ICCJ. Decizia nr. 2452/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2452/2012

Dosar nr. 5115/1/2012

Şedinţa publică din 20 iulie 2012

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iulie 2012, pronunţată în dosarul nr. 11660/118/2010, Curtea de Apel Constanta, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pe rol fiind judecarea apelurilor penale declarate de inculpaţii B.C., B.T.F. şi B.V. - deţinuţi în Penitenciarul Poarta Albă, şi de apelantul inculpat M.G. - domiciliat în Tulcea, împotriva sentinţei penale nr. 1 din 04 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 11660/118/2010, având ca obiect tentativă la omor calificat (art. 20 art. 174, art. 175 C. pen.), a pus în discuţie, din oficiu, conform art. 300² C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii B.C., B.T.F. şi B.V.

Constatând că în cauza de faţă temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor subzistă în continuare neschimbate, fiind consolidate prin pronunţarea unei soluţii de condamnare, nedefinitivă, în temeiul art. 300² rap. la art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor B.C., B.T.F. şi B.V., pe o perioadă de 60 de zile, de la 12 iulie 2012.

Prin aceeaşi încheiere s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.

În termen legal, inculpaţii B.C., B.T.F. şi B.V. au declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând, admiterea acestora şi punerea în libertate, susţinând că a fost depăşit termenul rezonabil al arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică fiind diminuat considerabil prin trecerea timpului.

În acest sens au arătat că măsura arestării preventive a fost luată în urmă cu 2 ani, dată de la care termenul rezonabil al acesteia a fost cu mult depăşit, invocând decizia CEDO Lazăr contra României.

Au mai susţinut că deşi sunt cercetaţi pentru fapte grave, în perioada de timp de 2 ani de la data arestării preventive, pericolul s-a diminuat, conştientizând gravitatea şi consecinţele faptelor comise, dovada fiind solicitarea de aplicare a disp. art. 320^l C. proc. pen., în faţa instanţei de apel.

Inculpatul B.V. a mai precizat că a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare de instanţa de fond, iar în apel, după aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., ar putea intra în comisia de liberare provizorie, arătând că are 26 de ani, este arestat de 2 de ani, este fără antecedente penale şi consideră că i s-au încălcat drepturile.

Inculpatul B.C. a susţinut că nu s-a sustras de la urmărirea penală.

Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d)” a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 lit. a) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev. în art. 143 şi inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Totodată, lit. f) a aceluiaşi articol prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev. în art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că instanţa de apel, la 12 iulie 2012 a constatat că în cauză şi la acest moment sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile impuse de art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen., că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor, prelungirea şi menţinerea acestei măsuri nu s-au schimbat şi justifică în continuare privarea de libertate a acestora, fiind consolidate prin pronunţarea unei soluţii de condamnare, nedefinitivă, în raport de care în temeiul art. 300² rap. la art. 160^b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 1 din 04 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr. 11660/118/2010 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor solicitate de inculpaţii B.C., B.T.F. şi B.V. prin apărători aleşi.

În baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 - art.175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul B.C. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul B.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.C. - va executa pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 21 iulie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.C. dispusă prin încheierea nr. 72 din data de 22 iulie 2010, pronunţată în dosarul penal nr. 8999/118/2010 a Tribunalului Constanţa.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T.F. la o pedeapsă de 8 ( opt ) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T.F. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.T.F. va executa pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 8 (opt ) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.T.F. dispusă prin încheierea nr. 72 din data de 22 iulie 2010, pronunţată în dosarul penal nr. 8999/118/2010 a Tribunalului Constanta.

În baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174-art. 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul B.V. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 321 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul B.V. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.V. - va executa pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.V. dispusă prin încheierea nr. 72 din data de 22 iulie 2010, pronunţată în dosarul penal nr. 8999/118/2010 a Tribunalului Constanţa.

S-a admis în parte acţiunea civilă.

În baza art. 1381 şi urm din codul de procedură civilă au fost obligaţi inculpaţii B.C., B.T.F. şi B.V. în solidar, să plătească părţii vătămate - parte civilă C.D.M. suma de 11.284,02 lei cu titlul de daune materiale şi suma de 100.000 lei cu titlul de daune morale, actualizat la data efectuării plăţii.

S-a respins acţiunea civilă formulată de partea - civilă C.D. în ceea ce priveşte daunele materiale ca nedovedită în cauză.

S-a luat act că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa nu s-a constituit parte - civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor indicate în adresa IPJ Constanţa (caz nr. 511 din 18 iulie 2010) - fila nr. 13 dos. urm. pen.

Aşa fiind, se constată că deşi hotărârea de condamnare a inculpaţilor pronunţată pe fond de Tribunalul Constanta nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condiţiile art. 5 par.1 lit. a) din CEDO, temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispoziţiilor legale anterior citate.

Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescenţa acestui gen de fapte, starea de pericol şi urmările sociale produse prin însăşi natura faptelor.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaţilor, cât şi cele referitoare la infracţiunile de săvârşirea cărora sunt învinuiţi, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează destul de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de pericol accentuat.

Faţă de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de modalitatea de săvârşire, de circumstanţele reale în care au fost produse, de recrudescenţa acestui gen de fapte, de starea de pericol şi de urmările sociale produse prin însăşi natura faptelor.

Aşa fiind, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii până la pronunţarea şi rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracţiuni şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până în prezent nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca atare, încheierea pronunţată la 12 iulie 2012 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţii B.C., B.T.F. şi B.V. nefiind fondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C., B.T.F. şi B.V. împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 iulie 2012 a Curţii de Apel Constanta, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 11660/118/2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iulie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2450/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2453/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2452/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2452/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs