ICCJ. Decizia nr. 2462/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2462/2012

Dosar nr. 294/108/2012

Şedinţa publică din 25 iulie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 38 din 02 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosar nr. 294/108/2012, în baza art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat inculpatul B.C.P. (cu antecedente penale, arestat preventiv în cauză în Penitenciarul Arad), la:

- 14 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la:

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării următoarelor pedepse:

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 81 din 19 august 2009, pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41, 99 C. pen.;

- 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 73 din 12 august 2009, pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele arătate anterior în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81, 82 C. pen., a suspendat condiţionat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi fixează un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi a dispus executarea acesteia, pe lângă pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, şi lit. b), e) din acelaşi text de lege.

În condiţiile art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, şi a drepturilor prev. de art. 64 lit. b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 29 octombrie 2011, până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b), e) C. pen., a confiscat de la inculpat în vederea distrugerii, cuţitul de bucătărie cu plăsele negre, folosit de acesta la comiterea infracţiunii, înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Arad, precum şi suma de 2 RON.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din 18 ianuarie 2012 emis în Dosarul rrr. 486/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul B.C.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen.

S-a reţinut că în noaptea de 28/29 octombrie 2011, pe o stradă din localitatea Sîntana, jud. Arad, inculpatul B.C.P. a ucis-o pe victima I.C., aplicându-i două lovituri cu un cuţit în zona toracelui, după care i-a furat bicicleta şi suma de 2 RON.

Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţiile inculpatului, declaraţia părţii civile I.C., raportul medico-legal de autopsie, raportul de necropsie medic-legal, declaraţiile martorilor D.S., A.C., cazier, certificat de naştere, planşe fotografice, precum şi declaraţia inculpatului dată în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

În seara zilei de 28 octombrie 2011, în jurul orelor 21.00-22.00, inculpatul B.C.P. s-a deplasat la un prieten de-al său, de unde a revenit la domiciliul său.

La locuinţa sa, a consumat vin şi două sticle de bere, până când a ajuns în stare de ebrietate.

După miezul nopţii s-a hotărât să meargă la o pizzerie, să mai bea alcool. Inculpatul s-a deplasat pe str. M., unde s-a întâlnit cu victima I.C., pe care-l cunoştea din vedere. I.C., aflat şi el în stare de ebrietate, venea pe bicicletă, pe acelaşi trotuar, din direcţie opusă. Când a ajuns în dreptul inculpatului a încercat să-l ocolească, însă s-a dezechilibrat şi a intrat cu bicicleta în inculpat, lovindu-l, iar bicicleta a căzut jos, pe trotuar. B.C.P. s-a enervat şi l-a înjurat pe I.C. şi astfel, între inculpat şi victimă a avut loc o ceartă. La un moment dat, inculpatul a scos din buzunar un cuţit (pe care obişnuia să-l poarte) şi a înjunghiat-o pe victimă de două ori: o dată în hemitoracele stâng şi o dată în abdomen. Fiind rănit grav, I.C. a căzut pe trotuar. Ulterior, inculpatul i-a scotocit buzunarele victimei, găsind într-un buzunar două bancnote de câte 1 RON fiecare, pe care le-a sustras. Totodată, i-a sustras şi bicicleta, cu care s-a îndreptat înapoi, spre locuinţa sa, lăsând victima căzută pe trotuar. Când a ajuns acasă, inculpatul B.C.P. a pus bicicleta în şopronul locuinţei, a intrat în casă şi s-a culcat.

Concluziile raportului de necropsie medico-legală din data de 27 decembrie 2011 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Arad sunt următoarele:

Moartea numitului I.C. a fost violentă.

Moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutivă unei plăgi penetrante a hemitoracelui stâng, faţă anterioară, cu leziune de cord.

Leziunea de violenţă tanatogeneratoare a putut fi produsă prin lovire directă cu un corp tăietor-înţepător şi are legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.

La autopsie s-a mai constatat prezenţa unor leziuni de tipul placarde excoriate, plăgi contuze şi plagă tăiată nepenetrantă abdominală, ce s-au putut produce prin loviri cu sau de corpuri/planuri dure, precum şi prin lovire directă cu corp-tăietor înţepător.

Moartea poate antedata autopsia efectuată în data de 29 octombrie 2011, începând cu ora 13.00, cu 8-12 ore.

