cauză
11. declaraţiile inculpaţilor, care nu se consideră vinovaţi de nici una din infracţiunile reţinute în sarcina lor.
Privitor la latura civilă a cauzei s-a de reţinut că dosarul s-a format urmare sesizării din oficiu. Procurorul a solicitat M.E.C., în calitate de reprezentant al acţionariatului din cadrul S.N.L. Oltenia şi al C.E. Turceni şi Rovinari, în temeiul art. 14 şi următoarele din C. proc. pen., să comunice dacă se constituie parte civilă în procesul penal, însă, s-a răspuns că societatea nu a fost prejudiciată în nici un mod.
Procurorul a solicitat ca în situaţia în care nu se vor face constituiri de părţi civile până la citirea actului de sesizare, în baza art. 118 lit. d) C. pen., instanţa să dispună confiscarea următoarelor sume băneşti ca bunuri dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii:
- de la inculpatul M.I. suma de 3.785.000.000 lei, reprezentând folosul necuvenit obţinut prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 12 lit. a) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000;
- în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.I., suma de 4.547.738.047 lei, ce reprezintă folosul necuvenit referitor la infracţiunile incriminate de art. 12din Legea nr. 78/2000, precum şi suma de 2.798.612.361 lei, primită cu titlu de mită de la denunţătorul M.C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Sibiu la data de 06 septembrie 2006, ca urmare a strămutării Dosarului nr. 2512/12/2006, în format nou nr. 423/95/2006 al Tribunalului Gorj, aşa cum s-a dispus prin încheierea penală nr. 6324 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pronunţată sub Dosar nr. 13428/1/2006.
În faza de judecată instanţa a procedat la audierea inculpaţilor V.I. (filele 119-122 dosar) şi a inculpatului M.I. (filele123-126 dosar).
Inculpatul V.I. a declarat că se consideră nevinovat de acuzele aduse de parchet, că a încheiat convenţii legale, în litera şi spiritul normelor legale şi interne; a mai arătat că este moştenitorul caselor predate la schimb, ori este rudă a celor care i le-au vândut, el neavând vreo datorie către E.M.C. Roşia, ori către constructor. Datele privitoare la imobilele ce vor fi afectate de lucrările miniere nu erau nepublice, dimpotrivă; nu a acceptat să-i fie reconstruite suprafeţe în plus, dar a semnat în dublă calitate convenţiile de schimb cu E.M.C. Roşia: ca director şi preşedinte al comisiei de negociere, dar şi ca beneficiar al reconstrucţiei; nu a primit mită de la M.C., nu a influenţat atribuirea lucrării acestuia, dar este adevărat că a început reconstrucţia înainte de a-i fi atribuită lui lucrarea. Are proces verbal de recepţie al casei din care rezultă că părţile nu mai au niciun fel de pretenţii materiale.
Inculpatul M.I. nu a recunoscut că i-au fost construite suprafeţe în plus faţă de cele predate, iar dacă i-au fost incluse anexele gospodăreşti în suprafaţa locuibilă, nu are vreo contribuţie, dar este o operaţiune legală;nu a recunoscut că ar fi negociat cumpărarea casei cu B.S.; prezentarea la notar şi revînzarea celor 635 mp de teren către V.I. reprezintă o îndreptare a unei erori materiale a notarului ; nu poate explica de ce a început reconstrucţia casei sale înainte de adjudecarea constructorului şi nici de ce nu s-a efectuat plata prin bonuri de energie, aşa cum prevedea contractul de execuţie; a împrumutat constructorul cu sumele de 100.000 lei şi 400.000 lei; nu a trecut datoriile către SC A. SA S.A pentru că nu ştia de ele şi nu îşi explică de ce societatea i-a construit un garaj în plus şi nici de ce i s-a construit o anexă din exteriorul imobilului, în interiorul acestuia, pentru că el nu a solicitat acest lucru;nu a încheiat pentru lucrări suplimentare, un contract de construire cu SC A. SA.
A fost audiat şi denunţătorul C.M. (filele 276-279 dosar) care a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală şi a arătat că i-a construit inculpatului M.I. o casă mai mare, că nu a încheiat cu acesta vreun contract de execuţie suplimentar, dar nu el a sugerat acest lucru;casa acestuia era mai mică decât a celorlalţi V., M., G., B., şi din acest motiv a fost dat jos acoperişul şi a fost mărită, construindu-i în plus beciul, garajul şi suprafeţe mai mari ale camerelor ;era avantajoasă pentru firma SC A. SA plata cash, decât cu bonuri de energie întrucât, societatea pierdea cca 25 % din preţ prin aceste compensări; sumele de 100.000 lei şi 400.000 lei le-a primit cu titlu de împrumut dar erau de fapt debite ale inculpatului către firma sa ;nu a emis facturi pentru sumele despre care a susţinut că reprezintă mită dată inculpatului V., întrucât ar fi plătit T.V.A. la facturi emise şi neachitate; inculpatul V. i-a spus că a primit lucrări de 66 miliarde cu S.N.L.O., iar dacă înmulţeşte 20%, plata cash faţă de bonurile de energie care ar fi trebuit să reprezinte plata conform contractului, rezultă o sumă de 12 miliarde, care ar trebui să acopere plata lucrărilor suplimentare executate de SC A. SA, la casa sa; când era director la S.N.L.O., nimeni nu făcea vreo plată până nu spunea inculpatul, iar acesta îi solicita de fiecare dată lucrări suplimentare la casă, făcându-l să aştepte ore în şir la secretariat, până să îi aprobe plăţile din partea S.N.L.O.; dacă îl refuza, se sistau plăţile şi intra în incapacitate de plată; şi după ce a recepţionat casa, a mai executat lucrări la imobil; l-a întrebat dacă are cunoştinţă de Regula celor 6 „ F”-uri din minerit: Fie, Formele Făcute, Fură Fără Frică.
Au fost audiaţi martorii propuşi prin rechizitoriu: S.O.-fila 178; Z.E. - fila 181; O. - fila 183; S.D. - fila 185; H.E. - fila 280; D.D. - fila 284; D.E. - fila 285; T.D. - fila 286; A.T. - fila 287; V.G. - fila 289; P.N. - fila 291; P.C. - fila 292; D.I. - fila 313; S.C. - fila 314; P.D. - fila 315; B.C. - fila 316; B.M. - fila 348; B.S. - fila 349; B.A. - fila 350; B.V. - fila 351; R.M.G. - fila 352; R.C. - fila 353; C.V. - fila 374; C.C. - fila 375; G.N. - fila 376; V.N. - fila 377; D.G. - fila 402; B.S. - fila 403; P.D. - fila 404; S.I. - fila 405; C.C. - fila 441; S.N. - fila 442; T.T. - fila 444; P.N.A. - fila 445; B.V. - fila 446; S.A. - fila 447; C.D. - fila 448; A.D. - fila 449; T.F. - fila 451; T.V. fila 470; C.I. - fila 472; L.I. - fila 525; G.D. - fila 526; N.M. - fila 527; S.E. - fila 528; T.C. - fila 529; G.L. - fila 530; C.M. - fila 531; M.N. - fila 532; G.V. - fila 533; B.V. - fila 551; D.D. - fila 552; O.C. - fila 553; C.E. - fila 667. Aceştia au menţinut în parte declaraţiile date în faza de urmărire penală, revenind aproape în unanimitate atunci când s-a pus în discuţie caracterul nepublic al actelor interne ale S.N.L.O.
Au fost audiaţi martorii propuşi în apărare de ambii inculpaţi: M.R. - fila 787; G.V. - fila 662, G.T., M.I. - fila 664, D.F. - fila 666, R.M. - fila 956; F.G. fila 663; I.I. - fila 783; A.C. - fila 785; P.C. - fila 797; S.O.V. - fila 798; G.I. - fila 801; B.G.-filele 958-960. Parte din aceştia au confirmat caracterul nepublic al documentelor S.N.L.O. şi au relatat împrejurări legate de acuzele aduse.
Au fost depuse înscrisuri de către părţi şi acte ataşate din oficiu de către instanţă : memorii tehnice ale construcţiilor .fila 249 şi următ; planşe foto casa B.S.fila 253 ;Notă ce a stat la baza anulării şi aprobării Dispoziţiei din 9 august 2002, alte acte depuse de martorul H.E. filele 261-275 ; rapoarte tehnice adrese, procuri, tranzacţii filele 317-327; certificat deces-fila 373; Dispoziţia nr. 157 din 7 iulie 1995-fila 407; Lista cu informaţiile secrete la Regia Autonomă a Lignitului - fila 408-410; lista cu informaţiile secrete la S.N.L.O. la 24 octombrie 2005 - fila 412; lista documentelor secrete de serviciu, la aceeaşi dată-fila 413; adresa din 22 ianuarie 2009 a S.N.L.O. - Structura de Securitate - fila505-523; Lista gospodăriilor strămutate de la C.E. Rovinari - fila 645-661; aceleaşi documente de la E.M.C. Roşia filele 691-722;adresa din 12 august 2009 a Primăriei Negomir jud. Gorj cu anexe - filele 735-747;adresa din 10 septembrie 2009 a Primăriei Sliveşti jud. Gorj cu anexe, filele 749-762 ;Liste cu cetăţenii ce urmau a fi afectaţi de lucrările miniere din Bazinul Minier Jilţ jud. Gorj pentru anii 2000-2002, filele 778-782; aceleaşi liste transmise cu adresa din 24 februarie 2010 de către E.M.C. Turceni, pentru perioada 2000-2002 - filele807-812.
S-au depus hotărâri judecătoreşti pronunţate in dosare disjunse sau în dosare în legătură cu dosarul cauzei (favorizarea infractorului): sentinţa penală nr. 276/2008 a Judecătoriei Motru - filele 813-821; Decizia penală nr. 46/A/2009 a Tribunalului Gorj - filele 813-834; Decizia penală nr. 755/2009 a Curţii de Apel Craiova filele 834-846; minuta sentinţei penale nr. 2118 din 9 noiembrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție fila 849; sentinţa penală nr. 496/2007 a Judecătoriei Tg Jiu - filele 851-862; Decizia penală nr. 283/A/2007 a Tribunalului Gorj-filele 863-875; Decizia penală nr. 144/2008 a Tribunalului Gorj - filele 876-895; Decizia penală nr. 27/2009 a Curţii de apel Craiova - filele 896-911; sentinţa penală nr. 72/2007 a Tribunalului Alba fila 930-934; Decizia penală nr. 95/a/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia - filele 935-952; Decizia penală a Înaltei Curții de Casație și Justiție nr 2953/2010- filele 1012-1036; sentinţa penală nr. 2118/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție privind pe inculpatul P.C.M. - condamnat definitiv pentru favorizarea inculpatului M.I., pentru fapte conexe, filele 1037-1049 precum şi rechizitoriul emis, filele 1053-1100; sentinţa comercială nr. 165/10 decembrie 2007 a secţiei comerciale şi de contencios administrativ, a Tribunalului Gorj, definitivă prin nerecurare-filele 1050-1053; Decizia penală nr. 2053 din 26 mai 2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție privind pe inculpatul U.M., filele 1103-1124; alte hotărâri judecătoreşti şi doctrină, filele 1140-1179;
Au fost depuse referate presentenţiale emise de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj pentru ambii inculpaţi-filele 1004-1010.
Au fost depuse înscrisuri în apărare: adrese privind atribuțiile de serviciu ale inculpatului M.I. filele 1277-1280, Adresa Agenţiei de Mediu, adrese către U.M. din dosarul penal al acestuia filele 1224- 1263, adresa S.N.L.O. către inculpatul M. efectuata la cererea acestuia din 2011 filele 1274-1277;1334-1354; Convenţii pentru alte 13 persoane din cadrul S.N.L.O. ;interviu dat de inculpat ziarului A. ; rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale faţă de M.E. ; hotărâri judecătoreşti pentru fapte de abuz în serviciu pretins comise în perioada detaşării, acte aflate în vol. 6-7 dosar instanţă; concluzii scrise filele 1658-1723 pentru inculpatul M.I. şi filele 1724-1745 pentru inculpatul V.I.; raport de expertiză tehnică din Dosarul nr. 4088/95/2007 a Tribunalului Gorj-filele 1755-1763.
Dat fiind volumul mare de acte depuse la dosarul cauzei, peste 13.000 file, analiza implicită ori explicită a acestora, se face prin reţinerea stării de fapt şi precizarea, atunci când se impune înlăturarea unora sau altora dintre probele administrate şi care nu concordă cu starea de fapt reţinută ca reflectând adevărul, precum şi motivele pentru care instanţa a ajuns la o altă concluzie decât parchetul sau apărarea.
La două termene consecutive s-a pus în discuţia părţilor conform art. 334 C. proc. pen. schimbări de încadrare juridică, iar soluţiile şi motivele pentru care instanţa a împărtăşit sau nu aceste cereri, s-au detaliat astfel:
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Una din activităţile importante ale procesului tehnologic de extracţie a cărbunelui prin exploatările miniere la suprafaţă, o reprezintă activitatea de achiziţii terenuri, gospodării şi alte utilităţi ce urmează a fi afectate de lucrările miniere. În acest scop, unităţile miniere au avut şi au şi în prezent o strategie de achiziţie continuă a terenurilor şi gospodăriilor ţărăneşti aflate în perimetrul de licenţă.
În acest scop a fost emisă H.G. nr. 235 din 4 aprilie 1996 publicată în M.Of. nr. 83 din 23 aprilie 1996, prin care a fost cumpărată o suprafaţă de 20 de hectare de teren situate în zona „V.A.” în municipiul Tg. Jiu judeţul Gorj, „în vederea constituirii ca amplasament pentru strămutarea şi reconstruirea gospodăriilor ţărăneşti ce vor fi afectate de extracția în cariere a lignitului.”
Prin Hotărârea cu nr. 7 adoptată în şedinţa Consiliului de Administraţie din 25 iulie 2001 a SC C.N.L.O. SA Tg. Jiu, a fost aprobat Regulamentul de întocmire a programului de desfăşurare a negocierilor pentru achiziţii de terenuri, gospodăriri şi alte utilităţi, despăgubiri şi plăţi uzufruct ( aflat în vol. 15 la fila 1-7 dosar urmărire penală), regulament elaborat, avizat şi semnat de către inculpatul M.I. (fila 8 vol. 15 dosar urmărire penală) şi despre prevederile căruia era în deplină cunoştinţă de cauză şi inculpatul V.I., întrucât a îndeplinit succesiv funcţia de preşedinte al Comisiei de Negociere la E.M.C. Roşia în calitate de director şi ulterior ca şi director General al C.N.L.O.
S-a stabilit. c)a Regulamentul să fie utilizat în cadrul unităţilor componente ale C.N.L.O., atât în activitatea de programare, cât şi în desfăşurarea negocierilor cu proprietarii, a achiziţiilor de terenuri, gospodării, alte utilităţi şi plăţi uzufruct.
Scopul Regulamentului a fost acela de cunoaştere şi asigurare a unei proceduri uniformizate la nivelul S.C. C.N.L.O., privind programarea achiziţiilor, asigurarea şi desfăşurarea negocierilor cu proprietarii de gospodării, terenuri, alte utilităţi, ce urmează a fi afectate de lucrările miniere.
Activităţile menţionate în Regulament se desfăşoară în mai multe etape:
- încheierea unei convenţii de schimb cu proprietarul;
- evaluarea construcţiilor de un proiectant de specialitate prin întocmirea releveului imobilelor şi a unui memoriu tehnic privind sistemul constructiv;
- efectuarea situaţiei cadastrale;
- iniţierea achiziţiei proiectului de execuţie şi a caietului de sarcini;
- organizarea procedurii de achiziţie pentru lucrările de reconstrucţie în conformitate cu legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice;
- încheierea contractului de execuţie cu societatea prestatoare;
- urmărirea lucrărilor printr-un diriginte de şantier desemnat;
- semnarea unui proces-verbal de recepţie finală;
- încheierea unui contract de schimb autentificat cu proprietarul.
Conform Regulamentului, în fiecare din unităţile miniere subordonate C.N.L.O., s-a numit o Comisie de negociere, având în componenţă membrii din conducerea tehnică, economică, specialişti în domeniul agricol, silvic, cadastru, juridic, etc, preşedinte fiind directorul unităţii miniere (art. 1 din Regulament).
Terenurile se puteau achiziţiona prin negocieri directe, prin vânzare cumpărare, prin procedura schimburilor de teren ( art. 4.1-4.1.3 din acelaşi Regulament)
Privitor la negocierea gospodăriilor ţărăneşti ce urmau a fi achiziţionate, Regulamentul, prevedea la art. 4.2 că achiziţia se făcea prin: vânzare-cumpărare,prin reconstruire într-o vatră de sat, ori prin schimb de proprietate când C.N.L.O. deţine o locuinţă şi anexe în suprafaţă construită echivalentă.
Referitor la achiziţia de gospodării sau utilităţi prin reconstrucţie, art. 4.2.2 prevede că achiziţia presupune desfăşurarea a doua activităţi paralele şi anume: activitatea de reglementare a terenului şi activitatea de reglementare a reconstrucţiei imobilului. Era interzis a achiziţiona imobile fără reglementarea terenurilor aferente.
Conform art. 4.2.2.2 din Regulament, negocierea reconstrucţiei imobilelor (cu despăgubirea sau strămutarea anexelor) se făcea în suprafaţă echivalentă cu cea deţinută de proprietar, pe lotul reglementat conform Regulamentului (fila 6 vol. 15 dosar urmărire penală. Se încheiau convenţii pentru reconstrucţii şi nu se trecea la desfăşurarea procedurii de achiziţie a execuţiei, până ce această documentaţie nu era însuşită de proprietar, încheindu-se un document şi urma ca acesta să obţină şi autorizaţie de construire (art. 42.2.2.alin. (4) din Regulament).
După încheierea convenţiilor, parte integrantă a dosarului de achiziţie, prin grija serviciului sau biroului de investiţii se parcurgeau următoarele etapele: procedura de achiziţie a execuţiei lucrărilor de reconstrucţie se desfăşura de S.N.L.O., iar contractele de execuţie se încheiau de unitatea minieră beneficiară, în urma adjudecării constructului, conform normelor în vigoare.
La terminarea şi recepţionarea lucrărilor, se perfectau documentele de proprietate, prin încheierea contractului de schimb între S.N.L.O. şi beneficiarul reconstrucţiei.
Obiectul dosarului (ca şi a altora disjunse din acesta, sau cercetate separat de parchet în alte cauze) îl formează „refacerea pe alte amplasamente a gospodăriilor aparţinând cetăţenilor ce s-a impus a fi strămutaţi din casele lor, urmare extinderii exploatărilor miniere”, iar în acest demers necesar, anevoios şi costisitor desfăşurat de S.N.L.O., s-a interferat activitatea infracţională a inculpaţilor M.I. şi V.I., care în mod nelegal au abuzat de poziţiile lor în ierarhia S.N.L.O. şi îndeplinindu-şi în mod defectuos atribuţiile de serviciu, au beneficiat de parte din reconstrucţia unor vile luxoase în cartierul „V.„ din municipiul Tg.Jiu, case reconstruite în suprafeţe mai mari, cu soluţii tehnice de ultimă generaţie, în care au fost incluse spaţii inexistente, ori anexe gospodăreşti în spaţiul de locuit, înlăturându-i astfel pe cei care ar fi fost îndreptăţiţi să beneficieze legal de reglementările în vigoare, producând prejudicii părţii vătămate.
S-a reţinut faptul că, activitatea celor doi inculpaţi M.I. şi V.I., nu este singulară în cadrul S.N.L.O., ea fiind urmată şi de alţi subalterni ai acestora; se poate aprecia, raportându-ne la data începerii achiziţiilor de imobile realizate de cei doi inculpaţi (începând cu 6 aprilie 2000, inculpatul V.I. şi 19 octombrie 2001, inculpatul M.I.), comparativ cu datele achiziţiilor realizate în alte dosare penale definitiv judecate, faptul că inculpaţii au fost printre primii care au început acest demers păgubitor şi cu funcţiile cele mai înalte din S.N.L.O., aşa după cum bine a remarcat unul din martorii audiaţi.
Dosarul mai este cunoscut şi sub denumirea de „dosarul strămutaţilor de lux”, iar pentru fapte similare au fost trimise în judecată şi condamnate definitiv şi alte persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie din cadrul S.N.L.O. (a se vedea Dosarul nr. 99.3/26/2005 al Judecătoriei Motru) în care au fost judecaţi inculpaţii C.B.P. - director la E.M.C. Jilţ, şi D.I. - contabil şef la aceeaşi unitate şi care au fost condamnaţi definitiv pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prev. de art. 248 şi 2481 C. pen. (vol. 4 filele 813 şi următoarele dosar instanţă), precum şi persoane angajate la societăţi comerciale aflate în relaţii de colaborare cu S.N.L.O., cum ar fi spre exemplu, încadraţi ai SC I.C.S.I.P.M.L. SA Craiova, cei care au întocmit relevee nereale gospodăriilor țărănești, pentru ca să fie reconstruite de către S.N.L.O. în suprafeţe superioare celor pe care le aveau în realitate imobile dezafectate. Aceşti inculpaţi au fost trimişi în judecată alături de angajaţi ai S.N.L.O., respectiv de directorul Serviciului Dezvoltare - Investiţii cel care, cu încălcarea sarcinilor sale de serviciu a reconstruit o casă pentru fiica sa (inculpatul P.C.-Dosar nr. 4946/318/2006 al Tribunalului Gorj, şi care are calitatea de martor în acest dosar - a se vedea vol. 4 filele 876 şi următoarele dosar instanţă).
Cum astfel de fapte şi împrejurări au rezultat din dosarul de urmărire penală, instanţa a dispus din oficiu şi au fost ataşate hotărârile judecătoreşti pronunţate definitiv şi irevocabil faţă de persoane şi fapte similare comise, constatându-se că se poate vorbi chiar despre modalităţi similare de operare (a se vedea hotărârile judecătoreşti ataşate în vol. 4 filele 813-953, ori în vol. 5 filele1053 -1123).
În strânsă legătură cu acest dosar, cu modul personal de a acţiona al inculpatului M.I., cu demersurile constante ale acestuia în vederea anulării oricăror acuzaţii aduse, instanţa a reţinut sentinţa penală nr. 2118 din 9 decembrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiției (vol. 5 fila 1037 dosar instanţă). Prin această hotărâre a fost condamnat inculpatul P.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, şi care a constat în aceea că, în calitate de ministru secretar de stat la M.E.C.,(funcţie pe care a deţinut-o anterior inculpatul M., al cărui subaltern inculpatul P.C. a fost la C.N.L.O.) a emis Ordinul M.E.I. nr. 534 din 4 august 2006,prin care a dispus şi efectuat în condiţii de nelegalitate, un control la S.N.L.O., având ca tematică verificarea convenţiilor de schimb încheiate de S.N.L.O. cu familia M. Acest control a fost dispus în scopul de a–l favoriza pe inculpatul M.I., în dosarul de faţă şi are în vedere tranzacţiile imobiliare ce vor fi descrise mai jos. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă.
S-a mai reţinut faptul că şi alte persoane cu funcţii în conducerea administrativă ori politică a judeţului sau lideri importanţi de sindicat (C. M. - liderul sindical al S.N.L.O., C.I. preşedintele Consiliului judeţean Tg. Jiu), ori martori din dosarul de faţă (S.O.M.), au fost cercetaţi penal pentru reconstrucţiile ilegale din cartierul „V.„ din Tg. Jiu,însă nu s-au finalizat cu trimiteri in judecată.
Procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în acest dosar cu privire la membrii comisiilor de negociere din E.M.C. Roşia, Rovinari, Jilţ, faţă de liderul sindical S.N.L.O., precum şi fată de soţiile inculpaţilor, V.E. şi M.E.
În cazul inculpatului U.M., director la E.M.C. Motru, s-a pronunţat în mod definitiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că s-a dispus achitarea după condamnarea succesivă a inculpatului la instanţele inferioare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 lit. a) sau prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, menţinându-se însă condamnarea acestuia pentru infracţiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Hotărârea este definitivă (Dosar nr. 4848/95/2007, Decizia penală nr. 2053/2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție aflată în vol. 5 fila 1103 dosar), instanţa supremă reţinând în considerentele deciziei că documentele (plan de dezvoltare al exploatării, programul de investiţii, etc.) despre care, în toate dosarele deduse judecăţii, procurorii au susținut că nu erau destinate publicităţii, având caracter „secret”, documente la care şi inculpatul U.M. a avut acces în calitate de director al E.M.C. Motru (şi care inculpatul la fel ca şi ceilalţi inculpaţi din dosarele „strămutaţilor de lux” a achiziţionat gospodăria ţărănească aparţinând lui N.M.) nu aveau potrivit probelor administrate în dosar, caracter „nepublic”; în aceeaşi decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a motivat şi pentru ce, achiziţiile de imobile nu pot fi calificate drept „tranzacţii financiare” în sensul art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
În perioada martie 1990 - iunie 2002, inculpatul V.I., a lucrat în cadrul E.M.C. Roşia în calitate de director, după care, o perioadă de circa 2 luni de zile a fost numit director general adjunct al C.N.L.O., iar de la data de 6 septembrie 2002, până în luna iulie 2004, a deţinut funcţia de director general al C.N.L.O.
Din fişa postului (vol. IV dosar urmărire penală filele 56-62) a rezultat că inculpatul avea rolul, sarcinile, competenţele şi atribuţiile ca, în calitate de director general al C.N.L.O.,să realizeze:
1. conducerea, organizarea şi funcţionarea companiei cu eficienţă maximă;
2. coordonarea activităţii directorilor de direcţii pe funcțiuni specifice;
3. controlul şi analiza funcţiunii managementului la nivelul S.N.L.O. cât şi pe subunităţile acesteia;
4. elaborarea, actualizarea şi analiza bugetelor de venituri şi cheltuieli;
5. coordonarea implementării şi funcţionării sistemului bugetar şi controlului bugetar în cadrul companiei;
6. organizează şi conduce toate activităţile economice, sociale,tehnice;
7. urmăreşte, prin direcţiile companiei, realizarea programării şi executării activităţii economico-financiare, sugerând întocmirea proiectelor de venituri şi cheltuieli şi ia măsurile necesare pentru executarea acestora în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
8. organizează folosirea resurselor umane, materiale şi financiare în vederea obţinerii unui efect economic maxim cu efort minim;
9. stabileşte măsuri operative pentru îmbunătăţirea activităţii de investiţii;
- asigură controlul activităţii economico-financiare şi buna gestionare a unităţilor din subordine;
- asigură controlul activităţii economico-financiare şi buna gestionare a unităţilor din subordine
;- organizează şi execută controlul tehnic operativ curent;
1. angajează compania în relaţii cu persoanele juridice şi fizice;
2. urmăreşte şi controlează modul în care directorii subunităţilor companiei şi a celor din direcţiile companiei duc la îndeplinire sarcinile ce revin;
3. adoptă măsurile corespunzătoare pentru derularea activității financiare, comerciale, contabile;
4. face propuneri pentru încadrarea şi eliberarea personalului din conducere;
5. angajează prin semnătură compania în relaţiile cu terţii;
6. aprobă toate documentele financiar contabile care impun acest lucru;
7. adoptă măsurile necesare pentru cunoaşterea hotărârilor şi actelor normative şi dispune măsurile necesare pentru aplicarea întocmai a acestora;
8. are în subordine: producţia, investițiile, directorii subunităţilor şi resurse umane, etc.
1. participă la activitatea de control ori de câte ori se impune;
2. răspunde de funcţionarea companiei pe baza rentabilităţii;
3. răspunde de aplicarea întocmai a actelor normative,a hotărârilor consiliului de administraţie, adunării generale;
4. răspunde de buna gospodărire şi dezvoltarea patrimoniului încredinţat, de buna gospodărire a fondurilor băneşti;
Inculpatul M.I., a deţinut în perioada 01 aprilie 1996 - 01 martie 2002, funcţia de director al D.R.U.L. din cadrul C.N.L.O., iar în perioada 01.03 - 01 septembrie 2002, a lucrat ca director în cadrul M.I.R. - A.N.D.I.P.R. zone miniere.
În continuare, în perioada 01 septembrie 2002 - 01 aprilie 2004, inculpatul a deţinut funcţia de director în cadrul D.R.U.L. în cadrul C.N.L.O. şi, ulterior, în cadrul S.N.L., până la data de 01 februarie 2005, dată de la care a fost numit secretar de stat în cadrul M.E.C., funcţie deţinută până la data de 30 iunie 2006, când a fost eliberat din funcţie prin decizia nr. 82/2006 a Primului-ministru.
Din fişa postului (vol. IV dosar urmărire penale filele 49-55), fişă emisă şi comunicată acestuia conform datei din antet, a rezultat că inculpatul M.I. avea rolul, sarcinile, competenţele şi atribuţiile următoare:
1. are rolul să respecte legalitatea cu privire la faptele prin care se stabilesc raporturi juridice la nivelul C.N.L.O.;
2. coordonarea activităţii juridice a C.N.L.O. şi juriştii din subunităţi;
3. respectarea strictă a reglementărilor în domeniul administraţiei generale( documente secrete, P.S.I) şi asigură dactilografierea lucrărilor cu caracter secret; asigură elaborarea, circulaţia, păstrarea şi arhivarea, manipularea documentelor cu caracter secret;
4. asigură activitatea de secretariat pentru funcţiile de conducere ale C.N.L.O.;
5. decide asupra modului cum se organizează activitatea de personal, legislaţie generală şi disciplină contractuală;organizează pe baze ştiinţifice activităţile companiei;
6. adoptă acţiuni, măsuri,reglementări menite să îmbunătăţească activitatea de respectare şi prevenire a încălcării legalităţii;
7. propune proiecte de acte normative în legătură cu activităţile şi atribuţiile C.N.L.O.,
8. coordonează activităţile din compartimentele legislaţie şi disciplină contractuală;
9. coordonează şi îndrumă juriştii din cadrul subunităţilor la întocmirea proiectelor şi actelor necesare derulării activităţii de exproprieri, strămutări, licitaţii, vânzări, cumpărări, schimburi, convenţii civile, concesionări;
10. să verifice respectarea legalităţii cu privire la actele şi faptele prin care se stabilesc raporturi juridice la nivelul C.N.L.O. S.A. Tg. Jiu, să adopte acţiuni, măsuri şi reglementări menite să îmbunătăţească activitatea de respectare şi prevenire a încălcării legalităţii;
11. să accepte sau refuze la plată sumele prevăzute în contracte la termenele stabilite, funcţie de respectarea de către executant a condiţiilor contractuale;
12. are relaţii de colaborare cu toţi directorii direcţiilor C.N.L.O., cu toţi directorii subunităţilor.
13. are responsabilitatea pentru interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare precum şi a reglementărilor interne.
Cu încălcarea atribuţiilor proprii de serviciu, a responsabilităţilor, a sarcinilor şi rolului posturilor în care au fost numiţi, a normelor interne şi a legislaţiei, precum şi a normelor generale de deontologie profesională a funcţionarilor publici, cei doi inculpaţi M.I. şi V.I., în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru ei şi familiile lor, cu ştiinţă şi exercitându-şi în mod defectuos atribuţiile descrise mai sus, au achiziţionat în perioada 6 aprilie 2000 V.I. şi 19 octombrie 2001 M.I. - 2002, de la cei care urmau a fi strămutaţi, în detrimentul intereselor S.N.L.O., în mai multe rânduri şi la preţuri modice, iar ulterior, cu sprijinul SC A. SA Tg. Cărbuneşti, au beneficiat de reconstrucţia unor imobile luxoase în cartierul „V.” din municipiul Tg. Jiu, folosind cu rea credinţă fonduri ale C.N.L.O. (actualmente S.N.L.), prin manopere abuzive (asupra cărora se vor mai face referiri în continuare), cauzând acesteia prejudicii materiale importante şi o tulburare însemnată bunului mers al companiei. Activitatea infracţională a inculpaţilor s-a derulat până spre sfârşitul anului 2003 privind imobilele reconstruite.
Ambii inculpaţi au achiziţionat de la cei care erau în drept a fi strămutaţi numeroase imobile la preţuri derizorii, iar apoi, uzând şi abuzând de funcţiile şi influenţa acestora în S.N.L.O., le-au vândut unităţilor miniere şi au beneficiat de reconstrucţia câte unei vile, în care au fost înglobate mai multe locuinţe cumpărate (5 imobile în cazul inculpatului V. şi 3 imobile, în cazul inculpatului M.), au beneficiat de suprafeţe mai mari decât cele predate efectiv la schimb şi au fost incluse în mod nelegal şi abuziv, anexele gospodăreşti în suprafaţa locuibilă, cu înfrângerea normelor legale din Regulament (art. 4.2.2.2 pct. 2).
Instanţa a reţinut că suprafaţa anexelor gospodăreşti nu trebuia reconstruită ca şi suprafaţă locuibilă, potrivit textului din Regulament menţionat mai sus, dispoziţie legală care se coroborează şi cu depoziţiile unor martori audiaţi în cauză. Susţinerea contrară, faţă de prevederile clare ale Regulamentului nu va fi primită de către instanţă astfel că, declaraţia inculpatului M., precum şi depoziţiile martorilor care au fost propuşi în apărare şi actele care atestă că nu este acesta unicul caz din S.N.L.O., mai existând încă 13 convenţii astfel încheiate din cele câteva sute de cazuri, sunt calificate ca fiind excepţiile, care nu reprezintă regula în procedura achiziţiilor, şi ca atare va fi înlăturată de la stabilirea stării de fapt reţinute. Chiar dacă inculpații au susţinut contrariul, cum că ar fi indiferent dacă anexele se reconstruiesc ca şi spaţiu locuibil,instanţa nu va primi această apărare,întrucât ea contravine art. 4.2.2. pct. 2. din Regulament.
Instanţa nu a primit apărarea făcută de inculpatul M. şi probată cu raportul de expertiză extrajudiciară aflată la fila 1476 dosar instanţă, în sensul că ar fi fost legal să se reconstruiască „subsolul” şi „parterul” vilei în locul „beciului” şi respectiv a „bucătăriei de vară”, între acestea neputându-se stabili o relaţie de echivalenţă (beciul cu parterul, ori bucătăria de vară care era un spaţiu anexă exterior clădirii, cu subsolul din interiorul imobilului) ; chiar şi în ipoteza în care ar fi fost reconstruite ca şi anexe nu ca şi spaţiu de locuit, cum s-a întâmplat în realitate (vezi suprafeţele anexelor din proiectele casei de reconstruit şi cele ale casei predate, precum şi planşele foto de la dosar ale imobilelor predate şi reconstruite), în mod legal suprafeţele anexelor trebuiau reduse corespunzător, nefiind permis a face echivalenţă între spaţiu locuibil şi anexă gospodărească; procentual trebuia să opereze o recalculare a lor, ceea ce nu s-a întâmplat în nicio situaţie din dosar. Aşa fiind, instanţa a înlăturat ca fiind apărare făcută pro cauza aceea conform căreia, suprafeţele reconstruite inculpaţilor sunt echivalente cu suprafeţele locuibile predate, întrucât calculul anexelor a fost inclus în spaţiu de locuit, iar pe de altă parte, pentru faptul că suprafeţele efectiv predate au fost artificial mărite prin R.L.V. şi Memorii Tehnice nereale ori ca urmare a unor „erori materiale” notariale. Inculpatul cu prilejul audiere sale, nu a putut explica de ce anumite suprafeţe care trebuiau construite în exteriorul casei, sunt executate în interiorul acestuia, iar denunţătorul M.C. a precizat că iniţiativa acestei soluţii la casa M., nu îi aparţine, astfel că instanţa a reţinut că singurii interesaţi în a avea case mai mari la acelaşi preţ, nu sunt alţii decât inculpaţii din dosar.
Împrejurarea că nu există corespondenţă între ceea ce inculpaţii au cumpărat şi ceea ce au predat, a rezultat uneori şi din compararea actelor de vânzare cumpărare ale gospodăriilor achiziţionate, actele de schimb ale inculpaţilor cu S.N.L.O., memoriile tehnice, R.L.V.-urile aceloraşi imobile întocmite înainte şi după tranzacţiile efectuate cu inculpaţii. Atunci când acestea au mai putut fi ridicate de organele de anchetă, au probat abuzurile efectuate. Ilustrativ este cazul casei C., acesta atunci când a cumpărat-o de la G., era în suprafaţă de 70,7 mp, iar când a vândut-o inculpatului V., iniţial imobilul a avut tot 70,7 mp, pentru ca apoi, prin îndreptare de „eroare materială” notarul A.M. să-i majoreze suprafaţa la 77,39 mp; situaţia este identică şi în cazul locuinţei cumpărate de acelaşi inculpat de la S. şi care casă era în suprafață de 55,81 mp şi ulterior prin aceeaşi procedură şi notar, suprafaţa a fost majorată prin îndreptare de „eroare materială”, la 73,97 mp.
