ICCJ. Decizia nr. 242/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 242/2012
Dosar nr.1030/2/2011
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul U.M. împotriva rezoluţiei nr. 1093/P din 2 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinându-se soluţia din rezoluţia atacată. S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Persoana vătămată U.M. a formulat două plângeri penale (la datele de 20 iulie 2010 şi 5 august 2010) împotriva comisarului-şef de penitenciare S.B.C., director al penitenciarului, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei şi abuz în serviciu contra intereselor publice, neglijenţă în serviciu şi instigare şi complicitate la fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art. 246, art. 248, art. 249, art. 25 şi 26 raportat la art. 289 şi art. 291 teza 1 C. pen. şi împotriva lui D.M., agent-şef de penitenciare, V.P. şi S.V.P. pentru o serie de infracţiuni strâns legate de cele comise de directorul penitenciarului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că directorul penitenciarului a emis în mod abuziv Decizia de imputare pentru suma de 3.216,20 lei, în condiţiile în care nu a avut nicio vină legată de lipsa din gestiune a cantităţii de 9.346 kg fân de lucerna, ba mai mult prin nota raport din 15 martie 2010 adresată conducerii unităţii, a împiedicat consumarea faptei înainte de descoperirea acesteia. A mai susţinut în cuprinsul plângerii penale că a determinat persoanelor responsabile cu cântărirea, respectiv gestionarea fânului recoltat de pe terenul unităţii să înregistreze furajul fără a fi cântărit, l-a instigat şi i-a fost complice gestionarului D.M. la înscrierea şi folosirea de către acesta a unor date false în documentele oficiale, cu privire la cantităţile de fân lucerna recoltate de pe terenul unităţii, şi a supraevaluat, în scopul îndeplinirii planului anual de producţie al penitenciarului la fân lucerna, cantitatea de 9.346 kg găsită ulterior lipsă în gestiune.
Prin rezoluţia nr. 1093/P din 02 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a), b), d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de comisar-şef de penitenciare S.C.B., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 248 C. pen., art. 25 raportat la art. 249, art. 25 raportat la art. 289 şi art. 25 raportat la art. 291 teza I C. pen.; D.M., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 214, art. 248 C. pen., art. 249, art. 289, art. 291 teza I C. pen. şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 22/1969 modificată prin Legea nr. 54/1994; S.V.P., funcţionar civil în cadrul penitenciarului, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., art. 249, art. 289, art. 291 teza I C. pen.; V.P., agent-şef principal de penitenciare, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., art. 249, art. 289, art. 291 teza I C. pen.; G.M., agent-şef principal de penitenciare, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., art. 249, art. 289, art. 291 teza I C. pen.; P.D.V., agent-şef adjunct de penitenciare, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 291 teza I C. pen. şi U.M., fost funcţionar cu gradul profesional de comisar de penitenciare, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 214 C. pen. (urmare a sesizării conducerii penitenciarului, sesizare ce a fost conexată la plângerea petentului).
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, sub aspectul laturii obiective, întrucât intimaţii-făptuitori şi-a exercitat corespunzător atribuţiile de serviciu deoarece nu s-a putut proba că, prin utilizarea metodei de cântărire a lucernei prin raportarea la o greutate etalon, chiar dacă metoda de evaluare nu reflectă fidel cantitatea de furaje recoltată, s-a produs o pagubă în dauna penitenciarului. De asemenea, nu există probe în sensul că în cuprinsul documentelor de recoltare, transport şi depozitare a furajelor au fost consemnate date necorespunzătoare adevărului. În acelaşi sens, nu s-a putut stabili că directorul penitenciarului ar fi determinat pe vreun subordonat să utilizeze metoda de evaluare descrisă mai sus, aceasta în lipsa posibilităţii de cântărire în incinta unităţii.
Procurorul de caz a mai reţinut că acuzaţia de supraevaluare a planului anual de producţie al penitenciarului, se referă la aspecte specifice activităţii de conducere a unei instituţii publice, fără semnificaţie penală şi care, în măsura în care sunt dovedite, pot atrage sancţiuni de natură administrativă.
S-a mai reţinut că este neîntemeiată sesizarea referitoare la nedeclararea plusurilor în gestiune, în condiţiile în care comisia care a efectuat inventarierea la sfârşitul anului 2009 a stabilit că soldul faptic al furajelor ce existau în sectorul zootehnic corespunde cu cel faptic.
S-a mai arătat în cuprinsul rezoluţiei că în conţinutul procesului-verbal de predare-primire dintre D.M. şi P.S.V. nu există date sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, cei doi convenind să ia în considerare datele existente în fişele de magazie, fără a mai proceda la cântărirea furajelor existente.
În sfârşit, suma de 2463,5 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 10.254 kg fân lucerna constatată lipsă nu constituie o pagubă produsă în patrimoniul penitenciarului, deoarece prin suprafurajarea animalelor s-a realizat un spor de carne şi lapte care nu ar fi fost obţinut în condiţii obişnuite. Ca atare, faptele reţinute în actul de control întocmit de comisia de inventariere pot constitui abateri de natură disciplinară.
La data de 30 decembrie 2010 petentul U.M. a formulat plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, iar prin rezoluţia nr. 2819/11/2/2010 din 07 ianuarie 2011 a procurorului ierarhic superior, s-a dispus, în temeiul art. 278 C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, reţinându-se în esenţă aceleaşi considerente din rezoluţia confirmată.
Examinând plângerea formulată, prima instanţă a constatat că atât rezoluţia procurorului de caz, cât şi rezoluţia procurorului ierarhic superior sunt legale şi temeinice, atâta vreme cât actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv Decizia de imputare din 27 aprilie 2010, nota raport din 15 martie 2010, declaraţiile numiţilor D.M., S.V., P.S., procesul-verbal de predare-primire gestiune, raportul de cercetare administrativă din 30 martie 2010 şi concluzia analizei efectuată de E.R., cadru didactic în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti, nu confirmă vreun indiciu de comitere a infracţiunilor reclamate.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs petiţionarul U.M.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este inadmisibil, pentru următoarele considerente :
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin,8 este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionar a fost pronunţată la data de 18 martie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar U.M. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2420/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 241/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