Partea civilă fratele victimei I.C. a arătat că nu are pretenţii materiale de la inculpat, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru faptele comise.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost descrise anterior şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Analizând starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că: fapta săvârşită de inculpatul B.C.P. care, pe fondul consumului de alcool, cu intenţie directă, prevăzând moartea victimei şi acceptând un asemenea rezultat, folosind un instrument apt să producă moartea, respectiv un cuţit, a aplicat victimei o lovitură într-o zonă vitală a corpului, determinând o hemoragie internă şi externă consecutivă unei plăgi penetrante a hemitoracelui stâng, faţă anterioară, cu leziune cord, leziunea de violenţă tanatogeneratoare care a cauzat decesul victimei I.C., fapta fiind comisă noaptea, într-un loc public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, după ce a lovit victima în condiţiile expuse anterior, aceasta căzând pe trotuar, a sustras dintr-unul din buzunarele de la haina pe care o purta victima, două bancnote de câte 1 RON fiecare, apoi s-a urcat pe bicicleta aparţinând victimei I.C., însuşindu-şi-o pe nedrept şi folosind-o la întoarcerea spre locuinţa sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă, determinate prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de impactul acţiunii ilicite asupra opiniei publice, de persoana inculpatului care este cetăţean român, necăsătorit, fără ocupaţie şi loc de muncă, are studii 3 clase, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, în special, de împrejurările în care faptele au fost săvârşite, care denotă un dispreţ total al inculpatului faţă de viaţa persoanei. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt caracterizate printr-un grad ridicat de pericol social, prin faptele comise inculpatul aducând atingere relaţiilor sociale referitoare la unul dintre cele mai importante drepturi ocrotite de norma penală, respectiv dreptul la viaţă. Cu privire la persoana inculpatului, instanţa a reţinut din fişa de cazier a inculpatului, faptul că este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag starea de recidivă, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind săvârşite în timpul minorităţii. Astfel, instanţa a reţinut că:

- prin sentinţa penală nr. 81 din 19 august 2009 a Judecătoriei Chişineu Criş, pronunţată în Dosarul nr. 257/210/2009, inculpatul B.C.P. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru furt calificat avut privat, în formă continuată, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., art. 109 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 81, 110 C. pen. pe durata termenului de încercare de 4 ani;

- prin sentinţa penală nr. 73 din 12 august 2009 a Judecătoriei Chişineu Criş, pronunţată în Dosarul nr. 394/210/2009, art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru furt calificat din avutul privat. În baza art. 81, 82 şi 110 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Potrivit acestor considerente, instanţa în baza art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.P., cu antecedente penale, arestat preventiv în cauză în Penitenciarul Arad, la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.P., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie.

În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepselor de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 81 din 19 august 2009, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41, 99 C. pen. şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 73 din 12 august 2009, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele arătate anterior, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81, 82 C. pen., a suspendat condiţionat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi va fixa un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege şi lit. b), e) din acelaşi text de lege.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 29 octombrie 2011, până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., va menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b), e) C. pen., a confiscat de la inculpat în vederea distrugerii, cuţitul de bucătărie cu plasele negre, folosit de acesta la comiterea infracţiunii, înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Arad, precum şi suma de 2 RON.

Împotriva sentinţei Tribunalului Arad a declarat apel inculpatul B.C.P., solicitând reducerea pedepselor, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile, conduita sinceră în proces.

Prin decizia penală nr. 61/A din 29 martie 2012, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul inculpatului B.C.P., a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul B.C.P. împotriva sentinţei penale nr. 38 din 02 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Arad.

A desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:

A înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului urmare a contopirii pedepsei de 14 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen. cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa de 14 ani închisoare.

A înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 şi 83 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, fixarea termenului de încercare de 4 ani şi revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 85 C. pen. a contopit pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, care ar fi şi pedeapsa rezultantă, respectiv 14 ani închisoare.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului B.C.P.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus în continuare starea de arest a inculpatului din data de 02 februarie 2012 la zi.

S-a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost dovedită potrivit declaraţiilor inculpatului, raportului medico-legal de autopsie, declaraţiilor martorilor D.S., A.C., declaraţiile părţii civile din care a rezultat că inculpatul pe fondul consumului de alcool, pe timp de noapte, în loc public, a aplicat victimei o lovitură cu un cuţit într-o zonă vitală, aceasta decedând, iar după ce a lovit-o i-a sustras din buzunarul de la haină două bancnote de 1 RON, apoi s-a urcat pe bicicleta acesteia şi a folosit-o pentru întoarcerea spre locuinţa sa.