Elocvente din acest punct de vedere sunt apreciate şi planşele foto ale caselor predate de inculpaţi, prin comparare cu conţinutul R.L.V.-urilor şi Memoriilor tehnice întocmite de încadraţi ai SC I.C.S.I.P.M.L. SA Craiova şi ai S.N.L.O. şi din lecturarea cărora, rezultă că acestea ar fi case cu condiţii bune de locuit, contrar celor ce se constată din fotografiile care le reprezintă şi care sunt ataşate la dosar ; apoi, comparaţia poate continua cu fotografiile celor două case reconstruite inculpaţilor de S.N.L.O. şi soluţiile tehnice adoptate de caietele de sarcini ataşate în dosar, pentru „schimbul” efectuat (băi cu jacuzzi, termosistem, etc.) pentru care inculpatul M. spre exemplu, nu a înţeles să încheie cu constructorul un contract separat, în afară de cele trei încheiate de constructor cu cele trei E.M.C.-uri, cu toate că era imperios necesar şi legal să facă astfel.
Tot cu titlu de exemplu s-a menţionat, casa achiziţionată de către inculpatul M.I., de la martora B.S. şi la care imobil, construcţia 2 şi 3 arată mai degrabă ca un şopron sau fânar în stare jalnică (vezi foto color vol. 4 filele 179-162 dosar urmărire penală) decât cu un posibil spaţiu de locuit, ori această proprietate, conform Memoriului Tehnic şi R.L.V. ului întocmit (vol. 9 fila 172 dosar urmărire penală), în mod inexplicabil şi nereal este descrisă la cap. „Locuinţă” ca fiind compusă din trei corpuri diferite de clădire de locuit: construcţia 1, construcţia 2 şi construcţia 3 (vol. 9 fila174), cu toate că din fotografia din vol. 5 fila 257, construcţia 1 şi 2 sunt una şi aceeaşi „clădire”. Mai mult, din planşele foto arătate, comparându-le cu înscrierile şi descrierile din Memoriul Tehnic, se poate lesne constata că sistemul constructiv descris nu corespunde cu realitatea, cu casa martorei B.S.. Astfel, instanţa remarcă faptul că, în ceea ce priveşte sistemul de fundaţii despre care se lecturează că ar fi din beton (şi care în realitate nu există la fiecare corp de clădire indicat în memoriul tehnic, aşa după cum bine se observă în fotografiile locuinţei B. predate - filele 181 şi 182 volum 5), pereţii care sunt din cărămidă şi sunt tencuiţi la exterior şi în interior (cu toate că se poate observa că aceştia sunt în majoritate din bârne din lemn şi nu sunt tencuiţi deloc în exterior,etc.), sistemul electric şi de încălzire al locuinţei, pivniţele, care apar la fiecare corp de clădire (care deşi sunt menţionate scriptic, nu există în realitate aşa cum sunt descrise). Mai mult, martorul B.V., fiul lui B.S. (vol. 2 fila 351 dosar instanţă) a relatat că mama sa avea o casă compusă din două camere, din lemn, cu pământ pe jos, iar din acestea una singură era din cărămidă. Martorul H.E., director general al C.N.L.O. (fila 281 vol. 2 dosar instanţă) a declarat că atunci când a anulat Convenţia de negociere încheiată între inculpatul M.I. şi S.N.L.O. şi a emis Dispoziţia nr. 432 din 9 august 2002 care corespundea celor existente pe teren, a verificat şi constat personal că imobilul lui B.S. era dotată cu 2 prize şi 4 becuri, iar la casa inculpatului M., conform Caietului de sarcini, S.N.L.O. a prevăzut dotarea la „ schimb” cu 40 de prize, 9 lustre cu 6 braţe şi 1,5 km de conductori electrici. Şi asta în condiţiile în care, trebuiau ca reconstrucţiile să fie echivalente în suprafaţă şi dotări cu cele predate la schimb. În situaţia în care erau suprafeţe sau dotări în plus, proprietarul trebuia să încheie un contract separat şi să achite diferenţa .Aşa cum a reieşit din probele dosarului şi după cum de altfel, şi inculpatul M.I. a precizat, nu există un astfel de contract încheiat separat cu constructorul SC A. SA Tg. Jiu.
Situaţia este identică şi în ceea ce-l priveşte pe coinculpatul V.I., cu singura diferenţă că din cele cinci imobile achiziţionate, doar o suprafaţă mică( de 124,9 mp din cei 276, 28 mp predaţi la schimb) a aparţinut rudelor sale apropiate respectiv lui V.C.N. - tată, şi Crăc Vetuţa - soră. Cu privire la celelalte imobile terenuri şi case, instanţa reţine că acestea au fost achiziţionate de la persoane care nu sunt rude cu inculpatul: fie sunt afini în grad de rudenie mult prea îndepărtat pentru a mai putea fi consideraţi astfel în sensul legii, fie de la persoane care nu au nicio legătură de rudenie cu inculpatul. Spre exemplu, imobilele cumpărate de la martorul C.C. (fila 441 vol. 2 instanţă) şi care a relatat instanţei că străbunicii lui au fost naşi ai părinţilor inculpatului, sau martorii S. sau D.G. (vol. 2 fila 407 dosar instanţă) care, sub prestare de jurământ au declarat că nu sunt rudă cu inculpatul.
Suprafaţa locuibilă achiziţionată de la cei care nu sunt rude cu inculpatul este mai mare decât cea achiziţionată de la rude. Astfel,inculpatul V.I. a negociat cu E.M.C. Roşia 276,28 mp, din care 151,67 au fost cumpăraţi de la C. (77,7 mp) şi S. (73,97mp), iar de la rude a achiziţionat, diferenţa de 124,39 mp.
Aşa fiind, achiziţiile de imobile realizate de către inculpatului V.I. în scopul obţinerii reconstrucţiei vilei, nu au fost luate în considerare de instanţă, aşa cum s-a dorit să se acrediteze ideea ca şi un drept de moştenire al acestuia şi s-a apreciat că dimpotrivă, acesta a beneficiat abuziv de parte din fondurile S.N.L.O., prin aceea că a dispus reconstrucţia casei în alte suprafeţe mai mari decât cele datorate, că a semnat contractele de schimb şi reconstrucţie, atât ca reprezentant al E.M.C. Roşia cât şi ca beneficiar al reconstrucţiei, a negociat în contractul separat încheiat cu constructorul un preţ cu 25% mai mic decât cel plătit de S.N.L.O. la acelaşi imobil (volum 2 fila 38 din Raportul de constatare al specialistului C.C.), a dispus ca reconstrucţia să fie începută anterior adjudecării constructorului şi a ridicat-o la roşu înainte de acest moment, dispunând plăţi de 1.182.293.366 lei înainte de contractarea lor de către E.M.C. Roşia (fila 26 din raportul de constatare), majorând artificial suprafeţele reconstruite prin încheieri de îndreptare a erorilor materiale notariale,fără acoperire în situaţia de fapt. Instanţa constată că notarul public, acelaşi, a emis cele două încheieri de îndreptare a unor erori materiale şi a majorat artificial suprafeţele locuinţelor cumpărate de inculpatul V.I. prin contractele autentice din 12 octombrie 2001 şi 25 octombrie 2001. La acest raţionament s-a ajuns avându-se în vedere actele de proprietate anterioare ale celor care au înstrăinat imobilele respective către inculpat şi dacă acestea s-au coroborat cu declaraţiile acestora (vol. 2 filele 40-41).
Pentru a beneficia de casele reconstruite,în realizarea rezoluţiei lor infracționale, inculpaţii au procedat astfel:
A. Primul pas al debutului activităţii infracţionale continuate a inculpatului M.I. îl va reţine instanţa ca fiind cel al achiziţionării unui teren în cartierul vărsături de către G.M., cumnata sa, la 15 ianuarie 2001 şi apoi aprobarea Hotărârii nr. 10 din 19 octombrie 2001 a C.N.L.O.. În începutul anului 2002, inculpatul M.I., având cunoştinţă de faptul că martora B.S. deţine un imobil şi anexe în satul Fărcăşeşti-Moşneni, comuna Fărcăşeşti, într-o zonă ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia s-a hotărât sa achiziţioneze acest imobil cu anexe, pentru ca ulterior să beneficieze de reconstrucţie.
Inculpatul avea cunoştinţă în virtutea derulării activităţii sale curente şi a relaţiilor de colaborare cu directoul E.M.C. Roşia (pct. 2, 4 şi 12 din enumerarea de mai sus a sarcinilor sale de serviciu) despre faptul că martora B.S. solicitase vânzarea casei sau o locuinţă la schimb într-o zonă nedemolabilă, pe cea deţinută de D.I. în comuna Fărcăşeşti. Martora a solicitat acest schimb încă din data de 09 ianuarie 2002 (fila 433, vol. V).De altfel, casa acesteia a şi fost evaluată de E.M.C. Roşia în vederea achiziţionării ei de către societate (această împrejurare rezultă din declaraţia martorului S.D. fila 185 instanţă), însă achiziţia imobilului nu s-a realizat întrucât a intervenit în mod abuziv şi cu încălcarea sarcinilor de serviciu (pct. 1), inculpatul M.I. (pct. 6, 8, 9,10, 14 ), cel care trebuia să vegheze şi să îndrume la întocmirea actelor necesare derulării activităţii de expropriere, de strămutare, asupra schimburilor de teren pentru cei vizaţi de înaintarea zonei miniere, cel care trebuia să vegheze la respectarea normelor interne şi ale Regulamentului de achiziţii, pe care l-a semnat şi avizat de legalitate, să urmărească disciplina contractuală, şi cel care avea responsabilitatea pentru interpretarea şi aplicarea întocmai şi în interesul S.N.L.O. a legislaţiei în vigoare şi a normelor interne. Încălcându-şi aceste atribuţii de serviciu, inculpatul a intermediat prin angajaţi ai societăţii, cumpărarea acestui imobil de către soţia sa, M.E.
Toţi cei patru martori audiaţi, membrii ai familiei B. (B.S., B.V. - fiul ei, B.A. - sora acesteia şi B.M. - nora martorei) au declarat că nu au cunoscut familia M.I. şi E. anterior ofertei lor de cumpărare a acestei case. Martora B.S. a fost convinsă că se realizează un act de schimb între proprietatea sa şi cea a martorului D.I. şi nu vanzarea cumpărarea casei ei către M.E. (filele 348, 349, 350, 351 dosar instanţă şi vol. III, filele 28-44 dosar urmărire penală). În realitate, la data de 14 iunie 2002, B.S. a fost transportată cu maşina la notariat de către S.D., şeful Biroului Investiţii din cadrul E.M.C. Roşia, transport efectuat la solicitarea inculpatului M.I. detaşat la A.N.D.I.P. Reconstrucţie Zone Miniere, pentru a se încheia un act de vânzare-cumpărare a soţiei inculpatului, cu aceasta. Inculpatul M.I. a început în realitate activitatea de achiziţii imobile anterior detaşării sale, încă din 19 octombrie 2001 când numita G.M. a primit la schimb prin Hotărârea nr. 10/20001 a S.N.L.O. teren în „Vărsături”.
Acelaşi martor S.D., a precizat că se convenise cu B.S. ca aceasta să vândă E.M.C. Roşia proprietatea sa, sau să facă un schimb de proprietăţi cu D., în condiţiile arătate anterior (vol. V, filele 6-8 dos urm pen şi fila 187 dosar instanţă). La cererea lui M., martorul l-a întrebat pe inculpatul V., directorul de atunci al E.M.C. Roşia dacă poate merge şi dacă poate da curs cererii inculpatului M.; cum coinculpatul fost de acord, S.D., deşi era Şeful Biroului Dezvoltare la E.M.C. Roşia, cel care trebuia să se preocupe de achiziţiile de locuinţe pentru societate în vederea extinderii operative a zonei miniere, cum era normal şi legal, a dat curs cererii inculpatului M. şi a condus-o pe martora B.S. la notar, pentru ca aceasta să vândă casa soţiei inculpatului şi nu S.N.L.O.. În ziua de 14 iunie 2002, s-a încheiat la B.N.P. „N.P.B.” două contracte de vânzare-cumpărare.
În cel autentificat din 14 iunie 2002, prin care M.E.L. a cumpărat de la B.S. imobilul şi anexele menţionate în contract,s-a consemnat preţul vânzării de 390 milioane lei, deşi în realitatea acest preţ nu a fost achitat niciodată martorei. Faptul este recunoscut chiar de inculpatul M.I. şi de către soţia sa, M.E.L. (vol. I, fila 123), precum şi de cei patru martori: B.S., B.A., B.M. şi B.V. Singurul preţ plătit de M.I. şi M.E.L. a fost cel achitat lui D.I., pentru imobilul primit de către B.S.; acest preţ plătit, nu s-a putut stabili cu certitudine, deoarece actul notarial şi declaraţia martorului de la urmărire penală, în sumă de 25 de milione lei vechi, nu concordă cu suma declarată în faţa instanţei şi care ar fi de 390 de milioane vechi.
În aceeaşi zi, s-a încheiat şi cel de al doilea contract, cel autentificat din 14 iunie 2002, prin care D.I. şi F.I., au vândut martorilor B.S. şi B.V., imobilul din com. Fărcăşeşti, sat Fărcăşeşti - Moşneni, la preţul de 25 milioane lei. În realitate, acest imobil a fost achiziţionat de familia M.I. şi E. pentru a-l preda la schimb martorei B.S., iar referitor la preţul plătit de aceştia martorilor D. şi F., instanţa înclină să creadă că suma de 25 de milioane lei vechi înscrisă în contract ar fi nereală, suma declarată ca fiind primită de aceştia în cadrul cercetării judecătoreşti (adică suma de 390 milioane) ar fi suma efectiv plătită, întrucât explicaţia dată de martorul D. privitor la motivul consemnării altei sume la notar şi procuror, fiind plauzibilă (frica martorului de a nu fi urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală).
Deşi societatea putea dobândi imobilul situat în zona ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia la un preţ modic de 25 milioane lei, atât cât valora imobilul familiei B., cu rea-credinţă acest imobil a fost dobândit de inculpatul M.I., acesta beneficiind în mod abuziv, prin majorarea suprafeţelor reconstruite la schimb, prin includerea anexelor în suprafaţa locuibilă. E.M.C. Roşia a plătit suma de 2.273.121.350 lei (vol. IX, fila 226 dosar urmărire penală), din care sumă, suma de 745.375.295 lei reprezentând contravaloarea celor 48.12 mp de anexe gospodăreşti înglobate nelegal în construcţie a fost plătită în plus (a se vedea în acest sens, calculul făcut în Raportul de Constatare Caragea, aflat in vol. 2 fila 7-8 dosar urmărire penală).
Cu toate că inculpatul a achiziţionat numai imobilul şi anexele, fără terenul aferent, Comisia de Negociere din cadrul E.M.C. Roşia, a încheiat cu M.E.L., Convenţia de Reconstrucţie cu nr. 6991 din 17 iunie 2002 (vol. IX, fila 189), aceasta convenţie contravenind prevederilor Regulamentului (pct. 4.2.2) care impuneau stabilirea situaţiei terenului în mod primordial. Mai mult, din această Convenţie nr. 12.854 din 16 septembrie 2002 (fila 189 vol. 9 dosar urmărire penală), rezultă că suprafaţa casei vechi conform releveelor este de 96,3 mp, iar părţile de comun acord, (E.M.C. Roşia şi M.E.) stabilesc că suprafaţa utilă ce se va reconstrui, conform proiectului este de 146,80 mp, mai mult cu 50,50 mp. Că M.E. a predat la E.M.C. Roşia la schimb suprafaţa de 96,3 mp., incluzând anexele, rezultă din Convenţia nr. 6991 din 17 iunie 2002 (fila 190 vol. 9 dosar urmărire penală).
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialist C.C. (vol. II, filele 5-56) a reieşit că în mod nelegal s-a încheiat convenţia menţionată anterior pentru suprafaţa de 96,30 mp, deoarece suprafaţa corectă a spaţiilor de locuit dobândite conform contractului autentificat din 2002, este de 48,18 mp.
Prin dispoziţia din 9 august 2002, fostul director General al C.N.L.O., martorul H.E. - a dispus anularea procesului-verbal încheiat la 5 iunie 2002, cu ocazia negocierii reconstrucţiei gospodăriei M., în nota de necesitate din 26 iunie 2002, aşa cum rezultă din actele depuse de martorul Huidu E. la filele 261-275 dosar instanţă.
Prin aceeaşi dispoziţie, martorul H.E. a stabilit. c)ă valoarea lucrărilor executate ce va fi suportată de E.M.C. Roşia nu va depăşi suma reprezentând valoare de piaţă a gospodăriei dobândite de M.E.L. de la B.S.
La scurt timp, martorul H.E. a fost demis din funcţia de director General al C.N.L.O., iar prin Dispoziţia cu nr. 539 din 26 septembrie 2002, noul director general al C.N.L.O. - inculpatul V.I. - a procedat la anularea în mod abuziv a Dispoziţiei nr. 432 din 9 august 2002 emisă de H.E.
Conform procesului-verbal încheiat la 05 iulie 2002, la sediul C.N.L.O., valoarea negociată a reconstrucţiei pentru M.E.L. a fost stabilită la suma de 1.910.858.277 lei, (valoarea nu include T.V.A.) şi menţinută în contractul de execuţie de lucrări din 09 iulie 2002 încheiat între E.M.C. Roşia şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Din convenţia încheiată la 16 septembrie 2002 între E.M.C. Roşia şi M.E.L., rezultă că preţul reconstrucţiei pe metru pătrat de suprafaţă utilă este de 402 euro.
Având în vedere că suprafaţa ce s-ar fi impus a fi reconstruită este în realitate de 48,18 mp,doar construcţia nr. 3 (fila 190 vol. 9 dos. urm. pen), aceea fiind suprafaţa locuibilă înstrăinată de B.S., reiese că suma pe care trebuia legal să o plătească E.M.C. Roşia pentru reconstrucţie, era de 746.304.718 lei (include şi T.V.A.) şi nu 1.491.680.013 lei, cât s-a plătit în realitate.
Instanţa a reţinut că E.M.C. Roşia a plătit nelegal pentru casa achiziționată de la B.S., pentru reconstrucţia imobilului inculpatului M.I., suma de 745.375.295 lei.
La data de 05 iunie 2002, numita G.M.R., sora învinuitei M.E.L. şi cumnata învinuitului M.I., a achiziţionat la preţul de 105 milioane lei, un imobil cu o suprafaţă utilă de 60 mp, situat în satul Pinoasa, comuna Câlnic. Imobilul a fost achiziţionat de la R.C.S. şi R.M.G.M. şi provenea dintr-o zonă ce urma a fi afectată de E.M.C. Rovinari.
Inculpatul V.I., a aprobat, în mod nelegal şi cu încălcarea atribuţiilor sale de serviciu conform notei nedatată, (vol. IX, fila 467) ca reconstrucţia imobilului pentru G.M.R. să se realizeze prin înglobarea în reconstrucţia imobilului învinuitei M.E.L.
Preţul pentru reconstrucţie a fost stabilit la suma de 788.989.320 lei, iar cu T.V.A. 938.897.291 lei. Această sumă s-a menţionat în contractul încheiat între E.M.C. Rovinari şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Informaţiile privind imobilul cumpărat de G.M.R. au fost furnizate de inculpatul M.I., cumnata acestuia neavând nicio legătură anterioară cu cei de la care a cumpărat, aşa cum a rezultat din depoziţiile acestor martori audiaţi la urmărire penală şi la instanţa de judecată.
Anterior dobândirii acestui imobil, prin contractul autentificat din 15 octombrie 2001,dată la care instanţa a reţinut că a început activitatea infracţională continuată a inculpatului M.I. G.M.R. a achiziţionat de la C.M. şi C.E., suprafaţa de 1.000 mp situată în intravilanul comunei Fărcăşeşti, într-o zona ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia.
Terenul dobândit a provenit din suprafaţa de 2.400 mp achiziţionată de C.M. de la B.C. şi B.A., precum şi a casei compuse din trei camere şi anexe, la preţul de 180 milioane lei (vol. III, filele 20-24 ).
B. Constantin şi fratele acestuia B. Alexandru au preferat să vândă imobilele menţionate anterior, liderului sindical,după ce au încercat, fără succes, o perioadă de opt ani de zile, să le predea la schimb şi să le fie reconstruite case de E.M.C. Roşia.
Dacă B. Constantin a încercat să încheie o convenţie cu E.M.C. Roşia şi nu a putut, această tranzacţie a reuşit atunci când s-a interferat cu interesele personale ale conducerii sindicale şi administrative ale S.N.L.O. Imobilul a fost cumpărat de către liderul de sindicat - C.M., care l-a revândut în parte (teren 1.000 mp) inculpatului M.I., prin cumnata sa G.L. la 15 octombrie 2001. Declaraţiile martorilor B. din faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, precum şi înscrisurile de la dosar probează această afirmaţie.
Hotărârea nr. 10 din 19 octombrie 2001 a Consiliului de Administraţie al C.N.L.O., a aprobat schimbul de terenuri între C.N.L.O. şi G.M.R., deşi cu numai 4 zile înainte, la 15 octombrie 2001, aceasta a dobândit acest teren de la C. şi l-a şi predat la schimb. Este de reflectat în ce măsură cei 8 ani, atât cât a aşteptat fără rezultat schimbul de imobile familia B., poate suferi vreo comparaţie privitor la rapiditatea cu care, în 4 zile, E.M.C. a perfectat această tranzacție, atunci când în joc a fost interesul inculpatului M.I.
G.M.R. primit la schimb lotul cu nr. 15 din cartierul V., ulterior P., în suprafaţă de 1.000 mp, teren pe care s-a reconstruit imobilul inculpatului M.I. şi al lui M.E.. Ulterior, prin contractul de schimb autentificat la notar 26 decembrie 2001, terenul dat este situat în parcela nr. 4 tarlaua 190 (vol. 19 fila 5 dosar urmărire penală).
Terenul acordat de S.N.L.O. la schimb lui G.M.R. în zona Vărsături, s-a acordat cu încălcarea Regulamentului, întrucât pe terenul achiziţionat de la familia C.M. şi C.E. nu existau clădirile de locuit, (care ar fi trebuit strămutate eventual), iar pe de altă parte, să nu se omită faptul că, nici fam. C. nu avea calitatea de strămutat.
Prin contractul autentificat din 25 octombrie 2002, de notarul public A.M., M.E. şi V.E., au achiziţionat de la D.G.,în satul Ştiucani, comuna Sliveşti judetul Gorj un teren în suprafaţă de 1.035 mp, două case de locuit şi anexe la preţul de 460 milioane lei. Acest contract se află în vol. 5 fila 473 dosar urmărire penală.
Prin actul de partaj voluntar din 7 martie 2003 încheiat la Notarul public A.M., act care se află ataşat în volumul 5 fila 187-188, inculpatul M.I. şi E. au preluat Lotul 1, compus din : imobilul în suprafaţă utilă de 60,89 mp, anexele, o altă suprafaţă construită şi tot terenul aferent construcţiilor aflate pe el în suprafaţă de 1.035 mp.
Lotul 2 a fost preluat de inculpatul V.I. şi V.E. şi era compus din casă de locuit şi anexele gospodărești, fără teren.
La data de 21 aprilie 2003, inculpatul M.I. şi M.E. au încheiat Convenţia de schimb aflată în volumul 5 fila 190 dosar urm.pen, prin care „ lasă în deplină proprietate E.M.C. Jilţ : casa de locuit în suprafaţă de 60,89 mp, anexele şi terenul de 1035 mp, iar E.M.C. Jilţ a contractat cu inculpatul să realizeze o construcţie în suprafaţă de 60,89 mp, iar în locul anexelor: cuptor, fânar şi grajd, să reconstruiască un beci şi o bucătărie de vară. În realitate, s-a reconstruit subsolul şi parterul vilei aproape în integralitate.
E.M.C. Jilţ i-a plătit inculpatului terenul în suprafaţă de 1035 mp şi uzufructul pomilor (pct 2 din Convenţia aflată la fila 190-191 vol. 5 dosar urm.pen.) împrejurare necontestată de inculpatul M.I. privitor la încasarea plăţii, susţinând însă în concluziile scrise de la dosar, că după mai mulţi ani şi după ce a revândut 675 mp de teren lui V.I., ar fi restituit acest preţ, către E.M.C. Jilţ, fără a dovedi acest aspect şi fără relevanţă în opinia instanţei, faţă de momentul consumării infracţiunii de fals în declaraţii.
Această convenţie cu E.M.C. Jilţ a fost aprobată în şedinţa Consiliului de Administraţie din 17 iunie 2003, prin Hotărârea nr. 6/2003. Se observă pe de altă parte din antetul convenţiei de schimb aflată la fila 190 vol. 5 dosar urmărire penală, faptul că această cerere supusă aprobării C.A al S.N.L.O., a fost întocmită şi semnată de martorul P.C., în calitate de director Dezvoltare al S.N.L.O. Despre această Hotărâre nr. 6 din 21 aprilie 2003, instanţa va reţine că este probat în dosar că au avut cunoştinţă ambii inculpaţi : inculpatul M.I., pentru că el a semnat-o atunci când s-a solicitat aprobarea Convenţiei de schimb efectuată de el cu E.M.C. Jilţ,, iar inculpatul V.I., pentru că a aprobat în calitate de Preşedinte al Consiliul de Administraţie al S.N.L.O. această convenţie; pentru a ajunge la această concluzie instanţa a avut în vedere faptul că înscrisurile de mai sus, se coroborează cu declaraţia martorului P.C., căruia inculpatul V.I. i-a solicitat să o introducă pe ordinea de zi, deşi nu se respecta procedura instituită de S.N.L.O.
Martorul P.C., referitor la aceste aspecte, a precizat (vol. IV, filele 137-140): „La un moment dat, pe vremea când director general al C.N.L.O. era inculpatul V.I., înainte cu o jumătate de oră de începerea şedinţei Consiliului de Administraţie, m-a chemat directorul general, acesta fiind însoţit de inculpatul M.I. şi mi-a cerut să introduc în şedinţa Consiliului de Administraţie, convenţiile încheiate de M.I. cu E.M.C. Jilţ, V.I. cu E.M.C. Jilţ, C.I. cu E.M.C. Jilţ şi I.G., tot cu această subunitate. I-am cerut să-mi pună la dispoziţie toate documentele pentru că eu trebuia să schimb tot materialul ce trebuia supus aprobării Consiliului de Administraţie şi trebuia să am materialul aferent acestor convenţii, pentru că la nivelul Direcţiei Dezvoltare, nu a existat niciun material trimis de E.M.C. Jilţ, referitor la persoanele nominalizate anterior”.
Această declaraţie a fost menţinută şi la instanţă,declaraţie aflată la fila 293 dosar, însă a fost nuanţată, în sensul că martorul ar fi mers în biroul inculpatului V. şi nu invers, atunci când a observat că ordinea de zi era finalizată, fără a cuprinde şi cele patru convenţii de schimb nou apărute (ale lui V., M., C. şi I.,pentru ca să îl întrebe dacă să le introducă şi pe acestea în ordinea de zi şi atunci a observat că se aflau în birou ambii inculpaţi. Inculpatul V.I. a renunţat să mai beneficieze de reconstrucţie pentru imobilul achiziţionat de la D.G., datorită faptului că la data aprobării convenţiei pentru M.I. (17 iunie 2003, vol. VIII, filele 14-15), imobilul era în întregime reconstruit, astfel că a primit despăgubiri, renunţând la Convenţia de schimb încheiată cu E.M.C. Jilţ.
După ce s-a aprobat predarea la schimb a terenului de 1.035 mp prin Hotărârea nr. 6/17 iunie 2003, inculpatul M.I. şi M.E. au înțeles să revândă o suprafaţa de 635 mp din acest teren înstrăinat deja La E.M.C. Jilţ, către inculpatul V.I. şi V.E. prin actul autentificat din 20 ianuarie 2004. Instanţa constată că toate actele de înstrăinare autentice au fost încheiate în faţa acelaşi notar public, A.M. notar în faţa căruia s-au prezentat atunci când s-a cumpărat imobilul de la D.G., atunci când l-au partajat în două loturi, iar după ce M.I. şi E. au predat lotul lor către E.M.C. Jilţ în vederea reconstrucţiei, au revenit la notar şi parte din acelaşi teren l-au revândut, în suprafaţă de 635mp, inculpatului V.I. şi lui V.E. Fără ca notarul public să solicite şi să verifice faptul că pentru acest teren, inculpatul M.I. încasase preţul convenit cu E.M.C. Jilţ, împrejurare de natură a produce consecinţe juridice.
Vânzarea s-a realizat în condiţiile în care ambii inculpaţi au cunoscut că acest teren a fost deja înstrăinat către E.M.C. Jilţ şi cu toate acestea au declarat în mod mincinos şi nereal în conţinutul actului de vânzare-cumpărare, sub sancţiunea art. 292 C. pen., că anterior autentificării actului notarial, terenul se află în proprietatea lor, „fără să fi trecut în proprietatea statului, în baza vreunui act normativ,că nu l-a înstrăinat în niciun mod altor persoane fizice sau juridice, prin act sub semnătură privată sau autentic, că nu l-a ipotecat, exonerând notarul public de cercetare a sarcinilor la judecătoria Tg Jiu -Biroul de carte funciară” vol. 5 fila 186 alin. (3), dosar urm penală.
Această situaţie era cunoscută şi de inculpatul V.I. care a semnat acest contract de vânzare-cumpărare precum şi Hotărârea nr. 6/2003 (în acea perioadă era directorul general al C.N.L.O. şi preşedintele Consiliului de Administraţie), astfel că instanţa va reţine complicitatea acestuia şi reaua credinţă a ambilor inculpaţi la momentul încheierii Contractului de vânzare cumpărare din 20 ianuarie 2004, forma vinovăţiei acestora fiind coautoratul şi va dispune anularea actului notarial încheiat prin fraudarea dispoziţiilor legale şi ca urmare a săvârşirii infracţiunii de fals prev de art. 292 C. pen.
Inculpaţii s-au înţeles să încheie acel contract de vânzare-cumpărare deoarece, după ce M.I. şi M.E.L. au dat la schimb E.M.C. Jilţ cei 1.035 mp, imobilul atribuit prin actul de partaj inculpatului V.I. şi V.E., respectiv construcţiile achiziţionate de la D.G. au rămas fără teren aferent, iar aceştia dacă ar fi vrut nu ar fi putut beneficia de reconstrucţie ori de despăgubiri din partea C.N.L.O.
Au achiziţionat aceste bunuri în condiţiile în care vânzătorul, martorul D.G., era dispus să le vândă C.N.L.O., însă, şi de această dată, au intervenit inculpaţii pentru a beneficia în nume personal de reconstrucţii păgubitoare, ori de despăgubiri, aşa după cum chitanţele de la dosar atestă sumele considerabile încasate de către inculpaţi.
În convenţia înregistrată la E.M.C. Jilţ din 27 iulie 2003 (dată la care inculpatul M.I. nu mai era delegat, faptele fiind continuate) încheiată între exploatarea minieră şi SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti, suprafaţă care s-a stabilit să o reconstruiască a fost de 100,89 mp, incluzându-se în construcţie şi cei 40 mp de anexe, cu toate că potrivit „Regulamentului” adoptat de C.N.L.O., anexele gospodăreşti nu se includ în suprafaţă locuibilă, ci dimpotrivă, proprietarul este în drept fie să primească despăgubiri (modice s.n), fie să solicite să îi fie reconstruite ca şi anexe gospodăreşti.
În plus, s-a putut observa la fila 195 din volumul 5 dosar urmărire penală, că adeverinţa emisă de Primăria comunei Sliveşti din 1 aprilie 2003, atestă suprafaţa locuibilă a acestei locuinţe în suprafaţa de doar 60,85 mp.
În contractul încheiat cu constructorul, s-a stabilit că E.M.C. Jilţ, să plătească suma de 1.847.874.510 lei, sumă ce include şi T.V.A.. În realitate, suma pe care trebuia să o plătească E.M.C. Jilţ este de 1.115.245.108 lei pentru suprafaţa de 60,89 mp.
Aşa după cum rezultă şi din Raportul de constatare al specialitului C.C. (vol. 2 fila 6 dos urm. pen.), suma plătită în plus de către E.M.C. Jilţ către SC A. SA Tg Cărbuneşti faţă de suprafaţa locuibilă datorată a fi reconstruită este mai mare cu 732.629.402 lei (1.847.510-1.115.245.108 lei), sumă pe care instanţa şi-a însuşit-o ca fiind folos necuvenit, alături de suma stabilită anterior.
Pentru reconstrucţia imobilului inculpatului M.I. din cartierul Vărsături, au contribuit trei exploatări miniere. Prin convenţii s-a stabilit ca imobilul reconstruit să aibă o suprafaţă utilă de 247,69 mp, mai mare cu 78.62 mp decât ar fi trebuit să beneficieze.
Practic însă, imobilul construit de SC A. SA Tg. Cărbuneşti are o suprafaţă utilă de 344 mp (vol. III, fila 89).
Cele trei exploatări miniere au finanţat reconstrucţia imobilului pentru M.I. şi M.E. cu suma de 4.145.165.443 lei. Inculpatul a plătit pentru imobilele achiziţionate direct sau prin intermediul numitei G.M.R.: R.S. - 105 milioane lei, D.G. - 230 milioane lei, iar pentru casa lui B., 390 de milioane lei, plătite lui D. şi F. S-a dovedit inculpatul M.I., a beneficiat de reconstrucţie şi fără să cedeze teren la schimb. Astfel, acesta a achiziţionat de la B.S., prin intermediul soţiei sale M.E.L., un imobil şi anexe situate în comuna Fărcăşeşti, fără să achiziţioneze şi terenul aferent, deşi Regulamentul de achiziţie terenuri şi locuinţe interzicea negocierea cu proprietarii în condiţiile în care situaţia juridică a terenului nu era reglementată. De altfel şi imobilul dobândit prin intermediul lui G.M.R., de la fraţii Rovenţa a fost dobândit tot fără terenul aferent şi în aceste condiţii a şi fost predat la schimb companiei, deşi nici până la această dată situaţia juridică a terenului nu a fost lămurită.
Valoarea imobilului reconstruit pentru M.I. şi M.E., potrivit susţinerilor denunţătorului M.C. ar fi de 7.243.692.000 lei, valoare stabilită la nivelul anului 2004 şi necontestată nici de inculpat atunci când a fost audiat la urmărire penală. Din această valoare suma de 4.145.265.443 lei a fost achitată de cele trei exploatări miniere de carieră, subunităţi ale C.N.L.O., care au contribuit la finanţarea reconstrucţiei locuinţei pentru inculpatul M.I. şi M.E.L. Suma plătită este echivalentă unei suprafeţe utile de 247,69 mp, iar diferenţa ar fi trebuit să fie achitată de către inculpatul M.I. şi M.E.L., în nume personal. Mai mult decât atât, după sesizarea organelor de urmărire penală şi după ce apărut în presa locală şi cea de la nivel central, sesizări referitoare la cei doi inculpaţi, prezentaţi a fi „strămutaţii de lux”, inculpatul M.I. a încheiat un aşa-zis contract de împrumut cu SC A. SA Tg. Cărbuneşti S.A., datat 22 aprilie 2004 (vol. X, fila 46) şi prin care credita societatea cu suma de 100.000.000 lei, deşi la acea dată acesta datora societăţii sume importante de bani. Aflând că martorul M.C. a fost citat la D.N.A., a încheiat la data de 21 aprilie 2006 un nou înscris sub semnătură privată pretinzând, de asemenea, că ar fi creditat SC A. SA Tg. Cărbuneşti S.A. (vol. X, fila 47) cu suma de 400.000.000 lei, deşi el nu a achitat până la această dată nimic din suma pretinsă de constructor pentru lucrările suplimentare efectuate. Ulterior, până la data de 18 mai 2006, inculpatul M.I. a luat legătura, în repetate rânduri, cu martorul M.C. pretinzându-i acestuia să-i relateze de fiecare dată conţinutul declaraţiilor date la parchetul anticorupţie. Au fost indicii şi probe temeinice că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de luare de mită, motiv pentru care, prin ordonanţa din 30 iunie 2006, au fost extinse cercetările penale şi pentru această infracţiune. De remarcat că inculpatul a achitat 95% din suma de 1.830.515.000 lei, în perioada 21 aprilie 2006-18 mai 2006 (fila 17 din Raportul de constatare întocmit de specialistul C.C.), perioadă ce coincide ce cercetarea inculpatului pentru fapta de luare de mită, infracţiune pentru care procurorul a dispus în finalul rechizitoriului scoaterea de sub urmărire penală, cu motivarea că nu s-a putut stabili prin probele administrate, care ar fi fost contraechivalentul prestaţiei pe care M.I. trebuia să o îndeplinească ( fila 48 din rechizitoriu). În lipsa acestei dovezi, soluţia de netrimitere în judecată apare ca întemeiată.
