ICCJ. Decizia nr. 2454/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2454/2012
Dosar nr. 2224/54/2011*
Şedinţa publică din 20 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 3 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român T.D.C.
A dispus extrădarea cetăţeanului român T.D.C., cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În baza art. 58 alin. (2) din Legea 302/2004 şi art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat predarea către autorităţile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3508/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova şi până la momentul finalizării procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrala.
A constatat că persoana extrădată a fost reţinută în prezenta cauza de la data de 15 noiembrie 2011 - orele 17.40 până la data de 16 noiembrie 2011 - orele 17.40 şi arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011 până la 21 februarie 2012.
A dispus arestarea persoanei extrădate T.D.C., în vedere predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, şi emiterea unui nou mandat de arestare.
Prin încheierea din 5 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2224/54/2011* s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei si dispozitivului sentinţei penale nr. 178 din 3 iulie 2012, în sensul că s-a constatat că persoana extrădata a fost reţinută în prezenta cauza de la data de 15 noiembrie 2011 - orele 17.40 până la data de 16 noiembrie 2011 - orele 17.40 şi arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011 până Ia 13 martie 2012.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 16 noiembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cererea de extrădare formulată de autorităţile americane privind pe cetăţeanul român T.D.C. având ca temei mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH pentru săvârşirea infracţiunilor de: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secţiunea 1349, titlul 18 USC secţiunea 1028 A din codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alţi 12 coinculpaţi, au fost implicaţi în scheme de „phishing"; în care au trimis prin poşta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit şi numere de card-uri bancare. O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute în mod ilegal având ca scop obţinerea de bunuri şi servicii la care inculpatul nu avea dreptul.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 34 din 15 noiembrie 2011, s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 15 noiembrie 2011 - orele 1740 până la data de 16 noiembrie 2011 - orele 1740.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr. 2224/54/2011, Curtea de Apel Craiova, a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.D.C. şi a dispus arestarea provizorie a persoanei a acestuia pentru o perioadă de 29 zile, începând cu 16 noiembrie 2011, până la 14 decembrie 2011.
Arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.D.C. a fost menţinută prin încheierile de şedinţă din 13 decembrie 2011, 04 ianuarie 2012 şi 31 ianuarie 2012.
Totodată, prima instanţa a constatat că cererea de extrădare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 2 din acelaşi tratat privind pedepsirea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
S-a mai reţinut că nu există nici unul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Faţă de dispoziţiile din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, extrădarea nu poate fi refuzată pe considerentul cetăţeniei persoanei extrădabile astfel încât nu mai este necesar a fi îndeplinite condiţiile suplimentare prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea 302/2004 privind garanţia că, în caz de condamnare în SUA, persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa.
S-a constatat că nu există identitate între faptele pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată de Judecătoria Craiova prin sentinţa nr. 3100 din data de 14 decembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 2072 din data de 29 noiembrie 2011 şi cele cu privire la care autorităţile judiciare americane au solicitat extrădarea.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs persoana extrădată T.D.C., apreciind că sentinţa atacata este nelegală si netemeinică deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru extrădare, existând opozita la extrădare din partea sa.
Totodată, a mai arătat că era necesar ca potrivit dispoziţiilor art. 20 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 să se solicite autorităţilor americane emiterea unor acte prin care să dea asigurări suficiente că într-o eventuală condamnare a sa, va fi transferat în vederea executării pedepsei în România. Cum această solicitare i-a fost respinsă, apreciază ca fiind neîndeplinită condiţia imperativă prevăzută de art. 20 din lege.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 5 din Legea nr. 111/2008 şi art. 8 pct. 3 din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu se acordă extrădarea în situaţia în care persoana condamnată a fost achitată în statul solicitant.
A mai invocat incidenţa disp. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 în sensul că există un motiv opţional de opoziţie la extrădare pentru că o parte din faptele pentru care este cercetat de către autorităţile americane fac parte şi din cercetările efectuate de către D.I.I.C.O.T. în sensul că sunt aceleaşi infracţiuni şi aceleaşi mijloace de probă, respectiv interceptări.
În această ordine de idei a susţinut că trebuia efectuată o adresă pentru completarea solicitării de extrădare la D.I.I.C.O.T. în vederea ataşării dosarului nr. 212/D/P/2009, dosar aflat în cercetări şi în care se folosesc aceleaşi mijloace de probă. De asemenea, a mai arătat că a fost condamnat definitiv de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 21506/215/2009 pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni ca şi cele relevate în cererea de extrădare, aspect faţă de care a susţinut că trebuia ataşat acest dosar pentru a reieşi identitatea dintre infracţiunile pentru care se solicită extrădarea şi cele pentru care a fost condamnat în România.
Nu în ultimul rând, a invocat faptul că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 20 alin. (1) pct. c din Legea nr. 302/2004, neexistând motive de extrădare.
În raport de toate cele susţinute, a arătat că se impune admiterea recursului şi respingerea cererii de extrădare întrucât aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi faţă de opoziţia sa la extrădare formulată.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt acelaşi critici care au fost invocate şi în faţa instanţei de fond.