De altfel, starea de fapt nu a fost contestată de către inculpat, acesta beneficiind de aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. privind recunoaşterea de vinovăţie, critica inculpatului vizând individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, aspecte care vor fi analizate de către instanţa de apel.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei a fost condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa a avut, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, au fost individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor, circumstanţele săvârşirii acestora, consecinţele produse, dar şi aspectele favorabile inculpatului precum recunoaşterea faptelor, motiv pentru care nu se justifică reducerea cuantumului acestora, întrucât pedepsele au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Referitor la sporul aplicat de către prima instanţă, instanţa de apel a considerat că acesta este nejustificat raportat la cuantumul celor două pedepse aplicate ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. privind recunoaşterea de vinovăţie, motiv pentru care a fost înlăturat.

De asemenea, analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului, instanţa de prim control judiciar a înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 şi 83 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, a fixat termenul de încercare de 4 ani şi a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

În cauză au fost aplicabile dispoziţiile art. 85 C. pen. privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa de apel a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a aplicat dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, deoarece faptele săvârşite de inculpat în minoritate nu au atras starea de recidivă potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen.

Astfel, în temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 85 C. pen. a fost contopită pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, care ar fi şi pedeapsa rezultantă, respectiv 14 ani închisoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpatul B.C.P. împotriva sentinţei penale nr. 38 din 02 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Arad, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului urmare a contopirii pedepsei de 14 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa de 14 ani închisoare.

A înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 şi 83 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, fixarea termenului de încercare de 4 ani şi revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 85 C. pen., a fost contopită pedeapsa de 14 ani închisoare cu cea de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, care ar fi şi pedeapsa rezultantă, respectiv 14 ani închisoare. Au fost menţinute celelalte dispoziţiile ale sentinţei penale apelate.

În esenţă, pentru arestarea inculpatului, în afara condiţiilor de procedură, pe fond două au fost condiţiile avute în vedere de legiuitor: existenţa unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (art 143 C. proc. pen.) şi, respectiv existenţa unuia dintre cazurile de arestare prevăzute de art. 148 lit. a)-f) C. proc. pen.

Ambele condiţii examinate anterior, au fost regăsite şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (existenţa metodelor verosimile de a bănui că acuzatul a săvârşit o infracţiune şi, respectiv necesitatea protejării ordinii publice), admiţându-se că în măsura în care şi dreptul naţional o recunoaşte, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o reacţie particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o tulburare a societăţii de natură să justifice o detenţie preventivă, astfel încât potrivit art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului B.C.P.

În conformitate cu prevederile art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă starea de arest a inculpatului din data de 02 februarie 2012 la zi.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 61/A din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul B.C.P.

Parchetul a criticat decizia pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii. S-a motivat, în esenţă, că greşit s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, de vreme ce se impunea revocarea suspendării condiţionate a ambelor pedepse stabilite prin sentinţele nr. 81 din 19 august 2008, respectiv nr. 73 din 12 august 2009, pronunţate de Judecătoria Chişineu Criş.

În continuare, constatându-se că faptele sunt concurente, se impunea contopirea celor două pedepse cu pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care urma să fie executată pe lângă fiecare dintre pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecăţii, contopirea acestora, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, putându-se aplica facultativ un spor de pedeapsă.

Inculpatul B.C.P. a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. - pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), solicitând reducerea pedepselor, urmând a se avea în vedere comportarea sa sinceră în proces.

Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile parchetului şi inculpatului B.C.P. sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Inculpatul B.C.P. a suferit două condamnări în timpul minorităţii, astfel cum rezultă din fişa sa de cazier judiciar.

Anume, prin sentinţa penală nr. 81 din 19 august 2009, pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru furt calificat, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. De asemenea, prin sentinţa penală nr. 73 din 12 august 2009, pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş, acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

În cauza dedusă judecăţii, inculpatul B.C.P. a săvârşit faptele de omor calificat şi tâlhărie la data de 28 octombrie 2011 înlăuntrul termenelor de încercare a ambelor pedepse.