În baza acestor înscrisuri, M.C., administrator al SC A. SA Tg. Cărbuneşti, SC A. SA Tg. Cărbuneşti a emis chitanţele de încasare a preţului din 22 aprilie 2004 şi din 21 aprilie 2006 (vol. IV, filele 42-45).Despre aceste chitanţe au relatat atât denunţătorul cât şi martora Semenciuc M, în sensul că, în realitate banii nu au fost daţi cu titlu de împrumut, ci ca şi preţ al construcţiei. Explicaţia martorului Mocanu privind motivul pentru care a consemnat astfel, a fost aceea că a făcut-o pentru a-şi recupera din bani, pentru că altfel inculpatul nu i-ar fi plătit nimic şi firma sa avea deja greutăţi financiare.
Din coroborarea acestor declaraţii şi cu cea a inculpatului, instanţa a apreciat că aceste înscrisuri nu reflectă realitatea. Cu toate acestea,şi cu toate că procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracţiuni prev. de art. 290 C. pen., instanţa nu a reţinut săvârşirea lor, întrucât faptele nu s-au comis printr-unul din modurile arătate la art. 288.C. pen. („contrafacerea scrierii, ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod”), cerinţa imperios necesară pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Ori în absenţa îndeplinirii acestei cerinţe legale, a falsificării înscrisului prin aceste modalităţi expres stipulate de text, infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. nu a putut fi reţinută, doctrina şi practica judiciară în materie,statuând constant această susţinere.
Cum fapta comisă ar realiza mai degrabă elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, dacă ar fi fost inserate într-un înscris „ oficial” în sensul legii penale, s-a constatat de către instanţă că nici sub acest nu s-a putut reţine vreo infracţiune în sarcina inculpatului M.I., cu motivarea că înscrisurile din 22 aprilie 2004 şi respectiv din data de 21 aprilie 2006 nu sunt „înscrisuri oficiale”, care să emane de la o autoritate din cele prev la art. 145. C. pen. Astfel instanţă a reţinut faptul că, fapta de a denatura în conţinutul său un înscris privat, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, cu prilejul întocmirii unui act care nu îndeplineşte cerinţa de a fi înscris „oficial” emanat de la o autoritate dintre cele enumerate la art. 145 C pen, a rămas în afara ilicitului penal, până la apariţia Noului C. pen., care explicit a reincriminat-o. Aşa fiind instanţa a pronunţat soluţie de achitate, pentru lipsa realizării elementelor constitutive ale acestor infracţiuni. (A se vedea în acelaşi sens Noul C. pen. - Ed. Hamangiu 2009, fila 63, pct. 2.78 din Expunerea de motive).
Potrivit adresei din 16 iunie 2006 emisă de SC A. SA Tg Cărbuneşti, suprafaţa utilă a locuinţei reconstruite pentru familia M. este de 343,94 mp, adică cu 96.25 mp (343,94 mp-247,69mp) mai mare decât s-a prevăzut prin convenţiile încheiate de E.M.C. Jilţ şi E.M.C. Roşia. Aceste spaţii au fost plătite de cele două E.M.C. Roşia şi Jilţ nedatorat întrucât au reconstruit 100,89 mp în loc de 60,89mp - proveniti de la imobilul achiziţionat de la Drăgătoiu şi 96,30 mp în loc de 48,18mp - proveniţi de la imobilul achiziţionat de la B.S.
Având în vedere că cele două exploatări E.M.C. Roşia şi E.M.C. Jilţ au plătit firmei constructoare sumele de 745.375.295. lei şi respectiv 732.629.402 lei aferente unei suprafeţelor utile construite în plus, prejudiciul încercat de cele două subunităţi miniere însumează 1.478.004.697 lei (a se vedea vol. 2 fila 10-19 din Raportul de constatare al specialistului D.N.A. - dosar urmărire penală).
Instanţa a reţinut această sumă de 1.478.004.697 lei vechi ca reprezentând prejudiciul încercat de S.N.L.O. prin infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. comisă de inculpatul M.I..
Ca probă extrajudiciară, inculpatul M.I. a depus din proprie iniţiativă un Raport privind stabilirea valorii de construire a unei construcţii cu destinaţie de bucătărie de vară şi beci, efectuat de un evaluator autorizat, care în realitate nu au fost primite de instanţă ca fiind în construcţia executată drept „anexe gospodăreşti” şi a înlăturat această apărare formulată de inculpat. Aceasta deoarece, aşa cum a arătat şi specialistul D.N.A., şi proiectul de execuţie, şi caietul de sarcini, comparativ cu memoriile tehnice si releveele celor două imobile, aceste suprafeţe au fost reconstruite în plus şi nelegal, faţă de prevederile Regulamentului de achiziţii emis de S.N.L.O.
În plus evaluarea făcută de către expertul autorizat (vol. 7 instanţă filele 1476-1481 dosar) nu a făcut decât să confirme odată în plus că „anexele gospodăreşti ” grajdul, cuptorul, fânarul cumpărate de la D.G. şi introduse nelegal în suprafaţa locuibilă la parter şi demisol, au fost corect calculate şi evaluate de către specialistul D.N.A. la suma de 732.629.402 lei, şi care sumă este apropiată de suma calculată de expertul consultant evaluator al inculpatului şi care a stabilit preţul construcţiei la 780.430.000 lei (sau 78.043 lei).
Imobilul reconstruit de către C.N.L. prin contribuţia celor trei Exploatări Miniere nu a fost predat prin contract de schimb autentic inculpatului M.I. nici în prezent, deşi E.M.C. Roşia şi E.M.C. Rovinari au efectuat recepţiile pentru lucrările convenite a fi executate,probabil datorită şi procesului aflat pe rol.
La data de 01 februarie 2005, M.I. a fost numit secretar de stat în cadrul M.E.C., funcţie pe care a deţinut-o până la data de 30 iunie 2006.
La data de 04 mai 2005, inculpatul M.I. a completat şi semnat declaraţia de avere ca secretar de stat la M.E.C.
Inculpatul nu a declarat la capitolul bunuri imobile, terenuri şi clădiri, imobilele şi anexele achiziţionate de la B.S. şi D.G. prin contract de vânzare-cumpărare autentic.
De asemenea, inculpatul M.I. nu a declarat întreaga suprafaţă a imobilului construit prin intermediul C.N.L.O., declarând că suprafaţa acestuia este de 230 mp în condiţiile în care suprafaţa imobilului reconstruit este de 344 mp. Inculpatul M.I. nu a precizat în declaraţia de avere existenţa vreunui debit către SC A. SA TG. Cărbuneşti.
La data de 30 decembrie 2005, inculpatul M.I. şi-a reactualizat declaraţia de avere, dar nu a menţionat în conţinutul declaraţiei bunurile precizate anterior şi nici debitul asumat în calitate de coplătitor de soţia sa, M.E.L., credit asumat prin contractul de credit bancar din 19 septembrie 2005, încheiat între B.C.R. - Sucursala Judeţeană Gorj de M.I.C., fiica inculpatului; creditul a fost de 29.000 euro şi a fost folosit pentru achiziţionarea unui apartament în municipiul Bucureşti, sector 4, pentru fiica majoră.
După terminarea mandatului ca secretar de stat în cadrul M.E.C., inculpatul M.I. a depus şi completat declaraţia de avere la 14 iulie 2006. Nici de această dată nu a menţionat bunurile precizate anterior şi nu a declarat autoturismul achiziţionat împreună cu soţia.
B. Privitor la inculpatul V.I., instanţa a reţinut că acesta a achiziţionat prin contractul autentificat din 30 mai 2000, 1/2 din imobilul în suprafaţă de 72,79 mp la preţul de 22 milioane lei.
Încheierea şi semnarea contractului de vânzare-cumpărare a avut loc în condiţiile în care, anterior, prin Hotărârea din 29 august 1998 a Consiliului de Administraţie al C.N.L.O. se aprobase reconstrucţia imobilului pentru V.C.N. şi atribuirea lotului nr. 5 în zona Vărsături a municipiului Tg. Jiu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notarul public din 12 octombrie 2001, încheiat între C.C. şi C.M. pe de o parte, şi V.E. pe de altă parte, aceasta a achiziţionat un imobil casă cu o suprafaţă utilă de 70,7 mp, situat pe un teren în suprafaţă de 2.943 mp în satul Fărcăşeşti-Moşneni, comuna Fărcăşeşti.
Prin încheierea de îndreptare-eroare materială înregistrată din 18 martie 2002 dată de notarul public A.M. din Tg. Jiu, suprafaţa utilă a imobilului achiziţionat a fost majorată la 77,39 mp de la 70,7 mp. Din raportul de expertiză tehnică-evaluare, întocmit la 30 septembrie 2001 de către S.G.E.T. Gorj S.A. şi din planşa întocmită de proiectanţi, care cuprinde şi releveul clădirilor aflate în proprietatea lui C.C. reiese că suprafaţa utilă a casei de locuit era de 70,7 mp. Vânzătorii au dobândit imobilul compus din teren în suprafaţă de 2.943 mp şi casa de locuit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notariat din 28 noiembrie 2000, de la G.I. S-a concluzionat că în mod eronat şi pentru a majora artificial suprafaţa de reconstruit s-a întocmit această îndreptare de eroare materială, dar nu s-a dispus trimiterea în judecată a notarului.
Între C.C. şi C.M., pe de o parte şi V.E. pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 octombrie 2001. Faţă de probele de mai sus instanţa a reţinut că a fost artificial mărită suprafaţa de reconstruit.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 25 octombrie 2001, încheiat între S.C. şi S.M., pe de o parte şi V.E. pe de altă parte, rezultă că învinuiţii V.I. şi V.E. au dobândit la preţul de 304.433.517 lei un imobil casă de locuit cu o suprafaţă utilă de 55,81 mp situată în satul Fărcăşeşti-Moşnei, comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj.
Din nou suprafaţa utilă cumpărată a fost artificial majorată. Astfel, din Raportul de expertiză tehnică-evaluare întocmit la data de 30 septembrie 2001 de către S.G.E.T. Gorj S.A., rezultă că suprafaţa imobilului era de 55,81 mp, atât cât reiese şi din contractul de vânzare-cumpărare cu inculpatul, însă printr-un releveu întocmit de S.C. I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, suprafaţa utilă apare majorată la 73,97 mp.
Prin actul de partaj voluntar autentificat din 23 februarie 2000, inculpatul V.I. a dobândit cota de 1/3 din imobilul în suprafaţă de 57,14 mp, imobil situat în satul Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 06 aprilie 2000, încheiat între C.S., V.N. şi V.G.A., pe de o parte şi V.N.I. pe de altă parte, învinuitul a dobândit cota de 3/5 dintr-o casă de locuit în suprafaţă de 29,68 mp situată în Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti. Preţul plătit a fost de 42.486.486 lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 30 mai 2000, încheiat între V.A. şi V.N.I., acesta a dobândit la un preţ de 15.873.615 lei cota de 1/5 dintr-o casă de locuit în suprafaţă de 9,89 mp situată în satul Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti.
Pentru strămutarea gospodăriilor deţinute achiziţionate V.N.I. şi V.E., ce urmau a fi afectate de Cariera Roşia de Jiu, Consiliul de Administraţie al S.C. C.M.L.O. Tg. Jiu a aprobat cinci convenţii şi anume: din 01 iunie 2000, din 12 octombrie 2001, din 08 noiembrie 2001 şi din 19 martie 2002.
S-a aprobat şi comasarea acestor suprafeţe într-una singură, stabilindu-se ca E.M.C. Roşia să construiască pentru V.I. şi V. Elen, un imobil casă cu o suprafaţă utilă de 276,28 mp.
Relevant şi important sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., a fost apreciat şi faptul că o parte din aceste convenţii au fost semnate de inculpatul V.I., atât în calitate de beneficiar al reconstrucţiei, cât şi în calitate de preşedinte al Comisiei de Negociere din cadrul E.M.C. Roşia. Acest lucru contravine sarcinilor de serviciu ale inculpatului, indiferent dacă a fost director de E.M.C. Roşia sau director S.N.L.O., ambele funcţii presupunând şi impunând eficientizarea activităţii desfăşurate de deţinătorul lor cu costuri minime şi rezultate financiare maxime . Ori, este lesne de observat că inculpatul V., atât în perioada cât a fost directorul E.M.C. Roşia, cât şi directorul general al S.N.L.O., prin manoperele sale de negociere, de supraveghere a reconstrucţiei casei proprii, de plată în calitate de director a lucrărilor efectuate pentru S.N.L.O., prin faptul că a influențat şi a dispus ca director E.M.C. Roşia ca plata lucrărilor către SC A. SA la locuinţa sa şi a coinculpatului M., să se efectueze contrar celor stipulate în contractele de execuţie a lucrărilor, cu bani cash, nu cu bonuri de energie, favorizând deliberat firma constructoare, nu a urmărit decât interesele sale, încălcând atribuţiile de serviciu menţionate la pct 1, 8, 9, 13, 15, 17, 21, 24, ş.a.
Din probele de la dosar a rezultat că exploatările miniere au efectuat plăţi către constructor pentru reconstrucţia imobilelor inculpaţilor V.I. şi M.I., în condiţiile în care contractul de execuţie a fost încheiat în ziua efectuării plăţii, deşi plata se efectua pe baza unor situaţii de lucrări vizate de dirigintele de şantier.
Ambii inculpaţi au acceptat ca lucrările de execuţie la casele lor să înceapă cu SC A. SA Tg. Cărbuneşti S.A., anterior ca această societate să fie adjudecată potrivit O.U.G. nr. 60/2001, ca şi executant câştigător al licitaţiei cu S.N.L.O. şi este de la sine înţeles că cei doi inculpaţi au fost în măsura, prin funcţiile deținute în societate, să influenţeze procedura de negociere cu o singură sursă, contrar sarcinilor lor de serviciu.
Mai mult decât atât, în momentul atribuirii lucrării de către companie, construcţiile se aflau în stadiul final, anume la acoperiş (în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V., iar pentru casa M., după ce construcţia a fost aproape finalizată, a fost dat acoperişul jos pentru a mări nejustificat spaţiile existente (a se vedea declaraţiile martorilor audiaţi în dosar, care au supravegheat sau coordonat lucrările de reconstrucţie din partea S.N.L.O.). Şi aceste acte materiale fac parte din latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 248 C. pen.
Pentru V.I. contractul de execuţie a lucrării a fost încheiat din 14 decembrie 2001 şi a fost semnat de V.I. director al E.M.C. Roşia şi SC A. SA S.A. Tg. Jiu. Contractul avea ca obiect „reconstrucţie locuinţă proprietar V.I.”, el fiind una şi aceeaşi persoană cu directorul E.M.C. Roşia.
La data de 08 octombrie 2001, între SC A. SA Tg. Cărbuneşti şi V.I., s-a încheiat contractul de antrepriză privind executarea construcţiei din cartierul Vărsături, actualmente cartierul Primăverii.
În acest contract inculpatul V.I. a prevăzut că preţul estimat pe metru pătrat este de 300 dolari SUA, în timp ce preţul stabilit. d)e E.M.C. Roşia, al cărui director era tot inculpatul, cu acelaşi constructor pentru reconstrucţia imobilului inculpatului V.I. şi V.E. a fost de 511 euro/mp (vezi declaraţia învinuitului V.I. - vol. I, filele 76-77).
Şi această împrejurare atestă şi conferă caracter abuziv, defectuos şi păgubitor al modului în care inculpatul V.I. şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu, el trebuind să fie de fapt cel care să supravegheze, în calitate de director al E.M.C. Roşia, ca preţul pentru societate, să fie cel puțin egal cu cel plătit de el ca beneficiar persoană fizică, întrucât avea obligaţia dea răspunde de folosirea eficientă mijloacelor financiare ale unităţii. (pct. 8, 11 din atribuţiile de serviciu).
Între E.M.C. Roşia, reprezentată de inculpatul V.I. şi SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti, s-a încheiat un al doilea contract, respectiv „contractul de execuţie de lucrări din 25 martie 2002, pentru efectuarea lucrărilor la obiectivul de investiţii „Reconstrucţie locuinţă proprietar V.E., cartier V., lot 29, 28, 33, aparţinând E.M.C. Roşia”.
În contract s-a menţionat că „valoarea investiţiei este de 1.114.063.000 lei exclusiv T.V.A.”, ceea ce înseamnă valoarea de 1.325.734.970 lei cu T.V.A. inclus.
E.M.C. Roşia - Peşteana a întocmit, împreună cu constructorul şi proiectantul, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, înregistrat la exploatarea minieră sub nr. 33/22 septembrie 2003.
Conform anexei la procesul-verbal, valoarea recepţionată a lucrărilor executate de constructori pentru lucrările învinuiţilor V.I. şi V.E., exclusiv T.V.A., este de 4.580.344.914 lei.
Valoarea recepţionată a lucrărilor de reconstrucţie plătită de E.M.C. Roşia către SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti este de 5.352.315.956 lei (raport de constatare tehnico-ştiinţifică - vol. II, fila 38).
Această sumă reprezintă contravaloarea celor 276 mp conveniţi a fi reconstruiţi de către E.M.C. Roşia pentru imobilul lui V.I. şi V.E.
Imobilul reconstruit pentru învinuiţii V.I. şi V.E. are o suprafaţă utilă de 584 mp. Diferenţa de valoare între cei 276 mp plătiţi de E.M.C. Roşia şi cei 584 mp reconstruiţi ar fi trebuit să fie suportată de cei doi inculpaţi.
Pentru diferenţa neacoperită de E.M.C. Roşia, inculpatul V.I. a achitat suma de 1.686.689.434 lei.( raport de constatare a specialistului C.C. vol. 2 fila 35 dos.urm .pen.)
Din procesul verbal de recepţie din 30 ianuarie 2004, încheiat de V.I. şi V.E. pe de o parte şi antreprenor pe de altă parte, reiese că suma de 6.674.315.955 lei, echivalentul a 204,046 dolari,,achitată de clienţi constructorului”, „ reprezintă valoarea totală la sfârşitul lucrărilor” (vol. 2 fila 36 dosar urm. pen.).
Potrivit adresei din 16 iunie 2006, emisă de SC A. SA suprafaţa casei este de 584 mp. Din raportul de constatare al specialistului D.N.A. (fila 39 vol. 2 dos.urm.pen) a rezultat că ar fi fost construită o suprafaţa mai mare decât cea prevăzută în convenţii cu suma de 2.798.612.361 lei. Expertul apreciază ca fiind inclusă în mod nelegal o suprafaţă de 77,39 mp în valoare de 1.128.030.371 lei în construcţia edificată, suprafaţă care a fost achiziţionată de la C.C. şi M., şi care nu ar trebui inclusă în suprafaţa de construit plătită de către E.M.C. Roşia însă această propunere a specialistului de a constata nulitatea absolută a contractului încheiat, nu a fost împărtăşită nici de procuror şi nici de instanţă. De aceea ea nu a fost reţinută ca şi pagubă produsă de către inculpat, nefiind în discuţie o astfel de nulitate, aşa cum propune expertul.
Scăzând această sumă, din cea precizată mai sus, (2.798.612.361 lei-1.128.030.371 lei), instanţa a reţinut că această sumă de 1.325.281.085 lei vechi, reprezintă prejudiciu efectiv produs prin infracţiunea de abuz în serviciu comisă de către inculpatul V.I., fiind plătită în plus, constructorului faţă de contractele din 2001 şi respectiv din 2002. (Raport de constatare, vol 2, filele34-35 dosar urmărire penală).
Din materialul probator de la dosar s-a reţinut că, atunci când au fost edificate construcţiile pentru inculpaţii V. şi M., au fost încălcate norme legale în vigoare.
Imobilul reconstruit pentru V.N.I. şi V.E. a fost edificat în baza autorizaţiei de construcţie din 27 aprilie 2001, la acea dată nefiind încheiate cu S.C. şi C.C., contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor situate în comuna Fărcăşeşti-Moşneni pentru suprafaţa utilă totală de 151,36 mp, întrucât aceste contracte au fost autentificate de notariat la 12 octombrie 2001 şi, respectiv, 25 octombrie 2001, iar apoi modificate prin încheierile de îndreptare eroare materială din 25 octombrie 2001.
Proiectul întocmit de I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, menţionat în autorizaţia de construcţie emisă la 27 aprilie 2001, nu putea avea în vedere cumpărări de spaţii cu destinaţia de locuinţă, câtă vreme aceste imobile nu erau achiziţionate la momentul întocmirii autorizaţiei.
S-a observat că imobilul reconstruit pentru familia V. s-a ridicat în baza unei autorizaţii emise la 27 aprilie 2001, ori casele au fost cumpărate de la martorii C.C. şi S.C. pentru o suprafaţă utila de 157,36 m la 12 octombrie 2001 (după 6 luni de la emiterea autorizaţiei de construcţie), respectiv la data de 18 martie 2002. (după cca 13 luni de când era eliberată autorizaţie de construcţie).
Este logic că proiectul de execuţie al casei, precum şi autorizaţia de construcţie, emise la 27 aprilie 2001 nu aveau cum să antameze o situaţie de acest gen, şi să aibă în vedere achiziţii inexistente. Este mai probabil ca aceste imobile să fi fost achiziţionate ulterior emiterii proiectului şi autorizaţiei, în scopul obţinerii unor suprafeţe de locuit mai mari decât erau datorate (a se vedea raportul de constatare tehnico-ştiinţifică - fila 40).
Contractul de antrepriză încheiat din 2001 şi nota de negociere datată 08 octombrie 2001, demonstrează intenţia de fraudare şi deturnarea de la scopul lor legal al activităţilor desfăşurate de către S.N.L.O., de expropriere a cetăţenilor real afectaţi de lucrările de minerit, fiind neadevărat ceea ce inculpatul şi apărătorul său au susţinut, cum că acesta ar fi fost moştenitorul legal al tuturor imobilelor înglobate în construcţie. Se poate reţine sintetizând că, din cele cinci imobile predate la schimb către E.M.C. Roşia, doar unele a fost dobândit în calitate de moștenitor şi prin partaj voluntar (două dintre ele), iar celelalte, prin contracte de vânzare cumpărare cu terţii.
Mai mult decât atât, este de remarcat faptul că ambele case cumpărate de inculpatul V.I. de la martorii S. şi C., se regăsesc pe Listele de strămutaţi pe anul 2002, mai exact în Programul General de exploatare, din 1 decembrie 2001, la poziţia 4 şi 26, cum însăşi apărarea recunoaşte prin concluziile scrise (fila 1729 dosar), liste consultate de inculpat în calitate de director şi preşedinte al comisiei de negociere, preşedinte al Consiliului de Administraţie al E.M.C. Roşia. A apărut convingătoare susţinerea acuzării şi probată împrejurarea că,inculpatul V.I. a deturnat îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu, urmărindu-şi propriile interese, îndeplinindu-şi defectuos rolul său în societatea comercială manageriată, elemente materiale ale laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen.
Imobilul reconstruit pentru familia V.I. şi V.E. a fost predat prin contract de schimb autentic de către C.N.L.O., astfel că aceştia din urmă au devenit proprietarii imobilului reconstruit.
În toate aceste activităţi desfăşurate de inculpaţi, aceştia au avut în vedere numai interesele lor personale şi nu ale C.N.L.O., unde erau încadraţi şi deţineau funcţii importante de conducere. Practica inculpaților de a beneficia de foloase necuvenite prin reconstrucţiile efectuate se realiza după următorul scenariu: identificau în preliminarul activităţii de producţie sau în perimetrul de licenţă persoanele ce urmau a fi afectate de exploatările miniere, după care trimiteau subordonaţi pentru a-i convinge pe aceştia să vândă spunându-le persoanelor afectate, că li se vor plăti sume de bani tardiv şi mai mici decât cele plătite de inculpaţi.
În acest mod convingeau persoanele să vândă, iar în scurt timp încheiau convenţiile de schimb cu exploatările miniere. Exemplificăm: la 14 iunie 2002 inculpatul M.I. şi M.E.L. au dobândit imobilul şi anexele de la B.S., iar la 17 iunie 2002 au şi încheiat convenţia de reconstrucţie, în timp ce pentru alte persoane nu s-a reuşit încheierea unei convenţii o perioadă îndelungată.
Este cert că ambii inculpaţi, V.I. începând cu 6 aprilie 2000 şi M.I. începând cu 19 octombrie 2001 şi până spre finele anului 2003, au încheiat tranzacţii privind achiziţia de imobile şi terenuri din zone ce urmau a fi afectate de exploatările miniere pentru a obţine un folos material injust, folosindu-se de informaţiile pe care le aveau urmare competenţelor şi atribuţiilor lor de serviciu, care, în opinia instanţei nu ar putea fi catalogate a fi „secret„,” secret de serviciu”, sau „nepublice”,aşa cum a susţinut parchetul.
Aceste informaţii au fost folosite de către ambii inculpaţi V. şi M. în mod defectuos şi profitabil intereselor lor. Aceştia s-au îndepărtat sever de la sarcinile ce le reveneau de bună gospodărire, de rentabilizare şi eficientizare a folosirii fondurilor S.N.L.O., uzitând orice manopere contrare obligaţiilor lor de serviciu,folosindu-se de influenţa lor în companie pentru a beneficia cât mai avantajos de oportunitatea obţinerii unui beneficiu personal. Chiar dacă în faza de urmărire penală majoritatea angajaţilor S.N.L.O. au afirmat la D.N.A. că informaţiile obţinute de inculpaţi ar avea în opinia lor acest caracter de „secret de serviciu”, sau caracter „nepublic”, în faţa instanţei de judecată, aproape fără excepţie au revenit asupra celor declarate anterior,motivând de cele mai multe ori că nu ar avea o explicație pertinentă asupra acestor reveniri, dar că adevărul este cel declarat în faţa instanţei.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut caracterul public şi nesecret al documentaţiilor menţionate de parchet ca fiind nepublice ori având caracter de „secrete de serviciu” (plan general de exploatare, preliminar de producţie, perimetru de licenţă) având in vedere probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti şi care au dovedit o cu totul altă stare de fapt decât cea de la urmărirea penală. Astfel, sunt avute în vedere pentru această reţinerea de către instanţă şi a unei alte stări de fapt decât cea reţinută în rechizitoriu, pe lângă declaraţiile martorilor propuşi în acuzare şi în apărare, martori care în covârşitoarea lor majoritate, au susţinut că zonele ce urmau a fi afectate de lucrări erau cunoscute cu mulţi ani înainte, uneori 10-20 de ani,că locuitorii localităţilor vizate numai primeau de la primării autorizaţii de construcţie în zonele afectate, înscrisurile depuse de inculpaţi privitor la acest aspect, precum şi proceselor verbale ale şedinţelor de popularizare a zonelor şi persoanelor ce urmau a fi expropriate. Instanța, coroborând declaraţiile date în faza de judecată cu înscrisurile de la dosar (vol. 6-7) a reţinut ca adevărate susţinerile martorilor date pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Este indubitabil că inculpaţii V. şi M. cunoşteau cu certitudine persoanele ce urmau a fi strămutate, având în vedere că acestea erau uşor identificabile din documentele cu care lucrau (planul general de exploatare anual, preliminarul activităţii de producţie, perimetrul de licenţă), documente la care aceştia aveau acces în virtutea sarcinilor de serviciu, aşa cum au fost ele extrase din fişele postului de la dosar şi enumerate mai sus.
Dacă din adresa S.N.L.O. din 2011 depusă de inculpatul M.I. în apărare, la fila 1274 rezultă că inculpatului nu i-au fost comunicate atribuţiile de serviciu, instanţa va reţine contrariul, aşa cum reiese din antetul fişei postului aflată la dosarul cauzei, şi din care rezultă data întocmirii ei (12 martie 2000); se va înlătura de la stabilirea stării de fapt această adresă, pe care instanţa o va aprecia ca fiind făcută „pro cauza” şi emisă punctual la cererea inculpatului; deşi inculpatul se judeca cu S.N.L.O., acesta a fost menţinut în Companie şi a deţinut funcţia de director economic la C.E. Turceni, şi membru în A.G.A S.N.L.O. până în 2011 (aşa cum reiese din referatul presentenţial de la fila 1010 dosar) astfel că apare lesne de înţeles influenţa sa în companie şi uşurinţa cu care acesta îşi procură adresele de la dosar, în sensul solicitat de el şi în vederea disculpării sale.
Având în vedere şi împrejurările în care a fost întocmit un raport de control prin emiterea în condiţii de vădită nelegalitate a Ordinului ministrului Economiei şi Industriei nr. 534/2006, tocmai pentru a-l favoriza pe inculpatul M.I. în acest dosar, şi pentru a şi fost condamnat definitiv inculpatul P.C.- ministru secretar de stat, instanţa va înlătura dovezile produse la cererea inculpatului de la S.N.L.O.. Va face acest lucru având în vedere împrejurarea că a fost posibil ca la cererea inculpatului, ca şi act de disculpare a acestuia, să se emită un ordin al unui organ central de specialitate, ceea ce denotă influenţa reală a inculpatului în aparatul administrativ (filele 1037-1049 şi 1053-1100 dosar instanţă).
Câtă vreme inculpatul M.I. avea atribuţii în a pregăti documentaţia şedinţelor pentru funcţiile de conducere, a organelor colective de conducere ale S.N.L.O. (vezi pct. 4 din atribuţiile de serviciu reţinute ca fiind importante în dosar) având şi atribuţia de a asigura dactilografierea, manipularea, circulaţia, lucrărilor şi documentelor secrete (pct. 3 fişa postului rezumată de instanţă mai sus), câtă vreme făcea parte de drept la şedinţele colegiale de conducere, câtă vreme inculpatul V., în calitate de directorul E.M.C. Roşia şi apoi manager general al S.N.L.O. avea cunoştinţă de toată activitatea companiei, a tuturor documentaţiilor învederate mai sus, pe care inculpatul personal le aproba, instanţa va reţine că ambii inculpaţi au fost în măsură să cunoască nominal pe cei care urmau a fi expropriaţi, precum şi zonele ce erau vizate de extinderile miniere din zona, în cel mai mic amănunt şi detaliu. Aşa fiind apare lesne de înţeles precizia cu care aceştia se adresau ori acceptau să cumpere numai imobile ce urmau a fi afectate de activitatea minieră.
Ambii inculpați au profitat de funcţiile de conducere deţinute şi în dispreţul dispoziţiilor legale au beneficiat de foloase necuvenite, acceptând să le fie reconstruite suprafețe mai mari decât cele care ar fi fost în mod normal reconstruite celor expropriaţi( fie prin includerea anexelor în spaţiu de locuit, fie prin majorarea spaţiilor reconstruite faţa de suprafeţele efectiv predate la schimb, prin influenţele exercitate prin poziţia funcţiilor deţinute asupra comisiilor de negociere, prin obţinerea unor relevee şi memorii tehnice nereale, aşa după cum răzbate din probele dosarului şi din hotărârile judecătoreşti definitive a rezultat că a fost posibil şi în cazul altor imobile, majorări artificiale ale suprafeţelor predate la schimb, ori prin acceptarea executării de către SC A. SA Tg Cărbuneşti, de camere mai mari decât cele proiectate, prin depăşirea suprafeţelor faţă de caietele de sarcini ori prevederile din contractele încheiate), acceptând ca plata să se facă în alte condiţii decât cele contractuale, condiţii care erau dezavantajoase pentru S.N.L.O. dar avantajoase constructorului, direct interesat pe acest motiv a-i avantaja pe inculpaţi în execuţiile caselor lor; Cei doi inculpaţi au obţinut în schimbul încălcării normelor legale şi interne, a atribuţiilor de serviciu importante foloase materiale. Toate acestea alături de celelalte referiri făcute deja, instanţa le-a reţinut ca fiind acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. cu 41, 42 C. pen.
Faptele inculpaţilor au fost cu atât mai grave şi au conotaţii penale de abuz în serviciu, câtă vreme inculpatul V.I. răspundea direct de obţinerea unor efecte economice maxime cu eforturi financiare minime, avea drept de dispoziţie, iar inculpatul M.I. trebuia să urmărească activitatea de respectare, de interpretarea în sensul şi spiritul „ legii” în sens larg (inclusiv a normelor interne), să prevină orice încălcare a legalităţii, a disciplinei contractuale, a activităţii compartimentelor juridice însărcinate cu avizarea de legalitate a actelor şi faptelor juridice derulate în S.N.L.O. (a se vedea pentru fiecare din inculpaţi atribuţiile de serviciu din fişa postului menţionate mai sus şi încălcate cu intenţie directă pentru realizarea interesului lor).
Este dovedit că, deşi nu ei erau aceia care locuiau în zonele ce urmau a fi afectate de lucrările miniere, au profitat de lacunele Regulamentului de achiziţii, regulament modificat în prezent şi care stipulează un termen de minim 3 ani de la data achiziţie locuinţelor, posibilitatea schimbului cu S.N.L.O., în vederea reconstrucţiei locuinţelor predate.
Este fără putinţă de tăgadă că preţul plătit pentru imobilele lor de către S.N.L.O. a fost făcut cu sume cash şi nu cu bonuri de energie, aşa după cum era înscris ca modalitate de plată în contractele de execuţie, iar dacă inculpaţii, cei care trebuiau să vegheze la respectarea disciplinei financiare şi contractuale, au fost direct interesaţi în acest demers făcut în scopul de a-l favoriza pe constructor pentru obţinerea la rândul lor de foloase necuvenite, şi contrar sarcinilor lor de serviciu, au acceptat şi influenţat ca plata să se facă astfel, instanţa va reţine vinovăţia lor sub aspectul îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor lor de serviciu, element constitutiv al infracţiunii prev de art. 248 C. pen.
Din actul de control întocmit de Corpul de Control al M.E.C. (vol. II, filele 59-69), a rezultat că la reconstrucţia imobilului pentru inculpatul M.I., au fost folosite soluţii moderne atât la elementele de structură, cât şi la partea de finisaje şi dotări prin folosirea unor materiale superioare soluţiilor tradiţionale, precum: pereţi din lemn de import Z.O.S.B. cu aplicarea materialelor de termo şi hidroizolaţii şi placaţi cu plăci de rigips, pardoseli din parchet de cireş, gresie marmorată, tâmplărie termopan, uşi stejar şi metalice şi alte finisaje de lux. Pentru sistemul de încălzire a casei a fost instalată o centrală automată de încălzire şi climatizare pe gaze, cu distribuţia încălzirii prin pardoseală, precum şi un şemineu.
Încălcând disciplina contractuală, atunci când era direct interesat, în loc să urmărească legalitatea derulării activităţii de expropriere şi reconstrucţie, prin coordonarea compartimentelor juridice din S.N.L.O., inculpatul M.I. a omis să încheie separat un contract suplimentar cu constructorul, deşi acest lucru era imperios necesar, astfel cum au declarat martorii din dosar, angajaţi ai S.N.L.O., şi aşa după cum prevăd şi normele interne, cu toate că şi spaţiile reconstruite în suprafeţe mai mari, şi instalaţiile sanitare au fost realizate la un nivel de lux, iar dependinţele şi spaţiile de serviciu au fost dotate cu mobilier de lux (raportul de control al M.E.C. - vol. I, filele 59-69).
Aşa cum s-a menţionat deja, inculpații M.I. şi V.I. au adoptat cu denunţătorul M.C., administrator al S.C ARC S.A. Tg. Cărbuneşti, o soluţie constructivă mult mai mare decât era acoperită prin convenţiile încheiate cu C.N.L.O. S.A.
Inculpatul M.I., denunţătorul M.C. şi martora S.M. au relevat că s-a comunicat inculpatului încă din cursul anului 2004 de către denunţător că valoarea imobilului reconstruit este de peste 7 miliarde lei.
Martorul M.C.a a precizat că (vol. I, filele 344-355) valoarea lucrărilor efectuate în plus de către SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti pentru inculpatul M.I. este de 3 miliarde lei, sumă din care acesta a plătit după începerea urmăririi penale suma de 1.850.000.000 lei (vezi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică - vol. II, filele 5-56).
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale ca şi în denunţul depus în cursul lunii aprilie 2004, şi cu prilejul audierii sale în instanţă, martorul M.C. a susţinut că i s-au pretins de către inculpaţi efectuarea unor lucrări, pe care le-au acceptat fără plata lor .Inculpatul V. a spus denunţătorului M.C. că „sumele plătite de C.N.L.O. ar acoperi întreaga lucrare şi nu ar fi necesar ca să plătească sumele”, ce reprezentau diferenţele de lucrări efectuate (vol. I, filele 349-355), sugerându-i-se martorului că ar fi primit destule contracte din partea C.N.L.O., care să-i acopere aceste diferenţe. S-a comunicat că valoarea acestora depăşeşte 60 miliarde lei.