Fără a mai relua analiza temeinică si judicioasă a primei instanţe asupra acestora, Înalta Curte constată că procedându-se la verificarea datelor, a perioadelor precum şi a faptelor pentru care persoana extrădabilă este cercetată de autorităţile americane, instanţa de fond în mod corect a constatat că nu există identitate între acestea şi infracţiunile pentru care s-a pronunţat o condamnare de către Tribunalul Dolj.
Astfel, potrivit celui de-al doilea rechizitoriu, ce constituie documentul oficial care presupune existenţa unor încălcări ale legilor SUA, persoana extrădabilă este acuzată de săvârşirea a 3 infracţiuni.
Activitatea infracţională descrisă în al doilea rechizitoriu înlocuitor priveşte o perioadă mai mare decât cea pentru care T.D.C. a fost condamnat în România. Autorităţile judiciare americane se referă la perioada 2004-2007 în privinţa primelor două capete de acuzare referitoare la conspiraţie în vederea comiterii fraudelor bancare şi conspiraţie în vederea comiterii unei fraude legate de dispozitive de acces.
Prin sentinţa penală nr. 3100 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj, T.D.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea 363/2002, art. 49 alin. din Legea 161/2003, art. 48 din Legea 161/2003, art. 42 alin. (1), (3) din Legea161/2003 şi art. 323 alin. (2) C. pen. în perioada 2005-2007 respectiv 2006-2007.
Din cuprinsul rechizitoriului întocmit de autorităţile judiciare americane rezultă o participaţie mai mare la săvârşirea infracţiunilor, fiind indicaţi şi numiţii M.C.D., B.B., B.M.S., O.F., I.Ş., ş.a.
De asemenea se constată că urmărirea penală efectuată de autorităţile judiciare americane priveşte şi alte instituţii bancare faţă de care persoana extrădabilă ar fi săvârşit infracţiuni şi care nu se regăsesc în hotărârea de condamnare: EBay, Capital One, Citibank, Wells Fargo & Co., Filiala Banking & Trust Co., Comerica Bank şi JP Morgan Chase & Co.
În privinţa infracţiunii prevăzute art. 49 alin. din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - fraudă informatică - fapta constând în crearea unui prejudiciu de 144.140 RON instituţiei People's Bank , prin introducerea de date informatice, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine şi pentru N.R.I.O. se constată că nu se regăseşte în rechizitoriul întocmit de autorităţile judiciare americane. De altfel se menţionează că N.R.I.O. „co-conspirator"; nu este acuzat în acest rechizitoriu.
T.D.C. mai este acuzat că a deţinut la data de 24 noiembrie 2005 date ale numitului R.C.J., din Fayetteville, Carolina de Nord privind nume, adresă, număr de securitate socială, precum şi număr de card credit emis pe numele acestuia de către Filiala Banking & Trust Co. Infracţiunea este denumită furt agravat de identitate si prevăzută de titlul 18 secţiunile 1349 şi 1029 (b)(2) din Codul penal al Statelor unite ale Americii. Infracţiunea presupune deţinerea de către persoana solicitată a datelor de identificare ale persoanei mai sus menţionate respectiv număr de asigurare socială, număr card emis de Filiala Banking & Trust Co, folosite fără autorizare legală, infracţiune care nu se regăseşte în hotărârea de condamnare pronunţată de Tribunalul Dolj.
În privinţa celorlalte fapte pentru care persoana extrădabilă este cercetată de D.I.I.C.O.T. în dosarul 212/D/P/2009 - cauză disjunsă din dosarul 335/D/P/2006, dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. c) din Tratat prevăd că extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autorităţile statului solicitat au decis să cerceteze persoana căutată pentru aceleaşi fapte pentru care se solicită extrădarea. Din informaţiile comunicate de D.I.I.C.O.T. rezultă că T.D.C. nu este cercetat în dosarul nr. 212/D/P/2009 pentru săvârşirea unor infracţiuni împotriva instituţiilor bancare indicate în al doilea rechizitoriu al autorităţilor judiciare americane respectiv EBay, Capital One, Citibank, Wells Fargo & Co., Filiala BAnking & Trust Co., Comerica Bank şi JP Morgan Chase & Co.
De asemenea, în ceea ce priveşte critica invocată în sensul neîndeplinirii dispoziţiilor art. 20 alin. (1) pct. c din Legea nr. 302/2004, neexistând motive de extrădare, Înalta Curte constată că într-adevăr persoana extrădabilă nu se află în nici una dintre situaţiile enumerate de art. 20 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea 302/2004, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3), în sensul că T.D.C. poate fi extrădat autorităţilor americane în baza Tratatului de extrădare încheiat între România şi Statele Unite.
Cum în prezent, persoana extrădabilă este cercetată de D.I.I.C.O.T. în dosarul nr. 212/D/P/2009 cauză disjunsă din dosarul nr. 335/D/P/2006, în raport de dispoziţiile art. 58 din Legea 302/2004 potrivit cărora predarea extrădatului poate fi amânată în cazul în care există un proces penal în faţa autorităţilor judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate, motive care nu împiedică extrădarea, aceasta devenind efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată, prima instanţă, dând eficientă dispoziţiilor legale anterior menţionate a amânat predarea către autorităţile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3508/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova şi până la momentul finalizării procesului penal în fata autorităţilor judiciare romane în cauza nr. 212/D/P/2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrala.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădată T.D.C. împotriva sentinţei penale nr. 178 din data de 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2453/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2455/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
