ICCJ. Decizia nr. 243/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 243/2012
Dosar nr.379/32/2011
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86 din 2 august 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul P.N., procurator al numitei P.M., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 53/P/2011 din data de 04 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluţia nr. 323/II/2/2011 din data de 27 mai 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a menţinut soluţiile atacate.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rezoluţia nr. 53/P/2011 din data de 04 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata O.E.M., avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Bacău, întrucât în cauză nu s-a putut reţine săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale a rezultat că în fapt plângerea formulată de petentă se referă la mai multe persoane, indicate mai sus, care fac parte din Primăria comunei Hemeiuşi şi vizează anumite probleme de natură civilă care în fapt şi în drept, formează obiectul unei cauze civile aflate pe rolul Judecătoriei (în baza art. 9 din Legea nr. 18/1991) şi prin care se solicita instanţei de judecată, să oblige Comisia Locală Hemeiuşi şi Comisia Judeţeană Bacău să le restituie în natură suprafaţa de teren 3371 mp reprezentând 10%, care a fost oprit la reconstituirea dreptului de proprietate cu ocazia emiterii titlului de proprietate din 26 noiembrie 1993, respectiv identificarea loturilor de teren libere, întocmirea şi înaintarea documentelor către Comisia Judeţeană, eliberarea titlului de proprietate pe suprafeţele respective.
În ce priveşte pe O.E.M., avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Bacău, s-a reţinut că nu este vorba de săvârşirea vreunor fapte de natură penală, ca avocat exercitându-şi atribuţiunile în limitele conferite de lege, verificate şi avute în vedere de instanţa de judecată.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea formulată de petent împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, prin rezoluţia nr. 323/II/2/2011 din data de 27 mai 2011.
Analizând actele dosarului, instanţa a constatat că în cauză nu sunt indicii care ar putea concluziona că intimata ar fi comis fapte de natură penală.
În calitate de apărător a unităţii administrativ teritoriale, aceasta şi-a exercitat atribuţiile în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995, şi cu precădere a celor prevăzute de normele procesual civile, apărările formulate în cauza sus menţionată neputând fi îngrădite decât de instanţa de judecată. Este sarcina instanţei ce are spre soluţionare cauza având ca obiect „fond funciar" de a stabili calitatea procesuală a părţilor, reconstituirea dreptului de proprietate a părţilor, modalitatea în care se va dispune aceasta, ş.a.m.d. în urma ansamblului probator administrat admiţând sau înlăturând motivat apărările formulate de o parte sau alta, cu ocazia judecării acesteia.
S-a reţinut că afirmaţiile petentului care ar atribui caracter penal legate de invocarea unei excepţii în cadrul procesului civil şi formularea ulterioară a unei cereri de recurs, nu pot fi primite, întrucât acestea au fost formulate într-un cadru legal şi în conformitate cu normele ce generează procesul civil, cu atât mai mult cu cât cauza respectivă se află încă în recurs pe rolul Tribunalului Bacău, nepronunţându-se aşadar o soluţie definitivă şi irevocabilă cu privire la obiectul dedus judecăţii.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs petiţionarul P.N.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionar a fost pronunţată la data de 2 august 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar P.N. împotriva sentinţei penale nr. 86 din 2 august 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2341/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2420/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