Instanţa a reţinut şi îşi explică atitudinea abuzivă a celor doi inculpaţi, dacă are în vedere declaraţia denunţătorului M.C. în faţa instanţei, în care relatează o discuţie pe care a avut-o cu directorul E.M.C. Roşia, atunci când i-a solicitat plata lucrărilor suplimentare efectuate, inculpatul V.I. refuzându-l şi întrebându-l dacă nu cunoaşte regula celor 6 (şase) „F”uri din minerit, şi anume : Fie Formele Făcute, Fură Fără Frică (vol. 2 fila 279 dosar instanţă).
Imobilul reconstruit pentru inculpatul V.I. a fost dotat cu aparatură de uz casnic (combină frigorifică, maşină de spălat etc.), mobilier de bucătărie, bunuri despre care acuzarea a susţinut ar fi trebuit să fie plătite de inculpat. În plus, denunţătorul a susţinut şi solicitat pentru partea din imobilul reconstruită şi utilităţi neachitate,suma de 8.176.297.017 lei. Această sumă a fost reţinută de acuzare ca fiind suma primită cu titlu de mită de către inculpatul V.I. Cu privire la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. instanţa reţine că nu este dovedită.
Astfel, bunurile şi lucrările reţinute de procuror că ar fi fost primite cu titlu de mită, nu au fost suficient probate că au fost primite cu acest titlu de către inculpatul V.I., motivat de următoarele probe:
- procesul verbal de recepţie al lucrărilor efectuate, din care rezultă textual că „ nici una din părţi neavând o altă pretenţie financiară”, iar aici sunt cuprinse şi instalaţiile electrice exterioare, amenajarea curţii, instalațiile sanitare, foişorul;
- expertiza efectuată de trei experţi în dosarul comercial (vol. 7 fila 1755-1763 dosar instanţă) între SC A. SA prin lichidator şi inculpatul V.I. şi V.E. şi din care rezultă explicaţiile referitoare la diferenţa de preţ despre care s-a susţinut de către acuzare că este primită de către inculpat cu titlu de mită. Această diferenţă s-a explicat astfel: devize de lucrări nesemnate de firmă şi nici de inculpat,liste de consumuri şi resurse materiale nesemnate cu valori nejustificat de mari faţa de restul actelor însuşite de beneficiar,etc. S-a concluzionat de către experţi faptul că lucrările şi dotările au fost achitate integral şi nu sunt datorate de V.I. şi E. Chiar dacă potrivit principiului conform căruia „ penalul ţine în loc civilul” şi nu invers, îşi găseşte aplicabilitate şi instanţa i-a acordat eficienţa cuvenită, în absenţa altor probe concludente,care să dovedească fără putinţă de tăgadă că aceste bunuri şi lucrări nu au fost achitate de inculpat, s-a opinat de instanţă că prezumţia de nevinovăţie în contextul dat, nu a fost răsturnată prin simpla afirmaţie a denunţătorului, câtă vreme această susţinere a acestuia nu s-a putut corobora şi cu alte probe din dosar, şi anume:
- sentinţa definitivă şi irevocabilă nr. 165 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, pronunţată în Dosarul nr. 4080/95/2007 ( volumul 5 fila 1050 dosar instanţă) prin care a fost respinsă acțiunea civila promovată de SC A. SA - prin lichidator judiciar împotriva inculpatului V.I. şi V.E., având ca obiect obligarea acestora la plata sumei de 8.176.290.177 lei, reprezentând sume pretins datorate şi neachitate din reconstrucţia casei, şi care este exact diferenţa despre care parchetul şi denunţătorul au susţinut că ar fi fost primite de inculpat cu titlu de mită.
A rezultat din această hotărâre judecătorească, printre altele că lucrările executate sunt cele din borderourile de lucrări, că diferenţele au rezultat ca urmare faptului că s-au emis facturi,devize, recapitulaţii de lucrări la care diferă procentul de profit, cota de aprovizionare, cheltuieli indirecte şi profit în baza unor devize nesemnate şi care nu pot fi considerate ca fiind însuşite de inculpatul V.I., astfel că sumele sunt nedatorate.
Este vorba în hotărâre despre bunurile cu care ar fi fost dotat imobilul inculpatului V.I., conform anexei 1 (vol. XII, fila 47 dosar) şi care ar fi fost primite ca mită: combină frigorifică, un cuptor, o hotă, una plită, o maşină de spălat rufe, o maşină de spălat vase, un ventilator marca „Tiracamino”, 8 scaune pentru bar, 6 bucăţi senzori mişcare, un grătar-grădină, un foişor-grădină, corp mobilier bucătărie, un corp mobilier mansardă, instalaţie audio-video, instalaţie de încălzire prin pardoseală, toate aceste dotări fiind în valoare de 1.273.221.148 lei (vol. XII - fila 47).
Aşa cum s-a arătat deja, s-a stabilit. definitiv şi irevocabil că inculpatul V.I. şi V.E., nu datorează această suma de 8.176.290.177 lei, sumă ce este fără acoperire în probele cu înscrisuri certe şi valabile de la dosar.
Pentru considerentele menţionate, şi pentru că în opinia instanţei nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie, faţă de documentele din dosar, faţă de faptul că declaraţia denunţătorului nu este susţinută de alte probe, fapta nu realizează elementele constitutive a acestei infracţiuni, situaţie în care, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.en rap la art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen.en, s-a pronunţat achitarea inculpatului V.I. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Instanţa în considerarea situaţiei de fapt susmenţionate, verificând întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor cu care a fost sesizată prin rechizitoriu a mai reţinut următoarele aspecte ce au impus schimbări de încadrare juridică a faptelor descrise în expozitiv.
Referitor la învinuirea adusă inculpaţilor M.I. şi V.I., de a fi săvârşit infracţiunea efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia pe care au îndeplinit-o, ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţii obţinute în virtutea funcţiei în scopul obţinerii de foloase necuvenite, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - precum şi infracţiunea de a folosi direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii prevăzută de art. 12 lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi respectiv, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev . de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trebuie făcute câteva precizări.
Instanţa a constatat că faptele descrise în rechizitoriu şi încadrate în drept în infracţiunile menţionate mai sus, au impus schimbări de încadrare juridică,întrucât în opinia instanţei (cele două infracţiuni la Legea nr. 78/2000 şi cea prevăzută de art. 248-2481 C. pen.), actele materiale despre care procurorul a susţinut că ar fi încadrabile în cele trei infracţiuni distincte, de fapt, realizează elementele constitutive ale unei singure infracţiuni şi anume ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art 42 C. pen., toate actele materiale incluse de procuror în aceste triple infracţiuni, fiind în opinia instanţei, circumscrise doar a celei din urmă infracţiuni de abuz în serviciu.
Pentru acest motiv, instanţa a pus în discuţia părţilor în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice, din infracţiunile de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea de a folosi direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii prevăzută de art. 12 lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1), art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C .pen - în infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
Faţă de momentul ultimului act material de săvârşire al activităților infracţionale descrise mai sus, instanţa a constatat că termenul de prescripţie de 7 ani 6 luni, prevăzut de art. 122 şi 124 C. pen. este împlinit la data judecării faptei. Faţă de poziţia procesuală a ambilor inculpaţi, care au solicitat continuarea procesului penal şi stabilirea vinovăţiei ori nevinovăţiei lor în cazul intervenirii prescripţiei, conform art. 13 C. proc. pen., instanţa a continuat procesul şi a stabilit vinovăţia ambilor inculpaţi pentru această infracţiune, aşa cum s-a arătat în continuare.
Nu a fost primită apărarea inculpatului M.I., privind întreruperea exercitării abuzive a sarcinilor de serviciu pe perioada detaşării sale, pentru motivul că, activitatea sa materială s-a întins pe întreaga perioadă menţionată (2001-2003), iar acţiunile fiind în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atât premergător acestei perioade, cât şi după reîntoarcerea sa la S.N.L.O., fapta sa are caracter de continuitate pentru întreaga perioadă, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 şi 42 C. pen. Instanţa a apreciat că nu are relevanţă juridică împrejurarea că o perioadă scurtă, acesta nu s-a aflat efectiv în S.N.L.O., câtă vreme este dovedit că a exercitat influenţe şi din forul superior acestei societăţi.
Reţinerea stării de fapt descrisă mai sus, rezultată din dosarul cauzei, atât din probele administrate în faza de urmărire penală cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, a îndreptăţit instanţa în a reţine că inculpaţii M.I. şi V.I., au intrat în posesia unor informaţii obținute de la locul de muncă, pe care cu ştiinţă, le-au folosit în interes personal, pentru a beneficia de foloase necuvenite, încălcându-şi sau îndeplinindu-şi defectuos sarcinile postului şi funcţiei ocupate, cauzând o pagubă şi o tulburare însemnată bunului mers al S.N.L.O., unitate care se încadrează între cele prev. la art 145 C. pen. Trimiterile făcute cu prilejul descrierii stării de fapt atunci când s-a făcut referire la încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpaţi, instanţa le-a menţinut, considerându-le deopotrivă valabile şi la încadrarea în drept a faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi şi le-a completat cu cele ce urmează.
Procurorul a descris aceeaşi stare de fapt, cu precizarea că s-ar fi impus a fi făcută, informaţiile utilizate de cei doi inculpaţi nu erau destinate publicităţii, fiind „secrete de serviciu”, pe de altă parte, parchetul a susţinut că, achiziţiile de imobile ar fi „operaţiuni financiare”, acte de comerţ, ori „tranzacţii financiare”, în înţelesul art. 12 lit. a) şi b) din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I., rechizitoriul a reţinut vinovăţia sub aspectul celor trei infracţiuni astfel:
- faptul că, în calitate de director al D.R.U.L. din cadrul C.N.L.O., în perioada iunie-octombrie 2002, a achiziţionat, beneficiind de informaţii nepublice deţinute în virtutea funcţiei, imobile din zonele ce urmau a fi afectate de Exploatările Miniere Roşia, Rovinari şi Jilţ şi pentru care ulterior a încheiat convenţii cu exploatările miniere pentru a beneficia de reconstrucţia imobilelor în cartierul Primăverii din municipiul Tg. Jiu, cu scopul de a beneficia de un folos necuvenit, fapte care ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi pedepsite de disp. art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. ce reglementează concursul ideal, în condiţiile în care există identitate de acte materiale, instanţa a reţinut însă că activitatea infracţională a inculpatului a început cu achiziţia imobilului teren de la C. prin G.M. la 19 octombrie 2001;
- faptul că a beneficiat cu rea-credinţă de fonduri ale C.N.L.O. în vederea construirii unor imobile proprietate personală,a acceptat reconstrucţia unor suprafeţe mai mari decât cele promise a fi date la schimb C.N.L.O., a acceptat să i se includă în suprafaţa de reconstruit anexele şi a acceptat ca plata să se facă prin virament bancar către SC A. SA Tg. Cărbuneşti, deşi contractul încheiat cu această societate prevedea ca modalitate de plată compensarea cu bonuri de energie electrică cauzând o pagubă de 4.145.265.443 lei, faptă ce ar realiza elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice calificată, faptă prev. de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, rap. la disp. art. 248-2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Instanţa reţine aici că potrivit atribuţiilor sale de serviciu pct. 1, 6, 10 trebuia să urmărească ca plata către constructor să se facă de către S.N.L.O. conform contractelor încheiate putând lua direct măsurile ce se impuneau pentru ca să se prevină încălcarea disciplinei contractuale şi a altor nelegalităţi. Toate aceste acte materiale auinclus în opinia instanţei în latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 248 C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.I., în rechizitoriul parchetului, cu privire la cele trei infracţiuni menţionate, i s-au reţinut ca acuze:
- faptul că,în calitate de director al E.M.C. Roşia, iniţial, iar ulterior, de director general al C.N.L.O., în perioada februarie 2000-octombrie 2002, a achiziţionat, beneficiind de informaţii obţinute în virtutea funcţiei şi nepublice, imobile din zonele ce urmau a fi afectate de E.M.C. Roşia şi Jilţ, cu scopul declarat de a obţine reconstrucţia acestora din fonduri publice ale C.N.L.O. şi pentru care ulterior a încheiat convenţii cu E.M.C. Roşia pentru a beneficia de reconstrucţia imobilelor în cartierul Primăverii din municipiul Tg. Jiu (fost cartierul Vărsături), cu scopul de a beneficia de un folos necuvenit, fapte ce au fost încadrate în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., în condiţiile în care există identitate de acte materiale. Distinct de cele reţinute de procuror instanţa va reţine caracterul public al informaţiilor, aşa cum se va arăta în continuare.
- de a fi beneficiat cu rea-credinţă de fonduri ale C.N.L.O. pentru a i se reconstrui un imobil proprietate personală în municipiul Tg. Jiu, de a-şi fi încălcat obligaţiile de serviciu prevăzute de fişa postului, de a fi dispus ca plata către constructor să se efectueze prin virament bancar şi nu prin compensare cu bonuri de energie electrică aşa cum prevăd clauzele contractelor încheiate cu SC A. SA Tg. Cărbuneşti S.A., cauzând o pagubă de 5.352.315.956 lei, fapte ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la dispoziţiile art. 248-2481 C. pen. cu aplic. art. 41. alin. (2) C. pen. S-a reţinut de procuror şi în cazul inculpatului V., ca şi în cazul coinculpatului M. suma reprezentând contravaloarea întregului imobil reconstruit întrucât s-a opinat ca a dobândit cu rea credinţă calitatea de strămutat şi nu avea dreptul să i se reconstruiască imobilul. Distinct de cele reţinute în rechizitoriu instanţa a constatat o altă valoare a prejudiciului şi anume,a sumei de 1.478.000.697 lei (de la inculpatul M. I.) şi respectiv 1.325.325.288 lei ( în ce-l priveşte pe inculpatul V. I.).
Un prim aspect al cauzei a fost supus analizei instanţei este acela de a verifica dacă cei doi inculpaţi au efectuat „operaţiuni financiare” ca acte de comerţ, ori dacă au încheiat „tranzacţii financiare” incompatibile cu funcţia deţinută, utilizând informaţii astfel obţinute (art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000), iar apoi un al doilea aspect important al dosarului l-a reprezentat cercetarea naturii juridice a acestor informaţii, în sensul de a stabili dacă au fost sau nu destinate publicităţii conform art. 12 lit. b) din legea nr. 78/2000).
Referitor la primul aspect învederat, instanţa a reţinut că contractele de vânzare cumpărare încheiate între inculpaţi (sau prin persoanele interpuse lor, soţii ori respectiv cumnată) şi convenţiile de schimb încheiate între aceştia şi S.N.L.O., prin care se prevedea reconstrucţia unei suprafeţe echivalente fără determinarea vreunei valori, nu sunt operaţiuni financiare ca acte de comerţ şi nici tranzacţii financiare la a căror efectuare să se fi utilizat informaţii obţinute în sensul art. 12 lit. a) din Legea nr 78/2000. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 2053 din 26 mai 2010, pronunţată sub Dosar nr. 4848/2007 (fila nr 1103 dosar instanţă).
În consens cu cele reţinute de instanţa supremă, s-a arătat că elementul material a laturii obiective a infracţiunii amintite poate consta într-o acţiune care poate fi realizată alternativ, fie prin efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, fie prin încheierea de tranzacţii financiare.
Efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii privitoare la bani şi credite. Pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al infracţiunii, legea impune realizarea a două condiţii esenţiale:
- în primul rând, ca operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ; legea, art. 3 pct. 11 C. com., consideră - ceea ce ne interesează ca fapte, acte de comerţ, operaţiunile de bancă şi schimb; potrivit art. 4 C. com., prin fapte de comerţ sunt socotite celelalte contracte şi operaţiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă.
- în al doilea rând, pentru ca operaţiunile financiare să fie acte de comerţ incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte persoana; prin ea însăşi simpla efectuare de operaţiuni ca acte de comerţ nu determină existenţa elementului material al infracţiunii/efectuarea de operaţiuni financiare are aşadar relevanţă penală şi poate constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este săvârşită ca acte de comerţ şi dacă acestea sunt incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea. Incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege, ori în cazul acesta ea reiese eventual din atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor.
În cea de a doua modalitate alternativă de săvârşire a acestei infracţiuni se cere ca fapta să constea în încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei atribuţiei sau însărcinării persoanei.
Tranzacţie este înţelegerea intervenită între două sau mai multe persoane prin care se stabileşte modalitatea transmiterii anumitor drepturi sau efectuării unor schimburi comerciale. Încheierea tranzacţiei înseamnă survenirea acordului participanţilor cu privire la aceasta, perfectarea ei. Ea poate determina existenţa elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni numai dacă priveşte tranzacţii financiare şi a fost realizată de către subiectul activ, utilizând informaţiile în virtutea funcţiei, atribuţiei ori însărcinării sale. Aceste informaţii trebuie să constituie mijlocul prin care sunt facilitate tranzacţiile financiare. Legea nr. 78/2000 are evident în vedere informaţiile care prin natura lor pot facilita, sunt în legătură cu încheierea tranzacţiilor financiare.
Pentru a putea constitui elementul material al acestei infracţiuni, tranzacţia trebuie să îndeplinească două cerinţe cumulative: să aibă caracter financiar, în înţelesul atribuit acestei noţiuni de C.com şi de dicţionarele explicative de specialitate (acestea limitându-i accepţiunea la bani, credite, finanţe, operaţiuni bancare, bursă); să fie efectuate folosind informaţii necesare încheierii tranzacţiei financiare, în scopul obţinerii de bani, foloase necuvenite ori bunuri.
Pornind de la acestea, s-a reţinut că niciunul din contractele de vânzare - cumpărare pentru achiziţionarea celor 3, respectiv 5 imobile în zona minieră Motru, încheiate de cei doi inculpaţi nu sunt fapte de comerţ, în sensul art. 3 pct. 11 şi pct. 14 din C.com. cât şi în accepţiunea termenului financiar exprimată de dicţionarele explicative şi de specialitate, care aşa cum s-a văzut se referă limitativ la finanţe, circulaţia banilor, a creditului, operaţiuni bancare în general, şi bursă.
Cu privire la aplicabilitatea a tezei a II-a a art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, referitoare la tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor - s-a reţinut că în absenţa unei tranzacţii financiare, nu are relevanţă daca informaţiile au fost sau nu obţinute în virtutea acestora, câtă vreme „tranzacţia financiară nu este realizată astfel cum ea este definită de lege şi doctrină.
S-a precizat însă că informaţiile cu privire la suprafeţele de teren, gospodăriile, construcţiile de utilitate publică, aflate în perimetrul de licenţă au fost prevăzute explicit în documentele prevăzute de Legea nr. 61/1998, Legea nr. 137/1995. Prin aceste acte normative şi prin actele interne ale S.N.L.O. a fost şi este instituită obligaţia de a face publice asemenea informaţii.
În adresa A.P.M. Gorj din 2008 s-a prevăzut şi descris procedura de participare a publicului la luarea deciziei de eliberare a acordurilor şi autorizaţiilor pentru activităţi cu impact asupra mediului, cum sunt şi cele de exploatare a cărbunelui. Unul din scopurile pentru care se impune participarea publicului la luarea deciziilor ar fi acela de a obţine informaţii suplimentare privind impactul asupra populaţiei din zonă, bunurile proprii sa de care beneficiază în comun.
Hotărârea C.A. nr. 2/2000 a C.N.L.O., în art. 3, a însărcinat Direcţia Dezvoltare, ca împreună cu subunităţile să definitiveze programul de scoatere din circuitul agricol a suprafeţelor afectate de lucrările miniere, program care să fie mediatizat, astfel încât problema exproprierii să fie cunoscută din timp de persoanele expropriate.
Această însărcinare se referea la întreaga problematică a exproprierii, întrucât suprafeţele se identificau cunoscând şi proprietarul, pentru cazul în care se punea problema exproprierii construcţiilor. În legătură cu acţiunile întreprinse pentru a se asigura publicitatea acestor informaţii despre suprafeţele de teren şi construcţiile ce urmau a fi afectate de exploatările miniere în perimetrul de licenţă, şi stabilirea faptului că acestea aveau caracter public, la dosar există probe certe, care vin să răstoarne susţinerile parchetului privitor la acest aspect.
Pe lângă depoziţiile de martori audiaţi în faza cercetării judecătoreşti şi care în majoritate au susţinut contrariul celor afirmate la urmărirea penală, au fost audiaţi şi martorii propuşi de părţi şi care au arătat cum anume se popularizau informaţiile referitoare la exproprieri, în şedinţe publice, prin anunţuri în ziare, sunt ataşate apoi copiile proceselor verbale ale ședințelor de la primăriile din zona afectată de exploatările miniere şi care aveau caracter public, consemnându-se prezenţa celor interesaţi de exproprierile viitoare, astfel că la dosarul cauzei există probe că aceste informaţii au fost într-adevăr publice, (acte depuse de apărare în vol. 6, 7 dosar instanţă).
Conform prevederilor Regulamentului de întocmire a programului şi de desfăşurare a negocierilor pentru achiziţia de terenuri, gospodării şi alte utilităţi, despăgubiri şi plăţi uzufruct anexa la Dispoziţia nr. 153 din 15 mai 2000 a SC C.N.L.O. SA Oltenia, pct. 2.1, procedurile legale prevăzute pentru această activitate trebuie să fie declanşate cu mult timp înainte, cca 3 ani, iar la pct. 2.3 lit. a) se prevede întocmirea unui plan de situaţie cadastral cu evoluţia ocupării terenurilor pe termen mediu de 5 ani, pentru excavaţii, haldăre sau alte lucrări de investiţii. Potrivit pct. 2.2 din Regulamentul de întocmire a programului de achiziţii terenuri şi a construcţiilor existente pe acestea, se vor utiliza studii de fezabilitate şi programe de dezvoltare, avizate şi aprobate, documentaţii ce au stat la baza obţinerii licenţei de exploatare, în care, în funcţie de capacitatea anuală a obiectivului minier este prezentată evoluţia şi volumul anual al lucrărilor miniere, inclusiv costurile acestora; partea grafică la aceste documentaţii şi planurile cadastrale privind terenurile, amplasamentul gospodăriilor şi a altor utilităţi, precum şi studiul de impact şi programul de conformare vor fi elaborate şi avizate ca documentaţii pentru obţinerea licenţei de exploatare; reiese astfel explicit din aceste prevederi ale Regulamentului şi din dispoziţiile pct. 2.4. din acelaşi Regulament,faptul că în programul de investiţii al anului de plan, erau prevăzute valorile pentru minim 3 ani ulteriori anului de întocmire.
Din dispoziţiile art. 2.3 lit. b). 2 ale Regulamentului, rezultă de asemenea că programul de achiziţii pentru cel puţin 3 ani următori anului de întocmire, se va realiza pe baza situaţiei/inventarului privind gospodăriile şi utilităţile situate pe terenurile afectate, pe ani, cu nominalizarea proprietarilor acestora şi menţiunile referitoare la etapele parcurse, sau discuţiile avute până la întocmirea programului cu privire la procedurile de achiziţie a fiecărei gospodării sau utilitate în parte.
Procedura instituită şi aplicată prin regulament Anexa la Dispoziţia nr. 153 din 15 mai 2000 arată că inventarul proprietarilor şi proprietăţilor, precum şi discuţiile cu fiecare dintre aceştia erau începute cu cel puţin 3 ani anteriori anului în care se încheia convenţia.
Dintr-o altă perspectivă s-a reţinut ca dovedită cu martorii (angajaţi ai altor societăţi care conlucrau în etapele exproprierii cu angajaţii S.N.L.O.) şi înscrisurile de la dosar, împrejurarea că până la semnarea convenţiilor de schimb, se parcurgeau mai multe etape, printre care obligatorie fiind întocmirea releveului tehnic şi memoriului tehnic pentru fiecare locuinţă. Acestea se întocmeau cu consultarea documentelor, prin discuţii cu expropriaţii, astfel că se cunoşteau atât proprietarii cât şi proprietăţile si nu numai de angajaţii S.N.L.O. ci şi de angajaţii altor societăţi comerciale specializate care se deplasau la domiciliul celor vizaţi de lucrările miniere,cunoşteau perioada aproximativă, etc. Cu titlu de exemplu, pot fi amintite următoarele: I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, A.P.M., A.N.R.M., precum şi Ministerul de resort ori autorităţile publice locale.
Publicitatea informaţiilor cu privire la terenuri şi construcţiile ce urmau a fi afectate şi eventual strămutate a fost asigurată prin lucrările primăriilor din comunele afectate. Adresele de la dosar, procesele verbale ale şedinţelor ţinute, declaraţiile celor care au participat la aceste şedinţe şi întruniri publice, au format convingerea instanţei că planurile urbanistice generale care au fost întocmite de societăţi comerciale specializate, au fost dezbătute şi aprobate în şedinţe publice, unele organizate special cu invitaţi din partea exploatărilor miniere ori S.N.L.O., a Prefecturii Gorj, a cetăţenilor interesaţi, funcționarilor din cadrul primăriilor, astfel că cu acest prilej, erau cunoscute nu doar zonele, ci şi persoanele ce urmau a fi afectate de lucrările miniere. Aceste zone au fost cunoscute încă înainte 1990 când au fost instituite decrete de expropriere.
Analizând P.U.G. de la dosarul cauzei, s-a reţinut că în partea scrisă a acestor se menţionează că sunt prevăzute suprafeţele şi gospodăriile afectate de lucrările miniere, sunt prezentate pe total unitate administrativ teritorială sate ori comune,evoluţia suprafeţelor şi locuitorilor pe ani sau pe intervale de timp şi sunt indicate mărimea suprafeţelor decopertate şi interdicţia de reconstrucţie în zona respectivă. n partea grafică a P.U.G. realizat pentru fiecare sat,sunt marcate distinct zonele şi gospodăriile ce urmau a fi afectate de lucrările miniere,cu precizarea unei hărţi realizate de personal specializat extern S.N.L.O.
La întocmirea informaţiilor cu privire la strămutaţi cooperau majoritate compartimentelor exploatărilor ori S.N.L.O., documentaţiile erau aprobate apoi de persoane şi organisme colective de conducere ale E.M.C.-urilor, transmise la nivelul sucursalelor miniere unde erau verificate, modificate, aprobate, apoi transmise la S.N.L.O., iar aici urma procedura de aprobare prin C.A sau A.G.A.; exista posibilitatea ca aceste organisme să aibă în componenţă sau ca invitaţi salariaţi care nu erau angajaţi ai societăţii. Din aceste împrejurări rezultate din probele dosarului nu s-a putut reţine că listele cu proprietarii erau accesibile numai unor salariaţi ai S.N.L.O.,iar aceste liste şi nici nu erau întotdeauna stabile, fiind doar instrumente de planificare bugetară, care ulterior, în execuţie, suportau uneori modificări.
Datele din Programul de Investiţii erau fără dubiu cunoscute de către inculpaţi,întrucât pe baza lor era condusă activitatea curentă de zi cu zi a societăţii şi erau cunoscute şi de alţi angajaţi din toate subunităţile, nici unuia nedovedindu-i-se de către acuzare că ar fi avut vreo obligaţie scrisă de confidențialitate .
Nu s-a probat nici faptul ca documentele despre care se pretinde că nu ar fi publice, ar fi fost înregistrate ca „secrete de serviciu”, proba contrară fiind administrată prin depoziţiile de martori, lucrători la serviciile sau birourile B.D.S. din S.N.L.O. ori E.M.C.-uri, precum şi din înscrisurile de la dosar emise de acestea.
Faţă de toate acestea, instanţa a reţinut că nu este realizată cerinţa ca „tranzacţiile” efectuate de cei doi inculpaţi să fi efectuat „operaţiuni financiare ca acte de comerţ”, ori „ tranzacţii financiare” prin care să fii utilizat direct sau indirect „informaţii ce nu erau destinate publicităţii”, astfel că în absenţa acestor dispoziţii specifice infracţiunilor de corupţie prev. de art. 12 lit. a) şi b) din Legea nr. 78/2000, instanţa va reţine comiterea de către cei doi inculpaţi a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti în formă continuată, constând în aceea că, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu evidenţiate în preambulul expozitivului, (precizate distinct pentru fiecare inculpat), cu ştiinţă, nu şi-au îndeplinit ori şi le-au îndeplinit defectuos şi prin aceasta au cauzat o tulburare însemnată şi o pagubă S.N.L.O., unitate din cele prevăzute la art. 145 C. pen.
Instanţa a reţinut că prejudiciul încercat prin faptele lor, aşa cum au fost descrise şi pentru motivele arătate, sunt evaluate sub 200.000 lei, astfel că fapta în concret comisă de către cei doi inculpaţi, nu se poate încadra juridic, ca fiind una dintre cele ce au produs consecinţe deosebit de grave şi pentru acest motiv se vor respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei în art. 2481 C. pen.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este fapta prin care funcţionarul public care îşi încalcă intenţionat atribuţiile de serviciu, fie prin neîndeplinirea lor, fie prin îndeplinirea lor defectuoasă, săvârşită cu ocazia exercitării serviciului şi prin aceasta, cauzează fie, o pagubă, fie o tulburare însemnată a bunului mers al unităţii, dintre cele prevăzute la art. 145 C. pen.
Infracţiunea de abuz în serviciu are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că se încadrează astfel, fapta funcţionarului public, atunci când nu are o incriminare distinctă în C. pen. sau într-o lege specială.
Cum în cazul din speţă, tranzacţiile efectuate de inculpaţi, nu au putut fi catalogate drept „tranzacţii financiare” ele având un caracter civil, şi cum „informaţiile” de care au uzat (atunci când, încălcându-și atribuţiile de serviciu privind respectarea legalității şi buna gospodărire a patrimoniului S.N.L.O.), nu au caracter „nepublic „,pentru faptul că au abuzat de funcţiile avute şi şi-au reconstruit case cu încălcarea tuturor normelor legale şi interne, producând o tulburare însemnată şi un prejudiciu cert societăţii la care lucrau, schimbarea încadrării juridice se impune
Împrejurarea că documentele de la locul de muncă nu au fost „nepublice” în sensul Legii nr. 78/2000, precum şi faptul că achiziţiile acestora nu pot fi catalogate drept „operaţiuni financiare ca acte de comerţ”, ori „tranzacţii financiare” nu înseamnă că aceştia (atunci când, cu încălcarea ori îndeplinirea defectuoasă şi în interes personal a sarcinilor de serviciu stabilite în fişa postului lor, producând o tulburare şi un prejudiciu unei unităţi de stat) nu au săvârşit o faptă care este încriminată deja într-o altă dispoziţie cu caracter penal general.
Instanţa a constat prin derularea cercetării judecătoreşti că faptele, aşa cum au fost descrise şi stabilite de instanţă că au fost comise în materialitatea lor de inculpaţii M.I. şi V.I. ianuarie 2000 - finele lui 2003, se regăsesc întocmai în conţinutul infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi incriminată de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.
Întrucât pe întreg expozitivul acestei hotărâri, instanţa a făcut trimiteri la atribuţiile de serviciu pe care inculpaţii le-au încălcat şi în ce anume au constat aceste încălcări, precum şi actele materiale care, în opinia instanţei s-a apreciat că realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev .de art. 248 C. pen.,nu le va mai enumera, concluzionând că ele se referă la încălcarea atribuţiilor de serviciu menţionate, şi în special, la pct. 1-3, 7-11, 15, 17, 19, 22 şi 24 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.I. şi la cele menţionate în special, la pct. 1-2, 4, 6, 8, 10, 11, 13 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I.
S-a subliniat în doctrina juridică şi în practica judiciară că fapta de abuz în serviciu poate subzista (aşa cum este cazul şi în speţa noastră) chiar şi în situaţia în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de organele colegiale de conducere (în cazul nostru faţă comisiile de negociere)
Aşa fiind şi cu respectarea deplină a dreptului la apărare în raport de noua încadrare juridică stabilită s-a pus în discuţie din timp şi s-a dat posibilitatea inculpaţilor să pună concluzii oral şi în scris asupra acestei încadrări juridice.
De altfel instanţa supremă, în cazuri asemănătoare, precum şi în situaţia dezincriminării unor infracţiuni la Legea nr. 78/2000, a apreciat în acelaşi sens privind caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu (Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, Decizia nr. 5541 din 20 noiembrie 2007).
Şi doctrina juridică (Dreptul nr. 3/2001, „Despre caracterul subsidiar al infracţiunilor de abuz în serviciu” pag 106 şi urm. M. Basarab ş.a, C. pen. comentat, Ed Hamangiu, Bucureşti, 2006, pag, 569 şi urm. etc.) a fost preocupată de aceste aspecte, statuând constant şi unitar că o faptă poate fi calificată ca abuz în serviciu, doar atunci când nu este incriminată de norme speciale, ceea ce în opinia instanţei şi interpretând per a contrario, ar însemna că inexistenţa ori nerealizarea elementelor constitutive ale infracţiunii la legea specială, câtă vreme fapta respectivă există şi se regăseşte în materialitatea ei şi este incriminată printr-o dispoziţie cu caracter penal general, a fost sancţionată aşa cum este ea descrisă în dispoziţiile art. 248 C. pen.
Aşa fiind nu a fost primită cererea inculpaţilor de achitare şi de a se constata inexistenţa laturii obiective a infracţiunii prev de art 12 lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 78/ 2000, întrucât fapta în concret comisă şi descrisă, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen.en. instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, astfel :
- din cele trei infracţiuni (din două infracţiuni prev. de art. 12 lit. a) şi b) din Legea nr. 78/2000 în concurs ideal şi abuz în serviciu prev de art. 248-2481 cu art. 41 alin. (1) și 42 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr 78/2000) într-una singură, ce înglobează toate actele materiale şi activitate infracţională reţinută de parchet ca fiind încadrabilă în infracţiunile precizate - şi anume în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev de art 248 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. Nu s-a reţinut la încadrarea juridică a faptei dispoziţia art. 17 lit. d) din legea nr. 78/2000, întrucât în absenţa unei infracţiuni de corupţie de la art. 10-13, nu se vor putea reţine nici infracţiunile în legătură directă cu acestea, aşa după cum stipulează expres, alin. (1) al art. 17.
Dintr-o altă perspectivă, a urmărilor produse, instanţa, (în consens cu instanţele care au soluţionat definitiv dosarele strămutaţilor de lux), nu a reţinut că întreg imobilul reconstruit este nedatorat, astfel că a constatat că paguba efectivă creată societăţilor minier, o reprezintă doar contravaloarea suprafeţelor construite în plus şi nedatorate, aşa cum s-a arătat mai sus,şi cum a reieşit din calculul făcut din raportul de constatare al specialistului C.C., respectiv suma de 1.478.000.697 lei în cea cel priveşte pe inculpatul M.I. şi suma de 1.325.281.086 lei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.I., prejudiciu pe care instanţa l-a avut desigur în vedere atunci când, nu a reţinut forma calificată a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiune prev . de art 2481 C. pen., ci forma simplă a acestei infracţiuni.
S-a impus şi precizare legată de urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina celor doi inculpaţi şi anume, împrejurarea că, instanţa a reţinut o singură infracţiune, deşi au fost cauzate ambele rezultate alternative ale acestei infracţiuni, atât producerea unei pagube, constând în sumele menţionate mai sus, cât şi o tulburare însemnată bunului mers al unităţilor respective, fie ele E.M.C.-uri sau S.N.L.O.. Această perturbare a fost reală şi însemnată, constatabilă şi determinată, manifestându-se sub forma unei stânjeniri, împiedicări şi îngreunări intervenite în normală derulare a activităţii specifice desfăşurate, ca urmare a exercitării abuzive a îndatoririlor de serviciu de către inculpaţi, direct interesaţi a-şi rezolva interesele private şi omiţând a respecta sarcinile încredinţate privitor la eficienţa şi legala activitate ce ar fi trebuit să o urmărească în S.N.L.O. ori E.M.C.-uri. Aşa fiind,s-a reţinut că această tulburare a avut o anume gravitate, anumite proporţii care nu au fost însă de natura a paraliza întreaga activitate a acestora, aşa după cum ar fi cerut dispoziţiile art. 2481 C. pen., dispoziţii nereţinute de către instanţă ca fiind aplicabile în speţa dedusă judecăţii.
Pentru considerentele arătate se s-a respins orice altă cerere de schimbarea a încadrării juridice ori de achitare a inculpaţilor.
Constatând incidenţa prevederilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. faţă de limitele de pedeapsă prev de art. 248 C. pen. (6 luni-5 ani), şi perioada scursă de la ultimul act material de săvârşire de către ambii inculpaţi a acestei infracţiuni (cel mai târziu spre sfârşitul anului 2003), instanţa a constatat împlinit termenul de 7 ani şi 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 124 C. pen. referitoare la prescripţia specială a răspunderii penale. Faţă de cererea inculpaților M.I. şi V.I. de continuare a procesului penal conform art. 13 C. proc. pen.en, în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. g).C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti pre.de art. 248 C. pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei, constatând vinovăţia acestora pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
Constatând că nu s-au constituit părţi civile în cauză S.N.L.O., C.E. Rovinari şi C.E. Turceni şi cum de sumele de 1.478.000.697 lei şi respectiv 1.325.281.086 lei au beneficiat în mod injust inculpaţii şi aceste sume nu au servit la despăgubirea părţilor vătămate, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea acestora, în folosul statului.
Faptele inculpatului M.I. din data de 22 aprilie 2004 şi respectiv 21 aprilie 2006 de a încheia înscrisurile intitulate „chitanţe” aflate în original la filele 46-47 vol. 4 dosar urmărire penală (aceste înscrisuri se află în copii în numeroase volume de urmărire penală precum şi ataşate la dosarul instanţei) prin care „ credita „ SC A. SA Tg cărbuneşti, cu suma de 100.000.000 lei şi respectiv 400.000.000 lei (şi pentru care denunţătorul M.C. a emis chitanţele de încasare din 22 aprilie 2004 şi din 21 aprilie 2006), cu toate că nu reflectă operaţiuni reale de împrumut, ci parte din plata preţului reconstrucţiei executată în plus de către societatea constructoare, aşa cum s-a arătat şi pentru motivele învederate deja, s-a reţinut că fapta nu realizează elementele constitutive ale celor două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 292 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
O primă precizare care s-a impus se referă la împrejurarea că, în absenţa unei infracţiuni de corupţie prevăzută la art. 10-13 din Legea nr. 78/2000, nu subzistă nici raportarea la art. 17 lit. c) din sus amintita lege. Aceasta deoarece, în alin. (1) al art. 17 coroborat cu alin. (1) lit. c) al aceluiaşi articol din Legea nr. 78/2000, s-a prevăzut expres şi imperativ că sunt infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie prevăzute de art. 10-13 şi infracţiunile de fals şi uz de fals, săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia din infracţiunile prevăzute în secţiunea a II-a sau a III-a din lege,sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o astfel de infracţiune.
Cum în speţa dedusă judecăţii, instanţa a schimbat încadrarea juridică pentru infracţiunile de corupţie prevăzute la art. 12 lit. a) şi lit. b) din lege şi abuz în serviciu asimilată infracţiunii de corupţie prev de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248-2481 C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu prev de art. 248 C. pen., cu 41, 42 C. pen. se constată că raportarea la art. 17 alin. (1) lit. c). din Legea nr. 78/2000 în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în absenţa îndeplinirii cerinţei art. 17 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nu a mai putut fi reţinută.
Aşa fiind, instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor şi cu respectarea dreptului la apărare, în temeiul art. 334 C. proc. pen.en. schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raport la art. 290 C. pen. - în două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art. 290 C. pen.
În continuare, s-a reţinut că deşi ambele înscrisuri nu reflectă realitatea, ele nu întrunesc cerinţa laturii obiective a infracţiunii prev de art. 290 C. pen., aceea de a se fi realizat în vreunul din modurile arătate la art. 288 C. pen., respectiv să se fi realizat printr-o acţiune de falsificare a înscrisurilor prin „contrafacerea scrierii”, ori a „subscrierii” sau prin „alterarea lui în orice mod”, modalităţi normative pe care practica judiciară şi doctrina în materie le-a definit, iar instanţa este întru totul de acord cu opinia exprimată în literatură privitor la aceste aspecte, precum şi cu punctul de vedere exprimat de apărare, în sensul că falsificarea unui înscris în conţinutul său şi prin atestarea de împrejurări necorespunzătoare adevărului, realizează latura obiectivă a falsului intelectual prev de art. 289 C pen, dacă este îndeplinită condiţia dirimantă, ca înscrisul să fie unul „oficial” în sensul art. 150 alin. (2) C. pen.
Cum cele două înscrisuri nu sunt „înscrisuri oficiale „ şi cum ele nu au fost falsificate prin una din modalităţile prev de art. 288 C .pen., soluţia ce s-a pronunţat faţă de inculpatul M.I. pentru cele două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată,prev. de art. 290 C. pen. a fost aceea de achitare, în baza art. 11pct 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.en, întrucât faptele nu realizează cerinţa laturii obiective.
Aceste fapte nu sunt prescrise, termenul prev d art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen., nefiind împlinit pentru niciuna din infracţiunile comise la 22 aprilie 2004, şi respectiv 21 aprilie 2006, astfel că soluţia preconizată se impune.
Inculpatul M.I. nu s-a făcut vinovat şi instanţa a pronunţat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi pentru cele trei infracţiuni de fals în declaraţii, fapte prevăzute de art. 292 C. pen. cu referire la art. 36 din Legea nr. 115/1996, pentru lipsa cerinţelor întrunirii laturilor obiective şi subiective ale infracţiunilor din datele de 4 mai 2005, 30 decembrie 2005 şi respectiv 14 iulie 2006, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Pentru aceleaşi raţiuni ca cele precizate anterior, referitoare la inexistenţa raportării infracţiunilor de fals şi uz de fals conexe ori asimilate infracţiunilor de corupţie prev de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 comb cu art 292 C. pen., în cazul nereţinerii vreunei infracţiuni de la art 10-13 din lege sau unor infracţiuni săvârşite în scopul urmărit de infracţiuni menţionate în secţiunea 2 şi 3 din această lege, instanţa a pus în discuţia părţilor, conform 334 C. proc. pen. şi cu respectarea dreptului de apărare, şi apoi a dispus schimbarea încadrării juridice a acestor fapte, astfel: din trei infracţiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996 - în trei infracţiuni fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 36 din Legea nr. 115/1996.
S-a reţinut că inculpatul M.I. a completat la 4 mai 2005 declaraţia de avere ca secretar de stat la M.E.C. şi nu a declarat clădirile şi anexele gospodăreşti achiziţionate de la B.S. şi D.G., nu a declarat suprafaţa reală a imobilului reconstruit de S.N.L.O. în suprafaţă de 344mp (trecând în mod eronat suprafaţa de 230 mp ) şi nu a precizat debitul către SC A. SA Tg Cărbuneşti.
Privitor la această faptă de fals în declaraţii, instanţa a reţinut că fapta nu este realizată nici sub aspectul laturii obiective şi nici al celei subiective, câtă vreme, nici în prezent inculpatul M.I. nu recunoaşte şi nici nu s-a probat că a achiesat ori că a cunoscut suprafaţa reală a imobilului pe care a acceptat să i-l reconstruiască M.C. în plus, şi nici contravaloarea reală a acestei părţi reconstruite, după cum, nici nu a recunoscut vreodată vreun debit cert, lichid şi exigibil către constructor, această sumă urmând a fi tranşată, din punctul de vedere al instanţei, abia la rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
Aşa fiind inserarea suprafeţei înscrisă în contractul de execuţie în suprafaţă de 230 mp, a apărut ca suficientă pentru a se verifica existenţa unui imobil ce a fost reconstruit şi nu se poate trage concluzia că inculpatul, cu intenţia calificată prevăzută de Legea nr. 115/1996, a încercat să inducă în eroare şi să declare neadevăruri privitoare la existenţa acestui imobil, înscrierea unei alte suprafeţe neavând relevanţa penală susţinută de acuzare.
Pe de altă parte, apare logic ceea ce inculpatul a motivat cu prilejul audierii sale, în sensul că, nu a avut reprezentarea că trebuia să treacă în declaraţia de avere toate cele trei imobile, atât cele două case achiziţionate de la B.S. şi D.G. predate prin convenţie de schimb la S.N.L.O. la data emiterii declaraţiei de avere, precum şi imobilul reconstruit; rezultă fără echivoc că inculpatul a avut reprezentarea certă că acestea numai sunt în proprietatea sa, ci a S.N.L.O., şi a înscris doar construcţie nouă, astfel că instanţa va reţine lipsa vinovăţiei inculpatului pentru această infracţiune, şi pe cale de consecinţă va pronunţa achitarea în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapta comisă la data de 4 mai 2004.
S-a remarcat lipsa de coerenţă şi inconsecvența a apărării făcute, vis a vis de ieşirea sau nu, din patrimoniul inculpatului M.I. a imobilelor dobândite şi predate la schimb în vederea reconstrucţiei.
Instanţa a constatat că atunci când s-a solicitat de către apărător, achitarea pentru această faptă de fals în declaraţii, s-a susţinut că imobilele cumpărate de la cei doi martori B.S. şi D.G., au ieşit din patrimoniul inculpatului, iar atunci când s-au pus concluzii pentru infracţiunea de fals declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen., comisă la notar împreună cu coinculpatul V.I. în data de 20 ianuarie 2004, s-a susţinut contrariul, în sensul că aceste imobile nu s-ar mai afla în patrimoniul său.
Astfel, dacă în această situaţie s-a susţinut că bunurile achiziţionate de la B. şi D. au ieşit din deţinerea inculpatului odată cu predarea lor la schimb prin convenţiile încheiate cu E.M.C.-urile, acesta neavând niciodată în proprietate cele trei imobile (fila 1700 dosar), în aceleaşi concluzii scrise depuse la dosar, s-a susţinut contrariul, (la fila 1679 şi următoarele), atunci când se face apărarea inculpatului pentru fapta de fals în declaraţii comisă la 21 aprilie 2003, când se susţine că de fapt, imobilul dobândit de la D.G. era şi este şi în prezent în proprietatea sa, întrucât actul de schimb al reconstrucţiei nu este nici în prezent perfectat.
Apare evident, în opinia instanţei, faptul că în funcţie de argumentaţia adusă de apărătorul inculpatului, fie una, fie cealaltă din cele două infracţiuni ar trebui să fie realizată, împărtăşind oricare dintre cele două opinii juridice diferite aduse ; dar cum odată, pe aceeaşi stare de fapt, în opinia apărării, imobilul achiziţionat de la D.G. se afla în proprietatea inculpatului, iar apoi, în situaţia de fapt identică, acesta nu mai este în proprietatea sa, este indubitabil că apărarea făcută apare „pro cauza” şi nu a fost primită de instanţă.
Pe această linie de gândire, aceeaşi în cazul ambelor fapte de fals în declaraţii prevăzute art. 292 C. pen. reţinute de parchet în sarcina inculpatului, atât pentru cea din 4 mai 2005, cât şi pentru cea din 20 ianuarie 2004, instanţa a reţinut că imobilele predate la schimb de către inculpatul M.I., au avut pe plan subiectiv reprezentarea inculpatului, că acestea au ieşit definitiv din patrimoniul său. Această împrejurare este dovedită în dosar, dacă se coroborează probatoriul cu declaraţia inculpatului, care în mod constant a susţinut că nu a înscris casele achiziţionate de la B.S.şi D.G. în declaraţiile consecutive de avere întocmite, deoarece acesta numai era proprietarul lor, fiind predate la schimb către E.M.C.-uri. Instanţa a reţinut că în toate situaţiile în care s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de fals, pe latură subiectivă, inculpatul M. a avut reprezentarea că imobilele achiziţionate nu mai erau ale lui, după predarea lor în vederea reconstrucţiei sau obţinerii de despăgubiri către E.M.C.-uri. Nu trebuie omis că inculpatul M.I. este absolvent de drept,şi a fost coordonatorul oficiului juridic al S.N.L.O., ori această împrejurare este relevantă în cauză.
Obţinerea unor sume importante de bani primite cu titlu de despăgubiri de către ambii inculpaţi, de la S.N.L.O. ptr. imobilele predate(fie pentru terenuri, anexe,fie pentru uzufructul pomilor, culturilor etc.), este o împrejurare dovedită în volumele de urmărire penală, şi de altfel, nici nu a fost contestată de către niciunul dintre inculpaţi.
S-a reţinut de către parchet că inculpatul M.I. a comis la data de 30 decembrie 2005, o altă infracţiune de fals în declaraţii prev de art. 292C. pen. cu referire la art. 36 din Legea nr. 115/1996, pe atunci când era secretar de stat în M.E.C. Fapta ar consta în aceea că, alături de celelalte omisiuni de mai sus, (nu a declarat casele achiziţionate de la B. şi D., datoria către SC A. SA Tg Cărbuneşti - fapte pe care instanţa nu le-a reţinut ca fiind infracţiune, pentru motivele arătate mai sus) nu a declarat la capitolul datorii, creditul în sumă de 29.000 euro, asumat în calitate de coplătitor de către soţia sa M.E., şi care a fost contractat de fiica lor majoră, pentru achiziţionarea de către aceasta din urmă, a unui apartament în Bucureşti.
Pentru argumentele aduse, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei, prin înlăturarea raportării articolului 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzute de art. 292 C. pen.
Nu s-a reţinut nici săvârşirea acestei infracţiuni în sarcina inculpatului M.I. şi se va pronunţa achitarea în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapta prev de art. 292 cu ref la art. 36 din Legea nr. 115/1996, comisă la 30 decembrie 2005, întrucât pe latură subiectivă nu se poate susţine că acesta, cu intenţie calificată prin scopul pretins de legea de mai sus, a urmărit să nu declare acest credit ipotecar.
Pe de o parte, s-a reţinut împrejurarea că, acest credit ipotecar din 19 septembrie 2005 a fost încheiat între B.C.R. şi fiica majoră a inculpatului, care nu face parte din „ familie „în sensul acestei legi (soţ, soţie şi copii aflaţi în întreţinere, ori din această perspectivă, fiica majoră nu se mai afla în întreţinerea lor, fiind angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată, aşa cum rezultă din actele dosarului de împrumut).
Pe de altă parte, soţia inculpatului M.E. (faţă de care instanţele în mod definitiv cu privire la această infracţiune reţinută şi în sarcina acesteia, au pronunţat irevocabil achitarea, aşa cum reiese actele de la dosar vol. 6 ) are calitatea de coplătitor şi nu de împrumutat.
Aşa fiind neconsemnarea acestei sume la capitolul „ datorii ” de către inculpat, este făcută fără vinovăţie; lipsa intenţiei calificată de scop rezidă în aceea că, nici inculpatul nici soţia acestuia, nu au contractat personal un împrumut bancar, acesta fiind achiziţionat de un terţ, în înţelesul legii penale.
Reţinând calitatea de coplătitor şi nu de împrumutat, raţiunea pentru care instanţa a împărtăşit punctul de vedere al apărării este acela că, obligaţia asumată de soţie era una subsidiară, eventuală şi viitoare,ceea ce înseamnă că nefiind certă, lichidă şi exigibilă, a format convingerea şi reprezentarea inculpatului, că nu se impunea inserarea acestei sume în conţinutul declaraţiei de avere menţionată. Dacă M.E. nu a fost găsită vinovată de săvârşirea aceleaşi infracţiuni, în calitate de autor, cu atât mai mult nu s-a reţinut vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii acesteia, câtă vreme nu s-a dovedit că a acţionat cu intenţie directă calificată prin scopul stipulat de legea specială. Aşa fiind,instanţa l-a achitat pe inculpat.
Privitor la infracţiunea de fals în declaraţii, pretins comisă în data de 14 iulie 2006 şi a cărei încadrare juridică, pentru motivele şi argumentele menţionate deja, a fost schimbată de către instanţă,prin înlăturarea raportării ei la dispoziţiile art. 17 lit. c) din legea 78/2000, s-a dispus de asemenea achitarea inculpatului M.I.,în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în termenul stipulat de lege, inculpatul a depus o declaraţie de avere rectificativă, ce înscria şi autoturismul achiziţionat de M.E. în 2004 şi omis din culpă a fi inserat în cuprinsul declaraţiei.
A rezultat din actul de proprietate data achiziţiei şi utilizatorul, (vol. 5 fila 35-36) s-a probat cu înscrisurile de la dosar că inculpatul locuia în Bucureşti, iar soţia sa în Tg Jiu, după cum s-a dovedit cu depoziţia martorului audiat în dosar, D.F., şoferul de la serviciu al inculpatului, faptul că acest autoturism era defect şi urma să fie înstrăinat; omisiunea de a-l menţiona în declaraţia de avere, câtă vreme inculpatul era deja cercetat pentru faptele două fapte de fals referitoare la declaraţiile de avere, apare greu credibilă ca fiind comisă cu intenţie, iar câtă vreme această omisiune a şi fost urmată de formularea în termen util a unei declaraţii rectificative, şi aceasta înainte de începerea urmării penale în cauză. S-a reţinut aici ca probă relevantă în dosar, declaraţia martorei, R.M.,secretara inculpatului, cea care s-a susţinut de către inculpat că a scris declaraţia de avere în numele acestuia, aşa după cum s-a consemnat în încheierea prin care a fost respinsă proba cu expertiza grafologică a scrisului şi care depoziţie, este de natură a înlătura acuza adusă de parchet şi a considera că fapta a fost comisă, nu cu intenţie calificată de scop, ci din culpă. Aşa fiind, soluţia preconizată de instanţă s-a impus:
Inculpatul V.I. aşa cum s-a detaliat mai sus, a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev de art. 254 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art6 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. d) C. proc. pen.întrucât, probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti au demontat susţinerile denunţătorului M.C., iar prezumţia de vinovăţie a inculpatului nu a fost răsturnată, aşa după cum instanţa a precizat deja motivele, probele şi argumentele care au condus-o la această concluzie .Necoroborându-se cu nicio altă probă din dosar, deşi convingătoare şi credibilă, depoziţia denunţătorului M.C., a fost înlăturată ca fiind singulară în dosar, iar declaraţia martorilor A.T. şi S.M. nu aduc prin declaraţiile lor argumente convingătoare care să conducă la o altă concluzie. Pe acest considerent nu s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii şi se va respinge orice cerere în acest sens.
În sarcina ambilor inculpaţi M.I. şi V.I., instanţa a reţinut infracţiunea de fals în declaraţii prev de art. 292 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din aceeaşi infracţiune, dar neraportată la dispoziţiile art 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în absenţa condamnării lor pentru vreo infracţiune de corupţie) comisă cu vinovăţie, la data de 21 ianuarie 2004 . Cu toate că instanţa a motivat raţiunea pentru care a dispus astfel de schimbări de încadrări juridice faptelor de fals deduse judecăţii, rezumativ le-a învederat din nou: în absenţa unei infracţiuni din cele arătate de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv infracţiunile de corupţie propriu- zise, nu s-a putut reţine nici infracţiunile conexe sau asimilate acestora, aşa cum sunt ele enumerate la art. 17 de la lit. a)-k) din Legea combaterii corupţiei. Cum nici inculpatului M.I. şi nici coinculpatului V.I.,instanţa nu le-a reţinut comiterea vreunei infracţiuni de corupţie prevăzute la art. 10-13,sau pentru ascunde comiterea vreunei infracţiuni din secţiunea a II-a,ori a III-a din lege, s-a înlăturat raportarea la dispoziţia art 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 de la încadrarea juridică a infracţiunii de fals în declaraţii prev de art. 292 C. pen., aşa cum s-a pus în discuţia părţilor această schimbare de încadrare juridică, cu care, atât procurorul cât şi apărarea au fost de acord. Instanţa a făcut trimiteri şi la argumentele aduse în expozitiv privitor la această infracţiune.
S-a reţinut că fapta celor doi inculpaţi M.I. şi V.I., care de comun acord, s-au prezentat la 20 ianuarie 2004 la notarul public A.M. şi au perfectat un contract de vânzare cumpărare autentic, a unei suprafeţe de teren de 635 mp, parte a terenului de 1.035 mp., despre care ambii inculpaţi cunoşteau că terenul a fost promis şi predat de inculpatul M.I. către E.M.C. Jilţ, prin Convenţia încheiată la 21 aprilie 2003 şi aprobată cu concursul coinculpatului V.I., de S.N.L.O. prin Hotărârea C.A. din 17 iunie 2003, teren care a fost cedat la schimb şi încasat preţul,) conform art. 2 din Convenţiei de schimb datată 21 aprilie 2003), declarând neadevărat, în scopul fraudării intereselor S.N.L.O. şi de natură a produce consecinţe juridice că „ acest teren nu a fost înstrăinat în niciun mod altor persoane fizice ori juridice, prin act autentic sau sub semnătură privată”, s-a apreciat că realizează elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prev de art. 292.C. pen.
Instanţa a reţinut reaua credinţă a celor doi inculpaţi, întrucât, ulterior aprobării de către inculpatul V.I. a Convenţiei de schimb cu E.M.C. Jilţ, prin care se dispunea plata de către unitatea minieră şi încasarea preţului de către inculpatul M.I., cu titlu de despăgubire pentru terenul în suprafaţă de 1035 mp predat şi uzufructul pomilor de pe acest teren (pct. 2 al Convenţiei de schimb), la cca 9 luni de zile, inculpaţii şi soţiile lor s-au prezentat la notarul public M.A., şi au perfectat vânzarea unei suprafeţe de 635 mp din terenul de 1.035 mp. Actul a fost autentificat din 20 ianuarie 2004.
S-a menţionat în cuprinsul actului notarial, textual că „terenul nu a trecut în proprietatea statului, nu a fost înstrăinat în niciun mod altor persoane fizice sau juridice, prin act autentic sau sub semnătură privată, nu a fost ipotecat, exonerând notarul public de a cercetare a sarcinilor la Judecătoria Tg Jiu-Biroul de Carte funciară” .Toate aceste menţiuni au fost făcute sub sancţiunea prev de art 292 C. pen. (vol. 5 fila 186 alin. (3), dosar urmărire penală).
Instanţa a reţinut coautoratul ca formă de participaţie a inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev.de art. 292 C. pen..
Potrivit Convenţiei Jilţ din 10 decembrie 2003, de cumpărare a terenului de la inculpatul M.I.,s-a precizat că, potrivit Dispoziţiei C.N.L.O. din 15 mai 2000, se va încheia act autentic de vânzare cumpărare, după care se va efectua plata. S-a făcut calculul următor, în cuprinsul acestei convenţii : 1.035 mp X 2.800 lei/mp =2.898.000 lei.S-a menţionat de asemenea că această convenţie va produce efecte sub condiţia aprobării de către S.N.L.O. şi semnării ei de către directorul V.I., lucru realizat.
Inculpatul M.I. şi E. au încheiat la 21 aprilie 2003 Convenţia de schimb cu E.M.C. Jilţ ( fila 190 volum 5 dosar urmărire penală) prin care „lasă în deplină proprietate casa în suprafaţă de 60,89 mp, anexele şi terenul în suprafaţă de1.035 mp„.
În schimb, E.M.C. Jilţ s-a angajat să reconstruiască inculpatului o construcţie în suprafaţă de 60,89 mp, pe un teren pus la dispoziţie de familia M., în locul anexelor (fânar şi grajd), se obligă să reconstruiască o bucătărie de vară şi un beci, iar potrivit art. 2 din convenţia amintită (aflată în volum 5 fila 190-191 dosar urmărire penală) pentru terenul în suprafaţă de 1.035 mp şi uzufructul pomilor, inculpatul M.I. a primit despăgubiri dovedite cu chitanţele de la dosar. Nu s-a contestat această împrejurare, nici în concluziile scrise depuse.
Convenţia de schimb a fost aprobată de Consiliul de Administraţie a S.N.L.O. prin Hotărârea nr. 6/2003, iar preşedinte, în calitate de director General al societăţii era coinculpatul V.I. Acesta nu a fost străin de terenul vândut şi casa dată la schimb de inculpatul M.I., nici de despăgubirile aprobate chiar de el pentru cei 1.035 mp de teren, întrucât era în discuţie imobilul compus din 2 case, anexe în suprafaţă de 147,95 mp şi terenul de 1035 mp pe care împreună, soţiile lor le-au achiziţionat de la martorul D.G. Contractul de vânzare cumpărare dintre D.G., M. E . şi V. E. a fost autentificat din 25 oct.2002 şi se află la fila 474 în vol. 5 dosar urmărire penală.
Pentru a urgenta aprobarea de către Consiliul de Administraţie al S.N.L.O., cei doi inculpaţi s-au întâlnit în biroul directorului General V.I., unde s-a prezentat martorul P.C.. Martorul a relatat despre nemulţumirea pe care şi-a exprimat-o întrucât trebuia să schimbe întreaga documentaţie a şedinţei Consiliului de Administraţie, dacă i se cerea să introducă de urgenţă pe ordinea de zi Convenţia de schimb între M.I. şi E.M.C. Jilţ (precum şi încă alte trei convenţii, din care una a coinculpatului V.I. - a se vedea declaraţiile martorului la urmărire penală, în vol. 4 fila 137-140 dosar urmărire penală şi la instanţă, la fila 293 dosar instanţă), însă i s-a impus de director să procedeze astfel,cu toate că era nelegal acest demers câtă vreme, documentaţia necesară nu era încă sosită de la E.M.C. Jilţ. (a se vedea trimiterile anterioare ale instanţei privitor la starea de fapt descrisă şi declaraţia acestui martor).
Convenţia de schimb a fost aprobată la data de 17 iunie 2003, prin Hotărârea nr 6/2003 a Consiliului de Administraţie. Documentaţia în vederea aprobării a fost întocmită în aceeaşi zi de către martorul P.C., în calitate de director al Direcţiei Dezvoltare din S.N.L.O., aşa cum a rezultat din antetul înscrisului aflat la fila 190 vol. 5 dosar urmărire penală, şi unde se regăseşte semnătura acestuia. Aşa fiind, declaraţia martorului privitor la demersurile întreprinse de cei doi inculpaţi, pentru încălcarea procedurii şi aprobării în stare de urgenţă a Convenţiilor de schimb în care erau implicaţi,s-au coroborat cu înscrisul de la fila 190 volumul 5 dosar urmărire penală, şi este stabilită de instanţă, ca fiind o împrejurare dovedită, pe care a reţinut-o ca atare. S-a înlăturat apărarea făcută de apărătorul inculpatului M.I. în sensul că acesta nu a făcut declaraţie neadevărată cu privire la proprietatea terenului de 635 mp în proprietate, întrucât Convenţia de schimb încheiată cu E.M.C. Jilţ la 21 aprilie 2003 ar fi nulă de drept, faţă de dispoziţiile art 2 alin. (1) şi art 12 alin. (2) din Legea nr. 54/1998.
Pe de o parte, pentru inconsecvenţa argumentaţiei juridice, întrucât, cu privire la nemenţionarea aceluiaşi imobil în declaraţiile de avere anterioare, s-a arătat că nu era necesar a fi menţionate deoarece, acesta ieşise din patrimoniul inculpatului la momentul în care a intervenit Convenţia de schimb cu E.M.C. Jilţ din 21 aprilie 2003. Acum, s-a susţinut dimpotrivă, că în fapt acest teren se afla încă în patrimoniul său, deoarece aceeaşi convenţie ar fi lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că a fost dovedită în dosar cauza ilicită a contractului notarial din 20 ianuarie 2004,care este nul absolut,întrucât încheierea lui a fost făcută de comun acord şi cu rea credinţă de către inculpaţi, în scopul fraudării intereselor terţului, S.N.L.O.
În doctrină (a se vedea Tratat de drept civil, Francisc DeaK, Editura Universul juridic Bucureşti 2001, Ediţia a III-a, pag. 26) s-a arătat în mod constant că, în situaţia în care, promitentul vânzării terenului, în cazul nostru inculpatul M.I., încheie cu privire la acelaşi imobil, un contract de vânzare cumpărare autentic, iar dobânditorul, în cazul nostru inculpatul V.I., are cunoştinţă despre faptul că terenul a format obiectul unei promisiuni de vânzare cumpărare cu un terţ, în cazul nostru promisiunea către S.N.L.O. - contractul autentic este nul absolut.
Instanţa a considerat astfel întrucât contractul notarial are o cauză ilicită, scopul fiind fraudarea interesului terţului. Aşa fiind, este de principiu că actul săvârşit în vederea realizării unei fraude, nu poate produce efectul urmărit prin el. Se va invalida prin anularea lui, actului notarial din 20 ianuarie 2004, instanţa dispunând în baza art. 445 C. proc. pen., desfiinţarea lui pentru cauză ilicită, şi înaintarea conform art. 444 alin. (4) C. proc. pen., o copie de pe hotărâre, notarului emitent A.M. (a se vedea în acelaşi sens, D.G., buna credinţă în raporturile juridice, Bucureşti, 1981, Capitolul referitor la „Fraudarea terţilor cu ocazia transferului drepturilor supuse publicităţii”, fila 97 şi urm.).
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen., comisă la 20 ianuarie 2000 instanţa a dispus condamnarea ambilor inculpaţi.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce instanţa le-a stabilit fiecăruia dintre cei doi inculpaţi au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială (în cazul acestei infracţiuni închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă), gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor, şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Modul şi mijloacele de comitere a faptelor (fraudarea intereselor S.N.L.O., prin declararea necorespunzătoare a adevărului că terenul nu a fost promis vreodată, vreunei persoane juridice, că nu s-au obţinut despăgubiri, că nu s-ar încheia act autentic după care să se încaseze despăgubiri aşa cum prevederea dispoziţiile art. 2 din convenţia aprobată), împrejurările comiterii faptei (prezentându-se a treia oară în faţa aceluiaşi notar public, prima dată când l-au cumpărat împreună de la D.G., apoi când l-au partajat în natură, şi acum când au declarat cu rea credinţă că „ terenul nu a trecut în proprietatea statului, nu a fost înstrăinat în niciun mod altor persoane fizice sau juridice, prin act autentic sau sub semnătură privată, nu a fost ipotecat, exonerând notarul public de a cercetare a sarcinilor la Judecătoria Tg Jiu-Biroul de C.F.”, cunoscând că urmare acestei declaraţii neadevărate privitoare la raporturile juridice menţionate, se vor putea produce consecinţe juridice păgubitoare pentru S.N.L.O.),urmările produse şi scopul urmărit (crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată, la încrederea publică în declaraţiile făcute oficial, fapte susceptibile să producă şi alte consecinţe juridice păgubitoare,prin scopul urmărit de a încasa fără just temei duble despăgubiri pentru acest teren din partea S.N.L.O. sau a terţilor, atât de către inculpatul M., cât şi ulterior încheierii acestui act, în ce-l priveşte pe V.I.), persoana inculpaţilor (nesinceri, fără antecedente penale, căsătoriţi, cu un climat familial corespunzător, cu studii superioare, cu şanse mari de reinserţie socială, dacă vor conştientiza consecinţele generate de propriile acţiuni, aşa cum rezultă din referatele presentenţiale ataşate la dosar filele1008-1012), lipsa împrejurărilor care să atenueze sau să agraveze răspunderea inculpaţilor, toate aceste împrejurări coroborate, au format convingerea instanţei că aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special, de 1 an şi 8 luni închisoare, va fi în măsură să atragă atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor conduitei lor ilicite penale, şi va fi în măsură a asigura scopul preventiv şi funcţia educativă a pedepsei.
În baza art. 71 alin. (2) C pen . s-au interzis inculpaţilor drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, deşi art. 71 alin. (2) C. pen. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea a rămas definitivă şi până la executarea pedepsei, instanţa a avut în vedere Decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii,obligatorie conform art. 4142 alin. (3) C. proc. pen.en., dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei de judecată, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen .Recursul în interesul legii este în deplină concordanţă şi cu jurisprudenţa C.E.D.O. în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat,- activităţi ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică în exerciţiul autorităţii, precum şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit inculpaţii, drepturi prevăzute la art. 64 lit. c) C. pen.- motive pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Faţă de aceste dispoziţii şi analizând circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa a apreciat că ar fi excesiv a impune interzicerea dreptului prev. de dispoziţiile art 64 lit. a) teza I C. pen.
Deşi inculpaţii au avut o atitudine nesinceră, au minimalizat faptele comise, apreciindu-se în mod constant nevinovaţi de orice acuză adusă lor, s-a apreciat că, raportat la lipsa antecedentelor penale, la prezenţa lor consecventă în faţa organelor judiciare, la faptul că au loc de muncă stabil şi o vechime apreciabilă în muncă (31 de ani şi, respectiv 33 de ani) că intenţionează să lucreze în continuare, pedeapsa de 1an şi 8 luni închisoare stabilită de instanţă îi va ajuta în a conştientiza toate consecinţele ce decurg în urma adoptării unor astfel decizii. Faptul că se bucură de suportul moral şi material din partea familiei, că există reale perspective de reintegrare socială, că sunt îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen., au îndreptăţit instanţa în a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia.
Prin urmare în baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea fiecărei pedepse pe o perioadă de 3 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 75 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a pedepselor principale s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen.en. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că S.N.L., C.E. Rovinari, şi C.E. Turceni, ca succesori în drepturi ai părţilor vătămate din dosar, la fel ca şi în faza de urmărire penală, nu au dorit să se constituie părţi civile în cauză, astfel că instanţa, văzând că sumele obţinute de inculpaţii M.I. şi V.I. din infracţiunea de abuz în serviciu comisă, în sumă de 1.478.000.697 lei şi respectiv, 1.325.281.086 lei nu servesc la despăgubirea acestora, a dispus în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea lor în folosul statului.
Având în vedere durata procesului, tergiversarea voită a derulării cercetării judecătoreşti prin invocarea repetată a unor excepţii de neconstituţionalitate, chiar şi înainte de acordarea cuvântului pe fond, excepţii asupra cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat anterior prin respingerea lor ca nefondate, a numeroaselor acte de procedură îndeplinite, a volumului mare de activitate desfăşurat la urmărire penală şi instanţă, în temeiul art. 191 C. proc. pen.en instanţa a obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 20.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei au declarat apel D.N.A. Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii V.I. şi M.I.
Prin apelul declarat de D.N.A. Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a solicitat:
1. Încetarea procesului penal pentru infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 conform art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni;
2. Încetarea procesului penal pentru infracţiunile prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 conform art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni;
3. Condamnarea inculpatului M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 292 C. pen. rap. la art. 36 din Legea nr. 115/2006, faptele constând în nedeclararea, în mod repetat a tuturor bunurilor deţinute în declaraţia de avere;
4. Constatarea nelegală a soluţiei de achitare dispusă de instanţa de fond în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. în favoarea inculpatului V.I. pentru infracţiunea de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată şi a se dispune condamnarea acestuia, având în vedere că declaraţia martorului M.C. se coroborează cu situaţia obiectivă rezultată din documente. Expertiza dispusă în dosarul comercial nu constituie o chestiune prealabilă în procesul penal în sensul dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen., ci situaţia se circumscrie dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea irevocabilă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
5. Condamnarea inculpatului M. pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise ca urmare întocmirii celor două înscrisuri intitulate chitanţe la data de 22 aprilie 2004 şi la data de 21 aprilie 2006, având în vedere că prin falsificare trebuie să se înţeleagă nu numai deturnarea unui înscris preexistent, adevărat ci şi alcătuirea sa frauduloasă, în întregime.
6. A se constata că în mod corect faptele comise de inculpaţii V. şi M. au fost încadrate în dispoziţiile art. 248-2481 C. pen., întrucât integral şi de la început reconstrucţiile de care au beneficiat inculpaţii au fost făcute cu încălcarea normelor legale şi a atribuţiilor de serviciu, aceştia dobândind cu rea credinţă calitatea de strămutat. În această situaţie prejudiciul este reprezentat de diferenţa dintre sumele de bani plătite de exploatările miniere şi preţul efectiv plătit de fiecare inculpat, situaţie în care pentru inc. M. prejudiciul constă în suma de 3.785.000.000 de lei iar pentru inc. V. de 4.655.092.148 de lei.
Prin motivele de apel formulate de inculpatul V.I. (filele 78-110 vol. I) s-au solicitat următoarele:
1. achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. atât pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cât şi pentru infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen.
2. înlăturarea dispoziţiei de confiscare a sumei de 1.325.281.086 de lei.
3. înlăturarea dispoziţiei de obligare a inculpatului la plata sumei de 20.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivele de apel s-a arătat următoarele:
- în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 248 C. pen., întrucât dispoziţiile art. 12 lit. a) şi b) din Legea nr. 78/2000 incriminează fapte distincte de cele prev. de art. 248 C. pen., nefiind absorbite în conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu; faţă de aceste aspecte soluţia corectă era achitarea pentru infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) şi b) din Legea nr. 78/2000.