Dispoziţiile art. 83 alin. (1) C. pen., prevăd că dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1) C. pen., prin decizia nr. 1 din 17 ianuarie 2011, pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 C. pen. De asemenea, s-a statuat că suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. (1) C. pen.

În raport de dispoziţiile legale enunţate, în temeiul dispoziţiilor art. 83 C. pen. se impune revocarea suspendării condiţionate a executării atât a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.C.P. prin sentinţa penală nr. 81 din 19 august 2008 a Judecătoriei Chişineu Criş, cât şi a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 73 din 12 august 2009 a Judecătoriei Chişineu Criş, avându-se în vedere că faptele deduse judecăţii au fost comise de către inculpat în cursul ambelor termene de încercare a celor două pedepse.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune contopirea pedepselor de 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin cele două hotărâri ale Judecătoriei Chişineu Criş, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, întrucât faptele sunt concurente, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 83 C. pen., să se dispună executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare pe lângă fiecare dintre pedepsele aplicate în prezenta cauză.

Ca atare, inculpatul B.C.P. urmează să execute pedepsele de 16 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), e) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Întrucât faptele din prezenta cauză sunt concurente, se impune ca în temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., să fie contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Se constată că faptele inculpatului, pentru care s-a dispus condamnarea sa prin cele două sentinţe ale Judecătoriei Chişineu Criş, nu sunt concurente cu faptele din prezenta cauză - omor calificat şi tâlhărie - săvârşite la data de 28 octombrie 2011, care au fost comise în termenul de încercare a celor două pedepse stabilite de Judecătoria Chişineu Criş.

Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 83 C. pen. - revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni şi nu dispoziţiile art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen., referitoare la concursul de infracţiuni şi pedeapsa principală stabilită în caz de concurs de infracţiuni, cum greşit a reţinut instanţa de apel, dispunând contopirea pedepselor.

Decizia pronunţată în apel este nelegală şi pentru că a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 85 C. pen. - anularea suspendării pedepsei pentru infracţiuni săvârşite anterior pe motiv că faptele săvârşite de inculpat în minoritate nu atrag starea de recidivă potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen.

În speţă, dispoziţiile art. 85 alin. (1) C. pen. nu îşi găsesc aplicabilitate pentru că inculpatul nu a săvârşit o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, ci numai prevederile art. 83 alin. (1) C. pen., pentru că, aşa cum s-a arătat a săvârşit faptele deduse judecăţii în cursul termenelor de încercare a celor două pedepse aplicate de Judecătoria Chişineu Criş pentru două fapte concurente de furt calificat, ambele comise în minorat.

O dată constatată o asemenea împrejurare, revocarea suspendării condiţionate, executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa, respectiv pedepsele aplicate pentru noile infracţiuni devin obligatorii şi nu are relevanţă faptul că infracţiunile anterioare ale inculpatului pentru care i s-au aplicat pedepse cu suspendarea condiţionată au fost comise în minorat.

Într-o atare situaţie, într-adevăr, devin incidente dispoziţiile art. 38 lit. a) C. pen., potrivit cărora la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.

Însă, şi în acest caz, aplicarea prevederilor art. 83 C. pen. este obligatorie, iar în acest sens se au în vedere dispoziţiile art. 110¹ C. pen., ce prevăd că art. 81 alin. (3) şi 4 alin. (3), art. 82 alin. (3), art. 83, 84 şi 86 se aplică în mod corespunzător.

Procedeul instanţei de apel de înlăturare a prevederilor art. 83 alin. (1) C. pen. şi de aplicare a dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 85 C. pen. este nelegal, pedepsele stabilite inculpatului B.C.P. pentru omor calificat şi tâlhărie, respectiv la 14 ani închisoare şi 6 ani închisoare, dar şi a pedepsei rezultante la 14 ani închisoare fiind nelegale.

Distinct de instanţa de apel şi procedeul primei instanţe este contrar legii, deoarece a aplicat prevederile art. 85 C. pen., cu toate că din considerentele arătate nu îşi găsesc aplicabilitate, dispunând anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 81 din 19 august 2008 a Judecătoriei Chişineu Criş şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 73 din 12 august 2009 a Judecătoriei Chişineu Criş.