- în mod greşit instanţa a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., având în vedere că în cuprinsul motivării nu se precizează care este actul pe care inculpatul nu l-a îndeplinit sau l-a îndeplinit defectuos; Inculpatul nu a beneficiat cu rea credinţă de fonduri ale C.N.L.O., pentru construirea imobilului, acesta, împreună cu soţia sa, încheind un contract de schimb cu C.N.L.O. prin care a cedat un număr de 5 gospodării (dobândite de la părinţi, bunici şi alte rude) către C.N.L.O., care s-a obligat să îi predea o singură locuinţă. Procedura de reconstrucţie a fost legală, conform dispoziţiilor regulamentului, iar după încheierea convenţiilor inculpatul V. nu mai avea nicio atribuţie legală sau sarcină de serviciu. Din examinarea contractului rezultă, contrar celor reţinute de instanţă, că nu este prevăzută doar modalitatea de plată a compensării iar potrivit regulamentului acceptarea la plată nu era de competenţa sa ci a biroului de investiţii. Indiferent dacă plata s-a făcut prin compensare sau prin virament E.M.C. Roşia nu a fost prejudiciată în vreun fel, întrucât factura acceptată la plată se deconta la aceeaşi valoare acceptată de beneficiar, conform documentelor legale care au stat la baza emiterii ei. Calitatea de strămutat nu a fost dobândită cu rea credinţă având în vedere că imobilele şi terenurile care au fost preluate la schimb au fost dobândite licit, prin moştenire legală şi vânzare cumpărare de la rude iar dreptul de reconstrucţie a fost recunoscut şi aprobat de Consiliul de Administraţie al C.N.L.O. şi de directorii generali B. şi H. În mod greşit instanţa a reţinut că prejudiciul este reprezentat de suma de 1.325.280.985 de lei, deoarece această sumă a fost plătită legal de E.M.G. Roşia ca urmare a actualizărilor făcute conform Ordinului nr. 1014 din 06 iunie 2001 pentru aplicarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, în baza prevederilor contractuale, astfel că nu poate fi reţinută concluzia instanţei că această sumă reprezintă prejudiciu, sub forma unui folos necuvenit. Pe de altă parte nu se poate reţine nici concluzia instanţei în sensul că inculpatul V., prin acţiunile sale ar fi provocat o tulburare însemnată bunului mers al C.N.L.O.. În mod greşit a reţinut instanţa modul în care a devenit proprietar pe casa părintească, mai întâi devenind moştenitor asupra unei cote de ½, după decesul mamei sale, iar asupra celeilalte cote de ½ prin cumpărare de la tatăl său, la data de 30 februarie 2000. Tot greşit s-a reţinut că suprafaţa de reconstruit a fost majorată artificial prin încheierile de îndreptare din 18 martie 2002, având în vedere că majorarea suprafeţelor a fost dispusă pe baza memoriilor tehnice întocmite de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova. Prin faptul că a semnat convenţia din 02 iunie 2000 atât în calitate de beneficiar cât şi în calitate de preşedinte al Comisiei de Negociere din cadrul E.M.C. Roşia nu a comis infracţiunea de abuz în serviciu, având în vedere că acea convenţie a fost aptă să producă efecte juridice numai după aprobarea de C.N.L.O., conform anexei 5 la Regulament. Nu a existat nicio dispoziţie internă sau de altă natură care să îi interzică să semneze în această dublă calitate.
- în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului V. pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen., întrucât situaţia terenului nu îi era cunoscută, iar dacă o cunoştea ar fi îndreptat eroarea înainte de încheierea convenţiei.
- cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat fiecare inculpat este exagerat şi nejustificat.
Prin motivele de apel formulate de inculpatul M.I. (filele 111-175 vol.I) s-au invocat următoarele:
I. Referitor la conţinutul expunerii ca parte componentă a sentinţei: descrierea faptelor este incompletă, confuză şi contradictorie, astfel că afirmaţiile se exclud unele pe altele, iar cele din expunere se contrazic cu cele din dispozitiv; nu este arătat locul şi timpul încălcărilor atribuţiilor de serviciu enunţate doar ca făcând parte din latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu; nu au fost analizate probe esenţiale aflate în dosarul cauzei; reţinerea ca fiind probate anumite împrejurări prin trimiterea la documente care nu există la dosarul cauzei; invocarea unor hotărâri judecătoreşti definitive, din care se reţin aspecte nescrise în conţinutul acestora şi care contravin flagrant conţinutului expunerii şi chiar dispozitivului acestor hotărâri; denaturarea unor probe scrise prin reţinerea parţială, scoaterea din context, compunerea unor probe prin colajul unor texte sau chiar modificarea celor scrise în acte ce constituie probe în dosar; redactarea hotărârii s-a realizat ca şi când toate faptele au fost realizate în coautorat, ceea ce a permis transferarea asupra inculpatului M. a unor fapte, împrejurări, consideraţii care îl privesc exclusiv pe inculpatul V.I.; s-a reţinut că martorul M.C. ar avea calitatea de denunţător faţă de denunţător faţă de apelant nu apare în denunţ şi nici în declaraţia acestuia; se face trimitere la declaraţiile unor martori pentru a argumenta reţinerea situaţiei de fapt, fără a nominaliza care sunt aceşti martori şi despre ce declaraţii este vorba.
II. Hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 3351 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., iar încălcarea normei legale determină nulitatea hotărârii apelate potrivit disp. art. 197 alin. (2), (4) C. proc. pen.: instanţa a reţinut că actele materiale comise de inculpat se întind pe o perioadă mai mare de timp decât cea reţinută prin rechizitoriu, stabilind existenţa unor acte materiale noi în sarcina acestuia-cel puţin un nr. de 6 acte, prin mărirea nr. de obligaţii de serviciu care ar fi fost încălcate de inculpat; nu există legătură de cauzalitate între cele trei acte materiale definite prin termenul a accepta deoarece nu este vorba despre o încălcare a atribuţiile de serviciu iar motivaţia reţinerii pagubei este lipsa vocaţiei, respectiv lipsa dreptului de a i se reconstrui un imobil şi nu încălcarea atribuţiile de serviciu; nu s-au reţinut acte materiale concrete de încălcare a dispoziţiilor de serviciu şi s-au reţinut acte materiale care nu au legătură cu atribuţiile de serviciu prezentate la pag. 24 din sentinţă, cu referire la mărirea artificială a suprafeţelor predate la schimb sau omiterea încheierii unui contract cu separat cu constructorul, deşi acesta era imperios necesar şi legal; întrucât instanţa nu a făcut corect aplicarea disp. art. 335 alin. (3) rap. la art. 334 C. proc. pen., în sensul că nu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice atunci când a reţinut acte materiale noi, sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care atrag nulitatea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare primei instanţe întrucât au fost încălcate trei principii: sesizarea instanţei, dreptul la apărare al inculpatului şi prejudicierea inculpatului într-o cale de atac; instanţa s-a pronunţat asupra infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 deşi inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru această faptă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 12 reglementează două infracţiuni, iar inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000; instanţa s-a pronunţat asupra unor infracţiuni pe care le-a considerat prescrise, fără ca inculpatul să ceară continuarea procesului penal, având în vedere că la momentul la care, în dezbateri, s-a solicitat continuarea procesului penal, această cerere viza infracţiunile prev de art. 12 lit. a) şi b) din Legea nr. 78/2000 şi nu infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., nefiind dispusă la acel moment schimbarea încadrării juridice, astfel fiind încălcate dispoziţiile art. 13 C. pen. sancţiunea fiind fie cea prevăzută de art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. fie cea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.; prin hotărârea apelată s-a dat faptelor o greşită încadrare juridică, fiind reţinută în mod greşit doar infracţiunea prev. de art. 248 alin. (1) C. pen.; s-au încălcat dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece infracţiunea de abuz în serviciu nu a fost săvârşită în formă continuată, deoarece acţiunile sau inacţiunile reţinute de instanţă nu sunt comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi au fost reţinute acte materiale care nu prezintă conţinutul infracţiunii prev. de art. 248 C. pen.( în condiţiile în care fiecare acţiune sau inacţiune trebuie să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni) şi având în vedere că acţiunile sau inacţiunile reţinute de instanţă nu sunt identificabile după timpul sau locul comiterii acestora se impune trimiterea cauzei în rejudecare pentru a se stabili în concret conţinutul infracţiunilor; instanţa de fond a reţinut în mod nelegal vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatului nu i-au fost comunicate atribuţiile de serviciu, acesta nu avea nicio atribuţie în ceea ce priveşte întocmirea şi încheierea convenţiilor de schimb, nu a existat nicio interdicţie în cadrul companiei în general sau o anumită categorie în special, nu a semnat decât convenţia încheiată cu E.M.C. Jilt şi aceasta doar în calitate de proprietar supus procedurii şi nu de funcţionar, prejudiciul constând în existenţa unei tulburări însemnate nu există şi nici instanţa nu a explicat în ce constă acesta; în mod greşit instanţa a dispus confiscarea sumei de bani şi nu a bunului, aplicând în mod greşit art. 118 lit. e) C. pen.; în mod greşit a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. şi a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 din C. pen. şi s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 64 şi 71 C. pen.
Prin concluziile scrise s-a invocat încă un motiv de apel, cel referitor la împrejurarea că sentinţa apelată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, întrucât se impune conexarea prezentei cauze cu cea aflată pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție în care este inculpat numitul P.C.M., având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (5) C. proc. pen. în sensul că cele două dosare trebuiau conexate anterior dobândirii calităţii de deputat de P.C.M.
Examinând apelurile formulate în cauză prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea le-a constatat întemeiate, astfel că în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. le-a admis, luând în considerare următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi cea de cercetare judecătorească, având în vedere faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, Curtea a reţinut următoarea stare de fapt, cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen.:
În perioada martie 1990 - iunie 2002, inculpatul V.I., a lucrat în cadrul Exploatării Miniere de Carieră Roşia în calitate de director, după care, o perioadă de circa 2 luni de zile a fost numit director general adjunct al C.N.L.O., iar de la data de 6 septembrie 2002, până în luna iulie 2004, a deţinut funcţia de director general al C.N.L.O.
Inculpatul M.I., a deţinut în perioada 01 aprilie 1996 - 01 martie 2002, funcţia de director al D.R.U.L. din cadrul C.N.L.O., iar în perioada 01 martie - 01 septembrie 2002, a lucrat ca director în cadrul M.I.R. - A.N.D.I.P.R. zone miniere.
În perioada 01 septembrie 2002 - 01 aprilie 2004, M.I. a deţinut funcţia de director în cadrul D.R.U.L. în cadrul C.N.L.O. şi, ulterior, în cadrul Societăţii Naţionale a Lignitului, până la data de 01 februarie 2005, dată de la care a fost numit secretar de stat în cadrul M.E.C., funcţie deţinută până la data de 30 iunie 2006, când a fost eliberat din funcţie prin Decizia nr. 82/2006 a Primului-ministru.
Inculpaţii au achiziţionat în mai multe rânduri proprietăţi ale unor terţe persoane fizice iar ulterior, cu sprijinul SC A. SA Tg. Cărbuneşti, au beneficiat de reconstrucţia unor imobile luxoase în cartierul Vărsături din municipiul Tg. Jiu, folosind cu rea credinţă fonduri ale C.N.L.O.
Una din activităţile importante ale procesului tehnologic de extracţie a cărbunelui prin exploatările miniere la suprafaţă, o reprezintă activitatea de achiziţii terenuri, gospodării şi alte utilităţi ce urmează a fi afectate de lucrările miniere.
Potrivit Regulamentului nr. 153 din 15 mai 2000 al C.N.L.O, de întocmire a programului de desfăşurare a negocierilor pentru achiziţii de terenuri, gospodăriri şi alte utilităţi, despăgubiri şi plăţi uzufruct, această activitate presupunea mai multe etape; încheierea unei convenţii de schimb cu proprietarul; evaluarea construcţiilor de un proiectant de specialitate prin întocmirea releveului imobilelor şi a unui memoriu tehnic privind sistemul constructiv; efectuarea situaţiei cadastrale; iniţierea achiziţiei proiectului de execuţie şi a caietului de sarcini; organizarea procedurii de achiziţie pentru lucrările de reconstrucţie în conformitate cu legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice; încheierea contractului de execuţie cu societatea prestatoare; urmărirea lucrărilor printr-un diriginte de şantier desemnat; semnarea unui proces-verbal de recepţie finală; încheierea unui contract de schimb autentificat cu proprietarul.
Pentru obţinerea licenţei de exploatare conform Legii Minelor este necesară întocmirea unui set de documentaţii care să fundamenteze activitatea minieră şi obţinerea tuturor actelor necesare desfăşurării activităţii după cum urmează:
a) Studiul de fezabilitate, privind valorificarea resurselor minerale şi protecţia zăcămintelor, ce va cuprinde şi planul iniţial de încetare a activităţii, întocmit în conformitate cu normele emise de autoritatea competentă;
b) Documentaţia cu calculul resurselor minerale
c) Planul de dezvoltare al exploatării întocmit în conformitate cu instrucţiunile tehnice emise de autoritatea competentă.
Documentaţia Planului de Dezvoltare a exploatării se realizează pentru un perimetru de dezvoltare - exploatare din iniţiativa titularului licenţei.
Activitatea curentă a exploatărilor miniere se conduce pe baza preliminariilor anuale de producţie, care adoptă soluţii ce derivă din Planul de dezvoltare a exploatării şi proiectele de execuţie.
Una din secţiunile importante ale Planului de dezvoltare a exploatării miniere o reprezintă programul de investiţii iar din acesta capitolul „Reconstrucţie Case; Achiziţionări Case; Despăgubiri Culturi şi Uzufruct; Plăţi Teren”, fiind prevăzute la cap. IV „Construcţii Miniere”.
În acest plan de dezvoltare erau menţionaţi proprietarii ce se impunea a fi strămutaţi datorită extinderii lucrărilor exploatărilor miniere.
Deşi Legea nr. 78/2000 impunea persoanelor prevăzute la art. 1 din Lege, reguli speciale de comportament şi anume îndeplinirea îndatoririlor ce le revin prin exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea, pentru ele sau pentru alte persoane, de bani, bunuri, sau alte foloase necuvenite, inculpaţii V.I. şi M.I., cu sprijinul altor persoane, s-au folosit de funcţiile deţinute pentru a obţine, fără drept, reconstrucţia unor imobile din fonduri ale C.N.L.O.
1. Inculpatul M.I. în iunie 2002, având cunoştinţă de faptul că martora B.S. deţine un imobil şi anexe în satul Fărcăşeşti-Moşneni, comuna Fărcăşeşti, într-o zonă ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia a cumpărat de la aceasta imobilul şi anexele pentru ca ulterior să beneficieze de reconstrucţie. Pe de altă parte, inculpatul M. avea cunoştinţă şi de faptul că martora B.S. solicitase o locuinţă la schimb şi anume cea deţinută de D.I. în comuna Fărcăşeşti, întrucât martora a solicitat acest schimb încă din data de 09 ianuarie 2002.
B.S., a fost convinsă că se realizează un act de schimb între proprietatea sa şi cea a martorului D.I.
La data de 14 iunie 2002, B.S. a fost transportată la notariat de S.D., şef Birou Investiţii din cadrul E.M.C. Roşia, la solicitarea inculpatului M.I., pentru a încheia un act de vânzare-cumpărare cu aceasta.
Acelaşi martor S.D. a declarat în faza de urmărire penală că s-a convenit cu B.S. ca aceasta să vândă E.M.C. Roşia proprietatea sa sau să o dea la schimb în condiţiile arătate anterior.
În ziua de 14 iunie 2002, s-au încheiat la B.N.P. ,„N.P.B.” două contracte de vânzare-cumpărare.
Într-un prim contract de vânzare-cumpărare autentificat din 14 iunie 2002, M.E.L. a cumpărat de la B.S. imobilul şi anexele menţionate în contract. Se precizează în contract că preţul vânzării este de 390 milioane lei, deşi parchetul a arătat că acest preţ nu ar fi fost achitat niciodată. Singurul preţ plătit de M.I. şi M.E.L. ar fi fost cel de 25 milioane lei, pentru imobilul lui D.I.. Aceasta întrucât, în aceeaşi zi, s-a încheiat şi contractul autentificat din 14 iunie 2002, prin care D.I. şi F.I., au vândut martorilor B.S. şi B.V., imobilul din comuna Fărcăşeşti, sat Fărcăşeşti-Moşneni la preţul de 25 milioane lei.
Procurorul a remarcat faptul că, deşi societatea putea dobândi imobilul situat în zona ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia la preţul de 25 milioane lei, acest imobil a fost dobândit de inculpatul M.I., iar pentru acest imobil a beneficiat de o parte din reconstrucţie,în sumă de 2.273.121.350 lei
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A. C.C. (vol. II, filele 5-56) ar rezulta că în mod nelegal s-a încheiat convenţia de reconstrucţie pentru suprafaţa de 96,30 mp, deoarece suprafaţa corectă a spaţiilor de locuit dobândite conform contractului autentificat din 2002, ar fi de doar 48,18 mp.
Prin dispoziţia din 9 august 2002, fostul director general al C.N.L.O. - martorul H.E. - a dispus anularea procesului-verbal încheiat la 5 iunie 2002, cu ocazia negocierii reconstrucţiei gospodăriilor învinuitei M.E.L., în nota de necesitate din 26 iunie 2002.
Prin aceeaşi dispoziţie, H.E. a stabilit. c)ă valoarea lucrărilor executate ce va fi suportată de E.M.C. Roşia nu va depăşi suma de 380 milioane lei, reprezentând valoare de piaţă a gospodăriei dobândite de M.E.L. de la B.S.
La scurt timp, martorul H.E. a fost demis din funcţia de director general al C.N.L.O., iar prin dispoziţia din 26 septembrie 2002, noul director general al C.N.L.O. - inculpatul V.I. - a procedat la anularea Dispoziţiei nr. 432 din 9 august 2002 emisă de H.E..
Conform procesului-verbal încheiat la 05 iulie 2002, la sediul C.N.L.O., valoarea negociată a reconstrucţiei pentru M.E.L. a fost stabilită la suma de 1.910.858.277 (valoarea nu include T.V.A.) şi menţinută în contractul de execuţie de lucrări din 09 iulie 2002 încheiat între E.M.C. Roşia şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Din convenţia încheiată la 16 septembrie 2002 între E.M.C. Roşia şi învinuita M.E.L., rezultă că preţul reconstrucţiei pe metru pătrat de suprafaţă utilă este de 402 euro.
Având în vedere că suprafaţa ce s-ar fi impus a fi reconstruită este în realitate de 48,18 mp, suma pe care trebuia legal să o plătească E.M.C. Roşia pentru reconstrucţie, era de 746.304.718 lei (include şi T.V.A.) şi nu 1.491.680.013 lei, cât s-a plătit în realitate.
La data de 05 iunie 2002, numita G.M.R., sora lui M.E.L. şi cumnata inculpatului M.I., a achiziţionat la preţul de 105 milioane lei, un imobil cu o suprafaţă utilă de 60 mp, situată în satul Pinoasa, comuna Câlnic. Imobilul a fost achiziţionat de la R.C.S. şi R.M.G.M. dintr-o zonă ce urma a fi afectată de E.M.C. Rovinari.
Inculpatul V.I., a fost cel care a aprobat, conform notei nedatată, (vol. IX, fila 467dos urmărire penală) ca reconstrucţia imobilului pentru G.M.R. să se realizeze prin înglobarea în reconstrucţia imobilului învinuitei M.E.L.
Preţul pentru reconstrucţie a fost stabilit la suma de 788.989.320 lei, iar cu T.V.A., 938.897.291 lei. Această sumă s-a menţionat în contractul încheiat între E.M.C. Rovinari şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Anterior dobândirii acestui imobil prin contractul autentificat din 15 octombrie 2001, G.M.R. a achiziţionat de la C.M. şi C.E., suprafaţa de 1.000 mp situată în intravilanul comunei Fărcăşeşti, în zona ce urma a fi afectată de E.M.C. Roşia.
Prin Hotărârea nr. 10 din 19 octombrie 2001 a Consiliului de Administraţie al C.N.L.O., s-a aprobat schimbul de terenuri între C.N.L.O. şi G.M.R., deşi la 15 octombrie 2001, G.M.R. a dobândit terenul dat la schimb.
Numitei G.M.R. i-a fost acordat lotul cu nr. 15 din cartierul Vărsături, ulterior Primăverii, în suprafaţă de 1.000 mp, teren pe care s-a reconstruit imobilul învinuiţilor M.I. şi M.E. Acordarea de către companie a unei suprafeţe de teren în zona Vărsături, s-a efectuat în condiţii nelegale a susţinut procurorul, întrucât G.M.R. nu putea avea calitatea de strămutat, deoarece pe terenul achiziţionat de la familia C.M. şi C.E. nu existau clădiri de locuit.
La 25 octombrie 2002, prin contractul autentificat, familiile M.I., M.E., V.I. şi V.E.,au achiziţionat de la D.G.,un teren în suprafaţă de 1.035 mp, două case de locuit şi anexe la preţul de 460 milioane lei.
Prin actul de partaj voluntar din 17 martie 2003, inculpatul M.I. a preluat imobilul în suprafaţă utilă de 60,89 mp, terenul aferent în suprafaţă de 1.035 mp şi anexe.
În convenţia înregistrată la E.M.C. Jilţ din 27 iulie 2003 încheiată între exploatarea minieră şi SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti, suprafaţă care s-a stabilit să o reconstruiască a fost de 100,89 mp mai mare decât cea convenită incluzându-se în construcţie şi cei 40 mp de anexe deşi potrivit „Regulamentului” adoptat de C.N.L.O., anexele nu se includ în construcţie ci fie proprietarul este despăgubit, fie se reconstruiesc ca anexe.
În contractul încheiat cu constructorul, s-a stabilit că E.M.C. Jilţ, să plătească suma de 1.847.874.510 lei, sumă ce include şi T.V.A. În realitate, suma pe care trebuia să o plătească E.M.C. Jilţ este de 1.115.245.108 lei pentru suprafaţa de 60,89 mp.
Pentru reconstrucţia imobilului din cartierul V. al inculpatul M.I. şi M.E., au contribuit trei exploatări miniere. Prin convenţii s-a stabilit. c)a imobilul reconstruit să aibă o suprafaţă utilă de 247,69 mp, mai mare cu 78.62 mp decât ar fi trebuit să beneficieze învinuiţii.
Imobilul construit de SC A. SA Tg. Cărbuneşti are o suprafaţă utilă mai mare de atât, în realitate fiind de 344 mp.
Cele trei exploatări miniere au finanţat reconstrucţia imobilului pentru învinuiţii M.I. şi M.E. cu suma de 4.145.165.443 lei,iar inculpatul a plătit pentru imobilele achiziţionate direct sau prin intermediul numitei G.M.R., suma totală de 360 milioane lei. (B.S. - 25 milioane lei; R.S. - 105 milioane lei şi D.G. - 230 milioane lei).
Valoarea imobilului reconstruit pentru familia M.I. şi M.E., potrivit susţinerilor numitului M.C., este de 7,3 miliarde lei. După sesizarea organelor de urmărire penală, inculpatul M.I. a achitat suma de 1.830.515.000 lei către constructor. Imobilul reconstruit de către C.N.L. prin contribuţia celor trei Exploatări Miniere nu a fost predat prin contract de schimb autentic inculpatului M.I., deşi E.M.C. Roşia şi E.M.C. Rovinari au efectuat recepţiile pentru lucrările convenite a fi executate, iar acestea nu se mai află în perioada de garanţie.
2. Inculpatul V.I., a achiziţionat prin contractul autentificat din 30 mai 2000, 1/2 din imobilul în suprafaţă de 72,79 mp la preţul de 22 milioane lei.
Încheierea şi semnarea contractului de vânzare-cumpărare a avut loc în condiţiile în care, anterior, prin Hotărârea nr. 8 din 29 august 1998 a Consiliului de Administraţie al C.N.L.O. se aprobase reconstrucţia imobilului pentru V.C.N. şi atribuirea lotului în zona Vărsături a municipiului Tg. Jiu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notarul public din 12 octombrie 2001, încheiat între C.C. şi C.M. pe de o parte, şi V.E. pe de altă parte, aceasta a achiziţionat un imobil casă cu o suprafaţă utilă de 70,7 mp, situat pe un teren în suprafaţă de 2.943 mp în satul Fărcăşeşti-Moşneni, comuna Fărcăşeşti.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notarul public din 12 octombrie 2001, încheiat între C.C. şi C.M. pe de o parte şi V.E. pe de altă parte, aceasta a achiziţionat un imobil casă cu o suprafaţă utilă de 70,7 mp, situat pe un teren în suprafaţă de 2.943 mp în satul Fărcăşeşti-Moşneni, comuna Fărcăşeşti.
Prin încheierea de îndreptare-eroare materială înregistrată din 18 martie 2002 dată de notarul public A.M. din Tg. Jiu, suprafaţa utilă a imobilului achiziţionat a fost majorată până la 77,39 mp (iniţial aceasta fiind de 70,7 mp), folosindu-se un releveu întocmit la 11 februarie 2002 de către I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, însă releveul în original nu a fost găsit pentru a fi comparat cu copia folosită de V.I. şi V.E. la notariat.
Din raportul de expertiză tehnică-evaluare, întocmit la 30 septembrie 2001 de către SC G.E.T. SA Gorj şi din planşa întocmită de proiectanţi, care cuprinde şi releveul clădirilor aflate în proprietatea lui C.C. din satul Moşneni (Valea Pârâului), comuna Fărcăşeşti, reiese că suprafaţa utilă a casei de locuit era de 70,7 mp. Vânzătorii au dobândit imobilul compus din teren în suprafaţă de 2.943 mp şi casa de locuit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notariat din 28 noiembrie 2000, de la G.I. Urmare acestor acte succesive de vânzare-cumpărare, atât V.I. şi V.E., cât şi G.I., au beneficiat de reconstrucţie din partea SC C.N.L.O. SA.
Inculpatul şi soţia sa au efectuat următoarele operaţiuni de vânzare-cumpărare şi schimburi imobiliare:
Prin convenţia de schimb datată 03 octombrie 2001, încheiată între E.M.C. Roşia şi C.C. şi C.M., parcelele de teren individualizate sub nr. 391, 392, 393 din tarlaua 9, în suprafaţă de 2000 mp, situată în intravilanul comunei Fărcăşeşti, aparţinând persoanelor fizice menţionate anterior, au fost preluate de E.M.C. Roşia, care a predat la schimb parcela nr. 4, din tarlaua 17 din localitatea Corneşti.
Prin convenţia din 12 noiembrie 2001, încheiată între C.C. şi E.M.C. Roşia, reprezentată prin director V.I., s-a convenit reconstrucţia locuinţei persoanei fizice „în vatra de sat. Corneşti, pe lotul nr. 41”, pentru o suprafaţă totală utilă de 139,8 mp.
Convenţia a fost supusă aprobării Consiliului de Administraţie al C.N.L.O., care a aprobat-o prin Hotărârea din 25 ianuarie 2002.
Inculpatul V.I. a cumpărat imobilul de la C.C. pentru a beneficia de reconstrucţie, în condiţiile în care, la suprafaţa construită, a fost luată în calcul şi o anexă gospodărească cu suprafaţa utilă de 70,20 mp conform, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.
Convenţia de schimb s-a încheiat în baza cererii adresate de C.C. directorului E.M.C. Roşia - V.I., datată 22 august 2001.
Între C.C. şi C.M., pe de o parte şi V.E. pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 octombrie 2001.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 25 octombrie 2001, încheiat între S.C. şi S.M., pe de o parte şi V.E. pe de altă parte, rezultă că familia V.I. şi V.E. a dobândit la preţul de 304.433.517 lei un imobil casă de locuit cu o suprafaţă utilă de 55,81 mp situată în satul Fărcăşeşti-Moşnei, comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj.
Şi de această dată, deşi din Raportul de expertiză tehnică-evaluare întocmit la data de 30 septembrie 2001 de către SC G.E.T. SA Gorj, rezultă că suprafaţa imobilului era de 55,81 mp printr-un releveu întocmit de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, suprafaţa utilă a fost majorată la 73,97 mp.
Releveul în original nu a fost găsit la arhiva I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova şi nici la E.M.C. Roşia.
Mai mult decât atât, în acel releveu se face precizarea că imobilul s-ar afla în satul Roşia de Jiu, deşi în raportul iniţial imobilul era localizat în satul Valea cu Apă.
Prin actul de partaj voluntar autentificat din 23 februarie 2000, inculpatul V.I. a dobândit cota de 1/3 din imobilul în suprafaţă de 57,14 mp, imobil situat în satul Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 06 aprilie 2000, încheiat între C.S., V.N. şi V.G.A., pe de o parte şi V.N.I. pe de altă parte,inculpatul V.I. a dobândit cota de 3/5 dintr-o casă de locuit în suprafaţă de 29,68 mp situată în Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti. Preţul plătit a fost de 42.486.486 lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 30 mai 2000, încheiat între V.A. şi V.N.I., acesta a dobândit la un preţ de 15.873.615 lei cota de 1/5 dintr-o casă de locuit în suprafaţă de 9,89 mp situată în satul Roşia de Jiu, comuna Fărcăşeşti.
Pentru strămutarea gospodăriilor deţinute de V.N.I. şi V.E., ce urmau a fi afectate de Cariera Roşia de Jiu, Consiliul de Administraţie al S.C. C.M.L.O. Tg. Jiu a aprobat cinci convenţii şi anume: din 01 iunie 2000, din 12 octombrie 2001, din 08 noiembrie 2001 şi din 19 martie 2002.
S-a aprobat şi comasarea acestor suprafeţe într-una singură stabilindu-se ca E.M.C. Roşia să construiască familiei V.I. şi V.E., un imobil casă cu o suprafaţă utilă de 276,28 mp.
Relevant în cauză este faptul că o parte din aceste convenţii au fost semnate de inculpatul V.I., atât în calitate de beneficiar al reconstrucţiei, cât şi în calitate de preşedinte al Comisiei de Negociere din cadrul E.M.C. Roşia.
Din actele de urmărire penală efectuate rezultă că, atât în cazul inculpatului V.I., cât şi în cazul inculpatului M.I., lucrarea de reconstrucţie a început cu mult timp înainte ca lucrarea să fie atribuită constructorului de către C.N.L.O. În momentul atribuirii lucrării de către companie, construcţiile se aflau în stadiul final şi anume la acoperiş.
Pentru V.I. contractul de execuţie a lucrării a fost încheiat din 14 decembrie 2001 şi a fost semnat de V.I. director al E.M.C. Roşia şi SC A. SA Tg. Jiu. Contractul are ca obiect „reconstrucţie locuinţă proprietar V.I.”, el fiind una şi aceeaşi persoană cu directorul E.M.C. Roşia.
Anterior, la 08 octombrie 2001, între SC A. SA Tg. Cărbuneşti şi V.I., s-a încheiat contractul de antrepriză privind executarea construcţiei din cartierul Vărsături, actualmente cartierul Primăverii.
Între E.M.C. Roşia, reprezentată de învinuitul V.I. şi SC A. SA Tg. Cărbuneşti, s-a încheiat un al doilea contract, respectiv „contractul de execuţie de lucrări din 25 martie 2002, pentru efectuarea lucrărilor la obiectivul de investiţii „Reconstrucţie locuinţă proprietar V.E., cartier Vărsături, lot 29, 28, 33, aparţinând E.M.C. Roşia”.
În contract se menţionează că „valoarea investiţiei este de 1.114.063.000 lei exclusiv T.V.A.”, ceea ce înseamnă valoarea de 1.325.734.970 lei cu T.V.A. inclus.
E.M.C. Roşia - Peşteana a întocmit, împreună cu constructorul şi proiectantul, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, înregistrat la exploatarea minieră din 22 septembrie 2003.
Conform anexei la procesul-verbal, valoarea recepţionată a lucrărilor executate de constructori pentru lucrările învinuiţilor V.I. şi V.E., exclusiv T.V.A., este de 4.580.344.914 lei.
Valoarea recepţionată a lucrărilor de reconstrucţie plătită de E.M.C. Roşia către SC A. SA S.A. Tg. Cărbuneşti este de 5.352.315.956 lei pentru 276 mp. (raport de constatare tehnico-ştiinţifică (vol. II, fila 38).
În realitate imobilul reconstruit pentru învinuiţii V.I. şi V.E. are o suprafaţă utilă de 584 mp. Diferenţa de valoare între cei 276 mp plătiţi de E.M.C. Roşia şi cei 584 mp reconstruiţi, ar fi trebuit să fie suportată de către inculpat.
Practic suma de achitat ar fi trebuit să fie mai mare decât cea achitată de E.M.C. Roşia, însă s-a constatat că pentru diferenţa neacoperită de E.M.C. Roşia, inculpatul V.I. a achitat doar suma de 1.686.689.434 lei.
Imobilul reconstruit pentru V.N.I. şi V.E. a fost edificat în baza autorizaţiei de construcţie din 27 aprilie 2001, la acea dată nefiind încheiate cu S.C. şi C.C., contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor situate în comuna Fărcăşeşti-Moşneni pentru suprafaţa utilă totală de 151,36 mp, întrucât aceste contracte au fost autentificate de notariat la 12 octombrie 2001 şi, respectiv, 25 octombrie 2001, iar apoi modificate prin încheierile de îndreptare eroare materială din 25 octombrie 2001.
În această idee, proiectul individualizat întocmit de I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, menţionat în autorizaţia de construcţie emisă la 27 aprilie 2001, nu putea avea în vedere cumpărări de spaţii cu destinaţia de locuinţă, pentru care, ulterior, într-un interval de 6-17 luni de zile au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică - fila 35).
V.I. şi V.E. au achiziţionat cele cinci proprietăţi la preţul total de 697.223.808 lei, suma plătită de C.N.L.O. prin intermediul E.M.C. Roşia fiind de 5.300.000.000 lei. Imobilul reconstruit pentru învinuiţii V.I. şi V.E. a fost predat prin contract de schimb autentic de către C.N.L.O., astfel că au devenit proprietarii imobilului reconstruit.
Din actul de control întocmit de Corpul de Control al M.E.C. (vol. II, filele 59-69), rezultă că la reconstrucţia imobilului pentru inculpatul M.I., au fost folosite soluţii moderne atât la elementele de structură, cât şi la partea de finisaje şi dotări prin folosirea unor materiale superioare soluţiilor tradiţionale, precum: pereţi din lemn de import Z.O.S.B. cu aplicarea materialelor de termo şi hidroizolaţii şi placaţi cu plăci de rigips, pardoseli din parchet de cireş, gresie marmorată, tâmplărie termopan, uşi stejar şi metalice şi alte finisaje de lux. Pentru sistemul de încălzire a casei a fost instalată o centrală automată de încălzire şi climatizare pe gaze, cu distribuţia încălzirii prin pardoseală, precum şi un şemineu.
Instalaţiile sanitare au fost realizate la un nivel de lux, iar dependinţele şi spaţiile de servicii au fost dotate cu mobilier de lux pentru bucătărie, corpuri din combine frigorifice, maşini de spălat vase, aragaz, hotă de absorbţie, chiuvete, spălătoare (raportul de control al M.E.C. - vol. I, filele 59-69).
În documentaţiile de execuţie, precum şi în cadrul devizului general nu sunt prevăzute cheltuieli pentru dotarea locuinţei şi a spaţiilor de serviciu.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale inculpaţii M.I. (vol. I, filele 190-199) şi V.I. (vol. I, filele 76-77), au susţinut că asemenea dotări ar fi fost prevăzute în proiectele de execuţie.
Exploatările miniere au efectuat plăţi către constructor pentru reconstrucţia imobilelor inculpaţilor V.I. şi M.I., în condiţiile în care contractul de execuţie a fost încheiat în ziua efectuării plăţii, deşi plata se efectua pe baza unor situaţii de lucrări vizate de dirigintele de şantier.
Inculpaţii au recunoscut în cursul urmăririi penale că au început lucrarea de reconstrucţie cu SC A. SA Tg. Cărbuneşti anterior atribuirii lucrării de execuţie potrivit O.U.G. nr. 60/2001. De asemenea, din probele administrate a rezultat că E.M.C. Roşia şi Jilţ au plătit nejustificat suma totală de 1.478.004.697 lei în favoarea fam. M., iar în ce priveşte reconstrucţia imobilului pentru inculpatului V.I. şi V.E., E.M.C. Roşia a plătit nejustificat suma de 1.325.281.086 de lei.
Raportat la starea de fapt reţinută mai sus, în mod corect s-au reţinut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul M.I. a beneficiat cu rea-credinţă de fonduri ale C.N.L.O. în vederea construirii unor imobile proprietate personală, a acceptat să i se includă, în mod nelegal, în suprafaţa de reconstruit anexele cauzând o pagubă de 1.478.000.697 de lei.
S-a reţinut ca pagubă suma anterior menţionată, deoarece prevederile legale interziceau includerea anexelor gospodăreşti în suprafaţa reconstruită ca locuinţă.
Sub acest aspect în mod corect s-au reţinut de prima instanţă împrejurarea că suprafaţa anexelor gospodăreşti nu trebuia reconstruită ca şi suprafaţă locuibilă, potrivit art. 4.2.2.2 pct. 2 din Regulament, dispoziţie legală care se coroborează şi cu depoziţiile unor martori audiaţi în cauză. Susţinerea contrară, faţă de prevederile clare ale Regulamentului nu poate fi acceptată de către instanţă, chiar în condiţiile existenţei altor 13 cazuri în care s-a procedat în acelaşi mod.
În mod corect s-a înlăturat apărarea inculpatului M. bazată pe raportul de expertiză extrajudiciară aflată la fila 1.476 dosar instanţă, în sensul că ar fi fost legal să se reconstruiască „subsolul” şi „parterul” vilei în locul „beciului” şi respectiv a „bucătăriei de vară”, între acestea neputându-se stabili o relaţie de echivalenţă (beciul cu parterul, ori bucătăria de vară care era un spaţiu anexă exterior clădirii, cu subsolul din interiorul imobilului). În mod evident includerea acestora în spaţiul de locuit contravine dispoziţiilor legale invocate mai sus, neexistînd nicio explicaţie rezonabilă a încălcării normei regulamentare.
Instanţa de prim control judiciar a arătat că a fost corect reţinut şi motivat de prima instanţă faptul că ambii inculpaţi au beneficiat de reconstrucţia unor suprafeţe mai mari decât cele predate efectiv la schimb, aspect rezultat din actele de vânzare cumpărare ale gospodăriilor achiziţionate, actele de schimb ale inculpaţilor cu S.N.L.O., memoriile tehnice, R.L.V.-urile imobilelor întocmite înainte şi după tranzacţiile efectuate cu inculpaţii şi stabilite prin raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A.
Potrivit fişei postului (vol. IV, filele 49-55) inculpatul M.I. avea obligaţia să:
- verifice respectarea legalităţii cu privire la actele şi faptele prin care se stabilesc raporturi juridice la nivelul C.N.L.O. S.A. Tg. Jiu, să adopte acţiuni, măsuri şi reglementări menite să îmbunătăţească activitatea de respectare şi prevenire a încălcării legalităţii;
- accepte sau refuze la plată sumele prevăzute în contracte la termenele stabilite, funcţie de respectarea de către executant a condiţiilor contractuale;
- coordoneze activităţile din compartimentele organizare-normare, restructurare şi pregătirea privatizării, salarizare, personal, legislaţie generală, disciplină comercială, precum şi cel de administraţie generală.
Cu toate că acesta avea obligaţia de a verifica respectarea legalităţii cu privire la actele şi faptele prin care se stabilesc raporturi juridice la nivelul C.N.L.O. S.A. Tg. Jiu, să adopte acţiuni, măsuri şi reglementări menite să îmbunătăţească activitatea de respectare şi prevenire a încălcării legalităţii, inculpatul a beneficiat de reconstrucţia unei suprafeţe locative mai mari decât cea legal admisă, cu costuri suportate din fonduri ale C.N.L.O., ale cărei interese era obligat să le respecte.
Raportat la cele expuse, există legătură de cauzalitate între încălcarea atribuţiilor de serviciu amintite mai sus şi beneficiul obţinut de inculpat ca urmare a reconstrucţiei locuinţei având o suprafaţă mai mare decât cea admisă de regulament, prin includerea anexelor în suprafaţa de locuit şi prin faptul că a beneficiat de suprafeţe mai mari decât cele date efectiv la schimb, fiind cauzat un prejudiciu în cuantum de 1.478.000.697 lei. Sub aceste aspecte cele reţinute prin hotărârea primei instanţe sunt legale şi temeinice.
Împrejurarea că inculpatul M. s-a implicat efectiv în derularea procedurilor referitoare la finalizarea convenţiilor încheiate este probată şi cu declaraţia martorului P.C. care a precizat că (vol. IV, filele 137-140): „La un moment dat, pe vremea când director general al C.N.L.O. era inculpatul V.I., înainte cu o jumătate de oră de începerea şedinţei Consiliului de Administraţie, m-a chemat directorul general, acesta fiind însoţit de inculpatul M.I. şi mi-a cerut să introduc în şedinţa Consiliului de Administraţie, convenţiile încheiate de M.I. cu E.M.C. Jilţ, V.I. cu E.M.C. Jilţ, C.I. cu E.M.C. Jilţ şi I.G., tot cu această subunitate. I-am cerut să-mi pună la dispoziţie toate documentele pentru că eu trebuia să schimb tot materialul ce trebuia supus aprobării Consiliului de Administraţie şi trebuia să am materialul aferent acestor convenţii, pentru că la nivelul Direcţiei Dezvoltare, nu a existat niciun material trimis de E.M.C. Jilţ, referitor la persoanele nominalizate anterior”.
În mod corect s-a reţinut că prejudiciul cauzat prin încălcarea atribuţiilor de serviciu se limitează la contravaloarea suprafeţelor construite în plus, cu încălcarea normelor legale, şi achitate din fonduri ale C.N.L.O., întrucât nu se poate reţine împrejurarea că inculpatul a dobândit cu rea credinţă calitatea de strămutat. Cu probele administrate s-a dovedit că informaţiile referitoare la gospodăriile care urmau a fi strămutate au avut un caracter public iar la acel moment nu existau incompatibilităţi care să limiteze dreptul inculpaţilor de a beneficia de reconstrucţie, împrejurări faţă de care nu se poate desprinde concluzia în sensul că la dobândirea imobilelor predate ulterior la schimb s-au folosit de informaţii nepublice cunoscute în virtutea atribuţiilor de serviciu. Nu poate fi reţinut nici aspectul invocat în motivele de apel referitor la faptul că ar fi avut caracter nepublic doar locaţia exactă şi momentul în care anumite gospodării urmau a fi strămutate, atât timp cât nicio probă nu fundamentează această concluzie.
În consecinţă, raportat la valoarea prejudiciului stabilit. c)orect de prima instanţă pe baza Raportului de constatare al specialistului C.C. (fila 190 vol. 9 şi fila 6 vol. 2 d.u.p.) la suma de 1.478.000.697 lei, încadrarea juridică a faptei este prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Argumentele referitoare la încadrarea juridică a faptei s-au reţinut şi în privinţa inculpatului V.I., astfel că nu au fost reluate de instanţă.
În mod corect s-a reţinut şi în sarcina acestui inculpat comiterea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în fapt în obţinerea reconstrucţiei unei suprafeţe locative mai mari decât cea legal admisă, ca urmare încălcării atribuţiilor de serviciu.
Din fişa postului inculpatului V.I. (vol. IV filele 56-62) rezultă că acesta, în calitate de director general al C.N.L.O. avea ca atribuţii conducerea, organizarea şi funcţionarea companiei cu eficienţă maximă, controlul bugetar în cadrul companiei şi asigură controlul activităţii economico - financiare, acestea fiind reţinute prin actul de trimitere în judecată. Toate aceste atribuţii le-a încălcat inculpatul atunci când a beneficiat în mod nelegal de sume de bani plătite de companie, ca urmare încălcării dispoziţiilor art. 4.2.2.2 pct. 2 din Regulament şi a depăşirii suprafeţelor stabilite prin convenţii.
Relevantă sub aspectul vinovăţiei inculpatului este din nou declaraţia martorului P.C., al cărui conţinut l-am redat mai sus, dar şi faptul că o parte din convenţii au fost semnate de inculpatul V.I., atât în calitate de beneficiar al reconstrucţiei, cât şi în calitate de preşedinte al Comisiei de Negociere din cadrul E.M.C. Roşia iar contractul de execuţie a lucrării a fost încheiat la 14 decembrie 2001 şi a fost semnat de V.I. director al E.M.C. Roşia şi SC A. SA S.A. Tg. Jiu. Contractul are ca obiect „reconstrucţie locuinţă proprietar V.I.”, el fiind una şi aceeaşi persoană cu directorul E.M.C. Roşia.
Având în vedere raportul de constatare al specialistului D.N.A. (fila 39 vol. 2 d.u.p.) s-a stabilit. c)ă suma de care inculpatul V. a beneficiat în mod injust este de 1.325.281.085 lei, contravaloarea suprafeţelor construite ca urmare încălcării dispoziţiilor regulamentare şi a depăşirii suprafeţelor date efectiv la schimb.
Raportul de expertiză extrajudiciară depus de inculpat va fi înlăturat de instanţă din probatoriu, deoarece, având în vedere obiectivele stabilite, nu este util cauzei.
Referitor la infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reţinut următoarele:
Ambii inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se în fapt că au achiziţionat, beneficiind de informaţii nepublice deţinute în virtutea funcţiei, imobile din zonele ce urmau a fi afectate de Exploatările Miniere şi pentru care ulterior au încheiat convenţii pentru a beneficia de reconstrucţia imobilelor în cartierul Primăverii din municipiul Târgu Jiu, cu scopul de a beneficia de un folos necuvenit.
Examinând îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 12 lit. a) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 s-a constatat că, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi nu poate fi reţinută comiterea acestor infracţiuni, pentru următoarele considerente:
Infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, constă în următoarele fapte, dacă acestea sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia ori însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale.
Chiar dacă în rechizitoriu nu s-a menţionat expres, raportat la starea de fapt reţinută prin actul de trimitere în judecată, rezultă că s-a avut în vedere cea de-a două teză a dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 referitoare la încheierea de tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei.
Cu privire la informaţiile referitoare la gospodăriile care se aflau în perimetrul care urmau să fie afectate de exploatările miniere s-a reţinut corect de prima instanţă împrejurarea că acestea au avut caracter public.
Acest aspect a rezultat atât din dispoziţiile Legea nr. 61/1998 ale Legii nr. 137/1995, dar şi acte interne ale S.N.L.O., actele normative amintite instituind obligaţia de a face publice asemenea informaţii. Întreaga procedură referitoare la exploatarea minieră avea ca rezultat aducerea la cunoştinţa publicului zonele care urmau a fi afectate de exploatare. În acest sens amintim dispoziţiile Anexei la Dispoziţia nr. 153 din 15 mai 2000 care prevede că inventarul proprietarilor şi proprietăţilor, precum şi discuţiile cu fiecare dintre aceştia erau începute cu cel puţin 3 ani anteriori anului în care se încheia convenţia.
Totodată, caracterul public al informaţiilor a fost probat cu declaraţiile martorilor audiaţi în faza de cercetare judecătorească, aceştia relatând detaliat modalitatea în care informaţiile au fost aduse la cunoştinţa publicului: în şedinţe publice, prin anunţuri în ziare, fiind ataşate copiile proceselor verbale ale şedinţelor de la primăriile din zona afectată (care aveau un caracter public), consemnându-se prezenţa celor interesaţi de exproprierile viitoare.
Atât timp cât încheierea convenţiilor nu s-a bazat pe informaţii obţinute în virtutea funcţiei persoanelor acuzate, fiind probată împrejurarea că datele referitoare la gospodăriile care urmau să fie afectate de exploatare aveau caracter public, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 12 lit. a) teza a II-a Lega nr. 78/2000 şi având în vedere că, pe de o parte, convenţiile încheiate nu au avut un caracter financiar în sensul legii (accepţie limitată la bani, credite, finanţe, operaţiuni bancare) şi, pe de altă parte, nu au fost folosite informaţii obţinute în virtutea funcţiilor deţinute de inculpaţi.
În consecinţă pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) Legea nr. 78/2000 s-a dispus achitarea ambilor inculpaţi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Aceeaşi soluţie de achitare a fost adoptată şi cu privire la infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, nici cu privire la această infracţiune neputând fi reţinute ca întrunite elementele ei constitutive, întrucât nu s-a probat împrejurarea că inculpaţii ar fi folosit în mod direct sau indirect informaţiile care nu sunt desemnate publicităţii. Caracterul public al informaţiilor a fost probat aşa cum deja am arătat, astfel că inculpaţii vor fi achitaţi şi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Apelurile inculpaţilor şi al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba au apreciate ca fondate sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor într-o singură infracţiune de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.
Atât timp cât inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru mai multe infracţiuni, fiecare cu un conţinut constitutiv distinct, atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv, instanţa era obligată să pronunţe o soluţie cu privire la fiecare dintre acestea. Caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. nu presupune în mod obligatoriu schimbarea încadrării juridice a faptelor şi reţinerea unei infracţiuni unice în formă continuată.
Din însăşi motivarea primei instanţe rezultă că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 referitor la elementul material al laturii obiective. Această situaţie impune o soluţie de achitare şi nu schimbarea încadrării juridice, având în vedere că instanţa de fond nici nu a reţinut în conţinutul constitutive al infracţiunii de abuz în serviciu elemente precum încheierea de tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei sau folosirea direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.
În consecinţă, în mod nelegal instanţa de fond a apreciat că aceleaşi acte materiale reprezintă conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni, aceea de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. şi nu a unor infracţiuni distincte.
Sub acest aspect, după desfiinţarea hotărârii Curtea a reţinut că încadrarea juridică a faptelor este cea prev. de art. 12 lit. a) Legea nr. 78/2000, art. 12 lit. b), Legea nr. 78/2000 şi de art. 248 C. pen.
Cu privire la infracţiunea de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V., s-a constatat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în mod corect fiind dispusă achitarea inculpatului.
Astfel în mod corect s-a reţinut că nu există probe care să fundamenteze acuzaţia de comitere a infracţiunii de luare de mită, proba singulară existentă la dosar în sensul comiterii acestei fapte constând în declaraţia denunţătorului M.C. Susţinerile acestuia, în sensul că inculpatul ar fi pretins efectuarea de lucrări fără a le achita, sugerându-i-se acestuia că ar fi primit destule contracte din partea C.N.L.O., care să-i acopere aceste diferenţe sunt contrazise de probele administrate. Facem referire la sentinţa nr. 165 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Gorj dispusă în Dosar nr. 4080/95/2007 prin care s-a respins acţiunea civilă promovată de SC A. SA prin lichidator împotriva inculpatului V.I. şi V.E., având ca obiect obligarea acestora la plata sumei de 8.176.290.177 lei, sumă despre care se reţine de acuzare că ar fi fost primită de inculpatul V. cu titlu de mită.
Expertiza care a stat la baza pronunţării acestei hotărâri a stabilit. c)ă lucrările şi dotările au fost achitate integral, nefiind constatată o diferenţă care să revină inculpatului, aceasta rezultând ca urmare faptului că s-au emis facturi devize, recapitulaţii de lucrări la care diferă procentul de profit, cota de aprovizionare cheltuieli indirecte şi profit în baza unor devize nesemnate şi care nu pot fi considerate ca fiind însuşite de inculpatul V., astfel că sumele sunt nedatorate.
În consecinţă, nu s-au putut reţine concluziile parchetului în sensul că declaraţia denunţătorului M.C. s-ar corobora cu alte documente de la dosar, astfel că soluţia de achitare a inculpatului V.I. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită a fost menţinută.
Referitor la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. Curtea a constatat că apelul declarat de parchet este fondat având în vedere următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate s-a stabilit. c)ă inculpatul M.I. a întocmit la datele de 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2006 două înscrisuri „chitanţe” prin care se arată că a creditat SC A. SA Târgu Jiu Cărbuneşti cu sumele de 100.000.000 lei şi de 400.000.000 de lei, însă aceste sume nu reprezentau un împrumut ci o parte din preţul datorat de inculpat pentru lucrările efectuate în plus de SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Această stare de fapt rezultă din coroborarea declaraţiei martorului M.C. dar şi a martorei S.M., care au arătat că banii nu au reprezentat un împrumut ci parte din preţul construcţiei.
Faptele inculpatului M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. întrucât apreciem că în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată se cuprinde şi întocmirea în întregime în fals a unui înscris şi nu doar intervenţia asupra unui înscris preexistent. Consemnarea într-un înscris de aspecte necorespunzătoare realităţii în vederea producerii de consecinţe juridice se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de fals prev. de art. 290 C. pen., în forma „alterării în orice mod” a înscrisului sub semnătură privată.
Faţă de cele reţinute, instanţa a dispus condamnarea inculpatului M.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. din data de 22 aprilie 2004 şi din data de 21 aprilie 2006 (datele întocmirii înscrisurilor) la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În ceea ce priveşte cele trei infracţiuni de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 115/1996, s-a constatat că în mod corect prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.
Referitor la declaraţia de avere din 30 decembrie 2005, în mod corect a reţinut prima instanţă că lipseşte latura subiectivă şi obiectivă a infracţiunii, având în vedere că soţia sa nu avea calitatea de împrumutat ci de coplătitor, datoria plăţii devenind efectivă doar în anumite condiţii, aşa cum corect a constatat prima instanţă. Calitatea de coplătitor nu îl obliga pe inculpat să înscrie creditul de 29.000 de euro în declaraţia de avere, la capitolul datorii, obligaţia de plată nefiind actuală.
Mai mult decât atât, pentru aceeaşi faptă, de nedeclarare a creditului în declaraţia de avere, soţia inculpatului, numita M.E. a fost achitată definitiv de instanţele judecătoreşti.
În ce priveşte nedeclararea întregii suprafeţe a imobilului reconstruit, a imobilelor cumpărate de la B.S. şi D.G. şi a debitului către S.C.A.R.L. cu privire la aceste fapte nu a putut fi reţinută intenţia ca element constitutiv al infracţiunii de fals în declaraţii.
Pe de o parte inculpatul M. a contestat permanent debitul pe care l-ar avea faţă de martorul M.C., astfel că, sub aspect subiectiv nu se poate reţine că în mod intenţionat nu a indicat în declaraţia de avere suma pe care ar datora-o, existenţa şi cuantumul acesteia urmând a fi stabilite la rămânerea definitivă a hotărârii.
Sunt pertinente argumentele reţinute de instanţă referitoare la faptul că inserarea suprafeţei înscrisă în contractul de execuţie în suprafaţă de 230 mp, apare ca suficientă pentru a se verifica existenţa unui imobil care a fost reconstruit şi nu se poate desprinde concluzia că s-a comis o infracţiune cu intenţia calificată cerută de Legea nr. 115/1996.
Totodată explicaţia inculpatului M. în sensul că nu a indicat în declaraţia de avere şi imobilele achiziţionate de la B.S. şi D.G., menţionând doar imobilul reconstruit este credibilă şi denotă lipsa intenţiei de a comite o infracţiune, în condiţiile în care a declarat imobilul reconstruit iar celelalte două imobile nu le-a indicat întrucât trecuseră în proprietatea S.N.L.O. În mod evident, după încheierea convenţiilor inculpatul a avut reprezentarea faptului că imobilele nu-i mai aparţin, astfel că nu poate fi reţinută comiterea infracţiunii de fals nici în acest caz, lipsind intenţia cerută de textul de incriminare.
În ceea ce priveşte omisiunea inculpatului M. de a declara autoturismul achiziţionat de soţia sa în luna ianuarie 2004, aceasta s-a datorat în mod evident unei erori favorizate de împrejurarea că soţii locuiau în oraşe diferite, Bucureşti şi Tg. Jiu şi cum nu orice eroare echivalează cu comiterea unei fapte de natură penală în mod corect s-a stabilit. c)ă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii. Împrejurarea că omisiunea inculpatului nu a fost caracterizată de intenţia prevăzută de lege a rezultat şi din faptul că acesta, înainte de începerea urmăririi penale în cauză, a depus o declaraţie rectificativă, menţionând şi autoturismul omis a fi declarat anterior.
Referitor la infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen., s-a apreciat că în mod corect s-a dispus condamnarea ambilor inculpaţi pentru comiterea acestei infracţiuni.
Această faptă a constat în aceea că ambii inculpaţi au declarat mincinos că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din data de 20 ianuarie 2004 „nu a trecut în proprietatea statului, în baza vreunui act normativ, nu s-a înstrăinat în nici un mod altor persoane fizice şi juridice, prin act sub semnătură privată sau autentic nu l-a ipotecat”.
În concret, după predarea la schimb a terenului de 1.035 mp prin Hotărârea nr. 6 din 17 iunie 2003, inculpatul M.I. şi M.E. au înțeles să revândă o suprafaţa de 635 mp din acest teren înstrăinat deja La E.M.C. Jilţ, către inculpatul V.I. şi V.E. prin actul autentificat din 20 ianuarie 2004. Instanţa constată că toate actele de înstrăinare autentice au fost încheiate în faţa acelaşi notar public, A.M. notar în faţa căruia s-au prezentat atunci când s-a cumpărat imobilul de la D.G., atunci când l-au partajat în două loturi, iar după ce M.I. şi E. au predat lotul lor către E.M.C. Jilţ în vederea reconstrucţiei, au revenit la notar şi parte din acelaşi teren l-au revândut, în suprafaţă de 635 mp, inculpatului V.I. şi lui V.E. Fără ca notarul public să solicite şi să verifice faptul că pentru acest teren, inculpatul M.I. încasase preţul convenit cu E.M.C. Jilţ, împrejurare de natură a produce consecinţe juridice.
Vânzarea s-a realizat în condiţiile în care ambii inculpaţi au cunoscut că acest teren a fost deja înstrăinat către E.M.C. Jilţ şi cu toate acestea au declarat în mod mincinos şi nereal în conţinutul actului de vânzare-cumpărare, sub sancţiunea art. 292 C. pen., că anterior autentificării actului notarial, terenul se află în proprietatea lor, „fără să fi trecut în proprietatea statului, în baza vreunui act normativ,că nu l-a înstrăinat în niciun mod altor persoane fizice sau juridice, prin act sub semnătură privată sau autentic, că nu l-a ipotecat, exonerând notarul public de cercetare a sarcinilor la Judecătoria Tg. Jiu - Biroul de carte funciară” vol. 5 fila 186 alin. (3), dosar urm penală.
Această situaţie era cunoscută şi de inculpatul V.I. care a semnat acest contract de vânzare-cumpărare precum şi Hotărârea nr. 6/2003 (în acea perioadă era directorul general al C.N.L.O. şi preşedintele Consiliului de Administraţie), astfel că instanţa a reţinut reaua credinţă a ambilor inculpaţi la momentul încheierii Contractului de vânzare cumpărare din 20 ianuarie 2004.
Raportat la cele reţinute, ambii inculpaţi au cunoscut situaţia terenului, împrejurare faţă de care soluţia de condamnare dispusă de prima instanţă a fost apreciată ca fiind corectă, motivele de apel invocate de ambii inculpaţi fiind neîntemeiate.
Referitor la motivele de apel invocate de inculpatul M.I. şi care nu au fost examinate mai sus, s-au făcut următoarele precizări:
Motivul de apel prin care se invocă trimiterea cauzei în rejudecare în faţa instanţei de fond a fost respins ca neîntemeiat. Aspectele referitoare la reţinerea unor acte materiale noi, pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, au fost înlăturate de instanţa de apel din conţinutul hotărârii, astfel cum rezultă din starea de fapt deja reţinută mai sus, nemaifiind necesară aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu instanţa a examinat deja acest aspect, cu arătarea expresă a atribuţiilor de serviciu încălcate de inculpat, astfel că nu au mai fost reiterate argumentele deja expuse.
În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la faptul că instanţa s-ar fi pronunţat cu privire la o infracţiune pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată, s-a arătat că nici acesta nu este întemeiat. Trimiterea în judecată a inculpatului s-a dispus pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, fără ca actul de inculpare să facă precizarea expresă că vizează doar teza a II-a. Este adevărat că din starea de fapt reţinută se desprinde concluzia clară că infracţiunea se referă doar la teza a II-a, însă, cu toate acestea, împrejurarea că prin hotărâre instanţa a făcut referire şi la teza I a aceleiaşi infracţiuni nu atrage nulitatea hotărârii atacate, nefiind dovedită existenţa unei vătămări cauzate părţilor prin motivarea instanţei.
Având în vedere că inculpaţii au cerut continuarea procesului penal, în mod corect instanţa a examinat cauza sub toate aspectele, după ce s-a pronunţat cu privire la schimbarea de încadrare juridică, deoarece solicitarea de continuare a procesului penal se referă la faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, nefiind condiţionată de încadrarea juridică a acestora.
În mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că, în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu, s-au reţinut mai multe acte materiale, consecinţa încălcării mai multor atribuţii de serviciu ale inculpatului.
Instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., sumele de bani cu privire la care s-a dispus confiscarea reprezentând bunul dobândit prin comiterea infracţiunii. Aşa cum s-a arătat, la analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, instanţa a constatat că numai o parte din sumele plătite de companie au fost nelegale, ca o consecinţă a încălcării dispoziţiilor legale şi a depăşirii convenţiilor încheiate între părţi, şi în mod corect s-a dispus confiscarea sumelor de bani de care inculpaţii au beneficiat, şi nu a întregului imobil.
Curtea a mai apreciat că prima instanţă a fost corect învestită cu judecarea cauzei, atât timp cât nu s-a dispus conexarea cauzelor iar în prezent acestea se află în stadii procesuale diferite. În consecinţă s-a apreciat a fi neîntemeiată solicitarea de declinare a cauzei în favoarea Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 35 alin. (5) C. proc. pen.
În mod corect s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., instanţa făcând şi aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. referitor la suspendarea acesteia pe durata suspendării pedepsei principale. Fapta reţinută în sarcina inculpatului justifică pe deplin aplicarea pedepsei accesorii, fiind comisă în legătură cu exercitarea obligaţiilor de serviciu şi în detrimentul companiei în cadrul căreia funcţiona.
La individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen., prima instanţă a evaluat corect criteriile prev. de art. 72 C. pen., neexistând motive de desfiinţare a sentinţei sub acest aspect.
Referitor la motivele de apel invocate de inculpatul V.I. şi care nu au fost examinate mai sus, s-au făcut următoarele precizări:
În expunerea de mai sus s-a arătat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpat, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., cu precizarea expresă a obligaţiilor de serviciu pe care le-a încălcat.
Susţinerile inculpatului sunt corecte în ceea ce priveşte înlăturarea din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu a împrejurării că plata lucrărilor nu s-a făcut prin compensare, raportat la împrejurarea că valoarea achitată prin această modalitate de plată ar fi fost aceeaşi şi nici parchetul şi nici prima instanţă nu au arătat în ce a constat prejudiciul.
Totodată s-a constatat că nu s-a probat existenţa unei tulburări a bunului mers al companiei ca urmare a faptelor comise de inculpaţi. Nici prin rechizitoriu şi nici prin hotărârea atacată nu s-a arătat în concret modalitatea în care s-a produs tulburarea activităţii, care au fost consecinţele negative asupra activităţii normale desfăşurate la nivelul C.N.L.O. În consecinţă, instanţa a reţinut că fapta de abuz în serviciu comisă de inculpaţi, deşi nu a provocat o tulburare însemnată activităţii companiei, a avut drept rezultat cauzarea unui prejudiciu, astfel că s-a reţinut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 248 C. pen.
Prejudiciul la plata căruia a fost obligat inculpatul, aşa cum s-a arătat mai sus, a fost reprezentat de contravaloarea lucrărilor de care a beneficiat în mod nelegal şi suplimentar faţă de ceea ce i s-ar fi cuvenit conform legii şi convenţiilor încheiate. În consecinţă nu s-au putut reţine susţinerile apelantului în sensul că această sumă ar fi fost plătită în mod legal.
Apelul inculpatului a fost apreciat ca fiind fondat sub aspectul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat de prima instanţă, cuantum care a fost redus, pentru ambii inculpaţi, sumele stabilite fiind excesive, raportat la termenele de judecată pe parcursul cărora s-a derulat cauza în faţa primei instanţe.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea a admis apelurile declarate de D.N.A.- Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii V.I. şi M.I. împotriva sentinţei penale nr. 75 din 04 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi în consecinţă:
S-a desfiinţat hotărârea atacată sub aspectul laturii penale în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, achitarea inculpatului M.I. pentru comiterea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (din data de 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2006) şi cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii în favoarea statului şi în consecinţă:
1. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului M.I. astfel:
- din infracţiunea prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., în infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inc. M.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inc. M.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 290 C. pen. a confdamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată din data de 22 aprilie 2004.
În baza art. 290 C. pen.a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată din data de 21 aprilie 2006.
În baza art. 33 lit. a) C. pen.raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen. şi a aplicat inculpatului M.I. pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
A menţinut dispoziţiile referitore la suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, aplicată inculpatului M.I., în condiţiile şi termenul stabilit. d)e instanţa de fond.
A menţinut dispoziţiile referitoare la încetarea procesului penal faţă de inc. M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 445 C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor false intitulate „chitanţe” (filele 46-47 vol. IV dosar urmărire penală).
2. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului V.I. astfel:
- din infracţiunea prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., în infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. b) din Lege nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inc. V.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inc. V.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A menţinut dispoziţiile referitoare la încetarea procesului penal faţă de inc. V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
A obligat inculpaţii să plătească statului câte 7.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii V.I. şi M.I.
Parchetul a criticat hotărârea ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- în mod greşit a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prev.de art. 2481 C. pen. în abuz în serviciu, prev.de art. 248 C. pen.;
- s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile prev.de art. 12 lit. a), b) din Legea nr. 78/2000, art. 292 C. pen. raportat la art. 34 alin. (4) din Legea nr. 115/1996 (pentru inculpatul M.), art. 254 C. pen. (pentru inculpatul V.I.);
- în mod greşit au fost înlăturate dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în ceea ce priveşte infracţiunile de fals reţinute în sarcina ambilor inculpaţi.
Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen. .
Inculpatul V.I. a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală şi a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev.de art. 248 C. pen.; achitarea pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292 alin. (2) C. proc. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum şi înlăturarea obligării la cheltuieli judiciare şi înlăturarea confiscării sumei de 1.325.281.086 lei.
Inculpatul nu a făcut referire la cazurile de casare incidente în cauză.
Inculpatul M.I. a criticat decizia ca netemeinică şi nelegală, şi a solicitat următoarele:
- casarea sentinţei penale şi a deciziei penale şi dispunerea efectuării cercetării judecătoreşti de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, după emiterea Rechizitoriului, D.N.A. a efectuat urmărirea penală în dosarul privindu-l pe inculpatul P.C., trimis în judecată pentru favorizarea infractorului M.I. Conform art. 35 alin. (5) C. pen. cele două dosare trebuiau reunite, iar cercetarea judecătorească trebuia efectuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere calitatea de parlamentar a inculpatului P.C.;
- înlăturarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de un specialist D.N.A., de care inculpatul nu a avut cunoştinţă şi nu a putut solicita participarea unei expert parte;
- constatarea comiterii unei erori grave de fapt de către instanţe prin condamnarea inculpatului pentru unele infracţiuni.
Astfel, se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b) sau lit. d) pentru infracţiunea prev.de art. 290 C. pen., achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 292 C. pen., achitarea în baza art. 10 lit. d) pentru infracţiunea prev.de art. 248 C. pen.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 1, 172 şi 18 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din oficiu de către instanţă, constată următoarele:
1. Referitor la cazul de casare prev.de art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. - nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau calitatea persoanei, Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză.
Opinia conform căreia competenţa după calitatea persoanei privindu-l pe inculpatul P.C. ar fi de natură să determine competenţa instanţei care soluţionează prezenta cauză nu poate fi primită.
Conform art. 35 alin. (5) C. proc. pen. „tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă, iar dacă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad”.
Conexitatea implică o legătură reală care creează o apropiere între două sau mai multe fapte, legătură care rezultă din complexul împrejurărilor în care faptele sunt săvârşite şi determină rezolvarea acestora prin reunirea lor într-un cadru unic în vederea soluţionării multilaterale, complete şi în condiţii mai bune.
Conexarea cauzelor nu este însă totdeauna posibilă. În practică sunt situaţii în care, deşi există un caz de conexitate reglementat de art. 34 lit. c) C. proc. pen. joncţiunea cauzelor nu este posibilă, deoarece acestea se află în faze procesuale diferite.
Şi atunci când joncţiunea cauzelor nu mai este posibilă, competenţa materială pentru soluţionarea infracţiunilor de tăinuire, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni nu este guvernată de regulile de la articolele 25-29 C. proc. pen., ci este stabilită tot în raport de dispoziţiile art. 35 C. proc. pen., adică este competentă instanţa care a judecat infracţiunea principală.
Când însă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, art. 35 alin. (5) prevede că de această dată competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. Per a contrario, în cauzele conexe care nu au fost reunite competenţa după calitatea persoanei dintr-o cauză nu poate conduce la stabilirea competenţei în celelalte cauze.
Competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe inculpatul P.C. a aparţinut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport de calitatea acestuia de parlamentar. Câtă vreme Înalta Curte nu a dispus, conform dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen. reunirea celor două cauze competența de a judeca prezenta cauză se determină potrivit regulilor generale de stabilire a competenței după materie.
2. În ceea ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. invocat de acelaşi inculpat - referitor la respingerea de către celelalte instanţe a cererii de efectuare a unei expertize, Curtea constată că este neîntemeiat. Instanţele au respins efectuarea unei expertize, întrucât pentru stabilirea prejudiciului nu era nevoie de opinia unui specialist, calculul constând în adunarea sumelor plătite de compania minieră, sume relevate în actele contabile existente la dosar.
3. În cauză sunt însă incidente cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.
A.În ceea ce priveşte infracţiunile reglementate de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte consideră că în mod greşit au fost reţinute în rechizitoriu în concurs real cu infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că faptele inculpatului M.I., care în calitate de director al D.R.U.L. din cadrul C.N.L.O., în perioada iunie-octombrie 2002 a achiziţionat, beneficiind de informaţii nepublice deţinute în virtutea funcţiei, imobile din zonele ce urmau a fi afectate de exploatările miniere Roşia, Rovinari şi Jilţ şi pentru care ulterior a încheiat convenţii cu exploatările miniere pentru a beneficia de reconstrucţia imobilelor din cartierul Primăverii din Mun.Tg.Jiu, cu scopul de a beneficia de un folos necuvenit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev.şi ped.de disp.art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal.
S-a reţinut că faptele aceluiaşi inculpat de a fi beneficiat cu rea credinţă de fonduri ale C.N.L.O. în vederea construirii unor imobile proprietate personală, de a accepta reconstrucţia unor suprafeţe mai mari decât cele promise a fi date la schimb C.N.L.O., de a accepta să i se includă în suprafaţa de reconstruit anexele şi de a accepta ca plata să se facă prin virament către SC A. SA Tg.Cărbuneşti, deşi contractul încheiat cu această societate prevedea compensarea cu bonuri de energie electrică, cauzând o pagubă de 4.145.265.443 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la disp. art. 248-2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Ca atare, fapta de a fi beneficiat cu rea-credinţă de fonduri ale C.N.L.O. pentru reconstrucţia unor imobile proprietate personală a fost încadrată de Parchet în cele trei infracţiuni: art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248-2481 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
Aceleași fapte au fost săvârșite și de inculpatul V.I. în calitate de director general al companiei C.N.L.O..
Înalta Curte apreciază că pentru faptele descrise trebuia reţinută o singură infracţiune, cea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prev.de art. 248-2481 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., pentru că şi faptul de a utiliza anumite informaţii pe care le-a cunoscut în virtutea funcţiei şi de a le folosi în scopul de a beneficia de un folos necuvenit realizează condiţiile necesare reţinerii elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Deşi aparent infracţiunile prev.de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 ar fi aplicabile în speţă pentru că reprezintă norma specială ce are prioritate faţă de norma generală, reprezentată de art. 248, în realitate infracţiunea de abuz în serviciu care este o infracţiune de rezultat absoarbe pe celelalte două, care sunt infracţiuni de pericol.
În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 12 din Legea nr. 78/2000 faptele trebuie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fără a avea relevanţă dacă scopul a fost sau nu atins, pe când în cazul infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen. trebuie să existe o urmare imediată constând în cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat, ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia”.
O asemenea absorbţie nu operează în orice situaţie, ea fiind determinată în prezenta cauză de modalitatea în care a fost concepută activitatea infracţională şi modul în care situaţia de fapt a fost reţinută în Rechizitoriu pentru fiecare infracţiune în parte.
Activitatea infracţională a inculpaţilor trebuie văzută în mod global. Simpla achiziţionare a unui imobil din zona ce urma a fi afectată de exploatarea minieră, (faptele reţinute în Rechizitoriu pentru infracţiunile din art. 12 din Legea nr. 78/2000) nu putea conduce la obţinerea unui folos necuvenit, pentru că aceasta ar însemna să acceptăm că toţi cei care erau strămutaţi datorită extinderii lucrărilor exploatărilor miniere obţineau foloase necuvenite.
Cumpărarea unor astfel de imobile, pentru care Compania minieră trasase reguli privind achiziţionarea, nu era de natură a conduce la obţinerea de foloase materiale, fără folosirea pârghiilor de care dispuneau inculpaţii în virtutea funcţiilor deţinute, funcţii pe care le-au exercitat abuziv.
De aceea, în cauză, nici nu are relevanţă dacă inculpaţii în achiziţionarea acestor imobile au utilizat informaţii ce nu erau destinate publicităţii sau dacă au utilizat o informaţie la care putea avea acces oricine.