Apoi a aplicat atât prevederile art. 81-82 C. pen., cât şi dispoziţiile art. 83 C. pen., în sensul că după ce a contopit pedepsele de 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a suspendat-o condiţionat pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În fine, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

Se constată că prima instanţă a stabilit două modalităţi de executare a pedepselor inculpatului, atât cu suspendarea condiţionată pe durata unui termen de încercare de 4 ani, cât şi cu închisoare cu executare în detenţie, contrar prevederilor art. 83 C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. De asemenea, a aplicat prevederile art. 85 alin. (1) C. pen., deşi nu erau incidente în cauză, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, deşi se impunea şi revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pentru ca, în final, nici să nu precizeze care este pedeapsa rezultantă pe care inculpatul urmează să o execute.

Toate acestea dovedesc o încălcare a dispoziţiilor legale ce reglementează anularea suspendării condiţionate, revocarea suspendării condiţionate şi contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente, inclusiv a deciziei nr. 1 din 17 ianuarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii, nefiind posibil a se stabili două modalităţi de executare a pedepselor de către inculpat, atât cu suspendare condiţionată, cât şi cu închisoare, aplicarea concomitentă atât a prevederilor art. 81-82 C. pen., art. 83 C. pen., art. 85 C. pen., revocarea greşită a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, fără a se preciza în final care este pedeapsa rezultantă pe care inculpatul B.C.P. urmează să o execute.

Pentru aceste considerente, recursul parchetului este fondat şi urmează a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Se va dispune casarea deciziei penale şi în parte sentinţa penală nr. 38 din 02 februarie 2012 a Tribunalului Arad, urmând ca în rejudecare să se procedeze în modalitatea expusă anterior.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.C.P. pentru faptele săvârşite, au fost avute în vedere corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., natura şi gravitatea faptelor comise, infracţiuni contra vieţii şi patrimoniului, împrejurările comiterii faptelor, circumstanţele reale în care au fost săvârşite, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, ce a suferit două condamnări pentru două infracţiuni de furt calificat comise în timpul minorităţii.

Fiind stabilite pedepse de 14 ani închisoare pentru omor calificat şi 6 ani închisoare pentru tâlhărie, prin reţinerea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale), cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat şi prin urmare, în raport de criteriile enunţate se justifică înlăturarea sporului de 2 ani închisoare aplicat inculpatului, nu însă şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Sub acest aspect, recursul inculpatului B.C.P. este fondat, urmând a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. - pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - şi înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului.

În ceea ce priveşte critica reprezentantului parchetului formulată oral cu ocazia judecării recursului la termenul din 25 iulie 2012, anume că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, iar nu de tâlhărie, este nefondată.

În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 28/29 octombrie 2011 în loc public, inculpatul B.C.P., pe fondul unei altercaţii, a aplicat victimei I.C. două lovituri cu un cuţit în zona toracelui, în urma cărora a căzut pe carosabil.

Profitând de starea victimei, inculpatul i-a sustras din buzunar 2 RON şi bricheta, apoi a mers la locuinţa sa, lăsând victima căzută pe carosabil care a decedat la scurt timp.

Tâlhăria este definită de dispoziţiile art. 211 C. pen. ca fiind furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.

În speţă, se constată că în momentul în care victima era căzută, în stare de inconştienţă, urmare a loviturilor aplicate de inculpat, acesta i-a sustras bunurile, ceea ce înseamnă că a comis infracţiunea de tâlhărie, neavând semnificaţie faptul că hotărârea de a sustrage bunurile a fost spontană, survenită după ce victima a căzut pe carosabil.

Aşadar, fapta inculpatului B.C.P. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu ale infracţiunii de furt calificat, fiind dispusă corect condamnarea sa pentru această infracţiune în concurs cu omor calificat.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de intimatul-inculpat B.C.P. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează decizia penală sus-menţionată şi, în parte, sentinţa penală nr. 38 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv 14 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., şi sporul de 2 ani închisoare, pe care îl înlătură.

În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 81 din 19 august 2008 a Judecătoriei Chişinău Criş pronunţată în Dosarul nr. 257/210/2009 şi de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 73 din 12 august 2009 a Judecătoriei Chişinău Criş pronunţată în Dosarul nr. 394/210/2009.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 2 ani închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., dispune executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare pe lângă fiecare dintre pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedepsele de 16 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2011 la 25 iulie 2012.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2459/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2490/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2462/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2462/2012. Penal