Dacă ulterior achiziţionării imobilelor inculpaţii ar fi acţionat onest, fără a abuza în vreun fel de funcţiile deţinute, S.N.L.O. nu ar fi fost prejudiciată pentru că ar fi plătit şi inculpaţilor preţurile pe care le datora oricărui proprietar strămutat.
În realitate foloasele necuvenite au provenit din supraevaluarea preţurilor în contractele de cumpărare a acestor imobile în raport de preţul efectiv plătit, din includerea în suprafeţele reconstruibile a anexelor gospodăreşti, din utilizarea altor modalităţi de plată decât cele stabilite de C.N.L.O. în situaţia celorlalţi strămutaţi, acţiuni ce se circumscriu îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către cei doi inculpaţi.
De aceea, Înalta Curte va schimba pentru ambii inculpaţi în baza art. 334 C. proc. pen. încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prev.de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen., şi infracţiunea prev.de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev.de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Ca efect al acestei schimbări de încadrare juridică, vor fi înlăturate trimiterile la dispoziţiile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 reţinute pe lângă infracţiunea prev.de art. 248-2481 C. pen., dat fiind că aplicarea acestora se făcea ca urmare a trimiterii în judecată pentru infracţiunile din art. 12 al Legii nr. 78/2000 - infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie.
B. În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina ambilor inculpaţi, Înalta Curte constată că aceştia au fost trimişi în judecată pentru varianta calificată a acestei infracţiuni, art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), iar prima instanţă a schimbat încadrarea juridică în varianta tip a acestei infracţiuni, art. 248 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Prima instanţă a motivat că această schimbare de încadrare se impune ca urmare a valorii pagubei produse. Opinia a fost împărtăşită şi de instanţa de apel. Astfel, s-a arătat că la evaluarea pagubei efectiv suferite nu se poate reţine că întreg imobilul reconstruit este nedatorat. Prejudiciul este reprezentat doar de contravaloarea suprafeţelor construite în plus şi nedatorate, respectiv suma de 1.478.000.697 lei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I. şi 1.325.281.086 lei, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.I.
Înalta Curte constată că prima instanţă a evaluat incorect prejudiciul produs şi drept urmare a încadrat greşit faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi.
Activitatea infracţională ce se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu nu se limitează doar la acceptarea reconstrucţiei unor suprafeţe mai mari decât cele promise a fi date la schimb C.N.L.O., pentru ca prejudiciul să fie apreciat doar prin prisma pagubelor determinată de această acceptare.
Aşa cum am arătat, având în permanenţă dublă calitate, de creditori ai C.N.L.O. (pentru că strămutaţii urmau să primească despăgubiri de la această societate) dar şi de persoane ce decideau modul cum erau satisfăcute aceste creanţe, inculpaţii au acţionat încălcând legea şi atunci când urmăreau să dobândească această calitate de creditor sau când o exercitau, dar şi atunci când îşi exercitau atribuţiile de serviciu, având însă totdeauna un unic scop, acela de a procura foloase necuvenite.
Prejudiciul a fost produs şi ca urmare a supraevaluării preţurilor în contractele de cumpărare a imobilelor ce urmau a fi date la schimb C.N.L.O., şi prin acceptarea reconstrucţiei unor suprafeţe mai mari decât cele promise a fi date la schimb şi prin includerea în suprafeţele reconstruibile a anexelor gospodăreşti, şi prin stabilirea altor modalităţi de plată decât cele uzitate de C.N.L.O.
Aparent spre exemplu, fapta inculpatului de a obţine un contract de vânzare-cumpărare în care să se menţioneze că soţia sa M.E.L. a cumpărat de la B.S. un imobil cu anexe gospodăreşti pentru preţul de 390 milioane lei, deşi în realitate acest preţ nu s-a plătit niciodată, suma dată pentru achiziţionarea acestui imobil fiind de doar 25 milioane de lei nu se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu. Aşa cum am arătat însă, activitatea infracţională trebuie văzută în ansamblul ei. Inculpatul a urmărit supraevaluarea în acte a preţului acestui imobil, în considerarea activităţii sale abuzive ulterioare.
O asemenea faptă nu ar avea nici o raţiune, dacă inculpatul nu luase deja rezoluţia infracţională, ca abuzând de funcția sa de director al D.R.U.L., prin intermediul calităţii de strămutat, să obţină avantaje materiale de care nu ar fi putut beneficia o altă persoană cu acelaşi statut.
Ca atare, la aprecierea prejudiciului, va fi avută în vedere suma plătită de C.N.L.O. pentru ridicarea imobilelor celor doi inculpaţi (cele situate în cartierul Primăverii din Tg. Jiu), din care va fi scăzută suma plătită efectiv de inculpaţi pentru achiziţionarea imobilelor ce au fost date la schimb C.N.L.O.
Se constată că paguba produsă de inculpatul M.I. este în sumă de 3.785.265.443 lei, iar cea produsă de inculpatul V.I. este în sumă de 4.547.738.047 lei.
Având în vedere că în cazul unei pagube materiale mai mari de 200.000 lei cauzate unei autorităţi publice sau unei unităţi la care se referă art. 145 se vor reţine consecinţe deosebit de grave, conform disp.art. 146 C. pen., încadrarea juridică în cauză este aceea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, infracţiune prevăzută de art. 248-2481 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
Cei doi inculpaţi au susţinut că infracţiunea de abuz în serviciu nu poate fi reţinută în sarcina lor pentru că nu au încălcat în nici un fel atribuţiile prevăzute în statul de funcţii.
Elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu constă în „fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos”.
Ca atare, elementul material constă alternativ dintr-o inacţiune (promisiune) sau dintr-o acţiune (comisiune) şi anume: fie neîndeplinirea unui act, fie îndeplinirea actului în mod defectuos.
Sintagmele „nu îndeplineşte un act” şi „îndeplineşte actul în mod defectuos” sunt expresii sintetice care includ numeroase situaţii ca: violarea sau nerespectarea obligaţiilor impuse prin dispoziţii legale, depăşirea atribuţiilor de serviciu, folosirea abuzivă a atribuţiilor de serviciu. De aceea s-a reţinut în practica judiciară că subzistă această infracţiune şi în situaţia în care spre exemplu şoferul, cu autoturismul unităţii, efectuează transporturi în interes personal sau pentru altul, şi în situaţia în care funcționarul, fără drept, împrumută materiale altor unităţi publice, şi atunci când şeful de tură dă dispoziţie unui şofer să plece în cursă deşi ştia că acesta este foarte obosit.
Ca atare, nu va fi reţinută această infracţiune doar în situaţiile în care, în mod evident, a fost încălcată una sau mai multe atribuţii din fişa postului. Ar fi şi dificil ca într-o fişă a postului să poată fi cuprinse în amănunt toate îndatoririle funcţionarului, astfel încât, printr-o simplă lecturare a acesteia să se poată defini cu claritate ce înseamnă neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unor atribuţii de serviciu.
De aceea criticile formulate de inculpatul M.I. că nu a semnat nici un act prin care s-a dispus reconstrucţia casei sale, şi ca atare nu se poate reţine infracţiunea de abuz în serviciu, nu pot fi reţinute de instanţă.
Expresia folosită de lege „nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos” nu trebuie interpretată stricto sensu, pentru că nu se referă a un act propriu-zis, ci la o îndatorire de serviciu.
În calitatea sa de director al D.R.U.L. din cadrul C.N.L.O., inculpatul M. avea obligaţia de a verifica respectarea legalităţii cu privire la faptele şi actele care angajau C.N.L.O. din punct de vedere juridic, să coordoneze activităţile din compartimentele organizare-normare, restructurare şi pregătirea privatizării, salarizare, personal, legislaţie generală, disciplină comercială şi cel de administraţie generală.
Deşi inculpatul a susţinut în motivele de recurs că fişa postului i-a fost prezentată după începerea cercetărilor în prezenta cauză, Înalta Curte constată că o asemenea apărare nu poate conduce la exonerarea sa de răspundere, pentru că obligaţiile trasate prin fişa postului nu erau unele speciale, ci erau obligaţii ce decurgeau din lege. În fişa postului nu se fixau în realitate atribuţii de serviciu ci mai degrabă erau enumerate compartimentele aflate în subordinea inculpatului şi activităţile specifice acestor compartimente, lucru despre care inculpatul a avut cu siguranță știință indiferent că i-a fost prezentată sau nu o fisă a postului.
Inculpatul nu poate invoca faptul că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu privind respectarea legalităţii, când cunoştea că salariaţii C.N.L.O. au avizat contractele în care el era parte şi în care existau numeroase nelegalităţi.
Inculpatul invocă faptul că şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu, şi că singura atribuţie legată de strămutări era aceea de întocmire a Regulamentului privind strămutările ce prevedea proceduri amănunţite.
Dar, deşi a lucrat la întocmirea acestui regulament şi cunoştea că acesta interzicea negocierea în condiţiile în care situaţia juridică a terenului nu era clară, a negociat și a beneficiat de reconstrucţie şi pentru imobilul achiziţionat de la soţii R., deşi avea un drept de proprietate doar asupra clădirii, nu şi a terenului.
De altfel, nelegalităţi au fost înregistrate doar în cazul contractelor de reconstrucţie care îi priveau pe membrii conducerii C.N.L.O., nu şi pe ceilalţi proprietari din zonele dezafectate, ceea ce dovedeşte că aceştia au exercitat influenţe asupra salariaţilor implicaţi în negociere pentru ca aceste contracte să fie semnate, chiar dacă nu îndeplineau condiţiile legale.
Relevantă este în acest sens declaraţia dată de C.I., membru în cadrul Comisiei de Negociere constituită la E.M.C. Rovinari” „Toate pârghiile privind controlul şi informaţiile pentru reconstrucţiile din zonele afectate erau la nivelul conducerii C.N.L.O. De altfel, s-a şi întâmplat ca în situaţia în care comisia de negociere încheia mai multe convenţii, din acestea să fie introduse spre aprobare, de către Direcţia Dezvoltare numai unele, după criterii de ei ştiute” (vol. III fila 114 dos.u.p.).
În acelaşi sens, martorul P.C. fost director la Direcţia Investiţii din cadrul C.N.L.O. a declarat (vol. IV, filele 137-140 dos.u.p.): „La un moment dat, pe vremea când director general al C.N.L.O. era învinuitul V.I., înainte cu o jumătate de oră de începerea Consiliului de Administraţie m-a chemat directorul general, acesta fiind însoţit de învinuitul M.I. şi mi-a cerut să introduc în şedinţa Consiliului de Administraţie convenţiile încheiate de M.I. cu E.M.C. Jilţ, V.I. cu E.M.C. Jilţ, C.I. cu E.M.C. Jilţ şi I.G., tot cu aceasta subunitate. I-am cerut să-mi pună la dispoziţie toate documentele pentru că eu trebuia să schimb tot materialul ce trebuia supus aprobării Consiliului de Administraţie şi trebuia să am materialul aferent acestor convenţii, pentru că la nivelul Direcţiei de Dezvoltare nu a existat nici un material trimis de E.M.C. Jilţ, referitor la persoanele nominalizate anterior”.
Deşi inculpatul M. era obligat prin prisma atribuţiilor de serviciu să asigure respectarea legalităţii cu privire la actele şi faptele prin care se stabileau raporturi juridice la nivelul C.N.L.O., a început lucrarea de reconstrucţie din cartierul Primăverii cu SC A. SA Tg.Cărbuneşti cu 3 luni înainte de atribuirea lucrării acestei societăţi. Este evident că în aceste condiţii la atribuirea acestor lucrări unei firme de construcţie, C.N.L.O. nu a respectat principiile instituite prin O.U.G. nr. 60/2001, societatea selectată fiind cea care ridicase deja construcţiile inculpaţilor M. şi V.
Inculpatul susţine că nu şi-a folosit în nici un fel funcţia pentru a realiza un profit şi pentru a crea implicit o pagubă C.N.L.O.
Se pune atunci întrebarea de ce a optat inculpatul pentru această modalitate de a-şi construi o casă - achiziţionarea unor locuinţe din zonele strămutate- pe care să le ofere C.N.L.O. pentru a beneficia de reconstrucţie?
Dacă informaţiile privind strămutarea unor locuinţe era publică, așa cum susține inculpatul M., rezultă că și el o cunoştea, chiar dacă nu o aflase prin prisma atribuţiilor de serviciu. Dacă ştia că zona va fi dezafectată, care era interesul cumpărării unor astfel de imobile în acel moment pentru că, și dacă am presupune că inculpatul a luat în considerare riscul demolării acestor imobile dar și l-a asumat știind totuși că va fi despăgubit la valoarea lor reală, tot ar fi suferit o pierdere deoarece sumele oferite de C.N.L.O. cu titlu de despăgubiri nu acopereau și taxele notariale plătite cu ocazia cumpărării imobilelor. De altfel, din desfășurarea evenimentelor reiese că atât inculpatul M. cât și inculpatul V. începuseră construcția unor vile în cartierul Vărsături din Târgu Jiu cu SC A. SA Târgu Cărbunești și la scurt timp după începerea construcției au găsit această modalitate ingenioasă conform căreia cu investiții minime în imobile ce urmau să fie dezafectate obțineau finalizarea acestor construcții cu fonduri ale C.N.L.O.
Aşa cum rezultă din probatoriul administrat, inculpatul a achiziţionat cu preţuri modice cele trei imobile, şi apoi folosindu-se de influenţa pe care o avea în C.N.L.O. a beneficiat de o supraevaluare a acestor imobile date la schimb, de reconstrucţia şi pentru suprafaţa anexelor aparţinând acestor gospodării, etc., obţinând în final construcţia unei vile într-un cartier din Tg.Jiu din fondurile C.N.L.O., fonduri ce depăşeau cu mult sumele investite de inculpat în cele trei imobile.
Inculpatul M. a mai ridicat în legătură cu această infracţiune problema epuizării, arătând că în Rechizitoriu la fila 37 se menţionează că perioada în care a fost săvârşită această infracţiune este iunie-octombrie 2002, iar instanţa de fond, depăşindu-şi limitele investirii şi nepunând în discuţie o eventuală extindere a acţiunii penale în temeiul art. 335 C. proc. pen. a considerat drept perioadă a comiterii faptei 15 ianuarie 2001 - sfârşitul anului 2003.
Instanţa de apel a constatat că în mod greşit instanţa de fond a introdus în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu acte materiale noi, care nu fuseseră menţionate în Rechizitoriu şi în aceste condiţii, a constatat la momentul pronunţării - 30 noiembrie 2011 împlinirea termenului de prescripţie specială.
Înalta Curte, analizând critica formulată de inculpat, constată că aceasta este nefondată.
În Rechizitoriu, la pag. 37 nu se vorbeşte despre perioada de timp în care a fost săvârşită infracţiunea de abuz în serviciu, ci se reţine că „faptele învinuitului M.I., care în calitate de director al D.R.U.L. din cadrul C.N.L.O., în perioada iunie-octombrie 2002 a achiziţionat, beneficiind de informaţii nepublice, deţinute în virtutea funcţiei, imobile din zonele ce urmau a fi afectate de exploatările miniere Roşia, Rovinari şi Jilţ şi pentru care ulterior a încheiat convenţii cu exploatările miniere pentru a beneficia de reconstrucţia imobilelor în cartierul Primăverii din mun.Tg.Jiu, cu scopul de a beneficia de un folos necuvenit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev.şi ped.de disp.art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu aplic.art. 33 lit. b) C. pen.” Ca atare este vorba despre indicarea perioadei în care au fost achiziționate imobilele strămutate, nu de perioada în care s-au comis infracțiunile de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.
În cazul infracţiunii de abuz în serviciu nu se face vreo delimitare expresă cu privire la perioada de săvârşire a faptei în actul de trimitere în judecată, care într-adevăr, este deficitar în acest sens, dar ca acte materiale se precizează „faptele inculpatului M.I. de a fi beneficiat cu rea-credinţă de fonduri ale C.N.L.O. în vederea construirii unor imobile proprietate personală, de a accepta reconstrucţia unor suprafeţe mai mari decât cele promise a fi date la schimb C.N.L.O., de a accepta să i se includă în suprafeţele de reconstruit anexele şi de a accepta ca plata să se facă prin virament bancar către SC A. SA Tg.Cărbuneşti, deşi contractul încheiat cu această societate prevedea ca modalitate de plată compensarea cu bonuri de energie electrică, cauzând o pagubă de 4.145.265.443 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248-2481 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
Ca atare prin hotărârea primei instanţe nu s-a făcut o extindere a acţiunii penale cu privire la alte fapte decât cele reţinute prin Rechizitoriu.
Având în vedere că au fost încheiate convenţii de schimb la 17 iunie 2002 de E.M.C. Roşia cu M.E. la 21 aprilie 2003 de M.I. şi M.E. cu E.M.C. Jilţ şi la 11 iulie 2002 de G.M.R. cu E.M.C. Rovinari, dar prin nota nedatată a inculpatului V. acest din urmă imobil a fost înglobat în reconstrucţia inculpatului M., rezultă că este corectă observaţia primei instanţei că activitatea infracţională circumscrisă infracţiunii de abuz în serviciu s-a desfăşurat în perioada 15 ianuarie 2001 - sfârşitul anului 2003.
Faptul că instanţa de apel a considerat că prima instanţă a introdus în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu acte materiale noi, şi că acest aspect nefiind criticat în Recursul Parchetului soluţia instanţei de apel referitor la momentul consumării este definitivă nu poate fi primită de instanţă. Curtea de apel a făcut o apreciere greşită cu privire la faptele cu care a fost investită instanţa şi cu perioada în care ele s-au petrecut, şi atâta vreme cât Parchetul a criticat încadrarea juridică făcută de cele două instanţe referitor la aceste fapte, considerând-o corectă pe cea din Rechizitoriu, încadrare ce conduce şi la incidenţa altor termene de prescripţie a răspunderii penale nu se poate vorbi de aspecte legate de această infracţiune ce au rămas definitive.
Având în vedere că în cauză calificarea juridică a faptelor nu este cea prevăzută de art. 248 C. pen. aşa cum au stabilit prima instanţă şi cea de apel, ci aşa cum am arătat anterior, cea prevăzută de art. 248-2481 C. pen., problema prescripţiei răspunderii penale legată de data epuizării infracţiunii nu mai subzistă, termenul de prescripţie specială fiind de 15 ani, conform art. 124 C. pen. raportat la art. 122 C. pen.
Susţinerile inculpatului că în perioada 1 martie 2002 - 1 septembrie 2002 nu a fost angajat C.N.L.O., ci a lucrat ca director în cadrul M.I.R. - A.N.D.I.P.R. zone Miniere şi ca atare nu putea să-şi încalce atribuţiile de serviciu, nu pot conduce la constatarea inexistenţei infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave sau la stabilirea altei perioade în care s-au comis infracţiunile.
Aşa cum am arătat activitatea infracţională a inculpatului ce se circumscrie acestei infracţiuni este una complexă, nu se rezumă doar la achiziţionarea celor trei imobile sau la Convenţiile de schimb încheiate cu Exploatările Miniere.
Chiar dacă, spre exemplu, Convenţia între M.E. şi Exploatarea Minieră Roşia a fost semnată la 17 iunie 2002, când inculpatul nu îşi mai desfăşura activitatea la C.N.L.O., încheierea ei este rezultatul rezoluţiei infracţionale luată de inculpat anterior datei de 1 martie 2003, de a achiziţiona imobile din zonele unde urmau să aibă loc strămutări. C.E.M. Roşia şi SC A. SA Târgu Cărbuneşti privind reconstrucţia pentru acest imobil s-a încheiat la 16 septembrie 2002, după ce inculpatul a revenit în funcţia ocupată anterior la C.N.L.O.
Activitatea infracţională a debutat în 2001, dar s-a epuizat la finele anului 2003 pentru că, existând o unică rezoluție infracțională, atunci s-au produs ultimele consecinţe în sensul realizării prejudiciului total, în ambele momente inculpatul deținând calitatea cerută de lege pentru existența infracțiunii.
De altfel, în sarcina inculpatului s-a reţinut o infracţiune continuată şi nu una continuă, care să reclame o persistenţă în timp a elementului material de la debutul activităţii infracţionale până la epuizare.
În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu în varianta calificată, reţinută în sarcina inculpatului V., elementele constitutive ale acestei infracţiuni sunt îndeplinite,și sunt chiar mai evidente decât în cazul inculpatului M., având în vedere că inculpatul V. a semnat contracte de schimb, a participat la proceduri de achiziţie în funcţiile pe care le-a deţinut, deşi deciziile luate în aceste comisii priveau şi interesele sale, inculpatul având de multe ori dublă calitate, de parte în contract şi de reprezentant C.N.L.O.
c. Referitor la cele trei infracţiuni prevăzute în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile formulate de Parchet privind soluţia pronunţată de prima instanţă şi cea de apel.
În mod corect au apreciat cele două instanţe că se impune achitarea inculpatului M.I. pentru cele trei infracţiuni, ceea ce va dispune şi instanţa de recurs,în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în urma schimbării încadrării juridice, şi înlăturării dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 ca urmare a faptului că inculpatul nu a fost condamnat pentru infracţiunile asimilate celor de corupţie pentru care a fost trimis în judecată.
a) Parchetul a reţinut că inculpatul, în calitate de secretar de stat în cadrul M.E.C., nu a cuprins în declaraţia de avere depusă la 4 mai 2005 la Secretariatul General al Guvernului cele trei imobile achiziţionate prin act autentic, pe care a înţeles să le dea la schimb C.N.L.O., însă pentru care a înţeles să le dea la schimb C.N.L.O., însă pentru care nu s-a încheiat actul de schimb autentic, ele rămânând în patrimoniul inculpatului.
Înalta Curte constată că referitor la această faptă nu sunt îndeplinite elementele ce ţin de latura subiectivă pentru a reţine infracţiunea de fals în declaraţii.
Contractele de reconstrucţie au fost încheiate în anul 2002-2003 (Convenţia nr. 6991 din 17 iunie 2002 încheiată cu M.E. cu E.M.C. Roşia, nota nedatată încheiată de inculpatul V. prin care a admis că imobilul cumpărat de G.M.R. să se realizeze prin înglobare în reconstrucţie inculpatului M., preţul pentru reconstrucţie fiind achitat de E.M.C. Rovinari, Convenţia din 21 aprilie 2003 încheiată între M.I. şi M.E. cu E.M.C. Jilţ, iar inculpatul a dat declaraţia de avere pentru anul 2005 în care i se impută că nu a trecut aceste imobile.
Chiar dacă din punct de vedere formal inculpatul mai era poate la acea dată proprietarul celor trei imobile, în sensul că nu se încheiase un act autentic de schimb, câtă vreme în declaraţie a fost trecut imobilul reconstruit este firesc că inculpatul nu a mai considerat necesară trecerea celor trei imobile ce fuseseră date la schimb C.N.L.O. pentru că nu se mai considera proprietarul acestora.
De fapt o trecere a lor în declaraţia de avere nici nu ar fi reflectat corect activul, deoarece acesta nu era format din toate cele patru imobile, ci în funcţie de interpretare, se putea susţine că inculpatul deţinea fie cele trei imobile date la schimb C.N.L.O., fie imobilul reconstruit.
b) A doua infracţiune constă în aceea că inculpatul nu a declarat în întregime bunurile deţinute şi datoriile asumate, atât în nume personale, cât şi prin intermediul soţiei, respectiv debitul faţă de SC A. SA Tg.Cărbuneşti, precum şi creditul asumat în calitate de coplătitor de soţia sa.
În mod corect au reţinut cele două instanţe că nu subzistă elementele laturii subiective ale infracţiunii de fals în declaraţii pentru fapta de a nu declara creditul pentru care soţia sa avea calitatea de coplătitor pentru că acest credit nu era luat de soţie, ci de fiica inculpatului şi era doar garantat de soţie.
Nici în cazul debitului pe care inculpatul îl avea faţă de SC A. SA Tg.Cărbuneşti nu se poate reţine această infracţiune, având în vedere că prin Rechizitoriu se pretinde că actul care consfinţeşte această datorie a fost încheiat ulterior, în mod fictiv şi drept urmare i se reţine în sarcină inculpatului şi o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Dacă în realitate nu a existat o convenţie cu privire la existenţa acestui debit, în sensul că cele două părţi (SC A. SA Tg.Cărbuneşti SA şi inculpatul) nu aveau cunoştiinţa existenţei unui asemenea debit, cum putea fi el trecut în declaraţia de avere?
c) Nici cu privire la cea de a treia infracţiune - nemeţionarea în declaraţia de avere a unui autoturism achiziţionat de soţia inculpatului-nu subzistă elementele ce ţin de latura subiectivă pentru că este posibil ca soţia să-şi fi achiziţionat un automobil, iar inculpatul care nu lucra în acea perioadă în localitatea de domiciliu să nu fi cunoscut acest fapt, astfel încât omisiunea trecerii acestui bun în declaraţia de avere a inculpatului să nu fie una intenţionată.
d) În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. constând în aceea că la datele de 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2006 inculpatul M.I. a întocmit două înscrisuri intitulate „chitanţe” prin care se arată că a creditat SC A. SA Tg.Jiu Cărbuneşti cu sumele de 100.000.000 lei şi respectiv 400.000.000 lei deşi aceste sume erau în realitate datorate SC A. SA ca preţ pentru o parte a construcţiei efectuate, parte din preţul neacoperit de C.N.L.O., inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conţinutul unui înscris sub semnătură privată nu este prevăzută de legea penală actuală.
Inculpatul a susţinut că latura obiectivă a infracţiunii prev.de art. 290 C. pen. constă în contrafacere sau alterare, textul de lege făcând trimitere la disp.art. 288 C. pen. - „falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod”, ceea ce presupune preexistenţa înscrisului sub semnătură privată. Or, asupra celor două înscrisuri nu s-a acţionat prin alterare sau contrafacere aşa cum cere art. 288 C. pen., ceea ce face ca latura obiectivă a infracţiunii prev.de art. 290 C. pen. să nu fie îndeplinită. Împrejurarea că în acele înscrisuri ar fi înserate fapte necorespunzătoare adevărului este nerelevantă, întrucât legea penală incriminează o astfel de acţiune drept fals intelectual, numai în cazul când ea se referă la un înscris oficial iar nu şi atunci când înscrisul e unul sub semnătură privată.
Înalta Curte constată că în mod corect a decis instanţa de apel că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi că solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. nu poate fi primită.
Este adevărat că definirea elementului material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată se face prin raportare la latura obiectivă a infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată - contrafacere sau alterare.
Prin contrafacere se înţelege imitarea prin reproducerea conţinutului obişnuit al înscrisului falsificat, înseamnă plăsmuirea, confecţionarea unui înscris similar cu cel oficial.
Alterarea unui înscris oficial înseamnă denaturarea materială a conţinutului său.
Aşadar elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen. nu presupune totdeauna, aşa cum a susţinut inculpatul preexistenţa unui înscris asupra căruia se fac modificări.
În cazul contrafacerii înscrisul poate fi plăsmuit în întregime.
Falsul intelectual, spre deosebire de cel material, presupune că alterarea adevărului nu priveşte materialitatea înscrisului în forma şi sursa acestuia, ci doar menţiunile şi constatările cuprinse în contextul înscrisului.
La infracţiunea de fals intelectual trebuie să existe o situaţie premisă, constând în preexistenţa unei stări de fapt care face necesară şi impune întocmirea unui înscris oficial.
Un înscris oficial se poate referi însă în mod fals la o situaţie premisă inexistentă. În acest caz înscrisul oficial trebuie să fie considerat nu ca un înscris întocmit, ci ca un înscris plăsmuit în întregul său şi, ca atare, infracţiunea ce trebuie reţinută este cea de fals material şi nu cea de fals intelectual.
Aşa cum s-a reţinut în actul de trimitere în judecată, cele două înscrisuri nu exprimă realitatea, inculpatul nu a împrumutat SC A. SA Tg. Cărbuneşti cu vreo sumă de bani.
Înscrisurile au fost întocmite pentru a preîntâmpina reţinerea unei infracţiuni de luare de mită în sarcina inculpatului, ştiut fiind că la 1 aprilie 2004 M.C. l-a denunţat pe învinuitul V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, săvârşită în legătură cu reconstrucţia efectuată de SC A. SA Tg. Cărbuneşti.
Ca dovadă că cele două înscrisuri semnate de inculpatul M. nu reflectau adevărul este şi faptul că SC A. SA Tg. Cărbuneşti SA a emis facturi fiscale şi chitanţe fiscale de încasare a preţului, ceea ce dovedeşte că nu era vorba despre un împrumut.
Despre aceste chitanţe, atât denunţătorul cât şi martora S.M. au declarat că nu reprezentau o creditare a societăţii de către inculpat, ci reprezentau un preţ al construcţiei şi că denunţătorul a acceptat să semneze aceste acte pentru a-şi putea recupera banii investiţi în construcţia inculpatului M., pentru că altfel acesta nu i-ar fi plătit nimic.
Rezultă aşadar că cele două chitanţe nu erau înscrisuri încheiate cu prilejul unui împrumut şi în ele au fost strecurate menţiuni ce nu corespund adevărului, ca să putem vorbi de elementul material corespunzător infracţiunii de fals intelectual, ci reprezintă înscrisuri plăsmuite, contrafăcute, elementul material fiind cel corespunzător infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, cu precizarea că înscrisurile nu aveau această natură, ci erau înscrisuri sub semnătură privată, motiv pentru care şi infracţiunea reţinută e cea prev.de art. 290 C. pen.
Aşa cum s-a arătat anterior şi în cazul acestor două infracţiuni Înalta Curte va înlătura dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, prin intermediul schimbării de încadrare juridică, urmând ca inculpatul să fie condamnat doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., având în vedere că nu a fost condamnat pentru infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 care atrăgeau aplicarea disp.art. 17 din aceeaşi lege pe lângă celelalte infracţiuni.
e) În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații comisă de inculpatul M. la 20 ianuarie 2004 rațiunile pentru care va fi schimbată încadrarea juridică și vor fi înlăturate dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt cele expuse mai sus. Referitor la întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni este indubitabil că sunt îndeplinite atâta vreme cât la 20 ianuarie 2004 a înstrăinat un teren și a dat o declarație pe proprie răspundere că terenul nu a fost înstrăinat în nici un mod prin act autentic sau sub semnătură privată și nu a fost ipotecat,deși 21 aprilie 2003 încheiase convenția de schimb cu E.M.C. Jilț, convenție aprobată la 17 iunie 2003 de C.N.L.O. și pentru care a încasat prețul.
Înalta Curte va constata însă că elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului V.I. Conform art. 192 C. pen. se sancționează declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor,declarația servește pentru producerea acelei consecințe. În cazul inculpatului V. lipsește elementul material al acestei infracțiuni, respectiv declararea necorespunzătoare dată în fața notarului privind situația juridică a terenului. O declarație pe proprie răspundere a fost dată de inculpatul M.I. în calitate de vânzător al terenului,dar nu putea fi dată de inculpatul V.I. în calitate de cumpărător. Aspectul că inculpatul V. cunoștea care este situația juridică a terenului nu poate conduce la reținerea acestei infracțiuni pentru că nu acesta este conținutul laturii obiective a infracțiunii de fals în declarații. Fapta sa de a aproba schimbul suprafeței de teren achiziționate de la inculpatul M. cu sume de bani plătite de C.N.L.O. pentru reconstrucția propriei vile, deși cunoștea că acel teren nu mai putea fi înstrăinat reprezintă unul din actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată la care am făcut anterior referire.
f) În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen.cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.I., în mod corect a reținut prima instanța că nu este dovedită și că se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lita) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. având în vedere sentința nr. 165 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, definitivă si irevocabilă prin care a fost respinsă acțiunea civilă promovată de SC A. SA, prin lichidator judiciar împotriva inculpatului V.I., având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 8.176.290.177 lei, reprezentând sume pretins datorate și neachitate din reconstrucția casei ți care reprezintă suma pe care parchetul pretinde că inculpatul ar fi primit-o cu titlu de mită.
Ca urmare a celor expuse anterior inculpatul M.I. va fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în seviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 248 rap. la 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. și pentru infracțiunea de fals în declarații.
Inculpatul V.I. va fi condamnat pentru infracțiunea de abuz în seviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 248 rap. la 2481 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte constată că pentru infracțiunile de fals pentru care va fi condamnat inculpatul M. nu a intervenit prescripția răspunderii penale. Infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost comise la 22 aprilie 2004, respectiv 21 aprilie 2006, iar cea de fals în declarații la 20 ianuarie 2004.
Termenul de prescripție specială pentru aceste infracțiuni este de 7 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 124 rap. la art. 122 C. pen. Din acest termen vor fi scăzute perioadele de la 31 martie 2010 la 4 noiembrie 2010 și de la 1 iulie 2007 la 22 noiembrie 2007 pentru care s-a dispus suspendarea cauzei în vederea sesizării Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate invocată de inculpați (Decizia nr. 1443 din 4 nov. 2010 a C.C.R. și Decizia nr. 1105 din 22 nov. 2007 a C.C.R.), precum și perioada de la 17 octombrie 2006 la 31 octombrie 2006 pentru care a fost suspendată judecata până la soluționarea cererii de strămutare.
Conform dispozițiilor art. 124 C. pen. prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate. Textul de lege prevede acest efect doar în cazul întreruperii, nu și în cazul suspendării cursului prescripției. Conform art. 128 C. pen. cursul prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Cum și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate și admiterea unei cereri de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare sunt cauze legale de suspendare a prescripției răspunderii penale, din termenul de prescripție specială va fi scăzută perioada de 1an și 1 zi ce reprezintă durata totală de timp în care judecata în cauză a fost suspendată. Ca atare, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile mai sus indicate se împlinesc la 21 iulie 2012; 23 octombrie 2012 respectiv 22 octombrie 2014.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de recurentul intimat inculpat V.I. împotriva Deciziei penale nr. 167/A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Va casa, în totalitate, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 75 din 4 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu şi, rejudecând:
Îl va condamna pe inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în seviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 248 rap la 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. și pentru infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., după schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen. și va aplica pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, mai puțin pentru ultima infracțiune pentru care va aplica o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate Curtea are în vedere gravitatea concretă a faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului (faptul că nu are antecedente penale şi nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa) și valoarea prejudiciului.
Pe lângă pedeapsa principală aplicată în cazul infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., apreciind că în raport de gravitatea și natura faptei săvârșite este nedemn să exercite aceste drepturi.
În urma contopirii pedepselor va fi aplicată pedeapsa cea mai grea și va fi aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 lit. a), b), c) C. pen.
Inculpatul V.I. va fi condamnat pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 248 rap. la 2481 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Curtea are în vedere gravitatea concretă a faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului (faptul că nu are antecedente penale, nu a recunoscut faptele reținute în sarcină) și valoarea prejudiciului.
Pe lângă pedeapsa principală va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., apreciind că în raport de gravitatea și natura faptei săvârșite este nedemn să le exercite.
Va constata că părţile vătămate S.N.L. Oltenia, C.E. Rovinari şi C.E. Turceni nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., va confisca de la inculpatul M.I. suma de 378.526,5443 lei, iar de la inculpatul V.I. suma de 454.773,8047 lei, sume dobândite din săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 445 C. proc. pen., va desfiinţa înscrisul falsificat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 2004 încheiat la notar public A.M. (filele 191, 193 vol. V dosar urm.penală), precum şi chitanţele încheiate la data de 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2006 (filele 46,47, vol. IV dosar urm.penală).
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat M.I. împotriva aceleiaşi decizii.
În baza art. 191 C. proc. pen., va obliga inculpatul M.I. la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de recurentul intimat inculpat V.I. împotriva Deciziei penale nr. 167/A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează, în totalitate, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 75 din 4 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.I. din infracţiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu art. 33 lit. b) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 -2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248/1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.I. din trei infracţiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996, în trei infracţiuni prevăzute de art. 36 din Legea nr. 115/1996 rap. la art. 292 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.I. pentru trei infracţiuni prevăzute de art. 36 din Legea nr. 115/1996 rap. la art. 292 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.I. din două infracţiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 290 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul M.I., din infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen., text în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1an şi 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, dispunând ca în final inculpatul M.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul V.I. din infracţiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu art. 33 lit. b) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 -2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de acelaşi inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen.
Constată că părţile vătămate S.N.L. Oltenia, C.E. Rovinari şi C.E. Turceni nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul M.I. suma de 378.526,5443 lei iar de la inculpatul V.I. suma de 454.773,8047 lei sume dobândite din săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 445 C. proc. pen., desfiinţează înscrisul falsificat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 2004 încheiat la notar public A.M. (filele 191, 193 vol. V dosar urm. penală), precum şi chitanţele încheiate la data de 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2006 (filele 46, 47, vol. IV dosar urm.penală).
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 7.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat M.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat M.I. la plata sumei de 1.075 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimate inculpat V.I., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2440/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 28/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
